vineri, aprilie 19, 2024

Cerul nostru Schengen

Se întâmplă, din păcate tot mai des în lumea actuală, ca nenorocirile (fie ele datorate hazardului elementelor, fie mâinii criminale a omului) să fie mesagerii ce aduc în actualitate lucruri pe care le credeam pierdute, ignorate sau abandonate. Recenta tragedie petrecută pe cerul Ucrainei dă, dintr-o dată, spaţiului aerian al României dimensiunea unui culoar care leagă Europa de Asia. Când drumul scurt (dar năvalnic) al stepei e blocat de bateriile de rachete ale “autonomiştilor” (tele)ghidaţi de la centru, Balcanii redevin turnanta marilor drumuri ale lumii globalizate. Ameninţate de anarhia agresivă a oamenilor comandantului Strelkov şi, în egală măsură, de norul de ceaţă al declaraţiilor oficialilor moscoviţi, marile companii aeriene îşi deplasează rutele de zbor pe deasupra României. Acum e momentul ca România să arate că poate prelua din mers şi gestiona eficient această afluenţă neprevăzută de aeronave ce se întretaie pe cerul ei. Acum e momentul ca România să pună la punct – cu toţi partenerii ei europeni – un sistem integrat de control al zborurilor, să amenajeze piste pentru aterizări neprevăzute şi să-şi deschidă aerogările ca puncte de escală pentru avioanele ce ar fi interesate să se oprească şi aici. Acum e momentul ca România să insiste – începând cu componenta traficului aerian – pe evidenţierea faptului că nu doar doreşte, ci poate să intre în Spaţiul Schengen. Pentru o dată, cerul nostru e cu adevărat deschis şi noi suntem în situaţia de a veghea ca deschiderea lui să rămână nepătată de incidente ce pun în discuţie credibilitatea unei ţări. Dacă vom fi în stare să facem acest lucru, atunci vom fi în situaţia de a fi trataţi ca actori ai configurării rutelor prezentului şi nu ca simpli spectatori ai unei migraţii aeriene ce nu ne priveşte. Şi încă ceva, esenţial: din fericire, responsabilitatea bunului mers al traficului aerian nu e un obiect de cuvântări televizate ale politicienilor, ci o responsabilitate concretă a unor profesionişti de vârf ai aviaţiei române. Ei sunt cei puţini cărora cei mulţi le pot datora într-o zi împlinirea visului de a fi cu adevărat în Europa.

Ştiu că criteriile integrării sunt mai laborioase, mai stricte şi – pentru noi – mai greu de realizat în cazul frontierelor terestre. Dar parcă, de astă dată, merită să ne spunem cu toţii, în gând, şi să credem aceste cuvinte: “precum în cer, aşa şi pe pământ”.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. România nu este acceptată în Schengen nu din cauza criteriilor tehnice, acestea sunt îndeplinite inclusiv pe frontierele terestre, ci din cauza politicienilor, a justitiei, a verii 2012, etc.
    Hai să nu venim cu soluții heirupiste ca să intrăm în Schengen, gen facem un efort acum să arătăm că suntem OK pe partea de dirijat avioane și că spațiul aerian e așa și pe dincolo.
    P.S. cred că ați vrut să folosiți cuvântul aeroport, uite ce zice dex-ul despre aerogară: AEROGÁRĂ, aerogări, s. f. Ansamblu de clădiri într-un aeroport care adăpostește serviciile de exploatare pentru traficul aerian. – Din fr. aérogare.

    • @Dusu:

      Nu mai mare decit cea a sovinismului antiromanesc, ca eu unul stiu cu cine am de a face…

      PS. Nu prea agreez fondul articolului ci mai mult punctul de vedere al domnului Florin.

      • ce pot spune domnilor !? pieptul meu nu a fost niciodata de arama si exceptzionalitatea romanicai nu am remarcat o,; poate doar cind vorbim de hotzie !
        ´´Ştiu că criteriile integrării sunt mai laborioase, mai stricte´´ deci chiar si autorului ii mai ramine putzin simtz al realitatzii in aceasta pledoarie timpita ptr ceva al vecinului care acum o duce greu

  2. @Dl. Maci: faceti o confuzie.
    „Acum e momentul ca România să pună la punct – cu toţi partenerii ei europeni – un sistem integrat de control al zborurilor, să amenajeze piste pentru aterizări neprevăzute şi să-şi deschidă aerogările ca puncte de escală pentru avioanele ce ar fi interesate să se oprească şi aici.”

    Lucrurile astea sunt facute deja. Exista acel sistem, se numeste Eurocontrol, iar Romania e parte de mult. Aerogarile interne din Romania sunt deschise pentru escalele aeronavelor care solicita asa ceva, exista solutii si pentru aterizari de urgenta.
    Schengen are legatura cu activitatea politiei de frontiera, nu cu siguranta zborului, aici e eroarea.

  3. Eu vad alta semnifificatie a tragediei, si anume:

    a) armele grele nu sunt controlate, in timp ce traficul cu tigari este…
    b) cel mai important! Incompetenta ucide, pentru ca un singur lucru e dincolo de orice indoiala: cei care au manevrat sistemul BUK habar nu avea de limitarile lui si de riscurile folosirii.

    Tragedia arata de fapt ca incompetent poate si sa ucida.

    ––––––––

    Era si un banc asa:

    Un pilot rus cade in Statele Unite si Contraspionajul American il ia la intrebari: „Ia zi, ma tovarisici, de unde se lanseaza rachete pe SU-27?” Spune omu ca nu stie si ia o mama de bataie de sa-i ajunga. A doua zi, alta intrebarfe „Ia zi, tovarisci, cum folosesti tu radarul in zbor?” Iar nu stiu, iar bataie. O tot tine asa vreo cateva luni, pana e trimis inapoi in Rusia, la un schimb de prizonieri.

    Acasa, tovarasii il intreaba : „Ia zi, ma Ivan, cum a fost la americani in priozonierat?”
    Si Ivan raspunde: „Bai, puneti mana si invatati tabloul de bord la SU-27, ca daca nu il stiti, va bat astia de va rup!”.

    –––––-
    Dincolo de hazul de necaz (spirit dacic, ehhhh… ) ramane intrebarea daca gradul de pregatire al armatei romane este sficient, sau daor faptul ca nu a fost confruntata cu amenintari de amploare a factu sa nu se intimple nimic?

    Asta cred ca e intrebarea de baza….

  4. D-le Maci
    Deci asa facem un pas esential inspre Schengen, dupa parerea dvs. Folosindu-ne de o tragedie ca sa le dovedim europenilor cat suntem noi de deschisi, disponibili si ‘pregatiti’. Deschizandu-ne spatiul aerian. Toate celelalte probleme de securitate, coruptia endemica la granita etc. sunt mai putin importante. Important e sa bifam casuta ‘suntem pregatiti sa preluam traficul aerian, va puteti baza pe noi’.
    Chiar nu ajunge la dvs. ridicolul acestei pozitii?
    Forma vs. fond, specialitatea noastra dintotdeauna.

    • Va multumesc pentru observatii, la fel ca si celorlati respondenti. Nu, nu ma gandesc nici la exploatarea tragediei vecinilor, nici la un patriotism de pacotila. Ci la ceva cat se poate de concret. Romania a oferit garantia optiunii sale europene, in 1999 – pe fondul razboiului din Kosovo -, deschizandu-si spatiul aerian aviatiei NATO care ar fi dorit sa-l tranziteze spre zona de conflict. Evident, a fost putin, aproape nesemnificativ, daca punem in balanta starea armatei, dotarile ei, personalul ce o compunea, etc. Dar, intr-un moment de criza, toate acestea conteaza mai putin decat un gest si puterea de a-l sustine. Imi este foarte limpede ca nu pe durerea familiilor victimelor si pe dezolarea estului Ucraniei se construieste o strategie de integrare. Dar cred ca un gest facut la momentul potrivit si sustinut de niste profesionisti ai meseriei lor are sansa de a ne face remarcati in bine acolo unde faptele noastre – precum cele din vara lui 2012 – ne fac vizibili mai curand in rau. Ca avem probleme cu politicul, cu justitia, cu securizarea frontierelor de pe pamant, e perfect adevarat. La fel ca si faptul ca starea natiunii este cea care este. Numai ca un pas in plus pe scara aderarii poate fi o parghie extrem de eficienta pentru a reduce aceste probleme. A intra in Schengen, chiar nepregatiti, e pentru noi mult mai important decat a ne pregati la nesfarsit in afara Schengen-ului. Da, e – la fel ca integrarea europeana – o intrare pe usa din dos si, pentru noi, o forma fara fond. Dar ce s-ar fi facut fondul nostru (abisal) daca nu-l oprea forma (ferma) a Europei, ai carei membrii suntem, in vara lui 2012?

      Cu taota consideratia,

      Mihai Maci

      • ei domnule autor;daca ar fi dupa noi am intra oriunde de dragul imaginii si apoi tot asha de simplu am intoarce armele.lipsa caracterului este una din insushirili definitorii ale ruminului majoritar.
        si ca sa nu se uite,daca la ievenimentul Kosovo ne am pozitzionat oficial de partea NATO,apoi in spiritul caracteristic ,continuam sa vindem benzina(prin varii metode,ha ha)cu toate ca votasem embargoul

      • @Mihai Maci:

        Daca admiterea in structurile europene ar fi fost pe criterii obiective, Romania si Iugoslavia trebuiau admise primele. Or, exact tarile care s-au opus cu destul succes hegemoniei sovietice au avut cea mai trista soarta dupa nefastele aranjamente din 1989.

        Neadmiterea in Schengen este doar un santaj murdar. Probabil ca mai avem ceva cenusa in vatra…

        Pozitionarea Romaniei in conflictul din fosta Iugoslavie a fost una neinspirata. Blocurile se fac si se desfac dar noi raminem aici, cu vecinii pe care ii avem.

        Aceasta nu da dreptul sovinului obraznic care este forumistul ‘dusu’ sa-si faca mereu numarul aruncind cuvinte de ocara si proferind neadevaruri la adresa romanilor.

        • nu cred ca am greshit cind am apreciat articolul ca se adreseaza celor din categoria ´´eu´´ !?
          ptr ca socotesc ca ar fi fost corect sa mi raspundetzi,va spun domnule eu,ca io cind aflu ca vecinul ishi bate unul din membri familiei,(nu l ucide !!)dau imediat telefon la politzie;bine,in caz ca nu e rumin si e ungur,dau de doua ori telefon ca nu i asha e dublu vinovat,ha ha

          • @dusu:

            Nu gust umorul dumneavoastra deoarece utilizati cuvinte de batjocura pentru romani. Exista astfel de cuvinte si pentru unguri. V-ar place sa le auziti?

            Ceea ce reprosati insistent si constant romanilor s-a vazut / se vede si pe la altii. De exemplu, italienii au intors armele chiar inaintea romanilor. Ungurii au incercat sa o faca, tot inaintea romanilor, dar nu le-a iesit. Nu sint deci cu nimic mai breji.

            Maturati deci prin propria curte inainte de a va lega mereu de romani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro