joi, martie 28, 2024

Centrul de Detentie CIA din Romania: Problema Raspunderii Penale

Intr-o decizie de aproape 300 de pagini, elaborata timp de doi ani si facuta publica saptamana trecuta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a prezentat dovezi clare ale existentei unui centru de detentie CIA pe teritoriul Romaniei si, extrem de important, a stabilit complicitatea autoritatilor romane si raspunderea statului roman pentru activitatile ce s-au desfasurat in acest centru intre septembrie 2003 si noiembrie 2005. Comentand aceasta decizie, Ministrul de Justitie Toader a afirmat ca Romaniei i se “reproseaza” doar nefinalizarea investigatiilor in cazul pe rolul CEDO. In realitate, decizia luata in unanimitate de Curtea de la Strasbourg a condamnat Romania pentru incalcarea dreptului la viata, a dreptului de a nu fi supus tratamentelor inumane, a dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la respectarea vietii private si de familie, a dreptului la un remediu efectiv. si a dreptului de a nu fi extradat intr-o juridictie in care detinutul poate fi supus pedepsei capitale. Desi decizia Curtii, luata de un complet de sapte judecatori, nu este definitiva, statul roman avand posibilitatea de a introduce un apel la nivelul Marii Camere a CEDO, argumentele juridice ale Romaniei sunt demontate atat de meticulos in decizia din 31 mai incat e putin probabil ca un asemenea apel sa fie admis spre judecare.

Autoritatile romane au negat constant, inclusiv in fata Curtii de la Strasbourg, atat existenta unei inchisori CIA in Romania cat si raspunderea statului roman pentru activitatile ce ar fi avut loc intr-un asemenea centru. Pe baza documentelor CIA desecretizate din raportul Senatului SUA din 2014 dar si a anchetelor Parlamentului European, a documentelor puse la dispozitie de statul roman (documente aviatice, declaratii de martori din ancheta Parchetului General, care acum au fost desecretizate pentru prima oara), a marturiilor la Strasbourg din partea expertilor independenti, a informatiilor si documentelor coroborate din alte state (precum Polonia sau Lituania, si ele condamnate de CEDO), judecatorii europeni au infirmat pozitia statului roman cu privire la inexistenta centrului de detentie CIA pe teritoriul Romaniei. Aceasta concluzie nu este suprinzatoare dat fiind accessul in spatiul public de mai multi ani la documente ce atesteaza existenta centrului de detentie CIA. Mult mai importanta, insa, este concluzia judecatorilor europeni ca centrul de detentie a beneficiat de cooperarea si suportul autoritatilor romane, care au stiut de existenta si scopul acestui centru si care au cunoscut, sau nu puteau sa nu cunoasca, suficiente detalii despre interogarea detinutilor CIA si despre riscurile violarii drepturilor garantate prin Conventia Europeana cat timp acestia s-au aflat pe teritoriul Romaniei si sub jurisdictia statului roman.

Odata stabilita raspunderea statului roman in sistemul Conventiei Europene, ii revine Parchetului General obligatia sa investigheze raspunderea penala individuala a oficialilor romani. Relevanta juridica a faptelor stabilite de Curtea de la Strasbourg are, evident, corespondent in Codul Penal Roman, spre exemplu in infractiuni cum sunt deprivarea ilegala de libertate sau complicitatea la tortura si alte tratamente inumane sau degradante. Procurorii romani au obligatia de a continua investigatia inceputa (abia) in 2012 si a decide cat de repede daca sunt intrunite elementele infractiunilor prevazute in Codul penal si conditiile pentru inceperea urmaririi penale impotriva oficialilor romani implicati in (1) autorizarea, amenajarea, protectia si functionarea centrului de detentie CIA; (2) autorizarea si coordonarea aterizarilor si decolarilor zborurilor clandestine cu detinuti CIA si transferul acestora pe teritoriul Romaniei. Pozitia Parchetului General a fost si ramane ca finalizarea investigatiei depinde de cooperarea internationala, probabil din partea autoritatilor americane. Citind insa decizia CEDO, si avand in vedere audierile dispuse de Parchetul General, este clar ca exista o baza suficienta pentru avansarea rapida a dosarului. Romania fiind acum condamnata de CEDO pentru tergiversarea anchetei, sarcina procurorilor si a instantelor de judecata este sa elucideze petentului in acest caz, celelaltor victime, intregii societati romanesti si statelor membre ale Consiliului Europei raspunderea pentru fapte de o gravitate exceptionala cum sunt administrarea tratamentelor inumane sau deprivarea ilegala de libertate, fapte ce au fost comise, dupa cum CEDO a stabilit, cu complicitatea autoritatilor romane.

In ce il priveste pe Al Nashiri, teroristul petent in cazul de la Strasbourg, faptele stabilite de judecatorii europeni sunt clare. Temandu-se de posibilitatea ca, in cazul Rasul contra Bush, aflat in acel moment pe rolul Curtii Supreme din Statele Unite, judecatorii americani ar putea decide ca detinutii din Guantanamo Bay intra sub protectia Constitutiei SUA, CIA i-a redirectionat pe acestia, inclusiv pe Al Nashiri, in alte tari dispuse sa dea CIA mana libera in interogatorii, fara stringentele impuse de Constitutia SUA si ignorand constrangerile legilor nationale sau internationale. Pe baza unui acord bilateral intre autoritatile romane si cele americane, in mare parte desecretizat in raportul Senatului American din 2014, autoritatile romane au primit o suma pe care CEDO o apreciaza in jurul a 10 milioane de dolari in schimbul angajamentului, printre altele, de a pune la dispozitia CIA o cladire in Romania (identificata in presa ca fiind in ORNISS, desi Curtea de la Strasbourg nu a considerat necesar a se pronunta in privinta amplasamentului exact), de a asigura protectia acestei cladiri, de a permite si coordona decolarea si aterizarea in regim special a zborurilor CIA. La ora 21:47, pe data de 12 aprilie 2004, Al Nashiri ateriza la Bucuresti cu zborul N85VM venind de la Baza Navala Guantánamo Bay dupa escala tehnica in Tenerife. 15 zboruri similare au fost documentate pe aeroporul Baneasa in perioada septembrie 2003 -noiembrie 2005.

Protocolul CIA de preluare a unui detinut intr-un centru precum cel din Romania, citat de judecatorii europeni pe baza documentelor CIA, dispune o serie de masuri “standard” care includ privarea de somn (pana la 72 de ore); detinerea intr-o celula in intuneric constant sau cu lumina orbitoare; tunderea parului la preluarea detinutului, tinut incatusat pe un scaun in timpul procedurii; dezbracarea si goliciunea pe o perioada determinata de anchetatori; batai in abdomen si palmuiri pe fata; manipularea alimentara; incatusarea in diverse pozitii pana la 72 de ore; supunerea la zgomote de pana la 79 decibeli (cu o medie de 56-58 decibeli in celule si 68-72 decibeli pe holuri). Cand Al Nashiri a intrat in greva foamei in Romania, agentii CIA l-au rehidratat fortat pe cale rectala. Efectele acestor masuri au inclus halucinatii, auto-mutilari, manifestari paranoide.

In 2004, cand Al Nashiri a fost transferat in Romania, CIA nu mai folosea tortura de tipul simularii inecului (“waterboarding”). In aceeasi luna, aprilie 2004, presa americana publica fotografii ale torturii din inchisoarea Abu Ghraib din Iraq care au avut un mare impact asupra opiniei publice (si care, impreuna cu alte detalii din spatiul public, fac imposibil de crezut, in opinia CEDO, argumentul Romaniei ca autoritatile romane nu stiau detalii sau nu cunoasteau riscurile modului de tratare a detinutilor de catre autoritatile americane in inchisorile din afara teritoriului SUA). Insa Al Nashiri fusese supus simularii inecului in timpul detentiei in centrul CIA din Thailanda (15 noiembrie – 4 decembrie 2002) ceea ce, in opinia judecatorilor CEDO, s-a adaugat traumei suferite in Romania. In plus, nu trebuie uitat ca Al Nashiri este doar unul dintre mai multi detinuti CIA care au trecut prin Romania. Decizia CEDO se limiteaza la detalii in cazul Al Nashiri, ca petent in actiunea pe rol, insa marturiile incluse in decizia Curtii indica posibilitatea ca alti detinuti, precum Janat Gul, ar fi fost torturati pe teritoriul Romaniei prin simularea inecului. Daca se confirma, aceasta informatie este extrem de importanta pentru ancheta Parchetului General.

CEDO recunoaste clar ca nu personalul romanesc, ci agentii CIA, au anchetat detinutii din centrul de detentie din Romania. Curtea recunoaste si ca, neparticipand direct in aceste interogatorii, autoritatile romane nu au cunoscut absolut toate detaliile din programul CIA. Insa CEDO stabileste, pe baza probelor din dosar, ca autoritatile romane (1) au cunoscut scopul si natura activitatilor CIA de pe teritoriul Romaniei; (2) ca au semnat un acord de colaborare cu autoritatile americane, au facilitat zborurile CIA clandestine, au transportat detinuti pe teritoriul Romaniei, au asigurat paza si protectia centrului de detentie, au cooperat in pregatirea si desfasurarea transferurilor pe teritoriul Romaniei; (3) au cunoscut ca, autorizand si facilitand functionarea centrului de detentie, i-a supus pe detinutii CIA riscului de a le fi violate drepturile garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Autoritatile romane nu si-au asumat nici pana acum raspunderea pentru aceste fapte. Raportul Senatului Romaniei din 2007 repeta pozitia oficialilor romani, fara a efectua investigatia pentru care comisia de ancheta fusese constituita. Toate concluziile Raportului Senatului Romaniei  au fost intre timp infirmate in documente oficiale precum Raportul Senatului SUA, Raportul Parlamentului European, si acum de decizia Curtii de la Strasbourg. La randul sau, Parchetul General nu a finalizat ancheta in cazul Al Nashiri, si nu a dat curs memoriilor organizatiilor europene ce i-au fost adresate. Spre exemplu, in martie 2012, Procurorul General al Romaniei la acel moment, Laura Codruta Kövesi, a primit un memorandum detaliat din partea comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei ce continea multe dintre probleme retinute acum de CEDO. Toate aceste comunicari oficiale sunt detaliate in decizia de la Strasbourg, impreuna cu lipsa de reactie a autoritatilor romane.

Este, evident, posibil ca SUA sa fi facut presiuni asupra Romaniei pentru a pune la dispozitie un centru de detentie CIA, pentru a facilita functionarea lui si transportul detinutilor. Aceste presiuni ar putea fi invocate ca circumstante atenuante de oficialii romani in ancheta penala, sau, in functie de natura si intensitatea lor, ca motive pentru neinceperea urmaririi penale. Intr-un asemenea caz, SUA s-ar putea face vinovate de incalcarea dreptului international. Insa atata vreme cat oficialii romani vor continua sa nege, in fata probelor clare, fie si existenta centrului de detentie, nu trebuie speculat in legatura cu asemenea presiuni. Tot ce cunoastem deocamdata este pozitia autoritatilor americane ca nimic din activitatile din centrele de detentie CIA, in Romania precum si in alte state, nu a incalcat suveranitatea acestor state, ale caror oficiali au fost informati si au colaborat cu guvernul american.

Obligatiile concrete ale statului roman nu se vor stinge prin plata catre Al Nashiri a 100,000 euro, suma stabilita ca daune de CEDO. Romania are obligatia sa ancheteze faptele pentru care a fost condamnata la Strasbourg si sa stabileasca raspunderea penala a oficialilor romani. Ca orice tribunal international, puterile CEDO de a asigura executarea deciziilor sale de catre statele semnatare ale Conventiei sunt limitate, insa nu inexistente. Comitetul de Ministri al Consiliului  Europei poate sesiza Curtea cu privire la nerespectarea unei decizii CEDO. Acesta este un mecanism pe care Consiliul a inceput sa il foloseasca, spre exemplu in decembrie 2017 intr-un caz implicand statul Azerbaijan. Ruptura politica dintre Europa si SUA din ultimii doi ani a creat contextul in care statele europene incerca sa se delimiteze de politicile SUA. In plus, importanta drepturilor pentru violarea carora Romania a fost condamnata in cazul Al Nashiri creeaza contextul pentru interventia Consiliul Europei daca Romania decide sa nu indeplineasca obligatiile asumate prin semnarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Condamnarea Romaniei ar trebui sa aduca in discutia publica si problema de fond a importantei drepturilor omului si a modului in care oficialii statului roman au exercitat autoritatea ce le-a fost conferita, temporar si in cadrul legal, de catre poporul roman. Romania si-a asumat obligatia respectarii drepturilor din Conventia Europeana cat si a altor conventii internationale pentru toate personele, inclusiv pentru Al Nashiri, aflate pe teritoriul romanesc si sub jurisdictia statului roman. In plus, Constitutia Romaniei si legile tarii nu permit ca decizii privind deprivarea de libertate sau tratamentele detinutilor sa fie luate la discretia persoanelor care detin temporar functii de conducere in stat, sau sa fie delegate autoritarilor altui stat. Cu alte cuvinte, drepturile lui Al Nashiri atat timp cat s-a aflat pe teritoriul romanesc, si ca atare sub jurisdictia statului roman, nu depind de o decizie a presedintelui Romaniei, a directorului SRI sau a autoritatilor militare romane. Acele drepturi sunt conferite si garantate prin legile statului roman, inclusiv legi provenite din asumarea obligatiilor europene sau internationale. In unele situatii extreme, drepturile, inclusiv cele considerate fundamentale, pot fi limitate. Insa, chiar si atunci, limitarile drepturilor fundamentale trebuie sa fie justificate ca proportionale cu motivul limitarii. In plus, unele drepturi, cum este dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, nu pot fi limitate nici macar in vreme de razboi. Concluzionand ca Romania a violat aceste drepturi in cazul Al Nashiri, si prin dovezile si analiza prezentate, decizia CEDO redeschide o dezbatere dificila dar extrem de importanta in societate

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Vă mulțumesc pentru acest articol necesar! Este un subiect de importanță capitală pentru modul în care dorim să edificăm un stat de drept viabil. În acest caz, societatea noastră a eșuat spectaculos.

  2. Dacă îmi permiteţi, am două întrebări pentru domnul Vlad Perju:
    1. În ce măsură jurisprudenţa din cazul Poloniei, acuzată la rândul ei de existenţa unor aşa-zise centre de detenţie pe teritoriul său, se aplică în cazul României?
    2. Ce anume vă determină să credeţi că guvernul României va aplica sentinţa CEDO, în condiţiile în care maimuţele de la grădina zoologică din Bucureşti continuă să trimită banane la Palatul Victoria, sperând probabil că vor fi eliberate din captivitate de către doamna V.V. Dăncilă.

    • Pentru punctul 2.
      – daca se cere cu insistenta ca Presedintele tarii sa nu respecte o decizie CCR, dece ar fi de mirare ca Romania sa nu aplice sentinta CEDO?
      – sincer, e prea criptic pentru mine „maimuţele de la grădina zoologică din Bucureşti continuă să trimită banane la Palatul Victoria, sperând probabil că vor fi eliberate din captivitate de către doamna V.V. Dăncilă.”

      • victor L si punctul 2

        Domnule, ne-ai intoxicat cu formula pesedista a presedintelui care incalca o decizie obligatorie a CCR.
        Domnule, nu-l mai indeamna nimeni, presedintele s-a decis deja. A declarat ca dincolo de studiul prelungit al motivarii deciziei, nu va indeplini nici un ordin al CCR care sa-l oblige la incalcarea Constitutie pe care a jurat ca o va respecta (art. 82), atunci cand a fost investit presedinte, in fata camerelor reunite ale Parlamentului. Iar trecerea procurorilor (parte a puterii judecatoresti) sub autoritatea ministrului justitiei (puterea executiva), exact asta face – duce in derizoriu principiul separatiei si echilibrului puterilor (art. 1).

        Dar parca asta n-ar fi fost destul, indeplinind ordinul trasat de Tudorel (si inlesnit de complicii sai din CCR) de a o mazili pe LCK, presedintele este transformat intr-un subaltern al guvernului (executivului). Un nou caz de incalcare a Constitutiei pe care a jurat sa o respecte, cf. art. 80 si 87.

        * Bibliografie constitutionala minima *

        art.1
        (4) Statul se organizeaza potrivit principiului SEPARATIEI si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
        (5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale (principiul separatiei puterilor, n.m.) si a legilor este OBLIGATORIE.
        art. 80
        (2) Presedintele Romaniei VEGHEAZA la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de MEDIERE intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
        Art. 82
        Validarea mandatului si depunerea juramantului
        (1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala.
        (2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, urmatorul juramant:
        „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.
        Art. 87
        (2) Presedintele Romaniei prezideaza sedintele Guvernului la care participa.

        • ai uitat sa dai articolul din Constitutie cu organizarea procurorilor (sub autoritatea Min. J.) dar nu e nimic… putem functiona si cu un sfert de Constitutie, dupa capul tau si al ioanusului

  3. Dle prof dr Perju , felicitari pentru articol dar altfeceva doresc sa va rog ca pe unul care cred ca sunteti in masura si conform ratiunii de fapt dar si de drept sa demontati stirea sulfuroasa de aseara de la A3 prin care se sustinea ca prin 2001 Comiia de la Venetia ne-ar fi recomandat sa subordonam procurorii(ministerul public) ministrului justitiei. Sunt sigur ca stirea era prezentata tendntios si scoasa din context dar eu nu am mijloacele necesare sa o demontez. Va rog pe dvs dar si pe oricine poate face asta sa o faca. Va multumesc

  4. Deci „KGB-istul” Ion Iliescu a pus la dispoziția CIA un spațiu în care s-au desfășurat încălcări ale drepturilor omului.
    „Romania are obligatia sa ancheteze faptele pentru care a fost condamnata la Strasbourg si sa stabileasca raspunderea penala a oficialilor romani”.
    Dar de ce nu și a oficialilor americani? Că totuși americanii au săvîrșit faptele, din cîte înțeleg.
    Dacă am o casă pe care o închiriez, iar acolo chiriașul supune la rele tratamente o persoană, vinovat sînt eu, proprietarul, sau chiriașul-făptaș?
    Din cîte știu, CEDO nu face condamnări penale ci doar stabilește despăgubiri pe care statele trebuie să le plătească celor cărora li s-au încălcat drepturile.
    Se poate da un linc către motivarea hotărîrii CEDO din acest caz?

  5. Da, iata mai jos, comparativ, ce se petrecea in Romania prin anii ’50.
    Si victimele de-atunci erau oameni nevinovati, nu teroristi. CEDO isi gaseste timp sa apere un terorist si culmea ironiei, sa-l mai si despagubeasca, dar CEDO niciodata n-a luat din pensile nesimtite ale tortionarilor sa despagubeasca victimele comunismului. Iar Amnesty International, impanata de spioni pro-sovietici, facea „pierdute” marturiile scrise ale celor care scapau din Cortina de Fier. Iar islamul profita din plin de vulnerabilitatile democratiei; pentru ca aplicarea legilor democratice in cazul teroristilor este o vulnerabilitate. Vom vedea asta peste 50 de ani, cind sharia va fi lege in Europa. Deci cititi mai jos – asa e ca CIA este mic copil ?

    „…m-au dezbrăcat, mi-au băgat în gură, cu coada lingurii, obielele murdare, umplându-mă de sânge, mi-au legat cu o funie mâinile la spate şi cu altă funie picioarele. Ce a urmat nu se poate descrie…bătaie în cap, pentru îndobitocire; bătaie în faţă, pentru desfigurare; mii de lovituri în spate, sub coaste, în plex, în tălpi. Zeci de leşinuri şi iar de la capăt, ore întregi, iar ochiul de vizetă veghea, veghea mereu. Mi-au zdrobit oasele, plămânii, ficatul, jucau încălţaţi pe oasele mele, pe plămânii mei.” Eugen Măgirescu, Moara dracilor, în Memoria nr.13, p.38
    „Te obligau să mănânci pâinea din trei înghiţituri sau, dimpotrivă, să stai cu pâinea în gură zile întregi; să mănânci din „treucă” mâncarea fierbinte, cu mâinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, şi se dădea câte o lovitură scurtă cu bocancul, arzându-ţi faţa cu arpacaşul fierbinte şi mozolindu-te; ţi se adăugau cantităţi exagerate de sare în mâncare, după care, timp de câteva zile, nu ţi se dădea apă, apoi îţi dădeau apă cu foarte multă sare în ea.” Costin Merişca, Tragedia Piteşti. O cronică a „reeducării” din închisorile comuniste, Institutul European, Iaşi, 1997, p.68
    „Imaginaţia delirantă a lui Ţurcanu (N.R.: şeful torţionarilor) se dezlănţuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenţi care credeau în Dumnezeu şi se străduiau să nu se renege. Astfel, unii erau botezaţi în fiecare dimineaţă: scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce conţinutul făcea bulbuci.” Virgil Ierunca, „Fenomenul Piteşti”
    „Cornel Luca, călărit zi şi noapte, a fost obligat să înghită o mare cantitate de sare (saramură) şi împiedicat să bea apă. Reacţiile anatomo-fiziologice au fost cumplite. Întreaga mucoasă bucală i-a devenit o rană. Setea e mult mai chinuitoare decât foamea, e de-a dreptul înnebunitoare. Forţat să bea urină, a făcut-o cu greu. Ar fi făcut-o, acum, din proprie iniţiativă dar nu-l lăsa nimeni. În timp ce spăla tineta, la WC, a supt apă din cârpă. A fost văzut, a fost demascat, a fost bătut crunt şi obligat să înghită încă o cantitate de saramură, aşa ca să înveţe minte.” Viorel Gheorghiţă, „Et ego. Sărata-Piteşti-Gherla-Aiud Scurtă istorie a devenirii mele”, Editura Marineasa, Timişoara, 1994, p.154
    „Cu o furie de nedescris au început să-l lovească, şi cu pumnii, şi cu ciomegele, şi cu picioarele. şi să-l arunce de la unul la celălalt, până când nenorocitul, plin de sânge, a căzut aproape în nesimţire şi nu s-a mai putut ridica. După ce i-au mai tras câteva picioare în cap, l-au luat doi şi l-au zvârlit pe prici, silindu-l să stea cu mâinile în buzunare şi cu capul în jos, cum se dăduse porunca. A urmat altul, şi apoi altul, ca într-o horă drăcească menită să nimicească şi ultima picătură de rezistenţă fizică şi morală a celor care intrau în jocul lor turbat.” Justin ştefan Paven, Infernul Piteşti, în Memoria, nr.22, p.66
    „Se regizau şi scenete sexuale, la ordinul lui Ţurcanu. În Vinerea Mare, el împarte rolurile: „asinul” e felat de „Maria Magdalena”, „Iosif” sodomizează „asinul”, care la rândul lui stă cu botul în poalele „preacurvei fecioare Maria”, sodomizată concomitent de „Iisus”. Reeducaţii, în frunte cu Ţurcanu, manifestau o plăcere drăcească în a batjocori pe cei mai credincioşi, porecliţi „misticii”. Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credinţă. Or, după participarea la liturghiile negre, întreaga lor credinţă era zguduită din temelii (…)” din studiul lui Alin Mureşan „Reeducarea prin tortură”, Memoria, nr. 4/2006
    „În aşa zisa acţiune de depersonalizare, studenţii erau obligaţi, prin torturi permanente inimaginabile, să trădeze pe cele mai scumpe fiinţe: Dumnezeu, proprii părinţi, fraţi, surori şi prieteni. Ei au fost constrânşi să bea urină şi să mănânce fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slăbiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodată în faţa propriei conştiinţe. Durerile erau peste puterile de rezistenţă a fiinţei umane.” Eugen Măgirescu, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Piteşti, Editura Fronde, Alba-Iulia – Paris, 1994, p.6
    „Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paşti ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deţinuţi. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenţii la Teologie, costumaţi în „Hristoşi” îmbrăcaţi în sutane şi patrafire mânjite de fecale. Ei erau puşi să facă „împărtăşanii” cu urină şi fecale, iar în loc de cruce li se confecţiona un falus din săpun, pe care toţi ceilalţi erau obligaţi să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericeşti cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus şi a Fecioarei Maria, uneori deţinuţii fiind dezbrăcaţi la pielea goală…” Alin Mureşan, Piteşti. „Cronica unei sinucideri asistate” – Editura Polirom, 2007

    • stimate domn @ Nscandal
      CEDO nu are competenta de a judeca decat cereri referitoare la drepturile limitativ mentionate in Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a protocoalele aditionale,
      respectiv fapte petrecute dupa data ratificarii Comventiei Europene de catre Romania
      cateva detalii sumare gasiti aici
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului
      sau mai multe pe pagina hudoc
      https://hudoc.echr.coe.int/eng#{„documentcollectionid2”:[„GRANDCHAMBER”,”CHAMBER”]}

      de principiu, ca sa sumarizez Conventia Europeana implica din partea statelor semnatare, pe de o parte, o obligatie pozitiva de respectare a drepturilor recunoscute de Conventie, iar pe de alta parte, o obligatie negativa din partea statelor de a se abtine la incalcarea drepturilor recunoscute de Conventie,
      situatia este mult mai complicata decat pare,

      nu in ultimul rand, CEDO nu se sesizeaza din oficiu ci trebuie sa fie investita ca orice instanta,
      si aici este o anumita nuantare legata de hotararile pilot in cazul unor incalcari sistematice sau repetitive de drepturi recunoscute de Conventie

      despre represiunea comunista s-a scris foarte mult si este de condamnat,
      dar revine istoriei meritul de a gasi germenii conduitei comuniste,
      ori germenii bataii de joc comuniste se afla, din nefericire, in constiinta publica de la noi,
      totul incepe cu monstruasa coalitie care l-a silit pe Cuza sa abdice,
      uni dintre autori au nume de bulevarde si strazi in orasele patriei,
      nu se spune sau se omite a se spune ca multi din fruntasii nostrii politici, inclusiv prozatori poeti, sau fruntasi ai bisericii ortodoxe, persoane care ne-au dat constiinta de neam, au fost sovini si rasisti:
      http://www.pogromuldelaiasi.ro/wp-content/uploads/2012/08/Raportul-Comisiei-Internationale-pentru-Studierea-Holocaustului-in-Romania.pdf

      nu in ultimul rand, as dori sa subliniez ca tara a pierdut teritorii si populatii foarte mari in WW2,
      piederi care au fost efectul politicilor de furt din bugetu de stat: afacerea strousberg, afacerea skoda, etc,
      astea au facut sa avem o armata cu o inzestrare deficitara si cu o conducere pe masura,
      astazi stam mult mai rau ca in ww2 la inzestrare,
      scandalurile de coruptie sunt de asemenea pe prima pagina iar politicienii corupti au ca singur scop leaglizarea hotiei si a furtului din bugetul de stat

      ori pt tradare si lasarea tarii fara aparare in fata rusilor si a nemtilor pt mine ca ruman nici un pret nu este prea mare,

      ori noii comnunisti se pare ca sunt printre cei mai destoinici europeni in domeniu
      https://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-22492807-dosarul-tel-drum-olaf-romnia-exemplu-conflict-interese-politicieni-fondurile-europene.htm

      • Dom’le, zau că apreciez efortul de explicare al aspectelor juridice, competenței CEDO, investirea instantei, etc. Sunt 100% de acord, dar…… Dar de acolo divagați/alunecați spre considerații hazardate privind istoria noastră.
        De ex.se poate replica cu ușurință că așa-zisa monstruoasă coaliție de fapt nu era deloc monstruoasă ci clasa politica românească, in încercarea de păstrare a „aranjamentului” constituțional care exista intre Cuza și Parlament s-a unit împotriva domnitorului ales. De ce?!? Pai ptr.ca acesta nu mai vroia să abdice, așa cum fusese înțelegerea, ptr.a se aduce pe tron un prinț european….., dizolvase Adunarea Legiuitoare/Parlamentul printr-un fel de lovitură de stat din 1864, etc. Poate că intențiile/scopurile lui erau bune, dar…. contemporanii lui au crezut altceva….

        Încă ceva. In considerațiile despre figuri marcante ale istoriei noastre cădeti intr-un soi de anacronism judecandu-le prin prisma criteriilor de astăzi. Multe dintre cele de astăzi li s-ar părea acelora foarte ciudate/bizare, decadente sau chiar degenerate. La fel si invers.
        Este o vorbă: au fost oameni ai timpurilor lor….. Trebuie sa ne raportăm la acele timpuri ptr.a-i înțelege. Având perspectiva istorică și alte criterii decât cele ale acelor timpuri ne e usor să dăm verdicte rapide.
        Evident că nu vorbesc despre fapte rele prin natura lor, abominabile sau atitudini/acțiuni condamnabile/de neiertat in toate timpurile.

  6. „Intr-o decizie de aproape 300 de pagini, elaborata timp de doi ani si facuta publica saptamana trecuta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a prezentat dovezi clare….Ruptura politica dintre Europa si SUA din ultimii doi ani a creat contextul in care statele europene incerca sa se delimiteze de politicile SUA.” Deci acesti ultimi doi ani reprezinta de fapt esenta si contextul politic. Sunt convins ca autoritatile romane, Romania fiind si membra NATO, au avut la dispozitie parghiile necesare sa refuze vehement si categoric solicitarile statului american care „lupta contra terorismului”. Bine macar ca CIA si G.W. Bush au fost sanctionati pentru faptele lor. In schimb nu este prima data cand ideologia liberala tine in brate autorii actelor de terorism in numele unor principii inaltatoare si lasa victimele in plan secund pentru ca ei nu au fost la fel de ofensati. Poate stiti si de situatia militarilor britanici care au luptat, la cererea tarii lor, in Falkland, Irlanda de Nord si Irak si acum sunt tarati prin tribunale de avocati si asociatii pentru „drepturile omului”, pentru presupuse incalcari ale acestora, in conditiile in care, in mai multe cazuri, s-a dovedit ca plangerile „victimelor” erau de-a dreptul mincinoase astfel ca Parlamentul englez a trebuit sa intervina pentru a stopa asemenea aberatii. De fapt, CEDO a vrut sa transmita un avertisment tarilor care ies de sub umbrela UE si isi permit sa actioneze autonom, cu tari straine, in special Statele Unite. Sau poate dreptul liberal nu-si mai are originea in acel „ars boni et aequi” ci in actualul „Wir schaffen das”.

    • Si ce ati fi dorit, sa-i ofere caviar si sampanie lui Al Nashiri? Aveti idee cate atentate si cati civili nevinovati din statele occidentale, inclusiv Strasbourg unde se afla CEDO, au fost oprite in urma dezvaluirilor acestor teroristi aflati sub tortura? Daca CEDO ii apara pe acesti nenorociti care puneau la cale atentate, inseamna ca Europa este de acord cu terorismul si accepta aceste fapte ca atare. Acest proces face parte din razboiul declansat, pe buna dreptate, intre SUA si Europa.

      • @mike:
        Justitia opereaza cu „drepturi” si „obligatii”. De aceea, regulile societatilor contemporane pot produce efecte perverse. Evident ca un criminal/terorist ar trebui sa aiba parte de un tratament real corespunzator tratamentului pe care el l-a „acordat” victimelor sale. Insa societatea a inventat reguli potrivit carora si criminalul/teroristul are drepturi: dreptul la un proces echitabil, la tratament uman, la recurs efectiv, dreptul de a nu fi tansferat intr-un sistem judiciar care ar putea sa-l condamne la moarte etc.
        Ce nu stiu romanii e urmatorul lucru: cand s-a adoptat Statutul TPI, SUA si Israel au refuzat ratificarea … de ce? pentru ca sistemele lor judiciare contin reguli pe baza carora criminalii ucigasi in masa trebuie judecati inclusiv pentru fapte COMISE INAINTE de adoptarea Statutului TPI … De aia nazistii sunt si azi judecati si condamnati indiferent de locul pe glob unde sunt prinsi.
        Statutul TPI intrat in vigoare in 2002, ratificat de Romania tot in 2002, prevede ca el se aplica faptelor comise dupa intrarea lui in vigoare … ori asta a fost inacceptabil pentru SUA si pentru Israel, dar a „picat” la fix pentru cei mai cruzi conducatori de regimuri totalitare de pe glob (imaginati-va ce ar fi patit membrii guvernelor comuniste care au luat masuri criminale contra propriei populatii!).
        Ce vreau sa spun e urmatorul lucru: justitia americana este mai directa si „mai aplicata”, adica ancorata in realitate … justitia europeana a „drepturilor omului” e complet ancorata in … filosofie.

        • @area – naziștii sunt judecați, nu sunt torturați. Al Nashiri nu a reclamat la CEDO modul cum a fost judecat în România, ci faptul că a fost torturat în România.

        • @area sunt de acord cu tine. Orice criminal trebuie teoretic judecat si nu trebuie supus unor torturi in inchisoare, insa aici vorbim de crime in masa impotriva oamenilor, oriunde s-ar afla ei. Este echivalentul unor atacuri directe asupra unor state. Practic , este acelasi lucru cu o racheta pe care ar trimite-o Putin intr-un mare oras. Este vorba de avioane care au intrat in WTC, este vorba de sute si mii de victime in gari, aeroporturi, metrouri, iar prin aceste metode dure de interogare autoritatile au putut sa previna alte atentate si au putut sa desconspire si alte retele teroriste. Oricum, chiar si asa, nu au reusit sa previna toate atentatele. Al Nashiri probabil a fost un om cheie in reteaua Al Qaeda si de aceea au vrut sa stoarca informatii de la el, despre alte retele si posibile atentate care se pregateau.

      • Inseamna ca lumea buna a „inebunit la cap”.
        Poate isi merita soarta, daca e s-o privim din avion, adica fara sa tinem cont ca o face pe pielea noastra.

        • @donquijote – și care e soluția dvs., legalizăm tortura? Eventual sub pretextul că deținuții torturați nu erau români? Procedăm la fel ca Hrușciov cu Imre Nagy, îl aducem în România ca să nu-l ținem închis în Ungaria sau în URSS?

      • @mike – nu, n-avem idee. Spune-ne tu câte atentate au fost dejucate în România ca urmare a torturilor la care a fost supus Al Nashiri în România.

  7. Dl. ministru nu rateaza nici o ocazie pentru a vorbi ca si cum le-ar sti el pe toate … ca sa-l citez, vorbele lui sunt „litera de Biblie”.
    De fapt, toti oficialii romani au incercat sa minimalizeze gravitatea deciziei CEDO, pe toate posturile TV unde s-au perindat.

    Cand ma uit la pledoaria consiierei Singh, mi se face pielea de gaina … de fiecare data cand expune un fapt, spune apasat: „it was in Bucharest”, „it was here, in a secret prison of CIA, in Bucharest” (in mai 2004) – vedeti incepand cu minutul 36 al filmului postat de CEDO la adresa https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=hearings&w=3323412_29062016&language=en.

    Inca un lucru: in intrebarile puse de unul dintre judecatorii CEDO, guvernul a fost intrebat cum demonstreaza ca in Romania nu s-au petrecut fapte similare celor care au fost constatate printr-o hotarare CEDO pronuntata in favoarea lui Al Nashiri contra Poloniei. Raspunsul guvernului a fost un cliseu (in Romania nu a fost …, statul roman respecta …) lipsit de orice consistenta. De fapt, reprezentantul guvernului a incercat sa nu spuna nimic pe tema asta pentru ca sa evite orice ideea din care ar fi rezultat ca statul recunoaste sau confirma existenta unor centre de detentie ale CIA („black site”) … adica pe statul roman il „doare” ca ar putea fi asociat cu centre de detentie secrete ale CIA, nicidecum ca oamenii au fost torturati pe teritoriul lui !!!

  8. Vorba unui clasic in viata, drepturile omului sunt peste tot dar nimeni nu vorbeste si despre obligatiile omului. Insa eu as vrea sa stiu altceva, acest Al Nashiri este dovedit terorist? Fiindca, daca s-a dovedit acest lucru, restul este gargara.

  9. Impunitatea tortionarilor (CIA, Mossad) nu e un motiv suficient si necesar pentru ca noile democratii sa se grabeasca in a le deveni complici !

    • @Area a explicat mai sus cum sta treaba cu acordul TPI. America se apara si previne astfel de atentate si atacuri la scara mare, iar pentru asta trebuie sa afle informatii. CIA nu este organizatie de tortionari. In fond, fiecare serviciu are anchetatori si metode de interogare specifice pe care ar putea sa le foloseasca, insa in Europa lucrul asta nu este corect politic. Ma intreb oare, atentatul din Brussels ar fi putut fi prevenit daca Abdeslam ar fi fost interogat si el „barbateste” dupa atacurile din Paris? Imaginati-va ca fiul/fiica dumneavoastra ar fi fost in aeroport in acea zi…

  10. @mike Tortura nu e preventiva, nu este eficace! Este dovedit ca cele „marturisite” sub tortura sunt nefolositoare, inconcludente, dar tortionarii pretind ca „munca” lor e ca oricare alta, intretinand dinadins dezinformarea pe care incercati sa o promovati dvs.

  11. Problema cred că tb vazuta în context internațional, în condițiile în care România a fost de acord la nivelul lui 2004 cu solicitările respective. Contraterorismul nu se face cu fete de pension si cu maniere…
    Iar acum suntem un anul 2018 și între timp s au mai schimbat din datele problemei. CEDO înseamnă Europa, iar condamnarea Romaniei bate catre SUA.. intalator sau nu sumt condamnate Romania si Polonia.. . State Nato care sunt vizibil proamericane in plan militar si care au o experienta nefericita pe telatia estica…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro