Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

China în anul dragonului

Theophyle ianuarie 13, 2012 Global / Europa, Sinteze
16 comentarii 1,929 Vizualizari

Anul Nou chinezesc este cea mai importantă sărbătoare a chinezilor. Festivalul începe de obicei în prima zi, din prima lună Zhēng Yuè din calendarul chinezesc şi ia sfârşit cu Festivalul Lampioanelor – Yuánxiāojié (care are loc în a cincisprezecea zi). Ajunul Anului Nou chinezesc este denumit Chú Xī. Fiecare dintre religiile orientale care sunt raspandite in China au interpretari diferite, legate de traditiile noului an. Anul acesta ajunul Anului Nou chinezesc cade pe data de 23 ianuarie si este in zodia dragonului negru. Pentru cei interesati de calendarul chinezesc puteti citi aici un articol mai simplu. Un articol mai complex (aici – primul si continuarea).

Bineinteles ca tema articolului nu o reprezinta subiectele culturale, ci mai degraba care ar fi evenimentele posibile ale acestui an legate de China si impactul posibil pe care il poate avea noua strategie de aparare nationala a Statelor Unite, descrisa de mine intr-un articol anterior.

Schimbari in conducerea centrala a statului  Chinez

Evenimentul politic major al anului 2012 in China este fara indoiala transferul de putere, care  va trece de la preşedintele Hu Jintao la Xi Jinping, în vreme ce Li Kegiang va prelua postul de premier de la actualul şef al guvernului, Wen Jiabao.  Cel mai probabil, Xi Jinping, fiul unui fost activist comunist, va deveni oficial  succesorul lui Jintao în octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist Chinez. Funcţia o va exercita în două mandate, a câte cinci ani. Preluarea conducerii se va efectua din primăvara anului 2013. Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, lider legendar al  gherilelor comuniste, epurat  de Mao Zedung în 1962. Zhongxun a fost reabilitat dupa multi ani de Deng Xiaoping, parintele reformelor din China. De mentionat ca Xi Jinping este artizanul noilor relatii chineze cu tarile continentului African si al legaturilor cu statele BRIC.

Faptul ca aproape cu un an si jumatate inainte numele succesorilor chinezi este cunoscut nu trebuie sa surprinda pe nimeni. China are o traditie milenara, care a fost intrerupta uneori de un despotism de felul practicat de Mao, care a lasat-o intr-o mizerie economica si sociala crunta, un fel de Coreea de Nord mai mare si mai sofisticata. Intemeietorul Chinei pe care o cunoastem astazi, o super-putere  economica, batranul intelept Deng Xiaoping, a hotarat sa o transforme in ceea ce este acum. Deng Xiaoping a parasit postul fara a fi silit sa o faca, cu 5 ani inainte de moartea lui. Xiaoping a fost urmat de Jiang Zemin, care si-a terminat mandatul in 2002, el traieste la pensie pana in zilele noastre; i-a urmat actualul conducator  al Chinei comuniste, Hu Jintao, care asa cum am mentionat va fi schimbat de Xi Jinping. Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la altul printr-o institutie (parerea mea – inteleapta) care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret – overlord ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora pe care ii considera capabili de a-l urma.   Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han,  cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin  aprox. 210 –220  d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo.

Cine este Xi Jinping si la ce se poate astepta Occidentul de la el

In primul rand Xi Jinping, viitorul conducator al Chinei, este a doua generatie de nomenklaturisti comunisti. Are 59 de ani, varsta potrivita mentalului chinez pentru a conduce statul.  Lista de posturi ocupate in ultimii 5 ani indica faptul ca a fost pregatit pentru a ajunge la varful ierarhiei chineze. Este cunoscut ca un bun organizator si un “liberal” in termenii Chinei comuniste. In posturile pe care le-a ocupat a fost extrem de  dur in cazurile de coruptie  si promotorul unor pedepse capitale in multe cazuri de coruptie dovedita. Intre 1975 si 1979 Xi a studiat inginerie chimică la Universitatea Tsinghua din Beijing. Detine si un doctorat in stiinte politice.

In martie 2007 a devenit secretar de partid la Shanghai, ca un prim pas în cariera sa, ca unul din  noua generatie  de lideri chinezi. In acelasi an a fost numit rector al Scolii Centrale de Partid, institutul de educatie ideologica a Partidului Comunist. In  martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres PCC, Xi a fost ales ca vice-presedinte al Chinei. In 2009 a fost desemnat de Time ca unul dintre cei mai influenti oameni ai planetei (locul 17). Din 18 octombrie 2010, Xi a fost numit vice-presedinte al Comisiei Militare Centrale a Partidului Comunist, un post pe care l-a avut si Hu Jintao în 1999, înainte de a deveni secretar-general.

Incepand cu 2008 a inceput o serie de vizite in Est si Vest, vizitand si Romania in octombrie 2009. In Romania a participat la forul de prietenie si colaborare. Din nefericire nu au existat discutii serioase, avand in vedere ca vizita a avut loc putin inaintea alegerilor Prezidentiale. Fiica respectivului  (Xi Mingze) invata la Universitatea Harvard din toamna anului 2010.

Din punct de vedere politic este aproape clar ca vor fi schimbari in atitudinea Chinei in unele subiecte. Conform discursurilor lui Xi din ultima perioada, se pare ca este mult mai vehement in renegocierea DTS (Drepturile speciale de tragere) din cadrul FMI si reluarea activitatii SED (China-U.S. Strategic Economic Dialogue – SED), care nu s-a intrunit din 4 decembrie 2008.

Din punct de vedere al strategiilor geopolitice mondiale, cred ca viitoarea conducere chineza va mentine (inca) status-quo in privinta Taiwanului, dar nu va accepta un compromis sau o intelegere in cazul Iranului si conflictelor din Orientul Mijlociu, pozitiile ramanand neschimbate. Sunt anticipate discutii legate de intentiile de inarmare a Japoniei si posibila ei devenire putere nucleara, prin schimbarea constitutiei actuale. Calcaiul lui Achile raman cele doua conflicte existente – Peninsula Coreeana si apele teritoriale din Marea Chinei de Sud, care au generat conflictele intre China si Vietnam.

Economia Chinei in 2012

China a devenit in 2011 a doua economie a lumii, cu putin sub Statele Unite. Un an inainte, a devenit cel de al doilea mare exportator mondial, livrând în anul 2008 bunuri în valoare de 1.430 miliarde dolari, fata de Germania care a livrat bunuri în valoare de 1.470 miliarde dolari . In 2010 a  devansat Germania si in exporturi. In 2010 PIB-ul  Chinei a crescut cu 10,3%. In 2011, China probabil a inregistrat o crestere economica de 9,1 la suta, potrivit Bancii Mondiale, insa, in 2012, ritmul va incetini la 8,4 procente. Totusi, pentru viitorul apropiat, oficialii bancii estimeaza o crestere economica de 9 – 10 % pe an pentru China; probabil si in 2012 va fi acelasi procent de crestere. Balanta comerciala a Chinei este absolut superioara tuturor statelor lumii. Vezi tabela alaturata.

China si celelalte puteri ale lumii

Indiferent de cum si cand se va rezolva criza actuala, majoritatea analistilor geopoliticii mondiale sunt de parere ca gigantul galben chinez s-a trezit si isi va ocupa locul in economia si politica mondiala. Situatia actuala chiar impune o intrebare aproape iminenta- care vor fi aliantele care se vor crea dupa aceasta criza, sau poate care sunt aliantele deja create? Raspunsul este extrem de dificil si poate la ora actuala ar fi extrem de inselator. Un sigur lucru este deja clar – Germania isi joaca cartea independent de Uniunea Europeana. Analizand interesele SUA si cele ale Chinei, Germaniei, Rusiei sau Indiei, se poate ajunge la diferite concluzii. Prima, si cea iminenta, este incercarea Germaniei de a evada, cel putin economic, din spatiul ei natural, Uniunea Europeana. Hegemonia politica, pe baza rezultatelor economice, nu va fi niciodata acceptata de Franta sau Marea Britanie, asadar spre Est este singurul drum posibil. Personal nu cred intr-o “chinemţie”, simplu, interesele sunt antagoniste, desi la modul declarativ vizita in China a Cancelarului Merkel a fost un mare succes,  pana la urma insa,  Germania si China lupta pe aceeasi piata si ambele doresc sa-si mareasca excedentul monetar prin marirea exporturilor. Deci nu vad cum “chinemţia”!

China este cel mai mare creditor extern al Statelor Unite.  China are nevoie de tehnologia americana pentru a-si sustine dezvoltarea si suprematia pe pietele pe care deja le-a cucerit, personal cred intr-un pact “chimerican”. SUA are doua lucruri pe care Germania nu le are – resurse energetice gigantice, inca neexploatate si inca un mare avantaj tehnologic pe care Germania nu-l poate ajunge nici intr-un secol.

India si China sunt cele mai populate state ale lumii, subiectele pe care le au de impartit sunt minore fata de  problemele unor populatii sarace, care se zbat intr-o saracie destul de problematica. China a sustinut intotdeauna Pakistanul, istorica inamica a Indiei, nu vad cum lucrurile se pot schimba, nu au de ce si nici cum sa se schimbe, nu cred intr-o alianta de genul “chindia”.

Potentialul militar al Chinei

Fara indoiala ca Republica Populara Chineza poseda o forta militara semnificativa. Diferenta intre o mare putere militara si o super-putere este dimensiunea globala de care China actuala este foarte departe. Diferenta dintre China si Statele Unite, din punct de vedere militar, consta in prezenta mondiala. Capabilitatile chineze, impresionante, dar nu au semnificatie la nivel global din punct de vedere conventional. Constructia armatei chineze in ultimul deceniu s-a bazat in special pentru asigurarea a doua obiective principale. Primul a fost o hegemonie tactica  la nivel regional, obiectiv atins dupa parerea mea. Al doilea obiectiv a fost creerea unui echilibru strategic fata de marile puteri ale lumii in ceea ce priveste armamentul nuclear, care sa acopere intreaga planeta si construirea unei forte spatiale si a unor elemente cibernetice semnificative. Acest obiectiv nu a fost inca obtinut, departarea de SUA, NATO si Rusia fiind inca semnificative. Formal, bugetul militar al Chinei a fost de 30 de miliarde de USD in 2010, conform surselor americane; adevaratul buget a depasit suma de 100 de miliarde. Cu toate astea este net inferior bugetului american, care se ridica  in perioada paralela la aproximativ 420 de miliarde de USD.

Cu toate acestea, astazi armata chineza este cea mai mare armata din lume numarand 1,7 milioane de soldati in fortele active si un numar de 800 de mii de soldati  in rezerva. China poseda un arsenal de 7000 de tancuri, 7500 de transportoare blindate si 25 de mii de piese de artilerie.  Aviatia chineza este net inferioara aviatiilor americane sau rusesti si este bazata in totalitate pe platfome rusesti Su-27 si SU-30 si Mig-29, partial fabricate in China. Noua generatie anuntata, care include J-XX, asa numitul Stealth Fighter, va fi probabil operationala intre 2017 – 2020. Pentru a-si rezolva problemele locale la nivel naval, China a cumparat un portavion de tip Varyag de la rusi, probabil operational din acest an.

Anii premergatori anului 2012 – anul dragonului negru,  au fost benefici Chinei. Nu vad de ce si acest an nu va fi benefic. Privim cu o surprindere nejustificata evolutia  Chinei. E a fost acolo si s-a construit pe indelete in ultimii 30 de ani.

(Fragment dintr-o analiza mai ampla publicata de autor pe situl Politeia Geopolitical Analyses)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. kinn spune:

    F. f. fain si interesant.

  2. eurofil spune:

    “tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret – overlord ”,”
    sau: imparat-cezar, in traditia romana tarzie, incepand cu instaurarea regimului Tetrarhiei. Acelasi model il gasim si la confederatiile de triburi asiatice, de pilda: khagan-khan.

  3. @Theophyle spune:

    Un lucru mai putin stiut… China se confrunta cu probleme demografice majore datorita politicii aberante de “control al populatiei” promovata de tovarasii din guvern.

    Foarte pe scurt, sunt 2 mari probleme aici: imbatranirea accentuata a populatiei si dezechilibrele majore pe sexe (ex: in prezent ,sunt vreo 30 de mil, de barbati mai multi decat famei). In urma recensamantului realizat in 2000…existau aproape 19 milioane de baieit in plus fata de fete (pe grupa de varsta 0-15 ani! Concluziile…le trageti singur. Cateva detalii aici:

    http://www.msnbc.msn.com/id/5953508/ns/world_news/t/china-grapples-legacy-its-missing-girls/#.TkQINlssYaA

    Cat despre puterea economica a Chinei…..mai vorbim in urmatorii max. 10 ani…cand probabil se va sparge bula imobiliara

    http://www.zerohedge.com/article/china-has-been-covertly-funding-housing-bubble-five-times-larger-us-65-million-vacant-homes-

    :)

  4. ana spune:

    Alte greseli grosolane din articol. Dinastia Qin e anterioara, nu posterioara cu un deceniu dinastiei Han, iar cele doua trebuie situate inainte, iar nu dupa Christos.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Buna ziua Ana,

      Bateti campul intr-o veselie inculta cat cuprinde.

      1. In articolul de fata nu exista nici o referinta la nici o dinastie. Punct.
      2. In linkul explicativ legat de Calendarul Chinez (care nu face parte din articol) – lucrurile sunt absolut exacte! Han 241- 233 i.Hr. si 206 i.Hr – 220 d.Hr si Qin 221 to 207 I.Hr
      3. Deschideti o carte nu intotdeauna wiki da date exacte.
      3. Putina politete nu strica, nu?

      • ana spune:

        @theophyle

        1. Dar si Han, si Qin sunt doua dinastii chineze, ale caror nume sunt pomenite in articol! E ca si cum ati fi vorbit despre Bourboni, iar apoi mi-ati fi spus ca in articol nu e nici o referinta la vreo dinastie franceza.

        2. Poate ca linkul e clar, dar eu va reprosam greseala dumneavoastra, nu linkului. Caci dumneavoastra spuneti in articol: “Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han, cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin aprox. 210 –220 d.Hr”. Cu alte cuvinte, plasati imparatul unificator Qin dupa Christos, in loc de ante Christum, cum ar fi corect. Si din cauza asta probabil mai faceti o greseala, si anume spuneti ca dinastia Han o preceda pe Qin, cand de fapt imparatul Qin (care a unificat China in 221 i.e.n.) preceda dinastia Han.
        In fine, cum v-am scris deja, dar se pare ca acel comentariu s-a sters, atunci cand scrieti numele unui chinez, de pilda Hu Jintao, daca vreti sa-l restrangeti, corect e sa spuneti Hu, iar nu Jintao, cum faceti dumneavoastra in articol. La fel cum lui Mao Zedung i se spune Mao, iar nu Zedung. Sigur, dumneavoastra ati facut o analogie cu limba romana. E de inteles, dar totusi gresit.

        3. Imi pare rau daca vi s-a parut ca sunt nepoliticoasa.

  5. casandra spune:

    “Incepand cu 2008 a inceput o serie de vizite in Est si Vest, vizitand si Romania in octombrie 2009. In Romania a participat la forul de prietenie si colaborare. Din nefericire nu au existat discutii serioase, avand in vedere ca vizita a avut loc putin inaintea alegerilor Prezidentiale.”

    Cat de bland si intelegator esti, Theophyle, cu modul in care Delfinul de la Beijing a fost tratat la Bucuresti! Esti un prieten nepretuit.

    Altfel, articolul este foarte bun, informativ si sintetic. Si foarte onest. Ma enerveaza la culme opiniile suficiente si superioare ale unora despre China. Este o mare tara, veche si importanta, si nu inteleg deloc atitudinea imbecila a unora fata de ce este si ce poate fi China.

    Am citit si comunicarile Ambasadei USA la Beijing despre dl. Xi Jinping, dar stiu ca sursa (Wikileaks) nu este citabila aici. Interesante informatii si acolo!

    • Theophyle Theophyle spune:

      Buna Casandra :)
      Multumesc pentru aprecieri. In ultimi 15 ani am vizitat China de foarte multe ori. Sunt uimit de frenezia schimbarilor. In fiecare an se putea vedea cat de mult aceasta tara se schimba. Pacat ca noi nu o facem in acest fel si foarte pacat ca am fost si am ramas inchisi in mahalaua nostra mioritica :(

  6. JChinez spune:

    Un articol extrem de detaliat si totodata care abunda de detalii ambigue. Prin imensitatea acestui text da intradevar impresia a autorul discuta obiectiv si punctual. Nu stiu daca analizele dvs. sunt scoase din anumite editoriale sau analize sau pur si simplu este rezultatul muncii dvs in domeniu. Totusi tonul dvs tradeaza o anumita afinitate pentru marea republica comunisto-capitalisto-[mai puneti dvs. ceva de sistemul ereditar de numire a politicienilor].

    China este un mastodont economic cladit pe neesitatea nesatula a statelor occidentale de a alerga dupa mana de lucru ieftina, acel maxim profit pentru investitie minima. Chinezii nu au sindicate, dreprurile omului si angajatului sunt foarte laxe. Cand nu ai ce pune pe masa si trebuie sa strabati jumatate de continent pentru a incerca sa iti asiguri traiul pentru tine si familie nu te mai uiti daca ce patesti este bine sau nu. sumele enorme din economia de productie de cele mai multe ori au doua destinatii: tarile de provenienta a firmelor (in principal Occident) si visteriile statului. Faptul ca acesti bani raman in China nu este neaparat un lucru bun. China nu are un sstem de protectie sociala pentru populatie, um suntem obisnuiti in Europa, si cae ni se pare normal. Singura protectie sociala din regatul de mijloc sunt progeniturile. Cu cat ai mai multi copii cu atat ai siguranta zilei de maine. Prin cresterea lor sunt indoctrinati ca trebuie sa ramana pe langa asa sa aibe grija de parinti chiar daca asta vine cu sacrificiul carierei. Odata cu politica “un copil”, China se poate astepta la surprize nu tocmai placute aduse de situatia sociala a unei populatii care nu are pensie, asigurare medicala etc.
    Trebuie sa ma declar de acord cu idea dvs. despre uniunea China-America. Aveti dreptate, China este cel mai mare creditor al Statelor Unite, cu o suma care se ridica la 1000 de miliarde de DOLARI. Dar acesti bani au fost mai degraba un ajutor reciproc decat un imprumut real. In primul rand prin ce mijloace militare sau constrangeri economice ar putea vreodata Republica Populara Chineza sa recupereze acesti bani, in idea in care Statele Unite este cea mai mare putere militarasi tot odata cel mai mare partener economic al Chinei? (Desi am impresia ca UE detine niste cifre mai mari, pana la Statele Unite ale Europei mai e cale lunga). In al doilea rand imprumuturile sunt facute in dolari americani. Asta inseamna ca imprumutul se poateplatii in moneda americana, statul american putand sa devalorizeze dolarul dupa bunul sau plac pentru asi permite returnarea banilor, sau pentru a face total neprofitabila o inapoiere a imprumutului.
    Vorbiti despre armata chineza ca si cum ati vorbii despre fortele armate sovietice in epoca de aur. China, da, are cea mai mare armata din lume, da armata de bucatari ai chinezilor este cat cea americana etc. Dar aceasta armata este doar de show. de intimidare si de pstrare a fetei (Traditie cu state vechi in China antica, moderna, contemporana si cel mai probabil viitoare).

    • Theophyle Theophyle spune:

      JChinez salut :)
      Multumesc pentru comentariu. Cred ca avem opinii putin diferite.

    • casandra spune:

      China nu are sistem de protectie sociala?
      Sigur a fost asa cum spuneti in trecut. Acum nu mai este.
      Daca vreti cateva informatii sintetice despre sistemul de asigurari sociale din provinciile chineze urmariti link-ul de mai jos:
      http://publications.ccifc.org/ProtectionSocialev.pdf
      Veti vedea ca se construieste un sistem de protectie sociala similar celui din Europa continentala. Exista asigurari sociale pentru: pensii, sanatate, locuinta, somaj, maternitate, accidente de munca. Platesc contributii si salariatii si angajatorii, acestia din urma in cote de 40 – 62% in functie de provincie si domeniul de activitate.
      Guvernul chinez nu si-a scos poporul “la produs”, pe cativa firfirei, asa cum fac altii…

      • JChinez spune:

        Da avem pareri putin diferite. Regret ca imi lipseste proficienta dvs la scris. Mai am cale lunga pana sa imi pot expune parerile la un nivel la are v’as putea combate cu credibilitate. :D
        Casandra nu stiu de unde imi scrii dar din pacate cele din ziare si web nu se compara cu realitatea din teren. Sunt aici si vad zi de zi, printre prieteni si chiar necunoscuti ce se intampla aici.
        Nu sunt un fan al sistemului chinez. Dar pot sa fiu destul de obiectiv cat sa dau vb aceea dreptul cezarului. China are un sistem economic formidabil de productiv. Dar nu si interesul necesar pentru a oferii o protectie reala cetateanului de rand. pur si simplu ar costa mult prea mult, iar profitul enorm de are se bucura China la ora actuala ar fi pur si simplu inghitit de cheltuielile sociale.

  7. DanielT spune:

    Teophyle cred că ai omis un amânunt picant, nu tocmai irelevant Jiang Zemin fostul preşedinte chinez, a trăit în România o perioadă, vorbea limba română(nu am auzit de un alt şef de stat să cunoască limba română). Prin perspectiva teoriei networkingului social, ar fi fost un partener interesant -receptiv sau mai puţin receptiv, desigur în funcţie de experienţa sa personală-în construirea unei relaţii privilegiate cu China. Dar..context(orientare UE) sau incompetenţă..acea relaţie afectivă a fost exploatată extrem de puţin la nivel de colaborare între două ţări.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)