Articolul este departe de a sustine orice dictatura, in orice parte a lumii in care traim. Cele scrise mai jos sunt un mod de a intelege, fara a justifica, politica construita in jurul unui singur om, indiferent de caracterul sau intentiile acestuia, nivelul lui intelectual si potentialul lui de a conduce soarta unui popor. Cred ca evenimentele din Tunisia si acum Egipt mi-au indreptat curiozitatea si interesul pentru a intelege mai bine fenomenul. Bineinteles ca acest caz de test il reprezinta evenimentele din Egipt si dictatura veche de 30 de ani a Presedintelui Mubarak.
Cand scriu randurile de fata, The Washington Post anunta ca administratia Obama s-a aliniat cu cererile protestatarilor (Obama administration aligns itself with protests in Egypt with call for ‘orderly transition – January 31, 2011; 12:06 AM), deci numai Alah ii mai poate salva regimul lui Mubarak, desi pot sa va asigur ca in Orientul Mijlociu s-au intamplat miracole mai mari decat acesta.
Analiza este bazata pe o serie de articole si cateva discutii cu oameni care cunosc realitatiile din Egipt extrem de bine si care nu au nici in clin si nici in maneca cu ideologiile la purtator, vehiculate pe ici pe colo sau interese oculte in situatia din Egipt. Focosul analizei de fata este un articol extraordinar sub semnatura unei reputate jurnaliste israeliene, Smadar Peri. Dna Peri este departe de a fi o jurnalista la moda, dar a acoperit lumea araba si relatiile ei cu Israelui de pe la mijlocul anilor ‘70, inclusiv tratatul de pace de la Camp David, care l-a costat viata pe defunctul presedinte egiptean Anwar El-Saddat. Articolul dnei Peri are un nume interesant “All by himself” – poate fi interpretat cum doriti, la bine sau la rau, dicatator sau om capabil. Articolul este un fel de ramas bun de la Mubarak, pe care dna Peri l-a cunoscut bine in desele vizite in Egipt si multele interviuri pe care le-a acordat; de mentionat ca dna Peri este o lincvista lingvista in araba perfecta si daca nu gresesc s-a nascut in Egipt.
Articolul prezinta cateva date extrem de importante pe care din nefericire “dictatorul” nu le-a luat in seama sau nu le-a stiut. Dictatorii sau chiar oameni politici in state democratice, in special cei care au trecut prin cateva atentate, care din fericire pentru ei nu au reusit (Murarak a supravietuit la 6 atentate de acest gen) se inconjoara de cortina de securitate care nu le mai faciliteaza o viziune mai larga asupra relitatilor poporului pe care il pastoresc (la bine sau rau). Dictatorii traiesc din rapoartele serviciilor secrete si din revista presei internationale, care de multe ori sunt selectate pentru a face placere cititorului. Aici probabil au inceput si s-au si terminat bunele intentii ale Generalului Mubarak. Bineinteles si slabiciunile pe care le au unii conducatori de state in privinta progeniturilor lor nu i-au adus simpatie prea multa pe strazile orasului Cairo. De mentionat ca asta nu se intampla numai in regimuri dictatoriale, le gasim mai peste tot. Din fericire in democratii exista uneltele pentru a le zadarnici.
In Egiptul lui Mubarak, din cele aproape 80 de milioane, in grupa de varsta 17-30 de ani sunt 60% someri. A stiut Mubarak asta? Poate a facut ceva ca sa stie, sigur nu! Frustrarea absolventilor de universitati, care nu-si gasesc un loc de munca, este clar o problema care a rabufnit puternic si a creat o masa critica a protestatarilor. Pentru cine cunoaste societatea araba, chiar si cea seculara, faptul ca un tanar ajunge la varsta de 30 de ani necasatorit este o problema. Pentru a te casatori in aceasta societate, chiar seculara dar traditionalista, trebuie sa fii aranjat. Loc de munca si casa. Statutul femeii este greu si nedrept in majoritatea statelor arabe, dar nici un tata nu-si da fata daca mirele nu poate asigura o minima securitate economica si aici nu ma refer de loc la traditia numita “mohar”, adica la faptul ca trebuie sa aduci plocon pentru ca respectivul tata sa-si dea acordul. Fara slujba si locuinta, de unde plocon?
Nu cred ca Egiptul va deveni prea repede o democratie functionala si nici nu cred ca multe se vor schimba legat de soarta milioanelor de tineri sau mai putin tineri care doresc sa munceasca si sa nu ajunga la mana milei “Fratilor Musulmani”, sper insa ca dictatorul urmator, direct sau indirect, probabil si el general, sa fie mai atent si mai aproape de nevoile poporului lui, cel putin la inceput.
Intr-un fel sau altul, poate fi o lectie si pentru noi, cei care avem optiunea schimbarii democratice prin votul popular, pe care 50% dintre noi, poate cei mai buni si cei mai interesati in bunastarea noastra, nu-l exercitam. Daca publicul egiptean a iesit in strada sa-si ceara drepturile, de ce noi, care avem posibilitatea schimbarii o data la 4-5 ani, nu o facem fara violenta si varsari de sange, exercitand un drept democratic castigat cu sangele si viata martirilor nostri? O intrebare care ar fi bine sa-si gaseasca un raspuns.
Mubarak a cazut rapus de lipsa informatiei pe care nu a avut-o. Problema, cand suprimi presa si o cenzurezi, este ca te departezi de masele populare care te-au apreciat un timp – atunci vei deceda “ecologic”. “Efectul sera” distruge dictatorii – izolarea de poporul lor!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
consider ca mubarak a stiut ca si ceausescu perfect situatia din tara.altfel nu rezista atat timp la conducere.problema principala a sa, este sau a fost ,ca a pierdut contactul cu realitatea.adica mai simplu spus si-a pierdut simtul masurii.ptr el, aceste probleme de care omul simplu se loveste in fiecare zi ,au devenit minore.ori acestea sunt picaturile din care este compus torentul care acum matura totul.la fel ca si in cazul guvernantilor nostri, care nu mai au contact cu omul simplu,cu nevoile lui si au impresia ca ei stiu ce e cel mai bine ptr restul societatii.
dictatorii sau in general aia bogati uita de unde au plecat si cum sa-si pastreze bunul simt in guvernare.
in egipt 40% din populatie traieste din venituri de sub un dolar pe zi.asta inseamna ca 30 de mil de persoane sunt moarte de foame in permanenta.
ce bun conducator sau cu viziune face asta pentru poporul sau,decat unul bolnav psihic?
sa nu uitam, ca harun al-rasid( ca tot suntem in zona) se deghiza si umbla printre simplii cetateni, ptr a afla la prima mana problemele de la baza societatii.cezar,napoleon erau adulati de soldatii din subordine ptr ca traiau si luptau la fel ca ei.mi-a spus unchiul meu, ca gheorghe ghoerghiu dej se plimba pe calea victoriei,in plina teroare stalinista, insotit de un singur securist.
as institui ca obligatie de serviciu,ptr conducatorii nostri,mersul cu mijloace de transport in comun cu 1-2 insotitori.timpul pierdut pe drum ar constitui un avantaj in luarea constienta si realista a deciziilor la varf.
in general dictatorii si oamenii care isi pierd simtul masurii,sfarsesc tragic.
s-auzim de bine!
:lol:
si mie imi plac basmele orientale. Ce sa-i faci ca Harun al-Rashid a fost un calif Abasid extrem de sangeros care atunci cand a cucerit Cipru a scurtat de cap cam 20 de mii de ghiauri si a ramas in istorie datorita vizirului lui foarte capabil pe nume Yahya ibn Khalid care a administrat califatul bine.
Basmele despre Harun al-Rashid au fost nascocite de un povestitor englez pe nume Henry Longfellow (pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).
Asta este, istoria cu istoria si basmele cu basmele. :lol:
Haroun al Rasid nu a fost un calif foarte singeros ci numai unul normal pentru vremea sa. Siitii ar avea mai multe sa-i reproseze decit cipriotii, „O mie si una de nopti” nu prea sint creatia lui Longfellow. Povestile despre bietul dictator care avea intenti bune, dar a fost deturnat de cei din jurul sau sint insa mai fantastice decit cele ale Sheherezadei. Seamana cu cele care se vehiculau pe la noi, cum ca daca ar sti Voda, sigur nu ar fi de acord cu tot ceea ce se intimpla. Nu cred ca se poate vorbi despre bunele intentii ale lui Mubarak atita vreme cit nu a stiut decit cum sa ramina 30 de ani la putere si dupa aceea voia sa-i cedeze locul lui fi-su, dupa modelul sirian. Atita numai ca in Siria Al Assad cel batrin a avut bunul simt sa decedeze de ceva ani si sirienii par sa nu se fi plictisit deocamdata de fi-su.
Poti sa vorbesti de bunele intentii ale lui Mubarak daca esti israelian si esti direct interesat in sustinerea lui. Altfel, pt oricine era vizibila mizeria in care traiau egiptenii si faptul ca „Fratii” erau mai eficienti in a-i ajuta decit statul atotputernic al lui Mubarak, care stia sa-l ajute doar pe bosorog si pe camarila lui. Asa ca nu prea inteleg vaietele care se aud pe la noi pentru acest erou al Egiptului, care ne-ar parasi acum din cauza ingratilor lui supusi. Noi ce interes avem? Ca era prietenul lui Ceasca si uite asa se duce si ultimul dictator contemporan cu el? Sau ne credem din nou buricul pamintului si sintem ingrijorati ca vin „Fratii” la putere? Cel mai probabil, multi dintre „Frati” sint deja pe la noi prin tara de ceva ani, traind linistiti sub nasul vigilentelor noastre organe, asa ca nu cred sa ne poarte pica. In rest, se pare ca „Fratia Musulmana” – care, apropo, este mama al Qaida – si alte organizatii de acest gen au ramas singurele modalitati prin care saracimea din tarile arabe mai poate reactiona la mizeria din jurul ei. Oamenii astia nu au avut norocul de a se naste in Europa, cum am avut noi si doar atit le-a mai ramas dupa ce au incercat toate celelalte ideologii. Fiecare incercare au platit-o din greu, asa ca ar trebui sa avem decenta sa nu le mai dam lectii despre cum ar trebui sa-i vada pe diferitii vatafi care au stat cu biciul pe spinarea lor de citeva decenii, doar pentru ca nu ne convine noua ca ne strica vacanta planificata in Egipt sau Tunisia. Sau pt ca ne pomenim dintr-o data interesati de geopolitica.
am vrut sa raspund si eu ca o tipa,o americanca parca, a scris 1001 de nopti si nu longfellow,nu mai caut acum cum o cheama.da pe aci daca te iei in bete cu sefii te baga la bulau..( te baneaza)
harun al rasid a fost cel mai cunoscut calif si un despot musulman tipic care a ramas cel mai bine in memoria oamenilor simpli si mai ales al celor din bagdad.
la fel si spiritul sau justitiar care actiona uneori cu cruzime.se spune ca langa el,in sala tronului, erau in permanenta vistiernicul si calalul .
in ceea ce-l priveste pe marele vizir ,acesta a fost invatatorul lui harun si la un moment dat a fost arestat,cam cu 10 ani inainte de moartea califului.
pot da mai multe amanunte,dar e suficient sa spun ca harun al rashid a fost un administrator,diplomat si razboinic priceput,a incurajat cultura si a avut grija de oamenii sai.
deci basmele le poti folosi ptr a prezenta ideile moralizatoare,cand incepi sa le diseci isi pierd farmecul.
anc,oep,ira au fost organizatii teroriste din punct de vedere al conducatorilor, care acum au alt statut, reconsiderat .
organizatiile teroriste de azi vor fi organizatiile care au luptat ptr eliberarea poporului de maine..
uite cum schimba istoria perspectiva.
aceste organizatii ce lupta impotriva stapanilor asupritori, au o singura varianta ca sa nu ramana in istorie ca teroriste,aceea de a invinge.
:)
„as institui ca obligatie de serviciu,ptr conducatorii nostri,mersul cu mijloace de transport in comun cu 1-2 insotitori.”
Pai si noil il avem pe Base’ ce isi face singur cumparaturile…. e drept, nu stiu cati insotitori are, ca nu stau la numarat! ;)
@raulcat
„ca a pierdut contactul cu realitatea.adica mai simplu spus si-a pierdut simtul masurii.ptr el, aceste probleme de care omul simplu se loveste in fiecare zi ,au devenit minore”
Corect. Nu-i Ceauşescu singurul exemplu de autocrat care a început bine şi a luat-o razna. Fie că a luat-o el pe ulei încurajat de reuşitele şi de sprijinul popular iniţial, fie că a ajuns aşa fiind periat la greu, rezultatul e acelaşi.
„Şahinşahul” lui Ryszard Kapuściński redă foarte bine mentalitatea asta megalomană şi clarifică un pic evenimentele din zonă.
@Theophyle
„Daca publicul egiptean a iesit in strada sa-si ceara drepturile, de ce noi, care avem posibilitatea schimbarii o data la 4-5 ani, nu o facem fara violenta si varsari de sange, exercitand un drept democratic castigat cu sangele si viata martirilor nostri?”
Cred că ipoteza e eronată.
Mai întâi că nu cred că împuşcatul a fost dat jos de o revoluţie. Cel mai probabil s-a hotărât în afară, dar trebuia să iasă şi ceva lume în stradă, de dragul aparenţelor. Şi nu a fost greu – populaţia era exasperată.
Apoi, fie revoluţie „pe bune”, fie lovitură de stat cosmetizată, românii nu au ieşit în stradă de dragul procesului electoral în sine, ci ca s-o ducă mai bine, indiferent ce însemna acel bine: mâncare, căldură, haine drăguţe, mijloace contraceptive, filme americane …
Pusul ştampilei pe o hârtie nu-i foarte palpitant în sine şi, după ce ai repetat procesul de câteva ori şi vezi că doar schimbi nişte hoţi cu alţi hoţi, te hotărăşti că mai bine stai acasă. Părinţii mei, de exemplu, nu se mai duc la vot.
Problema reala cu acesti dictatori este ca regimul lor se intinde pe mult prea multi ani, suficient de multi incat lucrurile bune care i-au adus la putere si i-au mentinut acolo in primii ani sa se „dizolve”. E si o chestiune de adaptabilitate la o lume care se schimba permanent; un dictator este doar partea vizibila a unui sistem care nu sufera decat schimbari marginale de-a lungul decadelor in timp ce economia fluctueaza, rutele de transport se schimba, oamenii se nasc, traiesc si mor. In tot acest timp dictatorul imbatraneste, apar tot felul de boli degenerative, mintea nu mai functioneaza ca in tinerete – de aici si apetenta pentru masuri radicale, egoiste, care sa prezerve o realitate in care el, ca om, se simte in siguranta. Cam ca pensionarii ajunsi la varste inaintate care in ciuda posibilitatilor financiare nu se muta „din casa lor”, nu mai investesc in mobila noua, refuza noile tehnologii si se imbraca demodat. Doar ca nu vorbim de 1, 2 sau cativa oameni… ci de natiuni intregi.
Ce e trist e ca rasturnarea dictatorilor nu aduce decat partial reformarea sistemului; practic orice revolutie nu aduce in primii 10-15 ani decat saracie, inapoiere, coruptie si poate si razboi. Asta s-a intamplat la orice revolutie din epoca moderna, incepand cu revolutia franceza. Practic o intreaga generatie isi pune tineretea pe altarul libertatii… un joc cu suma nula sau chiar negativa pentru o sumedenie de indivizi, exact cei care si-au dorit mai mult de la viata. Democratia si libertatea economica nu se construiesc in doar cativa ani si poate nici in cateva zeci de ani insa sunt usor de distrus in intervale mult mai scurte de timp!
D-l meu, aveti o viziune un pic idealista a „dictaturii” lui Mubarack. Problema egiptului e prezentata pe canalele de stiri media externe de cel putin o saptamana, la noi media fiind preocupata de lupta anti-basescu. Nu sunt de acord cu privire la ceea ce afirmati „The Washington Post anunta ca administratia Obama s-a aliniat cu cererile protestatarilor” pentru ca SUA inca joaca la doua capete – il prijina pe Mubarak in virtutea conceptului de „stabilitate” cat si pe manifestanti, in virtutea celui de „democratie”. Nu mi se pare ca Obama a avut o pozitie clara „We are not advocating any specific outcome”. „Jocul” asta de care vorbeam, s-a concretizat pe teren prin faptul ca Mubarak si-a delegat vice-presedintele sa discute cu protestatarii, dupa ce in prealabil ii eliberase din arest pe liderii opozitiei. miscarea asta poate fii vazuta si ca o incercare de a gasii un partener de dialog in opozitie, miscarile de protest de pana acum nu au avut polititcul, in speta opozitia, ca factor declansator. Asa ca se pare ca pana acum se urmareste vrerea SUA „ordely transition” – adica daca tot se vrea schimbarea mubarak, sa se faca disciplinat, in ordine(si sa stim si noi!?). Cat despre dictatura, ea e specifica tarilor arabe: cumpararea linistii politice prin ajutoare sociale, pret subventionat la benzina, alimente servicii medicale, etc. Se pare ca unele tari musulmane tocmai si-au inbunatatit lista „facilitatilor” zilele astea, pentru a linistii spiritele…preventiv!
Sunt de acord insa cu concluziile d-vs despre exercitarea drepturilor ce ne revin fiecaruia in virtutea democratiei.
credeti? de unde ati inteles care ar fi pozitia mea fata de Mubarak? Am citat un articol pe care l-am considerat interesant si bine scris. Dar daca totusi discutam cred ca-l prefer pe Mubark lui Ahmedinajad.
As dori sa inteleg mai bine:
– de ce H Mubarak este considerat „dictator”, cand, pe toate standardele si palierele de analiza politica, regimul acestuia era/este considerat ca autoritarist, in cel mai rau caz. Dictatura poate fi, la limita si intr-o maniera simplista, considerata ca specie ultraradicala a autoritarismului, dar nu este cazul cu Egipt: exista opozitie, multipartidism, Parlament bicameral, Constitutie, grup de presiune (Fratia Musulmana – organizatie politico-religioasa radicala). Il bagam si pe Mubarak alaturi de Hitler, Stalin, Franco, Salazar, Pol Pot, Ceausescu etc??? Nu exagerati „putin”???
– ce inseamna „lincvist”, apropo de dna Peri?. Nu exista acest termen, inca! Exista insa LINGVIST(specialist in studiul uneia sau mai multor limbi), iar expresia „lincvist in araba perfecta” este un nonsens.
Am poate asteptari prea mari, recunosc….
Val,
multumesc pentru atentionare. Greseala de tipo.
Astept cu drag si interes opinia Dvs. re. dictatura vs. autoritarism, privind cazul Mubarak. Seara placuta!
Val,
cunosc destul de bine OM si Egiptul in special ,am lucrat in Wadi el Hol, langa Luxor (vezi aici) 3 sezoane de 3 luni fiecare. Oamenii simplii cu care am lucrat si colegii de la Universitatea din Cairo nu pareau ca au probleme cu dictatura lui Mubarak.
Personal il consider pe Mubarak un factor de stabilitate in regiune si pacat ca lucrurile acum se vor destabiliza grav..
Multumesc pentru raspunsul partial. Ma asteptam la o nuantare a diferentei mentionate: dictatura vs. autoritarism la Mubarak. Continui sa utilizezi cuvantul „dictatura” in raspuns, dar din context nu rezulta ca ar fi fost o dictatura autentica. Si amandoi stim ca nu a fost. De ce insist?. Pentru ca pe aici, in batatura, se foloseste facil-confortabil aceasta notiune dramatica, cu un discernamant intelectual precar, pentru regimuri ceva mai severe decat laxe (Lukashenko, Hu, chiar si Putin ). Si, totodata, pentru ca eu nu consider ca in Ro. a fost dictatura intre 1965 – 89, ci doar regim autoritarist, pe orice standard actual de referinta. Desigur, pot oricand argumenta cele de mai sus in cadru politologic.
Dar cum la romani, nuantele, gradele si diferentierile sunt dificil de operat (ori e alba, ori e neagra; ori e laie, ori balaie; una-i una, alta-i alta etc,) ma asteptam de la tine la o discriminare mai….adecvata, avand in vedere istoria ta educationala. Well, that’s it!
Vanderval :)
nu am intrat in definirea lucrurilor din cauza bivalentei lor. Pentru un cetatean care traieste intr-o democratie liberala este o dictatura. Pentru un cetatean in lumea islamica (nu numai araba) este norma. Nu exista nici o diferenta intre Mubarak si Ahmedinajad, nici nu poate fi. Nici Libanul care este considerat democratic nu este. Deci raspunsul meu nu poate fi dat in contextul dictator sau autoritar. Pentru „noi” este dictator pentru „ei” este o norama.
„oameni simpli”
Cam cât de simpli? Ştiutori de engleză şi cu servicu acceptabil, yuppie egipteni, mă îndoiesc că s-au entuziasmat vizavi de părintele naţiunii cei trăitori dintr-un dolar pe zi.
Presupun că ăia au ieşit în stradă că erau rupţi de foame, nu că Mubarak era prea autoritar dup standardele orientale.
Şi nu cred să fie prea impresionaţi de faptul că Israelul şi SUA îl consideră pe Mubarak un băiat bun – presupun că aşa se traduce „factor de stabilitate”.
În rest nu are rost să repet, mai elocvent a scris satanae.
@ vandervaal
Nu am prea prins regimul răposatului, fără ironie, mă gândesc că avea şi câteva lucruri bune:
– un minim de ordine, mă îndoiesc că pe atunci riscai să fii hărtănit de câini pe stradă; probabil şi o infracţionalitate mai scăzută
– un pic de egalitate a şanselor: vezi admiterea la facultate
– prea puţini ajungeau neruşinat de bogaţi, iar bogaţii măcar nu se expuneau
Totuşi care-i diferenţa dintre dictatură şi autoritarism? Ce îmblânzea situaţia la noi?
Existau partide de opoziţie? Sau circul cu un singur partid, un singur candidat ales de toată lumea o dată la patru ani dădea o aromă de drepturi cetăţeneşti?
Era mass-media liberă? Puteai să vorbeşti în public fără riscuri contra conducerii politice? De vorbit zic, nu de acţiuni propriu-zise.
Eu ştiu că şi vorbitul era riscant sau scrierea nemulţumirilor în jurnalul propriu, vezi cazul lui Gheorghe Ursu.
Erau separate pe bune puterile în stat? Adică un judecător putea să aleagă să nu condamne un acuzat politic?
Dacă statul voia să-ţi dărâme casa, să construiască blocuri pe terenul respectiv, te puteai opune?
O femeie avea la dispoziţie mijloace anticoncepţionale, putea să aleagă dacă să facă un copil sau nu?
Şi, mai ales, dacă nu-ţi convenea situaţia, puteai să pleci din ţară cum voia muşchii tăi? Nu cumva riscai să fii împuşcat la graniţă?
Până la urmă cred că lumea a ieşit în stradă din cauza pâinii pe cartelă, nu pentru că dictatorul ar fi fost prea dictator.
Deci ca în Egipt. De ce n-or fi pricepând autocraţii ăştia bunul şi vechiul dicton cu „panem et circenses”?
In primul rand multumesc domnule Theophyle pentru explicarea cuvantului „profilaj” dintr-un articol anterior.
Cateva consideratii: In lumea musulmana democratii nu prea am vazut. Ok, egiptenii il vor schimba pe Mubarak. si???… si?…. Daca se intampla ca in Iran unde Mohamed Reza Pahlavi a fost inlaturat de la putere si a venit un aiatolah iar apoi alt dictator mult, mult mai duri. Tare mie teama ca si acum se va intampla la fel, dar va fi unul antiamerican. Oricum mersul lucrurilor este greu de modificat. Nu am inteles intrebarea Dumneavoastra din final : „Daca publicul egiptean a iesit in strada sa-si ceara drepturile, de ce noi, care avem posibilitatea schimbarii o data la 4-5 ani, nu o facem fara violenta si varsari de sange, exercitand un drept democratic castigat cu sangele si viata martirilor nostri? ” 1. Adica ar trebui sa iesim si noi in strada sa daramam ce am votat. Sau, 2. Romanii ar trebui sa fie mai atenti cand voteaza ? Prima varianta este total nedemocratica iar a doua este neaplicabila. Toata lumea cred ca s-a pacalit -cel putin o data – in ultimii 20 de ani la vot. Asta este democratia, de multe ori se intampla sa iei plasa. Sa nu zic ca de cele mai multe ori se intampla acest lucru. Numai bine.
daca veti reciti inca o data fraza veti putea constata ca eu indem la vot. Indiferent ca votam cu X sau Y, trebuie sa o facem. Ne-am „pacalit” pentru ca nu am sanctionat pacalelile!
Ok! foarte bun indemn. pana acum , slava Domnului, din 1991 de la mineriada lui Iliescu lumea s-a dus la vot. 40, 50 sau chiar 60 % este un procent bun. Studii temeinice facute in acest domeniu spun toate ca daca la urne s-ar prezenta 20% sau 80% rezultatul nu ar diferi cu mai mult de 2 procente. Sigur ca nu se popularizeaza acest lucru pentru ca ar descuraja si mai mult lumea sa mearga la vot si asa blazata. Vad ca politicienii nostri sunt indemnati frenetic cu discursuri gen: cand vom veni noi la putere desfiintam DNA-ul si vom da afara toti judecatorii care au condamnat vreun om de-al nostru(psd-ist). Omul respectiv este dus cu pluta rau de tot si nu asta ar fi problema ci faptul ca nimeni din acel partid nu-l opreste . Inseamna ca toti subscriu la acest gen de declaratii tip Balaceanca. Atat ca deja am divagat.
Sa nu uitam ca totusi intr-o perioada istorica framintata s-a produs o fisura in Liga Araba prin disidenta de neinteles a Egiptului . Daca este sa mergem pe firul istoriei dupa o tradare de aceasta anvergura sansa sa apara un dictator in adevaratul sens al cuvantului creste in mod exponential ( a nu se uita lectia de dupa primul razboi mondial ) . Cam toate guvernele din zona sunt mai mult sau mai putin proamericane sau in orice caz prooccidentale ceea ce la limita iar poate fi un lucru de neinteles avind in vedere diferentele culturale si religioase accentuate . Este simplu sa inoculezi maselor din acea zona sentimentul ca a fi adept al lui Allah este o culpa si ai mai facut un pas catre radicalizarea populatiei . Sa recunoastem ca occidentul nu a facut aproape nimic pentru aceasta zona si deci nu se poate astepta la un raspuns favorabil indiferent cit de mult a cultivat liderii din zona . Cred ca vin vremuri tulburi in zona cu implicatii majore pentru politica mondiala …… dar este pretul ce trebuie platit pentru constructii artificiale .
Serban salut,
Nu trebuie sa uitam ca pentru o lunga perioada de timp, o mare parte ale statelor arabe din regiune inclusiv Egiptul si Siria au fost proxi sovieticilor si au fost sustinuti „la greu” de URSS in lupta lor cu Israelul. Intorcerea la occident a avut loc numai dupa semnarea acordului de pace de la Camp David la sarsitul anilor ’70.
„in grupa de varsta 17-30 de ani sunt 60% someri.”
Esential aspect. Treaba asta a dus mai mult ca orice la (viitoarea) cadere a lui Mubarak. Este o drama traita de milioane de egipteni care sunt prinsi intre rigorile credintei musulmane si umilinta saraciei.
Asa ies milioane de oameni in strada si striga mai usor „Allahu Akbar” decat „libertate” in patru limbi straine. Si cel mai important, asa ies tinerii, care se pot bate cu scutierii, nu doar niste mosnegi care nu se pot apleca sa ridice un pietroi din caldaram.
La cat de zdravan este totusi sistemul din Egipt, cel reali, cel care l-a permis si sustinut pe Mubarak, e greu de imaginat ca ceva semnificativ se va schimba pentru poporul egiptean. Cred ca fratii musulmani se bat deja intre ei pentru putere cu niscai generali, evident.
Asadar politica externa a Egiptului este putin probabil sa ramana neschimbata. Tinerii aia nu vor primi prea curand de lucru. Cineva va trebui sa le gaseasca slujbe sau sa-i puna la treaba. Sa speram ca nu vor deveni soldati.
abulafia salut,
se va schimba. Sper si eu ca tine ca locurile de munca nu vor fi in armata :(
Tot la faza cu votul: dacă s-ar vota pentru lucruri care chiar contează, pe care populaţia simte că le poate influenţa, de genul: să eutanasiem câinii vagabonzii sau să-i lăsm în stradă, ori: să facem şosea de centură dacă preţul e de x, atunci lumea chiar ar ieşi să voteze.
care l-a costat viata pe defunctul presedinte egiptean Anwar El-Saddat