vineri, martie 29, 2024

China in Orientul Mijlociu

Daca o dorim sau nu, China este direct sau poate mai mult indirect responsabila de tulburarile din Orientul Mijlociu. Nu putem nega ca majorarea nivelului de trai in China se produce fara efecte vizibile pentru toate tarile lumii. Germanii vand mai multe masini de lux in China si Egiptenii platesc mai mult pentru produsele lor de baza – grane, ulei, orez, ceai, cafea, zahar. (Vezi in bibliografie).  Chinezii mananca mai “facil,” egiptenii mananca mai “dificil.” Simplista ecuatie si totusi extrem de adevarata.  Daca aducem in aceasta ecuatie si problemele Rusiei, cu incendiile din vara, seceta din Ucraina, inundatiile din Australia si iarna grea cu trei valuri de frig extrem in statele-granar din SUA ajungem aproape la o constatare tragica  – fara ca acest enorm stat sa o doreasca a reusit inca o data sa dezechilibreze pietele interne in multe state, cu populatii foarte sarace.

Aici insa a venit greseala de gandire macroeconomica si egoism nerational de sorginte aproape nationalista. China a marit subsidiile alocate pentru populatie concomitent cu marirea  stocurilor. Alte state, mult mai slabe si mai “nevoiase”, au procedat la fel, unele prea tarziu (Algeria si Iordania), altele in panica (Indonezia si Vietnam), unele cu presiuni pe pietele interne (Rusia si India)  si in sfarsit unele platind orice pret (Sud Coreea). Toti au intrat pe mana speculantilor pe “pietele de “commodities”, care detineau contracte “future” pe 12 luni, aranjate prin prelungiri automate din perioade mult mai bune. Inca o data capitalismul fiduciar a “varsat sangele” nevinovatilor.

Povestea Chinei contemporane este povestea energiei necesare pentru a sustine cresterea ei economica. Orientul Mijlociu inseamna energie.  Aici se leaga interesul major al Chinei in aceasta regiune geografica. Intr-un fel sau altul, povestea Chinei in anii ‘70-‘80 se aseamana cu povestea Romaniei in aceasta perioada, minus jaful metodic la care a fost supusa Romania timp de 4 decenii anterioare, privind rezervele de petrol si gaze de catre Germania nazista si Rusia comunista.

In anii ’50, in China, sunt descoperite rezerve de petrol gigantice in bazinul Jiang-Liao din nord-estul tarii. Rezervele de petrol sunt consumate la greu de industrializarea de tip stalinist (asemanatoare cu cea din Romania) si exportate pentru a obtine valuta necesara hranirii unui popor de un miliard de cetateni. In 1974 – China exporta  6.6 milioane de tone; 1n 1978: exporturile se dubleaza – 13.5  milioane de tone; in 1985 exporturile ajung la 20 milioane de tone. In 1993, necesitatile Chinei depasesc productia proprie. China incepe sa importe petrol si gaze din Asia de Est si Rusia. In 2001 necesarul Chinei nu mai poate fi satisfacut din sursele apropiate si ajunge in Orientul Mijlociu prin trei giganti energetici (China National Offshore Oil Corp, China National Petroleum Corp si Sinopec) China ajunge peste tot, dar in special in Orientul Mijlociu. Cifrele de afaceri ale celor patru combinate cu alte afaceri energetice chineze fac Gazpromul sa arate ca o mica afacere de familie. Astazi China este cel mai mare consumator energetic dupa Statele Unite. Din datele oficiale luam cunostinta ca in anul 2010 China a consumat 455  milioane de tone de petrol, din ele 200 de milioane importate. In anul 2011 se asteapta o crestere de 6% a acestor cifre.

Relatiile Chinei cu diversele sate din regiune au fost mult mai indraznete decat cele ale japonezilor si ei dependenti de energia statelor arabe din Orientul Mijlociu. Daca Japonia si-a confirmat boicotul arab asupra firmelor care faceau afaceri si cu Israelul, China nu s-a sinchisit si si-a vazut de afaceri cu toata lumea. Bineinteles ca Japonia a adoptat o pozitie perdanta, care pana la urma i-a adus prejudicii de ordin economic si de imagine, in special in Statele Unite.

De iure, China a recunoscut drepturile PLO asupra teritoriilor ocupate de Israel si nu a acordat vize israelienilor dornici sa viziteze China pana la inceputul anilor ’90. De facto, lucrurile stateau diferit. Incepand de la mijlocul anilor ‘70, China facea afaceri cu Israelul prin consulatul Israelian din Hong-Kong, cumparand tehnologie agricola si militara prin firme din Hong-Kong. De la inceputul anilor ’90 afacerile incep sa fie facute pe fata si daca  in anul 1992 cifra de afaceri a fost de 30 de milioane de dolari, in 2008 cifra ajunsese la 5 miliarde de dolari, in 2010 a fost 10 miliarde si in 2011-2012 probabil va ajunge la 15-18 miliarde de dolari. Israelul desfasoara proiecte gigantice pentru agricultura chineza (irigatii, soiuri de legume si fructe eficiente si rezistente la daunatori sau perisaj natural, desalinizare de teritorii si indulcirea apei de mare). Afacerea principala este totusi tehnologia militara. Astazi Israelul este al doilea furnizor de armament (din punctul de vedere al volumului financiar) al Chinei, primul dupa Rusia.

Alti doi mari  parteneri de afaceri ai Chinei in  Orientul Mijlociu sunt Arabia Saudita si mai nou Iranul.

Relatiile cu Arabia Saudita au inceput in paralel cu cele oficiale cu Israelul, adica in 1990. Ambele tari erau considerate de fostul regim comunist-maoist ca tari reactionare, “reabilitate” insa de intemeietorul Chinei comunisto-capitaliste, Deng Xiaoping.  In 2010, conform unor date neoficiale, publicate insa de prestigiosul magazin britanic The Economist (vezi in bibliografie), China a cumparat mai mult petrol din Arabia Saudita decat Statele Unite. In 2008, cifra de afaceri intre China si Arabia Saudita a fost de 41.8 miliarde de dolari americani, probabil ca in 2010 a depasit 45 de miliarde de dolari (vezi in bibliografie datele oficiale in Window of China). In 2006, cu ocazia vizitei regelui saudit Abdullah, s-au semnat contracte de cooperare energetica, dublate cu ocazia vizitei Presedintelui Hu Jintao la Riad. Interesant de mentionat ca dupa catastrofalul cutremur din 2008, petrecut in regiunea Sichuan, Arabia Saudita a fost cel mai mare donator de ajutoare pentru reabilitarea acestei regiuni. Totalul ajutoarelor a ajuns la suma de aproape 50 de milioane dolari (40 in bani si 8 milioane in materiale de constructii). Sume  importante, dar mai important insa a fost gestul. Conform traditiei wahabite, Saudia ajuta numai state sau populatii islamice.

Relatiile dintre China si Iran sunt putin diferite fata de celelalte doua varfuri ale politicii chineze in Orientul Mijlociu. Relatiile diplomatice intre cele doua state sunt poate cele mai vechi ale Chinei comuniste in Orientul Mijlociu, avand in vedere ca au o vechime de la inceputurile Chinei comuniste in anii ’50. Interesant de mentionat ca Imparateasa Iranului Farah Pahlavi si Premierul Iranian  Hoveyda au fost printre primii vizitatori din vest dupa “deschiderea” Chinei, la inceputul anilor ‘70 (vezi poza).

Relatiile recente dintre China si Iran sunt bazate pe cumpararea masiva de carburanti din Iran si vanzarea la fel de masiva de arme, munitii si in special tehnologie balistica si rachete. Iranul a cumparat in perioada 2005 –2009 – 1000 de rachete antiaeriene si antinavale si 50 de vehicole blindate. Interesant sa-l parafrazam pe faimosul Imparat Vespasian, care sustinea ca “banii nu au miros”, avand in vedere ca, probabil, tehnologiile cumparate in Israel ajung in Iran prin China. Traim intr-o lume ciudata.

In martie 2004, gigantul energetic chinez ZZC  (Zhuhai Zhenrong Corporation) a semnat un contract de import pe 25 de ani cu Iranul pentru cumpararea a 110 milioane de tone metrice de gaz lichefiat (LNG). Un alt contract, in valoare totala de 100 de miliarde de dolari, pentru inca 250 de milioane de tone metrice de LNG, a fost semnat de alta firma a statului Chinez, Sinopec, care si-a asumat deezvoltarea bazinului Yadavaran, pentru aceasi perioada de 25 de ani. In ianuarie 2009, Iranul si China au semnat inca un contract, in valoare de 1.8 miliarde de dolari pentru dezvoltarea si exploatarea bazinului petrolifer Azadegan din vestul Iranului.

Analizand comportamentul pragmatic al Chinei in Orientul Mijlociu nu putem sa nu observam detasarea cu care China isi transeaza afacerile externe, bazandu-se exclusiv pe interesele proprii in totalitate, economice si financiare. Pentru China pozitiile politice sunt parghii pentru promovarea importurilor de energie si vanzarile de bunuri, inclusiv de armament arabilor si cumpararea de tehnologii agricole, medicale si in special militare din Israel.

Avantajele Chinei in Orientul Mijlociu:

1. China nu are o politica imperiala (nu a avut-o niciodata in istoria ei milenara) si nu incearca sa-si “exporte” sisteme politice sau economice.
2. China nu a fost o putere coloniala si majoritatea popoarelor din Orientul Mijlociu nu vad in China o amenintare asemanatoare puterilor occidentale, neregasind resentimentele trecutului colonial.
3. Progresul inregistrat de chinezi intr-o perioada scurta i-a conferit posibilitatea de a egala unele puteri occidentale si de a fi intr-o pozitie pentru a prelua hegemonia economica mondiala, ceea ce o face extrem de apreciata de majoritatea statelor arabe.
4. Rezervele monetare ii acorda Chinei avantajul negocierii de afaceri profitabile, platind mult mai bine decat unii competitori.
5. Etatismul economic Chinez este compatibil cu cel Saudit sau Iranian, intr-o mare masura si cu cel Israelian.

Posibilele evolutii in Orientul Mijlociu legate de prezenta tot mai accentuata a Chinei in aceasta zona:

1. Zona Orientului Mijlociu devine multipolara, la fel ca cele care se dezvolta in alte zone geografice ale lumii (Europa si America Latina).
2. Statele Unite sunt intr-o pozitie descendenta (voita sau nevoita) in Orientul Mijlociu. Politica administratiei Obama este izolationista si aproape identica cu cea care a urmat crizei economice a anilor ’30 din secolul trecut.
3. Quartetul format din SUA, UE, Rusia si ONU nu a reusit sa-si faca o prezenta utila in ultimele doua decenii si reprezentantul “quartetului”, Tony Blair, a “taiat frunze la caini” in Ierusalim. (Vezi bibliografia).
4. Uniunea Europeana nu a avut niciodata o politica unitara in Orientul Mijlociu si probabil nu va conta in perioada urmatoare, desi a “ingropat” miliarde de euro in Autoritatea Palestiniana.
5. Avand in vedere ca statul Chinez nu are obiective politice (la vedere), in afara celor care ii sustin interesele economice in zona, el poate deveni un “onest broker”  in Orientul Mijlociu, acceptat de partile beligerante. In special avand in vedere ca statul Chinez ocupa unul din locurile permanente din comisia de securitate a ONU, cu drept de Veto, asemanator cu puterile occidentale si Rusia.
6. Prezenta Rusiei in Orientul Mijlociu va ramane limitata, avand in vedere prioritatile Europene si caucaziene ale Rusiei contemporane.
7. Investitiile Chinei in Orientul Mijlociu vor ajunge in viitorii 5 ani la un nivel de peste 200 – 230 de miliarde de dolari. O suma care justifica o influenta majora.
8. Toate punctele mentionate si rapiditatea dezvoltarii lor sunt profund dependente de felul in care se vor termina crizele actuale, in special cea din Egipt. Daca tranzitia va fi lenta – prezenta Chinei va fi treptata, daca va fi scurta si violenta – va deveni rapida.

Concluzie:

Orientul Mijlociu intra intr-o faza de condominiu, in care vor juca roluri puterile regionale si China. Intr-un fel sau altul, mai mult traditional decat practic va ramane si SUA pe fundal, cu o influenta mai mult militara decat politica.

Bibliografie:

The Wall Street Journal – Preturile alimentelor in ultimele luni / 1, 23
Heritage foundationChina and the Middle East: A New Patron of Regional Instability; Nota: In viziunea dreptei americane.
The Middle East ForumProviding Arms – China and the Middle East; Nota: Viziune de stanga, putin mai vechi – dar foarte bine documentat.
The Economist: Saudi Arabia and China
China Backgrounder: Basic facts about Kingdom of Saudi Arabia
BBC- Blair appointed Middle East envoy

Mai multe detalii pe Politeia

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Concluziile sunt corecte.China nu se va implica militar in Orientul Mijlociu, nu se potriveste cu modul ei istoric de actiune.Probabil ca SUA si aliatii lor vor fi pe post de pacificator in zona si vor avea partea lor de influenta, iar China va deveni cel mai important investitor avind un rol economic.Am vazut ca data trecuta ai spus ceva si de Romania cu care multi dintre comentatori nu au fost de acord.Eu te sustin, cred acum e momentul pentru ce a mai ramas din industria noastra de constructii sa incerce ceva in Orient.

  2. Nici un nor de lăcuste nu e rău-intenţionat, nu vrea să impună nimic, dar prin faptul că trece pe la tine ….

    Poza lui Hu Jintao cu regele saudit te face să nutreşti imediat sentimente mai tandre pentru SUA.

    Mă gândesc cum va fi peste zece ani, cum va fi cu petrolul, poate şi cu alte resurse. Pe lângă cine ar trebui să se dea bine România ca să primească raţia de ţiţei necesară?

  3. Foarte elaborata analiza, mai ales ca toate celelalte pe care le-am citit pana acum nu prea iau in considerare pozitia Chinei in OM.

    Dupa cum se spune, China tace si face. Ce mi se pare interesant e ca China, desi foarte prezenta pe scena economica a lumii, scapa cumva de povara etichetarilor politico-ideologice, in opozitia cu SUA ale carei actiuni sunt mereu catalogate drept imperialiste sau post-coloniale…

      • Da, interesanta strategia Chinei. Daca aceasta e si sincera chiar de laudat… Acum sa ne delectam cu „demisia” faraonului din Egipt…:)

  4. Impresionanta analiza.
    Modalitatea de reactie al Chinei poate depinde si de directia in care va evalua situatia din Egipt sau si/numai de desfasurarea mai lenta sau mai violenta ?

  5. in concluzie,china,rusia si ue vor fi si ele pe acolo si sua va avea ultimul cuvant.nu ca acum 10 ani, dar suficient cat sa-si impuna intersele si vointa, in ultima instanta.

      • 1.china rolul princpial in golf si statele unite pe post de militian sa le pazeasca petrolierele,curios sau hilar?
        2.daca china va ajunge la 250 de miliarde de dolari in urmatorii 5 ani,exxon,amocco,mobil plus shell si bp cat au acum investitii in golf?
        3.daca china nu exporta ideologie si nici nu are armata cu care sa-si protejeze investitiile,influenta si bazele si rutele de aprovizionare e cam la mila ploii.
        4.pactul de la varsovia a fost „extenuat ” de programul sdi ..china este vulnerabila la pretul alimentelor si al materiilor prime.(poate chiar asta s-a declansat deja acum cu scumpirea alimentelor)
        5.desi china a avut o dezvoltare fantastica,are destule probleme interne care o fac vulnerabila.(depedenta de materii prime instabile ca si baze de procurare si siguranta aprovizionarii,imobiliare,poluare,dezvoltare inegala in teritoriu,calitate slaba a produselor,coruptie generalizata,incertitudine politica chiar,etc).
        6.as vrea sa aflu daca in decursul istoriei, a existat vreo o tara care a dominat lumea, fara export de ideologie si expansiune militara..

  6. Felicitari pentru articol! Curat si se pare ca si impartial, mai rar asa ceva.
    Am avut privilegiul, ba chiar onoarea de a vizita China in mai multe randuri si de a avea prieteni chinezi. Din toata aceasta experienta, pot spune ca nu am niciun motiv de a crede ca politica Chinei este altfel decat apare ea: pragmatica, centrata pe propriile interese, fara pretentii de dominare, fara tendinte imperialiste. Urmarindu-si scopul, China poate ca mai calca pe cateva cadavre, dar cred ca putem asemana situatia cu cea a elefantului in magazinul de portelanuri :) – adica e cam greu sa treci neobservat :)
    Sper ca mentalitatea vestica sa se mai schimbe in privinta Chinei. Imi pare rau sa vad atitudini nedrepte fata de aceasta tara, bazate strict pe ideologie si nu pe experienta de la fata locului.

    • Vali salut :)
      si eu am fost in China mai mult decat o data si pentru perioade putin mai lungi :) Te asigur ca impresia ta exacta. In 6 mii de ani de istorie, China nu a avut niciodata pretentii imperiale. Ea are nevoie sa-si asigure interesele in zona ei si sa-si intregeasca teritoriul asa cu il vad ei.

      Cand ai mai mult de 1 miliard de guri de hranit, trebuie sa faci niste eforturi :)

  7. Hi Teophyle,

    Dupa cum vad eu lucrurile, China are o mare problema care o va tine probabil pentru mai mult timp pe un loc inferior fata de America. Cam tot ceea ce se produce si se consuma in China este inventat in alta parte (ma refer la tehnologie, bineinteles). Ei nu creeaza, ci imita. Probabil ca gresesc, dar de cite ori se vorbeste de China ca supraputere imi apare in minte imaginea unui balon de sapun urias.

    • Pisa salut :)
      Nu uita povestea Japoniei si a Coreei. Civilizatia chineza este una din cele mai vechi din lume. Au dat multe inventii pe parcursul istoriei ei. Au nevoie de doua generatii de savanti. Prima deja o au, urmeaza inca una si vor ajunge unde si-au dorit.

  8. Hi Theo,

    Chinezii sunt niste amatori in materie de capitalism. E o tara producatoare de ieftineli si consuma enorm de mult pe masura productiei cu dezechilibrele binecunoscute, structurale, economice etc. Is doar un motor care arde mai intens acum, la fel ca si India, Brazilia. Toti spun ca o sa ia locul SUA…sa fim seriosi, chiar se crede ca USA bate pasul pe loc?
    La final o sa vina si randul Africii sa intretina focul economiei mondiale si dupa aia o sa vina un prapad….ca sa avem din nou cum sa o luam de la capat. Punct.

    • Mihatitz salut :)
      Sunt ultimul care cred ca SUA bate pasul pe loc. Stiu insa ca astazi (cam de doua decenii de fapt) America este prost administrata si gandirea economica deficitara. China este bine administrata si au o gandire economica care le permite sa-si indeplineasca obiectvele strategice.

        • Sentimentul ca America a devenit singura super-putere din lume si ca lumea a devenit unipolara. Cand esti singurul pe autostrada nu trebuie sa te uiti nici stanga si nici dreapta cand cineva incearca sa te depaseasca.

          Am sa public maine un articol care va explica ce s-a intamplat si unde au gresit americanii (bineinteles, din punctul meu de vedere). :)

  9. Ca preambul, un amănunt interesant – am citit că în România sunt cam 7000 de chinezi. De asemenea, am citit că în România s-au vândut cam 1000 de maşini chinezeşti :) Q&A:
    – chinezii nu preferă maşinile făcute de ei
    – chinezii preferă doar maşinile făcute de ei dar sunt prea săraci ca să şi le permită
    – chinezii sunt prea bogaţi ca să-şi ia maşini făcute de ei.

    Revenind la articolul de faţă, el camuflează o bombă cu efect întârziat, citez:
    „In 1993, necesitatile Chinei depasesc productia proprie. China incepe sa importe petrol si gaze din Asia de Est si Rusia.”
    „In 2001 necesarul Chinei nu mai poate fi satisfacut din sursele apropiate”
    „In 2010, China a cumparat mai mult petrol din Arabia Saudita decat Statele Unite”
    „Relatiile recente dintre China si Iran sunt bazate pe cumpararea masiva de carburanti din Iran”
    Spuneam mai demult că americanii-s băieţi deştepţi – externalizând producţia în China, ei externalizează totodată şi consumul propriu de combustibil, cât şi poluarea. Chinezii sunt, numeric, de vreo patru ori mai numeroşi decât americanii, chit că SUA e un pic mai mai mare ca suprafaţă. China e în criză de rezerve de apă potabilă – SUA are de două ori mai mult la, cum spuneam, de patru ori mai puţină populaţie. A afirma că China va deveni superputere economică, fără a lua în considerare că resursele proprii se vor epuiza direct proporţional cu pătratul creşterii nivelului de trai, că, spre deosebire de Japonia, China nu se bazează pe inventivitate, că, spre deosebire de Japonia, ponderea companiilor străine e enormă, mi se pare o presupunere hazardată. Elefantul va fi în stare să facă un salt de 12 metri, depăşind cangurul, dar va fi unicul şi singurul din viaţa lui.

    • ampersand salut :)
      In toata Romania traiesc aproape de trei ori chinezi decat numarul pe care l-ai dat. Despre restul pot sa-ti raspund cu raspunsul dat si mai sus:

      Civilizatia chineza este una din cele mai vechi din lume. Au dat multe inventii pe parcursul istoriei ei. Au nevoie de doua generatii de savanti. Prima deja o au, urmeaza inca una si vor ajunge unde si-au dorit.

  10. Analiza de jos cu palaria. Picatura amara: Israelul exporta tehnologie militara in China, China reexporta tehnologie sau chiar produse finisate in Iran, Israel striga ca Iranul vrea sa-l sterga de pe suprafata pamantului. O astfel de lume pare ciudata. Unde e ciudatenia, in pragmatismul tuturor?

    • pragmatizat salut :)
      Nu numai Israelul procedeaza asa, multi su facut-o inaintea lor. Vezi afacerea Iran-Contras. In care americanii au vandut arme iranienilor cand se aflau intr-un conflict mai grav decat cel de azi.

      • Salutari tuturor.
        Multumesc pentru raspunsuri care insa nu contin explicatii. Americanii au vandut arme Iranului cand acesta era inclestat cu Irakul, probabil ratiunea politica de-atunci zicea ca un Saddam Hussein triumfator ar deveni un alt Rais al lumii arabe, mai degraba il ajut pe dusmanul dusmanului meu – socoteala care a dat in cateva randuri rezultate naucitoare.
        Lipsa de logica a acestui fel de pragmatism reiese si din nepotrivirea cerintei staruitoare de a inaspri embargourile de toate felurile cu oferirea unor tehnologii din fruntea acelor liste. Israelul si-a mai fript degetele cu Iranul cand, in acel razboi de zece ani cu milioane de tineri macelariti, i-a livrat deschis armament din rationamentul ca mulahii se vor retrage pe urma in moschei si nu vor deveni niciodata atat de incomozi precum dictatorul irakian.
        Capitalismul vinde chiar si funia de care va fi atarnat, nu trage invataminte din erorile trecutului si a ajuns intr-un stadiu caruia i se potriveste doar Mme. de Pompadour: dupa noi potopul. Aceasta lume nu e ciudata – este sinucigasa.

    • dacă vrei să vezi cum e cu pragmatismul, îți recomand să citești „Armele lui Krupp”, de William Manchester – sub titlul ăsta am citit-o eu prin 84, un cărțoi de vreo 800 de pagini scos de Editura Miltară parcă. În sinteză, era cam așa: Krupp a fabricat un tun care perfora orice blindaj la ora respectivă și toate puterile militare, evident, l-au cumpărat; nu după mult timp, a fabricat un blindaj care rezista celui mai puternic tun (adică tot al lui, celui precedent), și, iar, toate puterile s-au înghesuit să-l cumpere; apoi, a fabricat iarăși un tun care găurea cel mai performant blindaj – tot al lui – și iar s-a umplut de mușterii :) Când nemții au invadat Franța, au constatat, cu plăcută surprindere, că francezii trăseseră la ei cu tunuri Krupp.
      Pot să-ți dau și-un exemplu din experiența personală: în 90 lucram în cercetare, un senzor CCD – ca cel de webcam, să zicem – era sub embargo de către SUA pentru țările din blocul sovietic – noi l-am putut cumpăra de la o firmă olandeză, Olanda nu ne avea sub embargo :)

        • Cartea e splendidă – de fapt, Manchester era un autor formidabil – și descrie evoluția „dinastiei” Krupp, cu contribuția lor la dezvoltarea rețelei feroviare în SUA, cum au ajuns să fie „remarcați” mondial, participarea în efortul de război al Germaniei. Unul dintre lucrurile inedite ce le-am aflat citind cartea a fost că oțelul sinterizat widia, cu care se tăiau geamurile de către geamgiii ambulanți la noi, a fost brevetat de Krupp și că înseamnă „(tare) ca diamantul”, WIe DIAmant”.

        • Ah, Theophyle, și încă ceva relativ la carte: dacă o găsești în librărie, „I strongly recommend you” s-o verifici de grosime, să nu te trezești c-ai aruncat banii, sfatul meu e s-o cauți, mai bine, într-un anticariat (mai sunt anticariate-n țară?) „Moartea unui președinte”, tot de el, am citit-o, împrumutată, tot prin ’80, la fel, o „biblie” de vreo 700 de pagini. în 91, spre bucuria mea de scurtă durată, am văzut-o-ntr-o librărie, republicată, revăzută și adăugită, atât de adăugită că o făcuseră un fel de ediție de buzunar, la vreo 200 de pagini, font mare, fără consultant științific și revizor tehnic (mi-aduc aminte și-acum de „injecție intraveninoasă”, care numai greșeală de tipar nu e) așa c-am scotocit prin anticariate și-am găsit ediția corectă, cea din 68 sau 69, Editura Politică.

          • si eu am citit-o tot pe atunci..si desi industriasii germani,printre care si cei de la krupp au avut probleme cu crimele de razboi, am o simpatie ptr thyssenkrupp .practic, firma asta a crescut cu germania militarista.
            e foarte buna cartea.

  11. wikipedia despre „Armele lui Krupp”:
    Time Magazine gave the book a mixed review saying „The result is an often flawed, sometimes naive but largely fascinating chronicle whose inflated pretensions as a work of real scholarship are punctured by swarms of errors. As a work of history, the book is marred, too, by an overwrought style and an unbecomingly snide use of irony. Manchester is not fond of the Germans, and he caricatures them either as superefficient and slavishly obedient or as a folk barely removed from dwarfs and dragons, blood feuds and bags of tainted gold.”[1]

    quite right, i’d say.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Harvey_armor
    http://en.wikipedia.org/wiki/Krupp_armor
    http://en.wikipedia.org/wiki/Krupp_cemented_armour

    francezii sa cumpere tunuri Krupp? sacrilege!

      • Două menţiuni la link-urile cu democraţia:

        În primul rând e haios cum alţii plătesc oalele sparte, nu guvernarea care a comis tâmpeniile. Poate mă înşel, dar cred că o mare parte din americani privesc mandatele lui Clinton ca pe o perioadă foarte ok.

        Apoi: „Nu ai nici o sansa de a convinge o populatie de milioane, cu comportament antisocial, ca trebuie sa munceasca pentru a trai.”

        Depinde de mijloace.

        În primul rând ar trebui clarificat ce înseamnă antisocial. Aruncarea gunoaielor, hrănirea câinilor vagabonzi, muzica dată la maxim – în fine, orice alte hibe autohtone, se pot vindeca într-o lună dacă ai nişte autorităţi hotărâte.
        Nu-i vina populaţiei, hai să zicem că optzeci de procente sunt indivizi decenţi, care aruncă gunoaiele la coş. Problema e că nimeni nu-i ţine în frâu pe restul de douăzeci. Aici autorităţile sunt antisociale.

        Dacă „antisocial” înseamnă o atitudine mai puţin entuziastă vizavi de muncă, iar nu-i de vină populaţia. Sclavii nu pot fi decât leneşi. Nu-i nevoie de PR sau de ode închinate muncii, ci de recompensarea ei.
        A se vedea nuvela lui Slavici, „Popa Tanda” – un preot care reuşeşte să scoată satul din sărăcie, nu prin predici, ci prin forţa exemplului propriu. Nu ar fi angajaţi atâţia români peste graniţă dacă ar fi „antisociali”.

        Cumva seamănă cu jelania profilor „copiii nu vor să înveţe”. De ce să înveţe dacă diferenţa dintre o notă şi alta e o simplă diferenţă grafică?
        Pe când munca va fi recompensată, nu penalizată (e chiar haios să ai o afacere în România fără „proptele”) atunci se va şi munci.

        Poate sună cumva a teoria conspiraţiei, dar am impresia că elita politică (termenul de elită e cam discutabil) nici măcar nu doreşte creşterea economică. E bine să ai o masă mare de votanţi care pot fi cumpăraţi cu gratuitate pe autobuz, haine vechi, ajutor la încălzire, pui, zahăr, ulei, ţuică şi manele.

        • ai dreptate si sunt satul de foarte multi oameni de afaceri din romania.au afaceri cu statul bazate pe coruptie,fac evaziune la greu,isi bat joc de salariati.intr-o competitie reala, cred ca jumatate din firmele din romania vor dispare.

          • Păi hai să luăm de exemplu două firme:

            Una mică de vreo zece angajaţi care îşi plăteşte dările la timp; ei, în decembrie 2010 se trezeşte cu conturile blocate de AVAS pe motiv că are o datorie de optzeci de roni. Omul se ştia curat, merge la bancă şi banca îl lămureşte că a venit o listă cu sute de firme debitoare, doar nume şi sumă pe hârtie şi că – pe motiv de secret bancar – nu-i poate arăta lista. La insistenţe funcţionara consimte să se uite pe hârtie şi-i spune că datoria e din 2002. Bineînţeles poprirea înseamnă că ţi se iau banii din cont fără discuţii. Dar la popriri erau n-şpe cetăţeni furioşi care ziceau că n-au nici o datorie. Toţi cu sume mici – îndeajuns de mici ca să nu te duci la Bucureşti să faci scandal. Şi cu restanţa plasată pe la o mie nouă sute, toamna.
            Concluzia ghinionistului patron a fost: „şi-au strâns şi ăştia nişte bani de Crăciun”.

            A doua e firma lui Liviu Florian – de care se aude acum mai mult de când cu scandalul cu vama. Datorii imense (al treilea pe judeţ) strânse mulţi ani la rând. Iar finanţele l-au lăsat în pace până ce n-au mai avut ce executa, îşi scosese omul tot ce era de scos şi îi şi luase băieţelului un Ferrari de 178 de mii de euroi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro