John Podesta și Wesley Clark, membrii in anii 90 ai administrației Clinton, s-au implicat în criza politică din România și au susținut în mod public acțiunile USL, Clark devenind consilierul lui Victor Ponta în luna iunie. Declarațiile și manifestările lor de susținere sunt excepții, într-un cor de voci străine care au criticat dur acțiunile USL. Mai mult, interesul celor doi în problemele României este nou și, la prima vedere, destul de surprinzător. Intenția acestui articol este de explica ce i-a determinat pe Podesta și Clark să se implice în politica românească.
Reacția externă la cele întamplate in România în ultimele luni a fost, dupa cum știm, extrem de critică la adresa guvernului Ponta și a USL. Deja de la sfârșitul lui iunie, ambasade, instituții europene, Departamentul de Stat SUA, ziare și posturi TV stăine semnalează nereguli și abuzuri, cerând explicații autoritaților de la București.
Contraactacul USL la criticile externe a fost construit in jurul a două argumente, repetate ad nauseam de Ponta și Antonescu:
- Străinii nu știu ce vorbesc, sunt dezinformați, prostiți si manipulați mai ceva decît niște marionete tâmpe, de către Vrăjitoru’ Șef Băsescu și Baba Cloanța Parlamentului European, Monica Macovei.
- Ia, să nu-și bage străinii nasul unde nu le fierbe țara! Suntem stat suveran! Nouă nu ne spune nimeni ce să facem in ograda noastră! Nu ne vindem țara!
Retorica a prins, și in curând am inceput să aud oamenii vorbind prin autobuz și pe la piață de “agenturili străine” care-l țin in brațe pe Băsescu, tărdătorul și vânzătorul de țară.
Pentru cei care cunosc massmedia internațională și calibrul unor publicații ca “Nature”, “The Economist”, “Der Spiegel”, “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, “The New York Times”, precum și profesionalismul și credibilitatea unor demnitari europeni ca Viviane Reding, argumentul manipulării și dezinformării este o glumă proastă.
Cum ramâne, însă, cu argumentul privind suveranitatea țării? Guvernul a avut ceva credibilitate în a cere neimixtiunea în afacerile interne (atât cât se poate, având în vedere că suntem membru UE).
Bruma asta de credibilitate s-a evaporat când Ponta l-a numit consilier pe generalul american în rezervă Wesley Clark. De atunci, discursul USL s-a modificat în ceva de genul: ‘stăinii noștri sunt mai credibili, buni, informați, etc., decât ai lor’. La puțin timp după aceea, a apărut pe Internet un articol favorabil lui Ponta, scris de John Podesta, un fost consilier al președintelui Clinton. Articolul cu pricina a fost publicat inițial pe pagina web a organizației non-guvernamentale fondate și conduse de Podesta (http://www.americanprogress.org/issues/security/news/2012/07/24/11868/protecting-romanian-democracy/). Apoi, a făcut inconjurul Antenelor și presei pro-USL cât ai clipi, menit fiind a arăta că Ponta și ai lui au credibilitate externă. Ce mai, îi apără și îi susțin americanii!
Interesul lui Podesta în România este nou și, la prima vedere, destul de surprinzător. Fost coleg cu Wesley Clark în cabinetul lui Clinton, Podesta a fost expert în politici interne americane, și acum cațiva ani a inceput să scrie pe teme de energie. O privire asupa scrierilor sale arată că ele nu au avut nici în clin, nici în mânecă cu Europa de Est până astă vară. (Vezi lista de articole semnate de Podesta aici: http://www.americanprogress.org/about/staff/podesta-john/view/) De unde atunci, interesul spontan pentru criza politică din România?
Podesta a fondat, în 2003, cel mai mare ONG de stânga (think tank) din Statele Unite: “Center for American Progress”. O astfel de oraganizație desfășoară activități de cercetare, advocacy și lobby și are nevoie de sprijin financiar considerabil, ea având costuri de operare anuale de milioane de dolari. In 2008, centrul avea 180 de angajați și un budget de operare de 25 milioane de dolari pe an. Statul american nu finanțeaza astfel de organizații, ele strângând fonduri de la entități sau persoane private. Unul dintre cei trei donatori principali ai Center for American Progress este miliardarul George Soros, care este și co-fondator al acesteia și a susținut-o cu contribuții financiare serioase. (Sursa: http://topics.nytimes.com/topics/reference/timestopics/people/p/john_d_podesta/index.html)
Același Soros deține, din 2010, 20% din acțiunile BNK Petroleum. BNK este interesată de extragerea gazelor de șist în mai multe țări est europene. Competiția, însă, este acerbă: în 2011, altă companie petrolieră, Chevron, a reușit să sufle un contract de exploatare a gazelor de șist bulgărești de sub nasul BNK.(Sursa: http://www.petroleum-economist.com/Article/2849342/Chevron-wins-Bulgaria-shale-gas-concession.html ) Iar cei de la Chevron nu s-au oprit aici, ci au reușit să obțină permise de exploatare a gazelor de șist și in România, de la guvernele PDL Boc si Ungureanu, in primavara lui 2012. Însă, cu toate ca au avut patalamaua la mână, ei au rămas cu buza umflată la începutul lui iunie, când guvernul Ponta a anunțat moratoriul extragerii gazelor de șist.
Câteva săptămâni mai târziu, Wesley Clark, consultant angajat al BNK Petoleum din anul 2008, a devenit consilierul lui Victor Ponta. In același timp, Senatul majoritar USL a respins, in 21 iunie 2012 un proiect de lege inițiat de PSD, prin care exploatarea gazelor de șist prin fracturare, ar fi fost interzisă în România. Inițiatorul proiectului de lege, deputatul PSD de Bârlad, Adrian Solomon, s-a arătat complet bulversat de acest vot al colegilor de partid. Propunerea de lege urmează să fie dezbatută de Camera Deputaților in toamnă, aceasta fiind camera decizională în acest caz. Între timp, guvernul s-a tot jucat cu idea moratoriului, primul ministru anunțând că îl va menține în vigoare cel puțin până în decembrie, în timp ce ministrul mediului, Rovana Plumb, a declarant că el va trebui prelungit cel puțin până în 2014.
Interesele din spatele acestor jocuri sunt pe cât se poate de complexe. Pe lângă rivalitatea dintre Chevron, BNK si alte companii, mai intervin și interesele rusești. În martie 2012, Putin nu s-a arătat de loc încântat de perspectiva exploatării de gaze de șist în Europa (sursa: http://www.economist.com/node/21558433). Acum Rusia deține 25% din piața de gaz vest europeană. Dacă s-ar exploata gazele de șist, până în 2040, Rusia ar mai denține numai 13% din această piață . Având în vedere că exportul de gaz generază 10% din PIB-ul țării în fiecare an, frica Rusiei de concurență este justificată. Cu alte cuvinte, rușilor le convine de minune moratoriul de la București. Oare s-a întrebat vreodată noul consilier al lui Ponta, Wesley Clark, câți dinre colegii lui, consilieri ai guvernului României, fac naveta la Moscova?
În lumea întoarsă pe dos în care viețuim, alba-i neagră și stânga dreaptă. Ponta și Antonescu categorisesc instituții stărine, credibile și prestigioase drept agenți stăini cu simbrie la Băsescu, în timp ce ei înșiși fac din pirații multinaționalelor petroliere consilierii și oamenii lor de încredere.
Poate, pănă una-alta, deznodământul poveștii cu moratoriumul ne va da și nouă de ințeles cui “nu ne vindem țara”, și cui i-o dăm pe gratis. Sau, pardon, cui i-o dăm în schimbul peșcheșului pentru aleși, și în schimbul umbrei de susținere internațională de care guvernul Ponta are atât de disperată nevoie.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„John Podesta și Wesley Clark, membrii in anii 90 ai administrației Clinton, s-au implicat în criza politică din România și au susținut în mod public acțiunile USL, Clark devenind consilierul lui Victor Ponta în luna iunie.”
De acord despre John Podesta (http://www.americanprogress.org/issues/security/news/2012/07/24/11868/protecting-romanian-democracy/), a luat public parte actiunilor USL (autorii analizei nu percep sau simplu articolul omite detalii despre incalcarile grosolane ale Constitutiei pe care liderii USL le-au facut in marshul lor spre infern). Nu acelasi lucru se poate spune despre gen. Clark, care face consultanta pe probleme de securitate nationala pentru Victoras si posibil lobby pentru BNK. Nu imi amintesc sa fi declarat ceva partinic cu privire la puciul parlamentar. Oricum, ambii stimabili sunt in pat cu guvernul Ponta din motive exclusiv ce privesc domeniul afacerilor si nu sunt purtatorii pozitiei oficiale a administratiei Obama. Cine percepe altfel, percepe eronat.
In a doua ordine de idei, a compara BNK cu Chevron este cum ai compara soricelul cu elefantul. Chevron este un mamut, recent detronat de Apple drept cea mai mare companie din California, BNK Petroleum este o corporatie (tot californiana) foarte tanara, finantata semnificativ de Soros, care se ocupa in principal de prospectii si tranzactionari in domeniul petrolier. Probabil ca mai nou sunt interesati si de gaze de sist, dar aici concureaza cu Chevron care este leader in domeniu. Cu alte cuvinte, Chevron a perfectat tehnologiile de extractie gaze de sist si are de departe o gama mult mai larga de activitati: exploatare petrol, gaze, minereu, prelucrarea lor si apoi distributia produselor petroliere.
Deh,nu intodeauna albul este 100% alb si poate de aceea in patul lui Ponta este o persoana care stie destule si cred ca poate si mai mult…
Sa asteptam desfasurarea evenimentelor…
Prea multe speculatii fara rost cand treburile sunt clare: Podesta si Clark si-au terminat carierele politice si militare si acum sunt flamanzi sa faca bani, orice miros ar avea acestia. Americanii sunt cam „fraieri” nu stiu sa faca bani cand sunt in functii, incearca dupa. Ca sefi de firme, ca consultanti si mai ales ca lobisti. Totul cu forme, dar afacerile sunt afaceri nu mai e loc principii. Cel mai trist e ca noi platim de fapt „consultanta” lui Clark un tip orgolios si rapace, mereu in cautare de bani si glorie pe seama hainei militare. Ce consultanta? Se vede de la o posta ca e un troc odios: bani publici contra fardat imagine.
Podesta si Clark se agita sa „livreze” ceva in schimbul simbriei, un articol, un lobby, o soapta o parere dar nimeni din administratia americana nu-i ia serios (ceea ce nu inseamna ca administratia actioneaza principial sau ca actioneaza – a fost o surprize si un noroc ca Phillip Gordon a venit si-a spus lucrurilor pe nume). Despre Clark stie toata lumea ca generalul a prins gustul banilor, mai ales de cand s-a bagat intr-un „reality show”, unul controversat si de prost gust, ia cititi ce zic niste oameni cu adevarat onorabili:
http://www.rawstory.com/rs/2012/08/13/nobel-winners-press-nbc-to-cancel-wesley-clarks-war-based-reality-show/
Foarte misto articol. Acum e clar de unde isi extrageau uselistii siguranta de sine. Din cvasisustinerea populara si din imaginara sustinere a americanilor. Ambele insa s-au dovedit a nu fi indeajuns.
(Anca, mai „perie” un pic articolul, lipsesc cateva litere pe ici pe colo si e pacat.)
Citind articolul de mai sus, incep sa inteleg si atitudinea de simpatie (moderata, e drept de ultimele ispravi) a Dnei. Alina Mungiu Pippidi fata de teribilul nostru cuplu de uselisti; de, si Dna in discutie manaca o paine din mana Dlui. Soros, sprijinind, nu-i asa, dezvoltarea democratiei in Europa de Est!
Nu stiu in ce masura opozitia la gazele de sist ar fi sprijinita de rusi, de ex, dar cert e ca e in beneficiul Gazprom ca noi sa ne dam cu stangul in dreptul si sa amanam explorarea (atentie, explorare, nu vorbim pt urmatorii 3-5 ani de exploatare! Noi nu vrem nici macar sa stim ce rezerve avem!).
Dar nu prea are sens povestea cu concurenta intre BNK si Chevron ca motiv pt moratoriu – orice moratoriu le-ar afecta pe ambele companii, nu?
excelent articol, bine documentat si la obiect, fara floricele inutile si consideratii plictisitoare.
Anca Turcu face parte din generatia cu adevarat libera si cu o gandire independenta care reprezinta Romania viitoare , dar care in acelasi timp reprezinta un pericol mortal pentru establismentul incremenit in proiect al Romaniei de azi. Dupa ce citesti un asemenea articol care demonstreaza ca se poate vorbi simplu, clar, competent, cu inteligenta si simtul umorului despre lucruri atat de complicate pentru unii care traiesc numai in ( si prin ) confuzie, manipulare si dezinformare , ai sentimentul ca respiri oxigen pe culmile muntilor dupa ce ai evadat dintr-o debara balcanica plina de vechituri, imbacsita si neaerisita.
O simpla comparatie intre maniera clara si lejera in care este scris acest articol si stilul eclectic, hiperanalitic , interpretativ si visceral in care scriu unii analisti politici, lideri de opinie si jurnalisti de-ai nostri dar care nu pot depasi acel ” de ce simplu cand se poate complicat ” , arata cam unde ne aflam de fapt ca „societate a cunoasterii” .
Exemplu :
” În lumea întoarsă pe dos în care viețuim, alba-i neagră și stânga dreaptă. Ponta și Antonescu categorisesc instituții stărine, credibile și prestigioase drept agenți stăini cu simbrie la Băsescu, în timp ce ei înșiși fac din pirații multinaționalelor petroliere consilierii și oamenii lor de încredere. ”
Pentru a pune un diagnostic politic si social de aceasta factura, o minte clara si antrenata si o gandire independenta a avut nevoie numai de cateva propozitii. Dar daca ar fi incercat acelasi lucru o minte neclara , imbacsita de dogmatisme si prejudecati , dresata sa execute , inclinata spre suspiciune , scenarita si teoria conspiratiei , oare de cate coli A4 ar fi avut nevoie sa ajunga la concluzii …prestabilite ?! :))
E vorba doar despre două tabere diferite care se bat pentru aceleaşi resurse pe de-o parte şi pe de altă parte de interesele Rusiei care îşi simte ameninţat monopolul. Nu este vorba doar despre gaze şi petrol ci şi despre alte resurse cum ar fi aurul. Ponta îi are în spate pe Podesta, Clark şi aparent pe finanţistul Soros, în timp ce Băsescu are probabil în spate alte grupuri de interese (Hilary Clinton, Chevron, RMGC). De fapt, Soros e aparent în spatele ambelor tabere, pe principiul „nu-ţi pune toate ouăle în acelaşi coş” după care s-a ghidat întotdeauna. Cert este că Soros este anti-RMGC, probabil din cauză că acest proiect ar bloca proiecte miniere mai mici în care are probabil şi el investiţi bani. Ponta cu moratoriul său încearcă doar să tragă de timp şi să încline balanţa în favoarea celor care-l susţin. Indiferent cine câştigă, atâta timp cât nu câştigă ruşii şi ne iau iarăşi resursele cu japca (vezi uraniul şi thoriul pe vremea lui Dej), gazele de şist vor fi exploatate şi aurul va fi extras la un moment dat. Personal sper să nu câştige iarăşi ruşii, pentru că atunci ne alegem în mod aproape garantat doar cu paguba. Din păcate sunt ecologist şi îmi pare rău să spun asta, însă neexploatarea gazelor de şist cu capital propriu (din păcate inexistent) sau în parteneriat cu americanii înseamnă câştigul Rusiei.
Vedeţi şi articolul ăsta. Deşi e documentat, e cam tras de păr, face cam multe speculaţii:
http://www.bursa.ro/indiferent-de-rezultatul-referendumului-romania-pierde-soros-castiga-179004&s=politica&articol=179004.html
Dupa 20 de ani, cum spune un cititor al acelui articol , foarte multi viteji se arata… :
” 1. Cam tarziu,aceste dezvaluiri
(mesaj trimis de Theodor în data de 15.08.2012, ora 08:48)
Daca spuneati aceste lucruri atunci cand urmaream,in fiecare duminica,dialogurile TVR cu inteleptul Brucan, poate ca altfel votau Romanii.”
( Este vorba de urmatoarele asertiuni :
” Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după „revoluţia democratică” din decembrie 1989, „revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra „spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei „22”, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială „Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei „22” cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită. Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista „22” şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista „22”, 9.12.2004, „Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu. Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.”
Cel mai grav este cand pornesti ca Marian Munteanu de la stanga dreptei , si esuezi glorios ca si el, la dreapta stangii , dar daca-i ordin , cu placere !