joi, martie 28, 2024

Cine a fost Stalin? Recomandare de lectură pentru mitomanul galactic Victor Ponta

Articolul pe care il public aici a fost transmis luni la Radio Europa Liberă. Se intitulează „Supremul gangster și cercul său intim”. Ma ocup in el de o carte esentiala pentru intelegerea fenomenului numit stalinism. Azi dimineață am văzut că Victor Ponta, acest plagiator de o imensă ignoranță, cel pe care l-am numit mitomanul galactic, recidivează in a-și acuza criticii de „stalinism”. Nu i-a fost de ajuns ca a comparat-o, aberant, pe Monica Macovei cu Ana Pauker, nu s-a limitat la catalogarea calomnioasă a unor Mircea Cartarescu si Mircea Mihăieș drept fascisti (de mine nu mai vorbesc), acum ii acuză pe procurorii DNA că vor sa intoarcă Romania la vremurile lui Stalin si Ceausescu. Il indemn cat pot de politicos și de serios pe Victor Ponta să renunțe la aceste hiperbole aiuritoare si să pună mana pe carte pentru a pricepe, in fine, cine a fost Stalin si ce a fost stalinismul. Isi poate incepe alfabetizarea istorica plecand de la cartea lui Simon Sebag Montefiore despre tiranul roșu și curtea sa.

Credeam că nu mai am lucruri esențiale de aflat despre Stalin și vremurile sale, îmi închipuiam că citisem cam tot ceea ce putea lumina natura unui despotism fără egal în istorie ca număr de victime și ca violență paroxistică. Fratele geamăn, nazismul, a fost contrapartida sa nu mai puțin diabolică și genocidară, dar a durat numai 12 ani și nu s-a transformat într-o mișcare globală. Cartea lui Simon Sebag Montefiore m-a convins că mai avem mult de săpat în această arheologie a terorii, îndeosebi în direcția prosopografică, a interpretării psihologiei celor situați la cârma Imperiului Roșu vreme de decenii. Mi-am amintit, citind această fascinantă incursiune în universul de coșmar al curții staliniste, de volumul istoricului și jurnalistului german Joachim Fest despre stăpânii celui de-Al III-lea Reich. Avem nevoie de o lucrare similară despre stăpânii României comuniste, o analiză deopotrivă a structurilor de putere și a elementelor subiective care au determinat adeseori luarea unor decizii cu efecte cataclismice.

Am citit pe nerăsuflate cartea lui Montefiore atunci când a apărut la editura Knopf, în 2004. Am menționat-o admirativ, în repetate rânduri, în propriile mele scrieri. A apărut acum la Polirom, in traducerea lui Catalin Dracsineanu, și o recomand tuturor celor pe care îi interesează cum a funcționat sistemul, care au fost secretele puterii în Rusia stalinistă, cum și prin cine își exercita tiranul dominația. Este vorba de un tip de oligarhie esențial diferită, la capitolul personalități, de aceea din timpul lui Lenin. N-a mai rămas nimic din fraternitatea originară, din camaraderia care îi lega, dincolo de divergențe uneori acute, pe oameni ca Grigori Zinoviev și Nikolai Buharin, Mihail Tomski și Iuri Piatakov, Lev Troțki și Aleksei Rîkov, Lev Kamenev și Karl Radek. Anturajul lui Stalin este format din indivizi mediocri, personalități autoritare in sensul descris candva de Theodor W. Adorno si Erich Fromm–de o abjectă obediență cu cei de sus, despotici, vindicativi și sanguinari cu cei de jos. Spre a relua caracterologia din Darkness at Noon de Arthur Koestler, alături de 1984 de Orwell cel mai important roman politic al veacului XX, trecuse timpul lui Rubașov, venise acela al lui Gletkin.

Oamenii promovați de Stalin, magnații sistemului, cum îi numește istoricul britanic, unii provenind din eșaloanele doi și trei ale Vechii Gărzi bolșevice (Viaceslav Molotov, Anastas Mikoian, Valerian Kuibîșev, Lazăr Kaganovici, Serghei Kirov, Andrei Jdanov, Kliment Voroșilov), alții, parveniți politici care își datorau ascensiunea în exclusivitate dictatorului (Gheorghi Malenkov, Lev Mehlis, Nikolai Ejov, Nikita Hrușciov, Lavrenti Beria, Nikolai Bulganin, Viktor Abakumov, Aleksandr Poskriobîșev) au renunțat în chip voluntar la orice autonomie a gândirii (dacă o vor fi avut vreodată). Nu au decât un scop: să îndeplinească orbește ordinele lui Stalin, să le anticipeze și să exceleze în a le materializa. Unica lor aspirație: să-i intre-n voie, să-i satisfacă infinita vanitate, să se facă indispensabili. Se denunță între ei, se calomniază, își înfig reciproc jungherele în spate, se batjocoresc (Malenkov este ținta continuă a unor glume grețoase legate de obezitatea sa), totul sub masca devotamentului pentru cauză. Mâna dreaptă a dictatorului, șeful său de cabinet și responsabilul pentru cele mai sensibile misiuni, Aleksandr Poskriobîșev, îl informează pe Stalin despre viața intimă a copiilor săi, dar și despre sifilisul lui Beria. În nimeni nu are Stalin mai multă încredere decât în acest infam zelot. Ceea ce nu exclude prigonirea, arestarea și împușcarea soției sale, Bronislawa (Bronka).

Apar și scelerații fanatici din “democrațiile populare”, întotdeauna gata să se înjosească în fața zeului infailibil. Responsabil cu serviciile secrete și cu ideologia în Polonia sovietizată, Jakub Berman, participă la agapele din dacha lui Stalin împreună cu mafioții de la Kremlin. Când Stalin poruncește să înceapă dansul, Berman valsează cu Molotov. Mi-l pot imagina pe Gheorghiu-Dej dansând cu Malenkov ori cu Kaganovici…

  Tiranul și lacheii săi: Stalin, Molotov și Voroșilov
Tiranul și lacheii săi: Stalin, Molotov și Voroșilov

Seful NKVD din anii 30, executat in 1938, Genrikh Iagoda, colecționa chiloți de damă si ilustrații pornografice. Urmașul său, după interludiul Ejov (cu ale sale inclinații homosexuale rezolvate in vilele poliției secrete), Lavrenti Beria, era un violator in serie. Asemeni lui Hitler, Stalin știa perfect cine sunt servitorii săi, strângea probe menite a fi utilizate la momentul potrivit. Deboșarea este fără limite, propriul fiu al dictatorului, Vasili, este un desfrânat dipsoman. Morala proletară este pentru proletari, nu pentru nomenclatură.

Niciun fel de reticență, niciun fel de scrupule morale de la acești fanatici ai servilismului total și definitiv. În timpul Marii Terori, asemeni birocraților naziști, ei acționează în direcția dorințelor (exprimate direct ori doar sugerate sibilinic) celui pe care îl adoră nu fără un continuu sentiment de spaimă (un fel de sindrom Stockholm colectiv). În cercul intim domnește suspiciunea: fiecare bănuiește pe fiecare, baronii se lucrează unul pe altul. Din când în când, bossul (khoziain) decide că trebuie să mai cadă câte un cap din anturajul său. Le trimite semnale magnaților că nu există garanții că vor scăpa de pedeapsa justiției revoluționare daca vor mișca, măcar cu o iotă, în front. Vechii prieteni, georgieni ca și el, nu sunt cruțați: Sergo Ordjonikidze se sinucide, Besso Lominadze este arestat și împușcat ca un câine turbat.

Colaboratorii cei mai apropiați ai “farului umanității progresiste” sunt, de fapt, o bandă de gangsteri politici. Este ceea ce avea să recunoască mai târziu vechiul bolșevic de origine armeană, Anastas Mikoian, în memoriile sale. La fel, Hrușciov admitea că sângele victimelor îi ajungea până la coate și mai sus. Dar în anii terorii se întrecuseră întru criminalitate. La mitingul de doliu din martie 1953, doar Molotov (a carui fostă sotie, Polina Jemciujina, de care divorțase la ordinul lui Stalin, se afla in Gulag) avea lacrimi în ochi pentru despotul mort. Toți insă erau in realitate fericiți că monstrul crăpase. Stalin nu-i iertase niciodată Polinei prietenia cu Nadia (Nadejda Allilueva), a doua sa sotie si, probabil, singura persoană pe care a iubit-o cu adevarat vreodată. Sinuciderea Nadiei în noiembrie 1932, percepută ca o imensă trădare personală, a declanșat revărsarea celor mai josnice instincte din psihicul tot mai deranjat al lui Koba. Paranoia tiranului se mula perfect pe logica paranoică a sistemului.

Isteria cultului lui Stalin
Isteria cultului lui Stalin

Montefiore discută totalitarismul și îi dă dreptate, în chip fundamental, lui Robert Conquest în critica făcută de marele kremlinolog școlii revizioniste. Dar subliniază și faptul că revizioniștii, în primul rând Sheila Fitzpatrick și J. Arch Getty, nu greșeau când vorbeau despre competiția centrelor locale în a depăși chiar și monstruoasele exigențe de la centru privind epurările. Ordinele veneau de la Stalin și mamelucii săi. Executarea lor era atributul organelor de partid și NKVD din variile republici, regiuni, raioane. Acolo acționau troicile ucigașe. Acolo se depășea planul…

Ce era de fapt în mintea lui Stalin? Simplu spus, bolșevismul său era unul exacerbat. Nu insă si unul neaparăt irațional daca gandești ca un bolșevic: teza ascuțirii luptei de clasă pe masura inaintării spre socialism era consecința logicii exclusiviste a leninismului. Ceea ce la Lenin era proto-totalitarism, la Stalin se radicalizează și devine totalitarism dezlănțuit. Categoria centrală în această cosmologie paranoică este aceea a “dușmanilor poporului”. Imaginea dominantă este a “fortăreței asediate” și a primejdiei “calului troian”. Cartea lui Simon Sebag Montefiore este cronica răscolitoare a unor timpuri infernale, un document istoric bazat pe mărturii de primă mână, pe memorii și documente de arhivă, dar este și o narațiune copleșitoare despre utopie, hybris, delir și teroare. Scrisă cu un talent literar de excepție, cartea intră în rândul lucrărilor clasice despre tirania stalinistă, alături de cele ale unor Robert Conquest, Robert Service, Boris Souvarine, Robert C. Tucker, Dmitri Volkogonov și Adam Ulam.

Text transmis la postul de radio Europa Libera si publicat pe site-ul:

http://www.europalibera.org/content/blog/26647170.html?nocache=1

Articolul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/26647169.html

Articolul este o versiune largita a eseului aparut in revista online LaPunkt:

http://www.lapunkt.ro/2014/10/19/tiranul-rosu-si-lacheii-sai/

Pentru cartea lui Simon Sebag Montefiore aparuta la editura Polirom:

http://www.polirom.ro/catalog/carte/stalin-curtea-tarului-rosu-5488/

De asemenea:

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/08/01/tufa-de-venetia-victor-ponta-si-istoria-bolsevismului/

http://www.giftbooks.ro/editii-cu-autograf/423-dosar-stalin-genialissimul-generalissim.html

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. ce ne facem daca acest individ ponta ajunge presedinte cu vointa poporului !?
    romania reprezentata in sfirsit si de un mitoman

    • Acum, citind aceasta pagina, am inteles dece NU trebuie sa te intalnesti chiar cu orice gand exprimat „democratic” Atata otrava este in mintea unora ca ti se ofileste mintea doar citindu-le textele. Aud ai vad indemnuri sa nu te uiti la Antena 3 ca…, sa fugi de „fiara rosie” ca… si neaparat sa te duci numai catre Occident. Normal – acolo pana si culesul de verzituri este mai banos decat in tara ta. Te lasi fascinat de „minunile” Occidentului. Dar se stie cu ce truda si cu sudoarea cui au fost ridicate? Cum este posibil ca un om sa agoniseasca intr-o viata averi pe care milioane de oameni nu le pot realiza in mai multe vieti? Crestinismul initial este repudiat (tacit si pe nesimtite!) pentru ca a „inventat” adevarata dreptate sociala. Cine mai e sensibil la ideea cristica „renunta la bogatie si urmeaza-ma”? Cum ar fi evoluat omenirea daca fiecare individ avea dreptul la a stapani o bucata de pamant, de padure etc si nimeni n-ar fi avut dreptul sa aiba dou-trei bucati in detrimentul altora? Ar mai fi existat mosieri? Ar mai fi dispus ei sute si sute de ani de viata celor care trudeau pe mosiile lor? Iata pericolul „gandirii rosii” adica comuniste, adica gandirii ce trebuie condamnata si interzisa.Tismaneanu a fost un copil fericita (a avut tot ce-i trebuia) si azi e un adult fericit pentru ca combate aprig randuiala ce i-a facut copilaria fericita. Asta da parabola inteleapta !

  2. „…să nu arunci perlele tale la porci”…O carte bună citită de cine nu trebuie face mult rău. O carte bună povestită, în rezumat, cui nu trebuie, …face și mai mult rău…Asta ne-a sugerat Umberto Ecco.
    O carte bună poate fi comparată cu o …perlă. Se naște …dureros. E un memento al unor …dureri.

        • Un komsomolist zelos (ma rog, un utemist zelos). Partidul i-ar fi fost si mama, si tata. Cum scrie dl Liiceanu, bunicul politic este Ion Iliescu, un bolsevic impenitent care tocmai a publicat un volum in care spune, a mia oara, ca nici ideologia, nici iealurile comuniste nu au fost corect intelese. Asemeni lui Iliescu, Victor Ponta este incapabil de ceea ce se cheama apostazie, nu are de fapt viata interioara, nu se framanta, minte fara sa clipeasca. Este personificarea vietii traita in minciuna.

          Ion Iliescu dixit: „Sunt un om de stânga. Comunist? Nu cred. Comunismul este mai degraba o eticheta, pusa pe un sistem care nici acum nu este definit si înteles pe deplin.”

  3. Eu, care sînt un mare ”zicător de bancuri” am aflat din această carte bancul suprem:

    Stalin i-a spus această glumă cuiva care chiar fusese torturat: „Au arestat un băiat și l-au acuzat că a scris Evgheni Oneghin” a glumit Stalin. „Băiatul a încercat să nege… Cîteva zile mai tîrziu, anchetatorul NKVD s-a întîlnit cu părinții băiatului: «Felicitări !» a spus el. «Fiul dumneavoastră a scris Evgheni Oneghin.»”

    Cel mai important lucru e că vine direct din gura papașei. Deci un banc foarte bun LA CARE NU RÎZI DELOC. Mai mult umor negru nu cred că se poate.

    Aș fi curios cîți occidentali ”de elită” îl înțeleg (fără explicații).

  4. cartile nu s scrise pentru analfabeti, poate doar abecedarele.
    drama romaniei nu s a sfirsit in 90 (cum ar fi fost normal) ci a continuat sub masca democratiei, asistind azi la efectele hidoase ale acelor ani. individul ahtiat dupa putere n a fost interesat citusi de putin de soarta romaniei. dupa modelul sovietic s a inconjurat de mediocritati si de o garda pretoriana formata din frunti inguste si cefe late (se numeste spp si este n functie si azi cu sutele ei de generali). acestia aveau menirea sa l protejeze (de poporul care l adula) si sa controleze institutiile de forta ale statului. in schimbul sigurantei raminerii la putere, tara a fost jefuita cu salbaticie de indivizi fara nici un Dumnezeu.

  5. @VT
    Observ ca in ultimul timp a avut loc o schimbare de tactica privind atacul la persoana fata de dvs. si de cei ce o sustin pe Macovei. Baietii sunt inca in cautarea unei solutii convenabile care sa rezoneze cu apucaturile bizonului mioritic si carpato-danubiano-pontic. S-a incercat varianta cu fantasticul inspirat din discursul lui Liiceanu unde invoca basmul ca simbol politic. N-a prea mers. Au incercat apoi varianta cu idealismul – nerealist, ineficient si nepragmatic. Andrei Cornea inca insista in aceasta directie incat crezi ca omul nu e platonist ci statistician sadea. S-au reinceput atacurile la persoana. Vi s-au reamintit orientarea ideologica a parintilor, oportunismul dvs, si alte asemenea Vadimisme (apropo, Vadim Tudor n-a inceput inca sa latre ceea ce nu-i sta in fire. O fi la reciclare/perfectionare). Ieri au inceput cu chestiuni deontologice ca Iliescu si Roman in ’90. Adica, politologii astia, domnule, sa fie echidistanti c-asa le cere meseria; n-au voie la preferinte ca se descalifica. Bine, asta daca o sustin pe Macovei ca in celelalte cazuri nu se pune.
    In orice caz, pastrand proportiile, nu vad absolut nici o deosebire intre gangsterii stalinisti si cei condusi sau reprezentati de Ponta.

    • Dati dovada de o laudabila vigilenta revolutionara, nu-i asa?

      Mie imi pare ca textul dv. respira, brrr, stalinism; si asta pentru ca indiferent de care a parte a baricadei se (auto)pozitioneaza, intoleranta si procesul de intentie aduc intotdeauna deservicii cauzelor bune, chiar si atunci cand sunt motivate de loialitate.

      Putina relaxare, ce Dumnezeu, pe un astfel de site se poate discuta, pur si simplu.

  6. O singura,mica sugestie..nu mai trebuia adaugat care mitoman galactic fiind evident doar unul in toata galaxia si care e arhicunoscut.

  7. Cartea este intr-adevar remarcabila si merita citita de toti cei interesati, dar prezentarea ei este lamentabila si-i face un deserviciu lui Montefiore. In primul rind pentru ca incepe cu o apreciere care pare sa fie plagiata dupa cea a lui Kissinger referitoare la aceeasi opera, prezenta in introducerea editiei in lb. engleza a cartii. Kissinger incepe cu ceva de genul „I did not think I could learn anything new about Stalin, but I was wrong”, iar dl. Tismaneanu cu ce se vede mai sus. Dar sa zicem ca este doar o coincidenta.
    Problema este continuarea articolului, care reduce cartea la citeva clisee referitoare la perioada stalinista care circulau de zeci de ani, nu era nevoie ca Montefiore sa reia demonstratii de mult facute. Ceea ce respectivul nici nu face, imaginea oferita de el asupra clicii magnatilor care-l inconjurau pe Stalin si a contributiei acestora la functionarea efectiva a sistemului este mult mai complexa decit ne face dl. Tismaneanu sa credem. Este adevarat ca nu poti sa prezinti o asemenea carte in citeva cuvinte, dar sa o reduci la chestii de mult fumate nu inseamna decit sa-i aduci un mare deserviciu.
    Una peste alta, este o carte care merita sa fie tradusa de multa vreme la noi, felicitari editurii Polirom pentru initiativa – ramine, oricum, cea mai buna editura romaneasca – si asteptam si altele asemanatoare. Poate vor comite chiar greseala de a traduce si o carte a Sheilei Fitzpatrick sau a lui Arch Getty, autori interzisi pe la noi, ca sa vada si lumea in ce constau teoriile atit de blamate, vad, ale „revizionistilor”.

    • Am langa mine exemplarul aparut la Knopf. Nu vad prefata lui Henry Kissinger. Numele Kissinger nu apare nici la index. Oricum, aflu cu emotie ca dr. Kissinger este o autoritate pe tema istoriei stalinismului. Din ceea ce-ati postat nu reiese ca ati citit cartea. Kissinger este citat pe pagina de promovare a cartii de catre editura, a fel ca si Shimon Peres, intre multi altii. Va asigur ca, pana sa semnalati Dvs acel elogiu, n-am avut nici cea mai vaga idee ca pe Kissinger il pasioneaza istoria bolsevismului (cu exceptia unor chestiuni legate de istoria politicii externe sovietice). A scris vreodata ceva pe acel subiect?

      Chiar stiati toate aceste lucruri despre Poskriobisev? Sau in ceea ce-l priveste pe Lev Mehlis, un personaj extrem de influent despre care Montefiore spune, pe buna dreptate, ca a fost ignorat, in mare masura, de istoricii totalitarismului stalinist? Va invidiez eruditia kremlinologica…

      • Da, aprecierea lui Kissinger apare in pagina de promovare a cartii, nu in introducere, confuzia provine de la faptul ca am facut rost de carte doar in format epub si aprecierile respective apareau imediat dupa pagina de garda.
        Am spus eu ca stiam cele scrise in carte despre Poskrebisev si Mehlis? Mai ales referitor la cel din urma personaj nu se stia mai nimic, in afara de cele scrise de Conquest, dar problema nu era lipsa de originalitate a informatiilor din carte, ci doar cea a prezentarii D-voastra. Asta ca sa nu mai spun de folosirea sa in lupta cu Victor Ponta, care mi se pare o blasfemie.
        P.S. Nu numai D-voastra cititi carti, d-le Tismaneanu. Faceti numai parte din acea categorie de persoane care cred ca cititul unei carti este un merit in sine. Si nu este adevarat, mai ales daca cititi o carte numai cu scopul de a va gasi confirmarea propriilor idei. Si este pacat ca toata munca depusa pentru documentare de autor, dar si de O. Khlevniuk sau N. Petrov s.a., de la care Montefiore preia o parte din informatii, sa fie redusa la caricatura pe care o faceti D-voastra cartii in prezentarea de mai sus.

        • Genial! „Nu numai D-voastra cititi carti, d-le Tismaneanu.” Iata ceva cu totul nou, scris adanc, demn sa apara pe Contributors :)

          Cred ca este un merit si sa scrii carti, indeosebi asumate sub nume propriu, supuse criticii academice specialitate, trecute prin peer-reviews. Nu Poskrebisev, cu Poskryiobishev (in romaneste nu transcriem Hruscev, ci Hrusciov). Eu credeam ca blasfemia consta in acuzarea criticilor sai ca vor sa readuca timpurile lui Stalin, nu in a-i recomanda plagiatorului sa citeasca o carte pe care si Dvs, inteleg, o pretuiti.

          • Stiam ca s-ar citi Poskriobishev si s-ar scrie cu e. L-am gasit scris mai ales cu e in romana. Nu stiu rusa si nici n-am habar de grafia chirilica, asa ca nu ma bag, o fi cum spuneti.

  8. Victor Viorel Mitoman Ponta este doar un impostor. Acest individ macabru n-ar fi ajuns niciodata ceea ce este acum, daca n-ar fi fost sprijinit de niste structuri antinationale si total straine de interesele acestei natiuni. Structuri obscur definite, dar care graviteaza in zona SIE, acolo unde a invatat arta dismularii, a minciunii gogonate si a diversiunii. Victor Viorel Mitoman Ponta este un analfabet din toate punctele de vedere. Victor Viorel Mitoman Ponta este un urechist, un fripturist si o nulitate monumentala. Comportamentul si mentalitatea acestui puber neterminat tradand un caracter absolut mizerabil, dar si evidente apucaturi de autoritarism de inspiratie sud-americana. Lipeste etichete de stalinism, comunism, fascism si nazism tuturor celor care nu-i sunt pe plac si nu-i canta ode, in fapt el fiind plamadit din toate aceste extreme la un loc. Avand si ceva ingrediente de mafiot in el. Din fericire pentru Romania, mitomanul galactic isi traieste ultimele clipe inainte de prabusirea si disparitia definitiva din politica. Chavistul nu va ajunge la Cotroceni, iar cadavrul PSD-ului, cel care va ramane dupa aceste alegeri, il va arunca direct in tomberonul istoriei, acolo unde ii este locul. Mitomanul galactic nu va mai fi nimic.

  9. Stimate dle profesor, geaba ii recomandati lecturi lui Ponta ca el nu citeste! N-are vreme de lecturi, el e plecat cu alaiul prin tara si in afara! Inghite la huiduieli dar surade pe mai departe tamp (mai bine zis rajeste!) Un asemenea personaj nu stie ce-i cartea, nu are ganduri nici idei originale! Nu! El copiaza! Plagiaza! Doamne, cat parapon am pe o asemenea creatura, care mai vrea sa fie si presedintele tarii! Imi cer scuze pentru aceasta rabufnire,
    cu respect, va admir ca mai rezistati incercand sa faceti lumina; Va doresc sanatate si putere, Dle Tismaneanu

  10. Domnule Profesor!
    Observ, din nou, ca, desi nu o spuneti transant, lasati sa se inteleaga ca Stalin a fost un sanguinar, care ucidea din placerea de a ucide. Nimic mai fals, atat in privinta lui Stalin, cat si in privinta lui Hitler!
    Ucideau din convingerea ca numai astfel isi puteau impune ideile lor. Important e sa realizam ca IDEILE erau aberante, contrare spiritului si esentei umane. Ucideau, deci, din profunda convingere ca fac un lucru istoriceste necesar, nu pentru placerea lor. Asta nu exclude, insa, ca cei care executau ordinele lor o faceau toti din convingere; unii o faceau, cred, din placerea animalica de a chinui, de a ucide.

  11. Stimate Domnule Tismaneanu,
    Cu o ocazie, poate puneti si fotografiile „adevarate” ale lui Stalin, nu cele retusate, pentru propaganda.
    Avea fata plina de gauri.
    Si, cu aceeasi ocazie, poate va referiti la alte retusari fotografice comuniste, inainte de Photoshop. Stalin si Mao sunt cele mai de seama exemple, dar nu singurele. (Despre adevaratul aspect al lui Mao puteti citi in memoriile doctorului sau).
    Subiectul e inepuizabil, dar acum avem alte necazuri. 1984 apartin e trecutului; Brave New World si The New Totalitarians ne ameninta acum.

  12. Citesc cu mare placere articolele domnului Tismaneanu.
    Sunt dense, ma indreapta catre numeroase referinte si daca le urmez ma imbogatesc.

    Pentru ca este extrem de greu de indurat imensa prostie in care suntem astazi aruncati va propun o gluma extrasa dintr-o recomandare a dl. VT. – http://tismaneanu.wordpress.com/2014/08/01/tufa-de-venetia-victor-ponta-si-istoria-bolsevismului/

    „Ne aflam la Moscova, in anii 30. Sedinta de invatamant politic. Intrebari si raspunsuri.

    Ce inseamna cand se gaseste paine la oras si nu la tara? O deviere de stanga, trotkista.

    Ce inseamna cand se gaseste paine la tara dar deloc la oras? O deviere de dreapta, buharinista.

    Ce inseamna cand nu se gaseste paine nici la tara, nici la oras? Aplicarea corecta a liniei partidului.

    Ce inseamna cand se gaseste paine si la tara si la oras? Ororile capitalismului.”

  13. O singura observatie: sapand, dupa cum spuneti dvs. ca e necesar, mai adanc spre cunoasterea „sistemului” (Stalinist in cazul de fata) sapam implicit si in adancurile psihologiei umane. Nu doar ‘sistemul”, oricare ar fi el, trebuie considerat singur vinovat ! Dac-ar fi asa, dupa caderea istemelor totalitare Stalinist si nazist, n-ar trebui sa ne mai ingrijoram pre tare de vreo posibilitate a repetarii situatiei. Dar firea umana nu doarme si nascoceste mereu ‘sisteme”. oare ce altceva inseamna „efectul ISIL” 9sau cum o fi correct sa-l numim) ? Am convingerea ca varietatea este, practice, infinita si e nevoie doar de timp pentru a inventa si a pune in opera altele asemenea sisteme. Facem pariu (pe 1$ ar fi sufficient) ?

  14. Teama imi e ca citind acest articol, Victor Ponta se va simti flatat.
    1 – pentru ca va retine doar titlul.
    2 – pentru ca apelativul „mitomanul galactic” ii da o dimensiune pe care nu o are dar i-ar face mare placere sa o aiba.
    3 – simpla alaturare a numelui sau langa Stalin ii va provoca reverii nostalgice – cu siguranta ca i-ar place sa se joace cu o putere asa cum a avut Stalin.

    Eu il vad mai degraba ca fiind un tigan, nu in sens etnic, ci in semnificatia comuna atribuita acestui cuvant in limba romana curenta (intelegand prin asta eticheta unei mentalitati / a unui sistem de valori si nu apartenenta la etnia de la care eticheta provine )

    Pentru ca este tigan, Ponta este „de-al nostru, dintre noi” pentru majoritatea romanilor care nu citesc carti, vad doar telenovele si filme cu impuscaturi, si sunt conectati permanent la Antene (desi „nu asculta”).
    Tot ceea ce spune este normal, tot ceea ce face este familiar; putini vor recunoaste ca il voteaza iar in secret il admira sau invidiaza („uite-te ba, ce face, si-i iese – pe toti ii intoarce pe degete”). In schimb „intelectualii” sunt inconfortabili, starnesc jena („nu inteleg ce spune – dar am impresia ca ma ia de prost – sa stii ca asta isi bate joc de mine”), invitatia lor de a gandi singur, de caputl tau, de a face efortul de a evalua cu criterii personale realitatea inconjuratoare (in opozitie cu tentanta oferta televizata de a lasa celebritati de antene sa gandeasca in locul tau) este resimtita ca o jignire, careia i se raspunde in bloc „toti sunteti o apa si-un pamant, lasa ca va stiu eu si pe voi, astia”. De aceea in Romania calomnierea unui intelectual e perceputa de omul de rand cu vie satisfactie – iata inca un ticalos „demascat”.

    Daca Ponta iese victorios in turul doi pentru ca este roman, ortodox, de-al nostru, inseamna ca majoritatea poporului roman este o adunatura de tigani, si nu mai e nimic de comentat, nici de inteles – este o realitate masurabila, un raport real de forte. Va avea prea putina importanta cum iese ales, datorita absenteismului, votului multiplu, sau trucajelor electorale. Acestea sunt doar detalii. Trebuie sa accept realitatea ca votand in turul intai cu Monica Macovei si in turul doi cu Klaus Iohannis fac parte dintr-o minoritate nerecunoscuta a poporului roman, si trebuie sa imi adaptez comportamentul ca atare, sa nu ma mire faptul ca sunt injurat, facut fascist, musulman radical, sau stiu eu mai ce, de o majoritate care se simte amenintata de simpla mea existenta si ma invinovateste de toate neajunsurile de care sufera.

    Calificativul de „tigan” poate parea un abuz jignitor de limbaj; repet, nu este o trimitere la o origine etnica. Personal, cred ca in limba romana „tigan”, „tiganeala”, „a se purta ca un tigan” evoca urmatoarea constelatie de atitudini, comportamente, sistem de valori :

    – cata vreme exista fraierii, baietii destepti nu mor de foame; escrocheria, santajul sunt bune – laudabile – atata vreme cat aduc avantaje (daca esueaza, inseamna ca sunt persecutat sau prost, nu ca sunt escroc );
    – fur pentru ca pot, nu neaparat pentru ca am nevoie; este intrutolul legitim sa fur atata vreme cat nu sunt prins; a trai din furat e semn de desteptaciune si bravura – e pozitiv;
    -pereche cu furatul este mintitul; orice minciuna este buna atata vreme cat ti-ai atins obiectivul pe moment; nu conteaza ca esti descoperit dupa ce ti-ai pus sacii in caruta; un bun hot striga „Hotii!, Hotii!” atunci cand e nevoie
    – daca imi iese un leu, nu conteaza ca provoc o paguba de o suta de lei – e la altii, nu la mine;
    – puterea este unica sursa si justificare a dreptatii si adevarului – de aceea voi linge fara rusine mana celui mai puternic si il voi scuipa cu dispret pe cel mai slab ca mine, pe cel care imi stanjeneste afacerile sau pe cel care imi descopera minciuna;
    – toti care ma numesc hot o fac din invidie – ar fura si ei dar nu au „curajul”;
    – daca sunt prins in flagrant – inseamna ca mi-a fost intinsa o capcana, toata lumea ma persecuta pentru ca sunt tigan, fac scene dramatice, sufar enorm ca sunt acuzat pe nedrept, poate-poate ma va crede cineva; daca voi scapa, fie si temporar, imi va face o mare placere sa rad de cei care au crezut in sceneta pe care am jucat-o.

    Iar de 25 de ani democratia a creat spatiu pentru o tiganeala in stil mare:
    – ubi bene ibi patria – baietii destepti se dau cu puterea pentru ca de-acolo curge laptele si mierea; avantajul personal este ceva concret; cuvinte ca ideal, cauza, fidelitate, dedicare, solidaritate, sunt cuvinte de propaganda bune pentru aburit fraierii;
    – dobandirea pozitiei si avantajelor conteaza, nu felul cum au fost obtinute (uzurpare, merit, cuviinta, sunt cuvinte ale unei limbi straine pentru tiganul din basm care s-a cocotat pe 12 perne pretinzand ca el a ucis balaurul)
    – legea (si in sens mai larg orice norma de conduita civilizata) este pentru prosti, baietii destepti se descurca in functie de puterea de care dispun (conform bancului „legea e ca o bariera: caii sar pe deasupra, cainii fug pe dedesubt, numai vitele se opresc in fata ei”)
    – ce spun acum e fapta si adevarul (ce am facut sau ce-am spus ieri nu conteaza, ca si cum nu ar fi existat).
    Lista ramane deschisa, istoria e in plina miscare …

  15. Nu stiu de ce vorbim de efecte ? VV Ponta e un efect, cauza e mai grava ! Cine l-a propulsat aici, de ce, cum … Cred ca si T Basescu poarta o responsabilitate !
    Astea sunt lucrurile interesante si de combatut.
    Trebuie eliminate cauzele sa nu mai avem asemenea de efecte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro