Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Chişinăul va recunoaşte independenţa Transnistriei! De ce nu e bună federalizarea

Valentin Naumescu aprilie 21, 2014 Analize, Global / Europa, Sinteze
36 comentarii 7,097 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Criza Estului Europei este departe de a se fi încheiat, odată cu acordul cvadripartit de la Geneva asupra Ucrainei (cu rezultate deocamdată incerte), din 17 aprilie a.c.;
  • Rusia va continua să utilizeze pârghia comunităţilor rusofone pentru a vulnerabiliza statele Parteneriatului Estic al Uniunii Europene, în ideea de a bloca perspectiva euro-atlantică a acestor ţări şi a le menţine astfel dependente de resursele, respectiv puterea politică, economică şi militară a Moscovei;
  • Încurajate de uşurinţa anexării Crimeei şi de lipsa de împotrivire reală sau de soluţii a Ucrainei şi Occidentului, şi alte comunităţi regionale sau locale cu majorităţi pro-ruse îşi vor intensifica mesajul separatist, în special în Ucraina şi Republica Moldova, iar, pe termen mediu, posibil şi în Belarus sau Caucazul de sud;
  • Transnistria nu va renunţa sub nicio formă şi nu îşi va tempera intenţia de a nu mai depinde (nici măcar formal, ca în prezent) de Chişinău, fiind evident susţinută în acest demers de Rusia, pe criteriul „democraţiei locale”. Sunt posibile provocări militare în regiune, pentru „dezgheţarea conflictului” din 1991-1992 şi readucerea lui pe agenda internaţională;
  • O eventuală federalizare, sugerată acum de Rusia, se poate dovedi în timp o capcană din care ieşirea o va constitui până la urmă tot separarea completă, dar după cel puţin un deceniu pierdut şi, în plus, cu suportarea unor costuri politice şi economice imense de către Republica Moldova;
  • Orice model teoretic s-ar lua în calcul pentru a concepe un proiect constituţional federal, unitatea federativă rezultată, Transnistria (stat, republică, land sau provincie) ar avea suficiente instrumente politice legale pentru a tergiversa (bloca) o viitoare decizie de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau NATO (vor deţine aşa-numita „minoritate de blocaj” la nivelul autorităţilor federale sau vor cere consens pentru marile decizii);
  • Deşi neverosimilă astăzi şi unanim respinsă în discursurile oficialilor de peste Prut, o recunoaştere a independenţei Transnistriei de către Chişinău, respectiv oficializarea separării definitive de Transnistria, cuplată cu un program guvernamental de primire şi acomodare urgentă a cetăţenilor care vor dori să plece din Transnistria, ar putea fi soluţia pentru deblocarea perspectivei de aderare la structurile politice, economice şi militare ale sistemului occidental;
  • Nu este sigur că „scăparea” de Transnistria înseamnă automat aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau NATO, dar este cert că, în condiţiile unui stat divizat de facto între opţiunea Est şi opţiunea Vest şi cu trupe ale Armatei Ruse pe teritoriul său, nu se poate avansa cu un calendar realist de aderare;
  • Trebuie ales răul cel mai mic dintre cele care se profilează astăzi, respectiv acceptarea caracterului artificial, nefundamentat istoric, al componenţei teritoriale actuale a Republicii Moldova, şi maximizarea şanselor ca cei 3,5 milioane de cetăţeni ai acestui stat să devină într-o zi parte a Uniunii Europene. Acest fapt este mult mai important, cred eu, decât „agăţarea” nerealistă de un teritoriu (cam cât un judeţ românesc mediu, ca suprafaţă şi populaţie) cu care există, oricum, prea puţine legături de substanţă, şi care nu înseamnă decât compromiterea şanselor euro-atlantice ale spaţiului dintre Prut şi Nistru.

Scriu acest articol conştient că, în actuala etapă a evenimentelor din Estul Europei, scenariul pe care îl propun nu corespunde doctrinei oficiale a Republicii Moldova, centrată încă pe vechea idee a păstrării integrităţii teritoriale a statului post-sovietic independent apărut în 1991, pe ruinele URSS. Dar, aşa cum s-a văzut în cazul Crimeei, trăim din nou vremuri de restructurare a balanţei de putere la periferia continentului, în care „forţa dreptului” pare depăşită în realitate de „dreptul forţei”.

Pentru guvernul de la Chişinău nu urmează vremuri uşoare. Înaintea alegerilor generale din 30 noiembrie a.c., cu o miză crucială pentru viitorul statului moldovean, societatea pare scindată în două mari opţiuni politice rivale, aproximativ egale ca pondere: pro-comuniştii şi pro-europenii, fiecare din acestea de circa 35-40% din corpul electoral, restul fiind, ca de obicei, indecişii sau grupurile de nişă, adică cei care pot înclina, pe final, balanţa scrutinului, într-o direcţie sau alta. Aşadar, nu se ştie acum ce orientare va avea guvernul Republicii Moldova începând din decembrie sau ianuarie iar faptul că Partidul Comuniştilor continuă să reprezinte prima opţiune de vot în sondaje (chiar izolat fiind) face ca regimul pro-european de la Chişinău să fie nevoit să acţioneze politic, economic, social şi simbolic cu multă precauţie, pentru a nu deteriora şi mai mult tabloul electoral.

În fine, presupunând că se va reuşi din nou formarea unei majorităţi parlamentare pro-integrare europeană (dificil, dar nu imposibil), ecuaţia va rămâne complicată şi dincolo de 2014, nu numai datorită situaţiei economice fragile a ţării, cu puternice dependenţe de piaţa rusească, dar şi pe fondul curentului separatist de peste Nistru, stimulat de anexarea Crimeei şi de atitudinea explicită de suport a Rusiei. Realist vorbind, pentru mulţi locuitori ai Transnistriei (poate şi ai Găgăuziei) se pare că perspectiva de a fi parte a Rusiei este mai atractivă decât cea de cetăţeni ai Republicii Moldova, chiar şi cu această „Fata Morgana” a integrării europene fluturată din când în când înaintea ochilor sau cu regimul de călătorii fără viză în Spaţiul Schengen, oferit drept recompensă politică guvernului de la Chişinău.

Dincolo de referendumul (evident, nerecunoscut oficial) din septembrie 2006, în care Transnistria a votat masiv, aproape 98%, în favoarea secesiunii de Republica Moldova şi a aderării la Federaţia Rusă, stă adevărul crud al separării reale, efective, a acestei regiuni de corpul teritorial principal al republicii. De fapt, Republica Moldova nu deţine Transnistria decât pe hârtie.

Problematizarea internaţională nesfârşită şi menţinerea pe agendă a „dosarului Transnistria” nu ajută reputaţiei şi credibilităţii Republicii Moldova. Dimpotrivă, conflictul, îngheţat sau dezgheţat, nu face decât să servească drept motivul cel mai simplu şi incontestabil pentru neaderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi NATO, în caz că s-ar discuta vreodată serios această variantă. Oricum, trebuie avut în vedere că naţiunile cele mai prospere din nord-vestul continentului (principalii contributori la bugetul comunitar) nu mai privesc cu ochi buni ideea unei noi extinderi a Uniunii spre Est, cel puţin până la revenirea standardului de viaţă în ţările lor la nivelul celui dinaintea crizei economice din 2008-2010.

Europa nu traversează cea mai fericită etapă a procesului de integrare, început după 1945. Sunt din ce în ce mai multe şi mai puternice vocile eurosceptice. Se va vedea acest lucru cu certitudine şi pe 25 mai a.c., la bilanţul mandatelor de europarlamentari. Marea Britanie, Franţa, Olanda, Grecia, Ungaria şi, oarecum surprinzător, ţările nordice vor înregistra creşteri destul de semnificative ale partidelor radicale, naţionaliste şi populiste, partide care vor eroda proiectul politic pro-integrare până la a-l face imposibil de continuat. În legislatura 2014-2019 nu va adera nicio ţară la Uniunea Europeană. Nici măcar Serbia, care a obţinut statutul de candidat acum doi ani, renunţând practic la Kosovo.

Din această perspectivă, a deteriorării climatului pro-european în vestul continentului, Republica Moldova trebuie să ştie că orice dosar-problemă îi va „atârna ca o tinichea de coadă” îi va reduce substanţial şansele de a fi percepută drept candidat credibil la aderare, fie şi după 2020 încolo. Rusia nu va forţa acum anexarea Transnistriei, ci o va lăsa „să lucreze democratic” împotriva culoarului pro-occidental al Chişinăului. De luat, o poate lua oricând, nu e nicio grabă, „poporul transnistrean” este dispus oricând la, semnul Moscovei, la un nou vot de unire cu Federaţia Rusă.

Mai devreme sau mai târziu, ruptura de Tiraspol se va produce. Este important ca Republica Moldova să aibă cel puţin inteligenţa şi tactul să negocieze şi să organizeze secesiunea non-violent, încât să se producă fără costuri sau cu pierderi minime pentru cetăţenii care vor dori să se mute de acolo. Mâine, peste un an sau peste cinci ani, Chişinăul va înţelege că separarea este inevitabilă şi că poate fi folosită politic, deşi sună cinic, pentru curăţarea „profilului european” al republicii de vestigiile aranjamentelor meschine ale epocii sovietice. 

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Serban Pretor Serban Pretor spune:

    Excelenta viziune, realista si foarte coerent motivata. Ar fi probabil mult mai usor de acceptat daca s-ar putea armoniza cu o compensare, imposibila in actualul context dar extrem de draga romanilor nostalgici, prin reintregirea Basarabiei cu judetele din sud, de la vest de Nistru, la fel de ilogic cedate Ukrainei pe cit de ilogic s-a alipit Transnistria Basarabiei. Dar ce mai e logic in istorie, mai ales in cea contemporana, dictata doar de presiuni in forta?

  2. d spune:

    Pastrarea Transnistriei e ultima reduta a statalistilor, moldovenistilor si comunistilor. Vor tine de ea cu dintii , chiar cu pretul dinamitarii integrarii europene.
    Interesant cat vor accepta moldovenii sa mai astepte pe la usa UE . Pana acum au acceptat sa fie cea mai saraca tara din Europa timp de 20 de ani fara mari rasculari de mandrie. Rabdarea si acceptanta au tronat suveran.

  3. Sfinx spune:

    Aparent, aveti dreptate, separarea de jure de Transnistria ar putea aduce libertatea RM de a se integra in spatiul euro-atlantic sau chiar de a se uni cu Romania. Numai ca rusii au, cu siguranta, si variante de rezerva. Gagauzia, Taraclia (tinutul bulgarilor din RM) si chiar orasul rusofon Balti asteapta doar un semnal de la Moscova pentru a urma calea Transnistriei. Dar nu se va ajunge la nicio separare. Politicienii moldoveni nu pot pune deschis problema, iar rusii urmaresc doar sa tina sub control, sa santajeze RM, folosindu-se de amenintarea unei (unor) posibile secesiuni.

  4. Liviu spune:

    Transnistria este extrem de importanta pentru Rep. Moldova, toata industria absolut totul se afla in Transnistria, daca guvernul de la Chisinau renunta la Transnistria si face pasul inapoi canalizandu-se pe aderarea la UE, care realist vorbind nici in zece ani Chisinaul nu va indeplini criteriile de aderare, atunci Republica Moldova va pierde tot iar existenta unui stat care a pierdut tot ce avea strategic va fi usa foarte serios sub semnul intrebarii!
    Moldova trebuie sa se bata pentru Transnistria pana la capat cu toate armele care le are si care nu le are, de ce nu ar face Moldova cu Transnistria ce a facut Rusia cu Crimeea si s-ar echilibra tensiunea in aceasta parte continentului.
    Rusia joaca foarte bine cartea strategica a intereselor sale nationale si de securitate si actioneaza ca o masinarie completa tocmai de aceea este de temut, dar europenii sunt prea westphalici si nici nu vor sa nu accepte ca interesele unor corporatii mari europene sunt mai presus decat interesele popoarelor, si atunci de la ce scor real incepe meciul?!

  5. Chris spune:

    Super, in sfarsit un articol inteligent si cu o deschidere larga, nu ingusta cum sunt 90% dintre ele.
    Bravo dl autor :)

  6. Titirez spune:

    Absolut exact si fara nici o alta alternativa corecta. Cine crede ca Transnistria va putea ramane la RM este ori naiv fara speranta, ori de-adreptul adept al putinismului restaurativ comunist .

    • Harald spune:

      În urmă cu 30-35 de ani, ai fi scris ”cine crede că RDG va putea unită cu RFG este ori naiv fara speranta, ori de-adreptul adept al brejnevismului”. Asemenea aserțiuni, îndreptate spre persoana interlocutorului și nu spre problema în discuție, spun mai multe despre cel care le emite, decât despre chestiunea discutată.

      Transnistria este aproximativ în situația în care era Banatul în 1914, deci în urmă cu 100 de ani. Are minorități de pondere apropiată, însă niciuna dintre aceste minorități nu depășește o treime din populație. Ar putea fi împărțită între Ucraina și Moldova, exact cum a fost împărțit și Banatul. Însă ar putea reveni și integral Moldovei (din a cărei componență face parte de jure) în condițiile în care Ucraina nu se dovedește un stat tocmai viabil.

      Însă o anexare de către Rusia este în prezent exclusă, după show-ul actual cu Crimeea și după amenințările pe care Rusia le proferează la adresa Occidentului folosindu-se de enclava Kaliningrad. A existat într-o vreme ”alternativa Kaliningrad”și pentru Transnistria, iar Merkel părea tentată să meargă în direcția respectivă, însă Putin a ratat ocazia. Și alta nu va mai exista pentru el.

  7. vasile breslasu spune:

    Daca e sa cred ce-mi zice un prieten moldovan ziarist cu surse bune, Transnistria a fost vinduta de mult de Chisinau.

    • Harald spune:

      Nu trebie să crezi chiar tot ce auzi :P

      A fost ”vândută” de Voronin, când Rusia își luase la nivelul OSCE angajamentul de a-și retrage trupele din Transnistria. Iar Voronin, proaspăt ajuns președinte, a afirmat că asta ”nu mai reprezintă o prioritate pentru R.Moldova”.

      Însă situația etniilor prezente în Transnistria se schimbă de la an la an. Ponderea românilor crește, în timp ce ponderea rușilor scade. Peste cel mult 10-15 ani, rușii nu vor mai reprezenta nici 20% în Transnistria și va fi greu inclusiv pentru Putin să mai pretindă că protejează etnicii ruși. Timpul trece în favoarea Moldovei, iar asta s-a confirmat deja în ultimii 25 de ani, cu tot intermezzo-ul lui Voronin și Smirnov. Ambii sunt istorie acum, la fel ca și Ion Iliescu pentru România.

      Sunt pur și simplu alte vremuri, Brejnev a murit demult, iar Putin nu e decât un epigon jalnic. Și-l poate imagina cineva pe Putin intrând cu tancuri în Cehoslovacia? Not in this life! :P

      • Me spune:

        Chestiunea de fond este ca acum peste 50% din populatia Republicii Moldova, nu doresc integrarea in UE si nici alipirea la Romania, iar cand peste 50% nu doresc asta, este greu de presupus ca integrarea se va produce impotriva vointei poporului. In Rep. Moldova, sunt multi rusi, acolo pana si romanii vorbesc in rusa, si asta pentru ca asa au fost educati de sistem, asa ca nu vad cum se pot integra.

  8. vorbe spune:

    ,,Transnistria a votat masiv in proportie de 98% in favoarea secesiunii de Republica Moldova” – nu stiu ce ai inteles dumneata din acest referendum si cat de cinstit a fost dar vezi ca doar 30,37% sunt rusi si restul moldoveni si ucrainieni care nu se prea inghit cu rusii. E imposibil un rezultat de 98% pentru secesiune.

  9. smaranda spune:

    Sint oameni care nu inteleg si pentru ei orice explicatie nu e posibila.
    Dl Naumeste vine cu un scenariu, ca si alta data, pesimist precum crivatul. O ia pe puncte si vrea sa te convinga cu argumente de data trecuta. Pe scurt imi aminteste ca Pepelea a batut un cui la mine in casa si acum vrea sa ii cedez casa pentru ca el este propietarul cuiului. Guvernul de la Chisinau se simte responsabil pentru citeva milioane de oameni care si-au exprimat nu odata dorinta europeana si nu cred ca va asculta de crainici de la radio mascva sa cedeze Transnistria de frica provocatorilor. De ce Russia Today (crainicii sint aceasi) nu iau in calcul ca radicalizarea situatiei in Ucraina izoleaza separatistii? Ce vor face acesti transrusi cind vor fi blocati complect? O fisie cit un judet, da dar cu sate de pe timpul lui Stefan care au suferit deportari si mizerii de nedescris si care au suporteri si in UE si in SUA. Mai putin din cite citesc aici in Romania.

  10. dorin valeriu spune:

    Cred ca in analiza Dvoastra, pertinenta si “de bun simt” ca de obicei, porniti dela o premiza gresita,echivaland oarecum situatia din “Transnistrai” cu cea din Crimeea sau Donbas. Pe cand acolo etnicii rusi au o majoritate absoluta, intre 60 si 80 % din totalul populatiei, in “Transnistria” ei reprezinta doar 30%, romanii, cu cca 40% fiind o majoritate, chiar daca relativa. Este clar pentru oricine, si pentru Putin in primul rand, ca in absenta trupelor rusesti regimul s-ar prabusi a doua zi. Despre ce vorbim atunci ? In situatia aceasta “, referendum”-ul de care vorbiti, cu rezultat de 98% !!! isi dezvaluie ridicolul absolut. Sigur, cineva se poate intreba : cum poate hotara o minoritate de 30% soarta unui teritoriu, parte a unui stat suveran ? Logic, normal, sigur ca nu poate. Dar aceasta minoritate constituita din oameni hotarati, educati, multi fosti militari demobilizati, incurajati de prezenta trupelor rusesti in fata unei populatii preponderent rurale, terorizata de peste doua secole si obisnuita sa fie supusa crede cu adevarat ca are ultimul cuvant.
    O cedare pripita nu cred ca ar fi solutia optima, dimpotriva, ar incuraja alte tendinte separatiste, dincolo sau dincoace de Prut. Istoria nu se grabeste; un numar de ani important pentru o viata de om inseamna nimic pentru istorie !
    Cum perspectiva intrarii R.Moldova in UE nu mi se pare prea apropiata, guvernul de la Chisinau nu e in situatia Romaniei , cea in care s-a semnat tratatul cu Uvraina.
    Timpul mai are inca rabdare !

    • Albert spune:

      Sunt regiuni si regiuni în Transnistria. În Bender, zona Dubăsari și Grigoriopol, românii sunt mai mulți (acolo există și acele școli cu grafie latină), dar la Râbnița sau Camenca, românii aproape nu există. Regiunea asta trebuia atunci în 1991 cedată Ucrainei la schimb cu raionul Reni (majoritar românesc și cu ieșire la Dunăre) și cu câteva comune românești din nord, aflate în raioanele Herța, Hlîboca, Storojineț și Novoselițea. Atunci Moldova ar fi fost o construcție mult mai stabilă. Nu știu dacă la vremea aceea a venit cineva cu ideea, dar ar fi fost mult mai bine. Dar interesele Rusiei sigur ar fi împiedicat asta.

      Mai e o altă problemă. În Transnistria, oamenii sunt îndoctrinați prin școli și prin presă numai cu propaganda Kremlinului. Anii ăștia petrecuți în limbo statal și-au lăsat amprenta pe mentalitatea oamenilor, iar regiunea acum este într-adevăr un balast nedorit. Modalitatea în care poate fi aruncat sau dizolvat rămâne însă în discuție.

  11. Iulian Boia spune:

    Foarte interesanta varianta pe care o sugerati. Aveti idee daca in Republica Moldova exista vreun curent de opinie in favoarea acestei variante? Exista vreo formatiune politica care militeaza activ pentru asta?

  12. Goe spune:

    Da, multe dintre ideile de aici, sunt bune. Dar sunt si unele subrede (eg. succesiunea e violenta prin definitie…).

    PS. Nu-mi plac linkurile externe de pe HN (nu puteti sa faceti o sectie pe HN?)

  13. laurentiu spune:

    In acest moment in Republica Moldova mai exact intre Nistru si Prut sunt 40% care vor sa renunte la Transnistria dar majoritatea NU vor. transnistria are acum 120-140.000 de moldoveni iar restul sunt rusi si alte minoritati. Pana nu va scadea procentul minoritatilor (rusilor, gagauzilor) dintre Nistru si Prut NU va scadea nici procentul la alegeri al partidelor pro ruse.

  14. Harald spune:

    R.Moldova o să adere la UE când o să fie pregătită, ceea ce deocamdată nu e cazul. 10 ani este o estimare super-optimistă, așa că nici problema Transnistriei nu necesită rezolvare acum.

    Rusia e într-unul din momentele sale bune acum, iar articolul privește lucrurile de parcă momentele astea bune ar continua la nesfârșit. Putin a forțat mult lucrurile prin anexarea Crimeii, iar asta va avea consecințe severe (”will backfire”, cum spun englezii) atât pentru Rusia, cât și pentru el personal. Problema Transnistriei se va rezolva favorabil pentru R.Moldova, dar asta într-unul din momentele proaste ale Rusiei, este greșită forțarea rezolvării acum.

    Pentru comparație, unirea din 1918 a avut loc într-un moment extrem de dificil pentru Rusia, independența R.Moldova a devenit realitate într-un moment extrem de dificil pt.URSS etc.etc. Rusia nu genul de țară care să scape de momente dificile, e atât de prost organizată și atât de dependentă de puterea personală a conducătorului, încât apariția următorul moment dificil e doar o chestiune de timp.

    • Dumitru Simion spune:

      Corect d. Harald, gresit d. Naumescu.

      Inteligenta politica poate sa schimbe o situatie nefavorabila intr-un avantaj.
      Vedeti cum se perinda delegatiile europene si americane pe la Chisinau ca sa-i mangaie pe crestet si sa le ofere ajutor?
      Micuta R. Moldova agresata de Imperiul lui Putin!
      Sariti lume sa le dam ajutor!
      Mai au mult de lucrat la modernizarea statului, la combaterea coruptiei, la schimbarea mentalitatilor.
      Transnistria trebuie doar “ingradita” si “inmuiata”.

  15. 1.Recunoasterea independentei Transnistriei ar fi o EROARE ISTORICA, respectiv o invitatie DIRECTA pentru Rusia de a ,,adopta” IMEDIAT o tara, ramasa fara statalitate, prin acordul de vointa al R.Moldova.Eroarea ar fi IMENSA si ireparabila.Ideea ca Transnistria este ,,pierduta” este subiectiva si de conjunctura, fara sa se tina cont de evolutia economica potentiala a R.Moldova, de una negativa a Rusiei si a schimbarii a insasi opiniei populatiei acesteia fata de UE dupa liberalizarea granitelor comunitare. R.Moldova poate avea o evolutie economica pozitiva rapida, Rusia poate suferi un cataclism politic sau un derapaj economic, iar odata cu liberalizarea granitelor cu UE, pozitia populatiei se poate schimba cu 180 de grade.
    2.In cazul in care criza actuala se incheie, iar R.Moldova va avea de git lantul cu piatra de moara ,,transnistreana” blocind integrarea sa in UE, abia atunci va exista o motivare obiectiva de a renunta la Transnistria.Pina atunci, SUA si UE garanteaza ,,statalitatea” R.Moldova.
    Pina la integrare sint (poate) 7-8 ani si orice se poate intimpla pina atunci, incit situatia actuala de presiune militara si politica a Rusiei disparind, altele vor fi conditiile in care Transnistria isi va cere independenta, cit si cele in care se va analiza oportunitatea recunoasterii independentei acesteia!

    • Harald spune:

      Partea cu pașapoartele s-ar putea să fie mai interesantă decât pare la prima vedere. Transnistrenii au pașapoarte emise fie de Rusia, fie de Ucraina, fie de R.Moldova. dar numai ultimele asigură accesul fără viză în vest. Mi se pare greu de crezut că rușii din Transnistria nu vor profita de ocazie să ceară pașapoarte de la Chișinău, chiar dacă astfel își calcă pe inimă :)

      Și în prezent există destui transnistreni cu pașapoarte românești, așa cum și la români găseai pașapoarte slovace înainte de 2004.

  16. mariusmioc spune:

    Regimul din Transnistria supravieţuieşte doar datorită susţinerii financiare a Rusiei. Dacă Rusia nu mai trimite bani, în scurt timp regimul nu va mai putea plăti pensii şi salarii şi se va prăbuşi.
    Rămîne de văzut cîtă vreme Rusia va mai dori să finanţeze această gaură neagră pentru bugetul propriu. Pe de o parte, fiind o regiune mică, povara poate fi susţinută, pe de altă parte Rusia are probleme mult mai mari, inclusiv din punct de vedere al ambiţiilor teritoriale.
    Doneţk, Lugansk, nordul Kazahstanului sînt regiuni cu milioane de ruşi – mize mult mai importante decît Transnistria cu cei 165000 de ruşi ai ei, chiar pentru o Rusie expansionistă.
    Ca presiune asupra Ucrainei – unde este miza cea mare din punctul de vedere rusesc, Transnistria e folositoare.

  17. Calin Gilea spune:

    In principui sunt de acord ca R. Moldova nu are cum sa intre in UE si eventual NATO impreuna cu Prednistrovia, cum ii spun ei.

    Insa sunt probleme: ce facem cu localitatile sub administratia Chisinaului aflate pe malul stang al Nistrului? Ce facem cu Tighina care este in mare majoritate ocupata de Transnistreni si este clar folosita ca si cap de pod si se afla evident pe malul drept al Nistrului? Ar accepta cele doua parti un targ astfel incat orice localitate aflata pe malul drept sa fie in R. Moldova si invers? Cum va justifica guvernul moldovean “abandonarea” cetatenilor de pe malul stang lucru ce va fi imediat speculat de propaganda rusilor? Sa nu uitam ca romanii reprezinta in jur de 30-40% din populatia Transnistriei dupa un referendum facut de autoritatile de acolo in 2004.

    Propunerea mea ar fi ca toate localitatile de pe malul drept sa fie ale RM si cele de pe malul stang ale Transnistriei, impreuna cu un schimb de populatie intre cele doua entitati pe parcursul a cativa ani de zile astfel incat sa se inlature posibila obiectie a”abandonarii” lor. Cine vrea sa stea aproape de statuile lui Lenin in saracie foarte bine. Cine vrea in UE impreuna cu Romania si mai bine.

    Oare cum s-ar impaca UE si eventual NATO cu 2000 de soldati rusi la distanta de un scuipat peste Nistru?

    • dorin valeriu spune:

      Si localitatile de pe malul stang al Nistrului, pe care vrei sa le abandonezi, ale cui sa fie ? Rusia e departe, Ucraina ar primi un cadou nemeritat, ramanand cu Reni, Herta, Noua Sulita !?

      • Calin Gilea spune:

        Sa fie ale unui stat Transnistria (care probabil va vota imediat cu 199% la un referendum alipirea la Federatia Rusa). Ucraina nu cred ca va primi vreun cadou. Transnistrenii nu vor sa fie parte a Ucrainei.

        Nu avem cum sa ne unim cu o R. Moldova care are in componenta Transnistria. Si asa Baltiul si Tighina are destui rusofoni, apoi mai este si Gagauzia, cu care trebuie sa avem grija. In plus, memoria romanilor in stanga Nistrului aduce aminte populatiei rusofone de “fascisti” care au facut crime si au deportat populatia.

  18. “Super, in sfarsit un articol inteligent si cu o deschidere larga, nu ingusta cum sunt 90% dintre ele.”
    Romanii din experienta seculara de vecini cu rusii au o vorba: “Daca ii dai nas lui Ivan ti se suie pe divan”. Cu Ivan din pacate singura solutie care functioneaza cu adevarat este o palma brusca si violenta vecian cu pumnul urmata de o incruntare crancena care sa transmita mesajul clar: “Ba Ivane daca nu te potolesti urmeaza o bataie sora cu moartea”.
    Exact acelasi lucru l-a spus si generalul Paton dupa ce i-a cunoscut personal pe ofiterii rusi.
    Ideea cu independenta Transnistriei mi se pare o idee complet tembela tipica pentru “intelectualitatea” romaneasca rupta de realitate care se dueleaza in rationamente schioape si argumente depasite dar obligatoriu foarte imbarligate, complicate inutil, cu limbaj intentionat stufos si cacademic.
    Eu personal am scris mai multe mesaje pana acum si am fost taxat drept agent rus pentru ca am spus de exemplu ca impotriva tuturor pronosticurilor proamericanilor si analizelor “profunde” Rusia nu va fi oprita din calea sa de asa numitele sanctiuni economice. Acum se vede ca am fost realist si am avut dreptate. Tot asa va spun ca am dreptate in urmatorul pronostic: daca i se va da nas lui Ivan si i se va oferi Transnistria mocaiala atunci Ivan va dori si mai multa mocaiala. Logica elementara daca Transnistria se poate declara independenta si alipi la Rusia pentru minoritatea de 30% populatie rusa de ce nu pot cei 25% rusi minoritari din Rep. Moldova sa faca la fel sa forteze independenta si alipirea la Rusia. Vreau si eu un motiv valid pentru care scenariu din Transnistria sa nu se repete si in Moldova?
    Asa ca acest articol care concluzioneaza ca trebuie sa cedam fara lupta lui Ivan pentru ca dupa asta Ivan ne va lasa in pace. Gresit si exact pe dos, daca Ivan vede ca cedam fara lupta va avea pretentii tot mai aberante. Multumesc de articol, inca o dovada ca dispretul meu pentru intelectualitatea romaneasca este intemeiata. Si nu e doar articolul mai sunt si comentariile apreciative.

  19. Anonimous spune:

    Ar fi o mare greseala sa recunoasca Transnistria. RM mai are doar citeva crame si fabrici de conserve, restul e in Transnistria. Am avut sansa recuperarii in ’91, cand rusii mancau doar napi, morcovi si varza dar Hans Dietrich Genscher n-a reusit sa dea de pamant cu tov. Magureanu care trimitea flori peste Prut in loc de armament la Dubasari.
    Acuma rusii sunt pe val si nu prea cred ca e cazul sa avem pretentii…dar istoria ne va mai oferi sansa reintregirii, tot cu ajutorul rusilor, pentru ca au marele talent de a-si da cu stangu-n dreptu’. Deci, rabdare si tutun!

  20. Dincolo de Nistru, 200.000 romani spune:

    Din nefericire, erori de analiza in expunerea dvs. Sau poate doriti doar sa coborati la nivel de provocare, sa agitati spiritele.

    Sa cedezi juridic mii de km2 de teritoriu si sute de mii de cetateni pentru o promisiune vaga legata de vreo aderare la nu stiu ce Uniunea Europeana care poate nici nu va mai arata institutional la fel peste cativa ani, dat fiind valul nationalist din Occident ?!
    E naiv sa imaginati o UE care primeste R.Moldova mai repede doar pentru ca a cedat o mica regiune separatista. E chiar periculos sa credeti ca separatisii gagauzi si bulgari si nu vor fi imediat incurajati sa treaca la actiuni violente pentru a obtine si ei “independenta”. Problemele Moldovei vor creste, nu vor diminua nici pe departe asa cum sugerati.

    Mi se parea ca stiti ce insemana cu adevarat parghiile unei negocieri, nici o diplomatie inteligenta din lume nu cedeaza apriori, fara nici un fel de castig compensatoriu concret, un atu pe care-l are.
    Intr-o negociere nu are importanta ca e vorba de cedarea a 3km2 sau a 3.000km2, ideea ca separatistii rusofoni controleaza “doar” echivalentul teritorial al unui judet romanesc e irelevanta.

    Trist sa o spun, dar e o mentalitate iliesciana, exact asa a ratat Ion Iliescu perioada de gratie a debutului de deceniu ’90, cand am fi avut reunificarea cu minim efort diplomatic si militar, primiti cu flori chiar si in satele romanesti de dincolo de Nistru.
    Apropo, satele alea de moldoveni de dincolo de NIstru exista cu secole inainte de invazia rusilor in acele teritorii. Un ambasador maghiar scria catre Budapesta, in sec.17: “intre Nistru si Bug nu exista decat moldoveni, tatari si cativa moscali”.

    Moldova are legal Transnistria si acum nu e doar pe hartie cum credeti, pentru ca Ucraina a luat deja masuri pentru enclavizarea completa a regiunii separatiste, iar regiunea nistreana se sufoca fara legaturile comerciale cu Moldova si Ucraina. De altfel, ati fi putut observa nervozitatea si acuzatiile celor din Tiraspol, precum si reactiile calme si ferme de la Chisinau si Bucuresti.

    Rusia nu poate proceda cu Transnistria la fel de simplu militar si nici la fel de legitim politico-juridic:

    -Cei 1.500 soldati rusi din regiunea separatista nu poti fi ajutati la fel de rapid si masiv, fiind enclavizati, fara iesire la mare si la sute de km de Rusia, despartiti de aceasta de o Ucraina extrem de ostila.
    -Chisinaul si Bucurestiul (implicit NATO si UE) nu vor accepta o agresiune armata rusa la frontiera NATO si sunt mult mai pregatite acum, dupa scenariul din Crimeea.
    -Anexarea Transnistriei de catre Rusia e un cosmar pentru Ucraina, aceasta tara se va opune cu tot ce poate in fata unei actiuni care practic garanteaza ca Ucraina va pierde imediat dupa aceea Odesa si orice iesire la M. Neagra, o imensa pierdere strategica pentru Kiev.
    -Efortul politic, diplomatic, militar si financiar rusesc pentru a reusi anexarea regiunii separatiste nistrene ar fi enorm in comparatie cu “urgentele” din estul Ucrainei populat cu milioane de rusi si cu o industrie grea de miliarde.

    Sub nici o forma si sub nici un fel de presiune, R.Moldova nu trebuie sa cedeze vreun km2, indiferent pe ce mal de Nistru se afla, in fata unei Rusii deja prinsa intr-o spirala in Ucraina, Moscova nevand imediat nici un interes sa extinda agresiunile, sa creasca si mai mult ostilitatea ucrainienilor, sa distruga relatiile relativ echilibrate cu Chisinaul si Bucurestiul si sa vada trupele NATO trecand Nistrul.

    Ati fi naiv sa va indoiti ca separatistii vor avea viata usoara la o tentativa de acest gen, toti din jurul lor se pregatesc intens militar pentru acest scenariu si nu e fictiune sa va imaginati ca trupe ale Ucrainei, Romaniei si R. Moldova vor intra fara ezitare in satele ucrainiene si romanesti din Transnistria.

    Cam cu cata nerabdare credeti ca asteapta zeci de mii de ucrainieni nationalisti sa mearga pe un front anti-rusesc intr-o enclava unde, spre deosebire de Donbasul pro-rus, au sanse reale sa lupte cu succes impotriva rusilor? Si credeti ca nu ar fi zeci de mii de moldoveni sa ia arme de la americani si sa treaca Nistrul? Nu mai e situatia confuza de dupa prabusirea URSS, acum USA considera R.Moldova punct strategic in confruntarea cu Rusia. Iar Romania de azi are alte capacitati si alte parteneriate strategice.

  21. ribelalu spune:

    “Hai sa facem cadou rusilor un teritoriu ca va fi bine apoi”. Dar de ce sa-l dam cadou rusilor? Nici nu e teritoriu rusesc ci ukrainean. Chiar ne dorim rusii vecini? Hai sa-l dam ukrainienilor pentru ca in Transnistria nu domina rusii asa cum se crede ci rusii, ukrainienii si moldovenii sunt aproximativ egali, fiecare natiune avand 30-35% pondere. Rusii au gura mai mare si de-aia par mai multi.
    Si ce facem cu teritoriile moldovenesti din dreapta Nistrului controlate acum de Tiraspol? Le dam si pe-alea cadou?
    Transnistria e buna ca moneda de schimb. Ii recunostem independenta numai cu conditia garantarii aderarii Moldovei la NATO si UE si retragerii separatistilor peste Nistru. Iar daca o cedam Ukrainei nu o dam gratis ci obtinem macar tinutul Herta unde romanii mai sunt (inca) majoritari. Restul teritoriilor romanesti sunt aproape imposibil de obtinut intrucat la ora actuala primeaza criteriul etnic si nu cel istoric.

  22. nnm spune:

    Faceti o greseala fundamentala: ganditi ca un roman si nu ca un moldovean. Noi romanii facem greseala de a crede ca moldovenii impartasesc acelasi sentiment anti-rus pe care il avem noi, lucru complet gresit.

    Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca Romania n-ar fi membra UE, iar aceasta ne-ar impune conditia rezolvarii problemei “tinutului secuiesc” pentru aderare, deci practic renuntarea la acest teritoriu (scenariu deloc fantezist daca ne gandim la Serbia – atentie nu discutam acum diferentele de situatie, ci doar principiul). Cati romani ar fi de acord cu o astfel de alegere?

    De ce ar accepta un moldovean sa renunte de buna voie la o parte din teritoriul tarii sale? Pentru ei un parteneriat cu Rusia poate fi o alternativa la fel de buna. Chestia cu vocatia europeana, democratica, e bla-bla, banii nu au miros, iar alaturi de Rusia isi pot pastra si integritatea teritoriala. Beneficiile aderarii la UE s-ar vedea poate peste 20 de ani, pana atunci ar trebui sa faca o gramada de sacrificii pe langa cel teritorial. Pe cand pentru Rusia n-ar fi nicio problema sa acorde niste subventii si sa absoarba toata productia agricola si industriala a Moldovei.

    Trebuie sa intelegem foarte bine un lucru, in cei 150 de ani de ocupatie rusa si sovietica au aparut niste diferente (deloc minore) intre modurile noastre de a privi lucrurile, iar noi romanii nu avem niciun drept de a le impunde punctul nostru de vedere. Vorbim despre oameni si nu despre harti si orgolii istorice. Cu atat mai mult nu le putem cere un astfel de sacrificiu. Si cu atat mai mult, cu cat n-am facut mai nimic in 20 de ani pentru o apropiere reala intre cele doua populatii (pentru ca nu vorbim totusi de popoare diferite).

  23. rusofon spune:

    Intra-devar, ar fi un avantaj mutual reciproc pentru amble tabere: rusa si moldovana. Nu mai este de mult un secret ca “Transtria” (si Gagauzeria) exista pentru Odesa si ca Republica Moldova nu reprezinta niciun interes pentru Federatia Rusa in conditiile actualului teritoriu al Ucrainei, impreuna cu apedicitele sale. Intrebarea care se pune este: ce interes are Romania sa aiba frontiere comune cu Federatia Rusa, linga Mihail Kogalniceanu si la 10-20-30 de km de Tulcea si Braila?
    (si ce vor spune americanii si Uniunea, care garanteaza Ucrainei teritoriul si independenta, despre cadoul acesta otravit facut Ucrainei? Vreti sa faca peritonita si sa devina in integrum parte a teritoriului rus?)
    Tot ce conteaza e ca oleoductul si gazoductele sa picure unde trebuie?
    Intotdeuna cel atacat, victima unui atac, primeste simpatia celorlalti care privesc cu compasiune pe cel agresat, iar in “TRANSNISTRIA” nu traiesc decat 20% rusi, impreuna cu badigarzii si trupele ruse cca 25% din pop, referendumul desfasurandu-se pe un teritoriu aflat sub ocupatie nerecunoscut de catre nimeni (nici macar de catre Rusia!), insa perfect valabil in fata domnunului Naumescu.

  24. Peritonita spune:

    Aveti perfecta dreptate! Ucraina are absoluta nevoie de cele doua apendice ale Republicii Moldova: “TRANSNISTRIA” si Autonomia Largita Gagauza; ca sa dea in pieritonita iar cazacii/ rusii sa poata salva odata pentru totdeauna Odesa si Gura Dunarii (pana la 10 km de Galati si Tulcea, deocamdata!
    Insa, vedeti dumneavoastra de la CLuJ?, americanii nu sunt de acord (romanasii de romanasi cu nume ushchite, inventate recent, de cand cu actele), deoarece nimeni nu a recunoscut vreodata “TRANSNISTRIA”, care deci nu exista nici macar pentru rusi!
    Oficial exista doar o regiune transnistreana a Republicii Moldova care s-a autodefinit ca Republica NISTREANA, in urma razboiului din 1991, prin 1992 daca nu ma insel,si care cuprinde si teritorii din Transnistria rusilor (ca fiecare e cu TRANSNISTRIA lui) ca Tighina si VarnAitza, deocamdata…
    In care regiune trans, sau Republica Nistreana nerecunoscuta de absolut nimeni, domneste Legea fortzei, a celui mai puternic, mai bine inarmart, platit si antrenat, Referendumurile nu pot avea alt rezultate decat cele de pe vremea URSS/ RSR-RPR, desi rusii nu reprezinta nici macar 25% din locuitorii acelei regiuni controversate, disputata de catre Republica Mldova in cadrul negocierilor in format 3+2 (cei doi fiind chiar UE si USA/ pilonul principal NATO cu baza la Kogalniceanu?

  25. eu****** spune:

    Poate ca Moldova are nevoie de un program de sustinere pentru dezvoltare economica si aici cred ca RO poate ajuta in mod substantial Moldova: are experienta aderarii, cu cele bune si cu cele rele, are experti agreati la nivel european care pot sa lucreze si sa comunice usor cu localnicii. Mai este nevoie de determinare din partea UE si a RO. Se poate spune ca in linii mari atat Moldova cat si UE si RO ar fi in pozita de winners. Sigur nu ma astept ca Rusia sa fie multumita daca economia din Moldova incepe sa prinda viata intr-un cu adevarat de piata.

    Nu sunt de acord ca Transnistria ar trebui considerata ca pe o pierdere necesara.
    Daca piatra atarna de atata vreme de gatul moldovenilor cred ca in primul rand este vina negociatorilor care au lasat lucrurile sa treneze atat de mult, as scrie ca nepermis de mult. Daca discutiile nu avanseaza, ar fi trebuit schimbata tactica de negociere si numai si numai pentru a grabi inregistrarea uni progres intr-o chestiune extrem de delicata.

    As vrea sa cred ca Moldova va fi integrata in intregul ei in UE si intr-un orizont rezobnabil de timp 2 ani, as sugera, si nu dupa 10 ani precum au mentionat unii in comentariile lor…

    Cred ca rezolvarea rapida a conflictului ajuta atat Moldova cat si UE, unde RO este parte a ei.

    Din pacate acest joc nu este in mana Moldovei si de aceea ceilalti jucatori/ negociatori care nu inteleg prea bine mizele si sunt mai departati de zona in discutie isi permit amanari si intarzieri…

    Dar daca si RO isi intoarce spatele moldovenilor, atunci avem o scena similara cu cea in care Ceazer spunea: “Si tu Brutus?” – oare asta vrem?

    • Harald spune:

      Aveți vreo idee despre procedurile premergătoare aderării la UE? Turcia a semnat în urmă cu 45 de ani (!) acordul de asociere și nici acum nu are deschise toate capitolele de negociere. R.Moldova nu are NICIUN capitol deschis.

      Dacă doriți să vă formați o părere cât de cât la obiect, urmăriți parcursul Sloveniei sau al Slovaciei (ambele surprinzător de rapide, comparativ cu alte state care au aderat la UE). Statele mici se mișcă într-adevăr mai repede, pentru că se pot reforma mai rapid, dar R.Moldova nu e în niciun caz la nivelul Slovaciei sau al Sloveniei.

      • Efros spune:

        Din câte se pare sunteți expert în materie de aderare a unei țări la UE. Poate că așa decurge procedura în mod uzual, dar dacă observați în lumina ultimelor evenimente din Ucraina procedurile în cazul Moldovei, Georgiei și aceeași Ucraina s-au c-am dat peste cap și se lucrează în regim de avarie și cu proceduri care anterior nu au fost aplicate altor țări – spre ex.anularea unilaterală a taxelor vamale la exportul în țările UE pentru vinurile din Rep.Moldova ca măsură compensatorie la embargoul impus de Rusia. Deci, este clar că procedurile pot fi urgentate sau frânate (cazul Turciei cum ați specificat) funcție de conjunctură.
        “R.Moldova o să adere la UE când o să fie pregătită, ceea ce deocamdată nu e cazul. 10 ani este o estimare super-optimistă” – adică să înțeleg că România în 2007 când a fost integrată în UE era pregătita integral 100%. Nu știu de ce dar am mari dubii în această privință…

  26. Dyogene spune:

    Si cine garanteaza ca rusii s-ar opri la regiuni cat de cat clar delimitate, ca Transnistria? Exista populatie de etnie rusa si in Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia. Si mai exista populatie care se da rusofona, cum sunt gagauzii (care sunt rusi cum e Laszlo Tokes pui de maramuresan). Nu acceptarea unei separari e solutia, ci oprirea inca din fasa a ceea ce se pare ca a inceput. Cu masuri concrete, curajoase si unitare din partea UE+SUA, fara sa se ajunga la conflicte.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)