vineri, martie 29, 2024

„Ciocnirea civilizațiilor” politice

„De ce eșuează națiunile? De ce America Latină este atât de diferită de America de Nord?“ Pentru a răspunde la aceste între­bări, James Robinson, profesor de eco­no­mie la Harvard, sugerează o comparație între cum și-au construit puterea fi­nan­ciară doi dintre cei mai bogați oameni din lume: Bill Gates (SUA) și Carlos Slim (Mexic). Ambițioși, ta­lentați, deștepți, amândoi sunt în esență firi antre­pre­noriale, dar rețeta de făcut bani a fiecăruia este com­plet diferită. În cele din ur­mă, diferența majoră este una de cultură instituțională. În Statele Unite, instituțiile (înțelese într-un sens larg ca norme, re­guli, sisteme de stimuli și oportunități) recompensează productivitatea, ca­pa­ci­ta­tea de a inova. Dimpotrivă, în Mexic, sti­mulii instituționali recompensează mono­polul, oligarhia, pe „băieții deștepți“ care cunosc cum funcționează sistemul, știu ci­ne are influență și mai ales pe cine trebuie să mituiești ca să reușești. Vorbim de ati­tudini profund înrădăcinate în modul în care cele două societăți au funcționat în is­torie. Una este bazată pe „instituții inclu­si­viste“, participative, care încurajează idei­le, talentul, aptitudinile, tehnocrația, energia productivă să ajungă la vârf. De cealaltă parte sunt societățile care au „ins­tituții fundamental extractive“, gândite să plaseze oportunitățile exclusiv în mâna unor tehnocrați ai puterii și a clientelelor lor. „Slim și-a făcut banii în economia mexicană în mare parte mulțumită co­ne­xiunilor sale politice. Iar când s-a aven­turat în Statele Unite a eșuat“, spune pro­fesorul James Robinson.

Tensiunea dintre cele două tipuri de culturi ins­ti­tu­țio­nale reflectă în esență con­trastul și ciocnirea dintre două civilizații politice. În aceasta constă și sim­bo­lis­tica summit-ului de la Vil­nius, din 28 noiembrie. Pentru Ucraina, Azer­baid­jan, Armenia, Georgia, Mol­dova, miza Parteneriatului Estic este una civi­liza­țio­nală. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxellesului și legea Mos­covei. O sugerează chiar unul dintre ar­hi­tecții întregului demers, ministrul de Ex­terne al Suediei, Carl Bildt: „Statele par­tenere trebuie să conștientizeze că UE nu este doar un bloc comercial sau un club pentru politica mare. Este o opțiune ci­vilizațională – în favoarea politicii com­petitive, a alegerilor democratice, a sta­tu­lui de drept, a protecției minorităților și a unei societăți civile dinamice și une­ori nerușinate“.

Între timp, regimul putinist reacționează prin arsenalul consacrat (presiuni ener­ge­tice, războaie comerciale), de parcă s-ar afla sub asediu. Și, într-o anumită mă­su­ră, chiar este. Popularitatea rețetei Putin es­te tot mai contestată în tradiționala „stră­inătate apropiată“. Ceea ce observa George Kennan (arhitectul doctrinei de containment) în 1947 este la fel de actual și astăzi: „Amenințarea cu care se con­fruntă societatea sovietică în raport cu lumea din afară rezidă nu în realitățile antagonismului extern, ci în necesitatea de a explica menținerea autorității dic­tatoriale acasă“.

Se continuă într-o variantă „soft“ ex­tin­derea comunității euroatlantice, o sec­ven­ță întreruptă în august 2008. Parteneriatul Estic semnalează în egală măsură și un proiect geopolitic similar celui anunțat de Condoleezza Rice în 2005, de „diplomație transformativă“. Reperele sunt aceleași: o balanță eurasiatică în favoarea statelor ce reflectă instituțiile „bunei gu­ver­nări“. Uniunea Europeană este, în cele din ur­mă, un „imperiu“ normativ. „Aș spune că UE este asemeni Imperiului Roman. (…) Pentru unii, în Vest, frontiera men­tală a Europei se oprește la capătul dru­murilor romane antice. (…) Pentru mine, Europa se întinde până acolo unde se apli­că legile europene“, spunea Radosław Sikorski în raportul anual prezentat Sei­mului despre obiectivele de politică ex­ter­nă ale guvernului. Mai mult, în discur­surile sale, Sikorski vorbește de nece­si­tatea de a răspândi, în vecinătatea estică, „buna guvernare“ europeană. Teaser-ul îl reprezintă chiar transformarea po­lo­ne­ză. În 25 de ani, Polonia a ajuns între pri­mele 20 de economii ale lumii. Legătura de cauzalitate este explicită. „Buna gu­ver­nare este crucială pentru a crea pe ter­men lung o prosperitate pentru toți ce­tă­țenii, nu doar pentru cei câțiva în­fo­me­tați de putere“, spunea Sikorski în mai 2013.

Cum se va termina totul? Oare Vilnius o să fie un nou București, când promisiunile făcute Georgiei și Ucrainei nu au putut fi onorate? Pentru Moscova, situația este la fel de fierbinte.

– Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Să nu ne limităm la America Latină. Iată ce aflăm din ELIAS CANETTI LIMBA SALVATĂ – istoria unei tinereți Editura Dacia 1984 Pag.42

    „Părinţii au simţit că încerca să mă influenţeze împotriva Angliei şi, pentru a contracara, îmi povesteau cît de minunat o să fie acolo. “Acolo toţi oamenii sînt cinstiţi”, spunea tata, “dacă un bărbat spune ceva atunci şi face. Nu trebuie să baţi palma cu el.”

    Vorbim despre Rusciuk – Ruse în anii premergători Primului Război Mondial prin pana unui evreu sefard dintr-o veche familie de negustori.

  2. daca carlos slim a eshuat in US,credtzi ca Gates ar avea mai multe shanse in Mexic ?
    sau marii oameni de afaceri rumini ar reushi in Vest ?
    dar oare ce plusvaloare aduce slim si cit Gates?
    se incadreaza oare romanica in definitzia data de ministrul de externe suedez ?poate la partea cu nerushinarea ! dar nu a societatzii civile,ca aia nu exista

    • Nu e nevoie ca Bill Gates să fi avut șanse în Mexic, nu există o competiție între Bill Gates și Carlos Slim. Obiectivele lui Bill Gates nu au fost banii în sine, dar despre Carlos Slim mă îndoiesc că și-ar fi propus să schimbe lumea. Pentru a fi mai exact, nu cred că i se datorează ceva lui Carlos Slim din ceea ce avem astăzi în jurul nostru, dvs.sau eu.

      Carlos Slim e bogat fiindcă și-a propus să fie bogat, nu ca rezultat al conceperii unui produs care să fi schimbat lumea.

      • Bill Gates a ajuns miliardar fara sa se gindeasca la bani!? Doar asa din intimplare! Si care or fi fost obiectivele lui BG in sine? Pacea, dreptatea si egalitatea universale? Atit BG cit si Slims si oricare miliardar si multimilionar din lume au acelasi scop – BANII. Exceptie cei care au cistigat la LOTO.
        In ce priveste povestea cu monopolul din articolul principal acesta nu a fost inventat de mexicani sau tarile subdezvoltate. Nu degeaba legea antitrust a aparut in USA.
        Ref la:
        „Carlos Slim e bogat fiindcă și-a propus să fie bogat, nu ca rezultat al conceperii unui produs care să fi schimbat lumea.”
        1. BG nu a conceput niciun produs. Windows a fost facut de altii si bg la comercializat (intr-un mod genial) dar atit. Insasi conceptul de interfata grafica nu ii apartine asa ca sa o lasam mai moale cu conceptia.
        2. BG si-a propus sa fie cinstit si sarac dar altii nu l-au lasat sa faca cadou Win si softurile conexe si la-u obligat sa le vinda la niste preturi de mopol iar in felul acesta a ajuns cel mai bogat om din lume. Nu are nicio legatura cu tactici de afaceri incorecte (Wikipedia: Gates has been criticized for his business tactics, which have been considered anti-competitive, an opinion which has in some cases been upheld by the courts.)
        By the way (tot din Wikipedia):

        William Henry „Bill” Gates III (born October 28, 1955)[2] is an American business magnate, investor, programmer,[3] inventor[4] and philanthropist.

        Carlos Slim Helú (Spanish pronunciation: [ˈkaɾlos esˈlim eˈlu]; born January 28, 1940) is a Mexican business magnate, investor, and philanthropist.

        Care este deosebirea? Programator? Oare? Inventator? Pentru ca apare pe niste patente ale firmei? Macar Slims nu are asemenea pretentii si nu se impauneaza cu realizarile angajatilor.
        Deosebirea dintre ei consta din mediul de afaceri in care functioneaza. Daca s-ar fi nascut in alta parte ar fi facut avere la fel de bine.

        • Nu e prima dată când faceți comentarii în necunoștință de cauză despre persoanele implicate în IT. Bill Gates și Paul Allen au înființat Traf-O-Data în 1972 și Microsoft în 1975, pe vremea aia nu se gândea nimeni la Windows, nici măcar ei doi. Dar veșnica ranchiună românească nu putea să scape vreo ocazie de a denigra pe cineva, nu?

          Așa e, un român tre’să fi inventat Windows-ul și i l-a furat Bill Gates :P
          De Xenix, de CP/M sau de MS-DOS ați auzit? Și alea tot lui Bill Gates i se datorează, mult înainte de Windows. Faptul că dvs. ați auzit de Microsoft doar cu ocazia întâlnirii cu primul Windows vă privește direct și personal, Bill Gates chiar n-are niciun amestec în asta :)

        • Greu, domnule, tare greu, cand ai idei gata prelucrate.

          Gates a vazut la final anilor 70/inceput de ani 80 ca se pot obtine sisteme de calcul mult mai reduse decat dulapurile uriase ce existau prin centrele de calcul.

          Idea lui a fost simplu: trebuie ca absolut pe orice birou si in orice casa sa exista un calculator personal. Toate deciziile luate in urmatorii 20 de ani au urmat idea asta, urmarita cu o perseverenta impresionanta de Gates.

          In timp ce Apple vroia sa vand musai si hardware-ul, Gates a realizat ca asta blocheaza planul: trebuie ca sistemul lui sa mearga pe orice masina cu arhitectura compatibila IBM. Deschiderea era uriasa in felul asta.

          La inceputul anilor 90, IBM prin OS2 au incercat o solutie mai puternica si mai bine gandita, dar mult mai scumpa. Gates a mers cu DOS si o interfata peste DOS (Windows). O solutie relativ primitiva, dar care permitea masini functionale si acceptabile ca pret pentru marea masa de cumparatori.

          Omul a reusit ce si-a propus: un PC pe fiecare birou. E brutal si inexact sa spui ca tot ce a vrut el au fost banii si ca nu a facut decat comert. Gates are merite enorme in transformarea software-ului in ce este astazi.

          P.S. Nu exista afacere remarcabila care sa plece de la idea: eu vreau sa fac bani.

  3. Probabil ca autorul a uitat sa mentioneze un alt model, chiar mult diferit decat cel aamerican sau mexican/rusesc.

    Modelul respectiv este chinezesc, care este foarte diferit de cel mexican sau rusesc. Devreme ce smecherii la putere in Mexic se mai schimba din cand in cand, in China tot Partidul Comunist e la putere.

  4. Cum se va termina totul? Nu e asa o mare dilema, pentru ca s-a si terminat. Ucraina a ramas pe drum, intre UE si Rusia, iar pina la urma o va hali Rusia cu totul. UE si-a jucat cartea prost, a tinut lectii de democratie ucrainenilor, pe cind acestia aveau pur si simplu nevoie de bani. Cind au cerut bani pentru a supravietui, UE le-a trimis FMI-ul, ca sa le dea cu un program de austeritate in cap. Si in plus, au cerut s-o elibereze pe Timosenko. Problema este ca asemenea cerinte pur si simplu nu au fost pricepute la Kiev, cei de acolo intrebindu-se daca astia ii vor sau nu, sau daca stiu macar despre ce e vorba. Adica ei puteau sa inghita cerintele cu statul de drept, democratie etc. pe care le aveau cei de la Bruxelles, asa cum au facut si ai nostri – se faceau ca fac, adoptau formele, iar situatia raminea neschimbata mult si bine – dar problema este ca ei chiar sint intr-o situatie disperata, iar maimutareala asta de acum chiar nu le-a picat bine, pentru ca i-a facut sa se indoiasca de faptul ca UE i-ar putea salva atunci cind rusii se vor intoarce impotriva lor cu adevarat. Asta pentru ca Rusia dispune de niste pirghii impotriva Ucrainei care ameninta chiar existenta statului, iar ucrainenii nu ar supravietui fara un ajutor economic si politic din Occident in perioada care urmeaza.
    Ceea ce cred ca nu se intelege este faptul ca fostele state ale Uniunii Sovietice nu sint Romania sau Polonia. Pentru a le impiedica sa adere la vreo structura economica sau militara controlata de Occident, Rusia este dispusa sa mearga pina foarte departe acum si are si mijloacele de a face asta. Daca se doreste smulgerea lor din ghearele Moscovei, Occidentul trebuie sa bage efectiv mina adinc in buzunar, fara ca asta sa insemne neaparat abandonarea cerintelor referitoare la respectarea regulilor democratice. Adica trebuia sa fie facute niste sacrificii financiare din partea UE pentru a-si alatura o tara ca Ucraina, asta daca doreau sa nu se mai trezeasca cu Rusia ajungind pina in centrul continentului. Probabil au zis ca nu merita efortul, sau s-a crezut ca merge ca pina acum, cind doar tarile candidate se chinuiau sa atinga standardele pentru aderare. Orice ar fi fost nu mai conteaza, problema este deja rezolvata. Atita numai sa nu regrete mai tirziu, cind Rusia va ajunge pina la granitele Poloniei, Slovaciei si Ungariei, dupa ce va inghiti Ucraina si Belarusul. Nu de alta, dar atunci Rusia va fi mai dornica de revansa ca niciodata inainte. Ar mai lipsi doar ca la conducerea ei sa ajunga vreun nebun, in ciuda tuturor planurilor KGB-ului, care sa astearna cenusa peste continentul nostru si frumoasele institutii de la Bruxelles, atit de pline de functionari clarvazatori.

    • Mai ușor cu osanalele pentru Rusia :)

      Extinderea Uniunii Europene e un proces mult mai amplu, iar peste 30-50 de ani, Rusia însăși va avea nevoie de aderarea la UE, pe măsură ce populația albă pierde teren în fața musulmanilor și chinezilor. Poate pentru dvs. e greu de conceput, dar astăzi, în partea asiatică a Rusiei, există locuri unde diverse grupuri de chinezi și diverse grupuri de musulmani vin și își stabilesc așezări, iar Rusia este incapabilă să controleze feniomenul.

      Pe de altă parte, Ucraina va semna niște acorduri cu UE atunci când va înțelege niște principii. Uniunea Europeană se descurcă bine-merci și fără Ucraina, așa cum s-ar fi descurcat bine-merci și fără România sau Bulgaria. Sigur că e de preferat să existe teritorii subdezvoltate, unde să poată deversa surplusul zonelor dezvoltate, dar Uniunea, în componența ei de azi, are destule asemenea teritorii. Ucraina se va mai strădui câteva decenii să adere, așa cum se străduiește și Turcia, de exemplu.

    • Absolut de acord cu acest comentariu inteligent si amar. Din pacate, la Bruxelles si in marile capitale europene nu mai exista lideri autentici, capabili să faca istorie mare pentru popoarele Europei. Sunt doar niste comis-voiajori ai intereselor financiare si economice din spatele lor. Si atat.

    • „Atita numai sa nu regrete mai tirziu, cind Rusia va ajunge pina la granitele Poloniei, Slovaciei si Ungariei, dupa ce va inghiti Ucraina si Belarusul. Nu de alta, dar atunci Rusia va fi mai dornica de revansa ca niciodata inainte” – acest scenariu era deja realitatea geo-politica a zonei pana nu de mult…cred ca le subapreciati ambitiile rusilor,atunci cand presupuneti ca s-ar multumi doar cu refacerea imperiului ex-sovietic!S-ar putea ca de aceasta data sa vizeze „mai larg” ;) …
      In general,impartirea sferelor de influenta si a teritoriilor,se face in urma unei conflagratii mondiale,cand se imparte intre castigatori ceea ce posedau invinsii…Cred ca traim momente istorice fara precedent,pe care,neavand cu ce sa le comparam,ne amagim numindu-le „pace”…
      Eu cred ca suntem in plin conflict planetar,cu arme mult mai subtile,dar si mai parsive,decat cele conventionale…si mi-e teama ca UE nu va face parte din invingatori!?

      • Percepția mea asupra situației de ansamblu este net diferită: rușii sunt complexați de Occident și se tem de el, iar dacă Hitler nu i-ar fi invadat, ar fi stat liniștiți în banca lor. Doar invadarea spațiului lor de securitate (așa cum percep ei Ucraina) îi face să mârâie amenințător, dar nu s-ar aventura să invadeze Polonia decât în situația unei provocări foarte grave și a unei oportunități pe măsură – să nu uităm că au ocupat Europa Centrală folosind din plin suportul militar furnizat de Vestul civilizat (avioane, armament și muniție) care avea disperată nevoie de ruși împotriva lui Hitler.

        Dar în prezent, un asemenea context favorabil rușilor nu mai poate apărea, cel puțin nu în timpul vieții noastre. Tocmai de asta a fost creată Uniunea Europeană, pentru ca nemții să nu-și mai invadeze vecinii în fiecare generație. Ucraina va adera la UE în următorii 30 de ani, iar Rusia îi va călca pe urme în cel mult alți 20 de ani. Să nu uităm că în urmă cu 30 de ani (în 1983 that is) România nici n-ar fi visat să fie în tabăra occidentală și nici măcar acum nu s-a obișnuit pe deplin cu ideea :)

  5. Mi se pare ca noi, romanii, sarim prea repede la interpretari din astea geopolitice, gen ciocnirea civilizatiilor etc. Pana una alta acordul era in principal de natura economica, cred. Care erau interesele economice in joc, care e situatia economica a Ucrainei, cat de mult depinde cu adevarat de piata ruseasca, cat de cea a UE? De ce nu spune nimeni nici un cuvintel despre acordul in sine, despre ce anume se semna? Toata lumea comenteaza simbolistica, ca asta e usor. Dar fondul problemei?

  6. Rusia va domina intotdeauna, intr-un fel sau altul, partea asta a lumii in care ne aflam si noi!
    Suntem cu gura mare, nasul pe sus, dar daca vor sa ne dojeneasca nitel, ne asezam cuminti in banca noastra in secunda 2 :)

    • ”Întotdeauna” e un cuvânt mult prea mare. Rusia se retrage spre est de sute de ani, să nu uităm că la origine avea capitala la Kiev. A revenit în mijlocul Europei datorită oportunității nesperate aduse de WWII, dar aberantul secol XX s-a încheiat și lecțiile lui au fost însușite de civilizația occidentală.

  7. Ciocnirea civilizatiilor politice se duce exclusiv pe taramul institutiilor si are o explicatie si o expresie economica foarte obiectuala.
    Daca Hitler traia in America era un arhitect prosper, sef de KKK, vegetarian, cu multi prieteni influenti, puritan, cu incurcaturi legale, meloman si megaloman, narcoman si filogerman.
    Daca Bil Gates era Roman?!?, acu desigur era partener cu Badea la Computerland, facea afaceri cu Ghita, era actionar la Dinamo,se certa cu Negoita de ce l-a pierdut pe Mutu si , normal, era interceptat de DNA, cum injura arbitrii vanduti altora.
    Daca Slim era roman?!?, precis era la al cincilea partid, era partener cu 85% la cei 2650 de kilometri de autostrada, avea terenuri agricole cat suprafata Ungariei, era patron la U Craiova( intrucat era obligatoriu oltean), si l- ar fi montat pe Ponta sef al arbitrilor, avand in vedere expetentza lui de hot, si desigur l-ar sprijini pe Tatulici la presedentie.

  8. D-l Satanae, pune o buna intrebare:Cum se va termina totul?Greu de spus, fiindca nici UE si nici Romania nu are un „proiect de schimbare” a ceeace inseamna trecerea la modelul economic vestic(al tarilor dezvoltate) de la cel sud-american, in Romania!
    Este de asteptat, ca pina la „adincile batrineti” ale UE,Romania sa mearga pe drumul de astazi, fara ca cineva sau ceva sa-l poata schimba in bine.
    Atit UE cit si Rusia, dispun de pirghii de atragere in propria sfera politica si economica.UE, n-a reusit pina in prezent, sa construiasca si mecanismele politice, economice si sociale la nivel institutional, care sa contracareze ,,mecanismele” economice primitive, dar efciente ale Rusiei, constituite in primul rind, de arma economica-energetica.
    Tot ce tine de modelul de societate ,,inclusivista”, participativa occidentala a fost aruncat in aer, de liberalismul economic postdecembrist, care a asigurat sud-americanzarea postcomunismului romanesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Octavian Manea
Octavian Manea
Octavian Manea este redactor la Revista 22. A fost Junior Fulbright Scholar (2012/2013) la Maxwell School of Citizenship and Public Affairs (Syracuse University), unde a primit un M.A. în Relații Internaționale și un Certificate of Advanced Study in Security Studies. Este colaborator la Small Wars Journal și Foreign Policy Romania.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro