joi, martie 28, 2024

Coreea de Nord: Chiar se întâmplă?

Va trece de data aceasta Coreea de Nord peste „linia roşie” care separă obişnuita retorică belicoasă a Phenian-ului de zona faptelor militare propriu-zise? Dacă da, de ce ar face-o? Poate fi considerat regimul comunist militarizat în fruntea căruia se află (cel puţin formal) tânărul Kim Jong Un unul sinucigaş? Are cumva hipertrofiata Armată nord-coreeană interese interne de putere care-l împing pe liderul politic suprem spre gesturi imature ce l-ar putea costa domnia abia începută? Se pregăteşte o dictatură militară la Phenian după căderea dinastiei Kim? Pe cine sau pe ce mai poate miza Nordul la capătul unei escaladări ieşite din comun a propagandei sale războinice, atâta timp cât China a votat pe 7 martie în Consiliul de Securitate împotriva fostului său aliat? Cât de dură va fi riposta Statelor Unite în timpul unui preşedinte perceput până acum ca mai degrabă reticent la soluţii militare directe? Iată un set de întrebări cruciale nu numai pentru viitorul peninsulei coreene dar şi, prin extensie, pentru stabilitatea Asiei şi pentru noile echilibre de putere nascente în ordinea multipolară.

Ameninţarea şi riscul unei confruntări militare Nord-Sud sunt astăzi la cel mai ridicat nivel de la încheierea războiului coreean, acum 60 de ani. O mulţime de gesturi simbolice, politice şi militare dezvăluie crisparea extremă a Phenian-ului dar şi faptul că Washington-ul pare pregătit să ia în serios pericolul „clar şi grav” reprezentat de Coreea de Nord, aşa cum declară noul Secretar al Apărării, Chuck Hagel. China îndeamnă „la reţinere” în gesturi şi declaraţii dar nu va susţine militar un regim scelerat. Nu există un preţ pentru care să merite acest lucru iar noul Beijing priveşte lumea ca pe un imens business.

Sintetizând evoluţiile din ultimele luni, săptămâni şi zile, s-ar putea spune că întreruperea abruptă a comunicaţiilor între Nord şi Sud, blocarea accesului muncitorilor din Sud pe platforma industrială transfrontalieră de la Kaesong (informaţie deocamdată neconfirmată), menţionarea publică a aprobării de utilizare a puterii nucleare de către armata nord-coreeană în lovituri de distrugere a inamicului, testele nucleare din ultimele luni, redeschiderea reactorului nuclear de la Yongbion închis în 2007, propaganda intensivă a televiziunii de stat menită să mobilizeze la luptă o populaţie slăbită şi înfometată, indicarea recentă a unei mici insule sud-coreene ca primă ţintă în cazul unui atac, dar şi trimiterea a două vase militare americane complet echipate de război (radare, lansatoare, interceptori şi rachete) spre apele peninsulei sunt semnalul limpede că Nordul a atins linia roşie, strategic, simbolic şi psihologic, dincolo de care orice gest înseamnă apăsarea trăgaciului şi asumarea consecinţelor.

În acest context tensionat, Statele Unite anunţă că îşi vor apăra aliaţii din regiune, respectiv Coreea de Sud şi Japonia, aflaţi în bătaia tirului inamic. Teoretic, rachetele nord-coreene nu au capacitatea de a lovi teritoriul american (nici măcar baza militară de pe insula Guam din Pacific), estimându-se că raza lor de acţiune este in jur de 1000-1500 km. Dar nu dimensiunea militară a temei este, cred, cea mai importantă acum, ci semnificaţiile ei politice. Este clar pentru toată lumea (chiar şi pentru regimul de la Phenian, probabil) că în eventualitatea unui război Nordul ar fi izolat pe plan internaţional şi depăşit tehnologic pe orice tip de front (aerian, naval, terestru) dar ar putea, chiar şi în aceste condiţii de inferioritate, să producă distrugeri importante în Coreea de Sud. Este de spus că Seul se află la doar 50 de km de frontiera celor două ţări.

Riscând o opinie personală într-un moment în care situaţia pe teren a devenit imprevizibilă şi deschisă practic spre orice finalitate politico-diplomatică sau militară, aş afirma că Phenian-ul doreşte în continuare să initimideze comunitatea internaţională pentru a fi acceptat drept partener de negociere al marilor puteri (nu neapărat al Seul-ului), având ca ultimă miză retragerea sancţiunilor economice care au adus ţara în dezastru. Acesta este însă, recunosc, scenariul „raţional”, care se sprijină pe ideea unei minime compatibilităţi de interese a regimului din Nord cu paradigma occidentală a politicii internaţionale, bazată pe principiile dreptului internaţional, pe raţionalitate şi pe negocieri. Dacă premisa este falsă şi nu mai e nimic raţional la Phenian, nimic de negociat, atunci compatibilitatea intereselor de care vorbim nu poate exista iar „ciocnirea civilizaţiilor” de care vorbea Samuel Huntington devine inevitabilă.

Al doilea scenariu, pe care l-am sugerat chiar la începutul articolului şi care ţine deocamdată doar de spaţiul speculativ, ia în considerare o împingere a liderului Kim Jong Un spre zona conflictuală de către corpul generalilor influenţi din armata Nordului, dornici să câştige putere, importanţă şi privilegii în cadrul regimului, dominat decenii la rând de nomenclatura civilă a Partidului Comunist. Practic, dacă ostilităţile avansează iar „starea de război” se oficializează, Armata preia efectiv conducerea ţării, nemaifiind deloc sigură restituirea ulterioară a prerogativelor către administraţia statului, după detensionare. Dacă este deci vorba de o luptă internă pentru putere pe fondul neacceptării complete a celei de-a treia generaţii a dinastiei Kim, atunci un conflict militar derulat cu expunerea publică maximă a lui Kim Jong Un nu va avea darul de a-l legitima definitiv pe tânărul lider, aşa cum cred mulţi că este regizat, ci de a-l compromite şi distruge. Domnia lui Kim Jong Un va fi astfel ultima şi cea mai scurtă din istoria neagră a dinastiei comuniste din Coreea de Nord.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Evolutia belicoasa, in care este atras liderul de armata, ori armata este atrasa de lider, poate naste o stratagema a „generalilor”, care au ocazia, sa puna capat acestui tip de regim si sa se revina treptat, la normalul politic si economic.Daca speculatia contine un dram de realism, ea reflecta o posibilitate de schimbare.Poate ca,pina la urma, armata va decide, ca : „asa nu se mai poate”!

  2. Momentul declansarii actiunilor belicoase ale Coreei de Nord vine la putina vreme dupa inasprirea sanctiunilor economice.
    In ce au constat ele? In taierea accesului castei superioare la produsele fine cu care era obisnuita (bauturi si tigari fine, cafea, iahturi de placere, interzicerea tranzactiilor in valuta chiar si pentru diplomati, etc) Pentru ca democratia de tip comunist da acces unora la niste lucruri si altora le taie accesul chiar la chestii elementare cum ar fi scobitorile si hirtia igienica.
    Am zimbit sceptic cind am auzit chestia asta, dar mi-am dat seama ca am gresit cind am auzit apoi de escaladarea retoricii razboinice. Asta chiar i-a durut pe sefi si deci au reactionat.

    • Sincer sa fiu, faptul ca populatia de rand nu are acces la scobitori si hartie igienica suna mai mult a propaganda occidentala decat o realitate veridica (pe de alta parte nu putem confirma cum traiesc cu adevarat acei oameni). Ma uitam doar pe cifre, se estimeaza ca DRPK investeste 15mld $ in armata, adica aprox 20% din PIB-ul lor. Este o cifra destul de mare, si cel mai probabil se investeste doar in lucrurile cu adevarat necesare acolo. De sigur, problema ramane cu alimentele de baza datorita nenorocitei de clime din acea parte a peninsulei. Dar cifra asta arata ca exista totusi o economie functionala. 2 la mana, economia lor furnizeaza cu produse ieftine economia chineza. Ma indoiesc ca cei din urma ar accepta un schimb unilateral, doar pentru a proteja un regim rasfatat care nu-i da decat batai de cap.

      Nu sunt cauzalitati economice de genul asta, situatia nu era roz nici pana acum.

      Cel mai probabil, au ajuns la un nivel acceptabil, din punctul lor de vedere, cu tehnica de lupta si cercetarea legata de arme alternative.

      • Explica-mi te rog…ca sa nu mor prost…
        Care ar fi LEGITIMITATEA / RATIUNEA unui atac nuclear impotriva SUA sau impotriva celor din sud (South Korea)?
        Nu de alta…dar din ceea ce scrii….transpira asa o admiratie tovaraseasca pentru criminalii din North Korea!
        Din confortul fotoliului tau rumanesc…lucrurile se vad cu totul altfel, evident, decat le-ar putea vedea un nord-coreean „de rand”, nu-i asa?

      • Vorbesti ca sa te afli in treaba. Daca 15 mld reprezinta 20% din PIB , PIB-ul e undeva la 75 de mld. Acum compara asta cu Romania care are aceeas populatie aproximativ. Romania are un PIB de 275 mld. Si nu poti sustine ca am fi niste bogati. Ei bine, adauga faptul ca acest PIB subdimensionat e directionat discretionar catre ce le taie capul liderilor si nu catre nevoile populatiei, scade alocarile catre armata si iti vei da seama cat de bine traieste populatia.

      • Eu n-am uitat cum fugeam dupa aceste produse. Una din cele mai crunte cozi de vreo 4 ore am facut-o in noiembrie 89 la hirtie igienica. Si cum plecasem nepregatit, am gasit un suflet generos ce mi-a dat citiva metri de sfoara sa-mi fac „margelele” de rigoare.
        Dar pina la scobitori si hirtie, acei cetateni au nevoie de mincare si medicamente.
        Da poate nu stim multe, dar daca se cauta poate se gaseste pe undeva de citit „din opele alese” ale bunicului Kim Ir Sen. Am citit o astfel de brosurica si va asigur ca Ceausescu era mic copil pe linga el.
        Si nu e propaganda capitalista. Ramin la parerea ca taindu-le accesul imbuibatilor din frunte la delicatese occidentul a luat o masura buna.

      • Nu pot sa cred ca exista cineva care poate gasi scuze regimului nord-coreean. Iti spune ceva ca in Coreea de Nord oamenii NU au acces la internet, NU pot asculta DECAT radioul nord-coreean, NU pot privi decat la postul tv nord-coreean, pentru ca celelalte sunt bruiate ? Iti spune ceva faptul ca pe peretele din fata ferestrelor de la TOATE apartamentele este OBLIGATORIU tabloul conducatorului iubit , iar atunci cand mergi pe strada vezi multiplicata la nesfarsit mutra conducatorului, deoarece NU ESTE VOIE cu perdele la ferestre ? Iti spune ceva ca pentru FIECARE familie stabileste partidul de cate perechi de pantofi are nevoie un copil, iar daca-i rupe merge FARA si la fel este si cu celelalte obiecte de stricta necesitate . Le da pe luna , cate stabileste partidul si gata, nu au voie sa depaseasca , iar daca depasesc ratia pot sa stea si nespalati si sa foloseasca la wc frunze, asta daca nu-i vede partidul ca le rup din copaci.
        Si mai sunt foarte multe de spus… ATENTIE , asta era situatia in anul 1989 din Coreea de Nord , iar de atunci situatia S-A DETERIORAT FOARTE MULT !
        Din punctul meu de vedere , daca nu ar fi afectata toata planeta de radiatii , nu ar fi nicio paguba daca USA ar sterge dobitocii astia de pe harta lumii.

  3. Daca o sa se lase cu pac-pac acesta va fi extrem de scurt,Asia nu isi permite tocmai acum un dezechilibru major in zona.

    • Daca va incepe ceva acolo nu va fi scurt. China are o noua generatie de arme conventionale care abia asteapta sa fie testate. Un razboi in peninsula va obliga America sa scoata pe piata ce are mai bun lucru crucial pentru ajustarea arsenalelor chinez si rus care se pregatesc pentru noua pozitie de triumvirat planetar. Pentru jocul de ping-pong care urmeaza Coreea e locul ideal. In primul rand e la indemana tuturor, ceea ce anihileaza avantajul strategic al flotei americane. In al doilea rand Sudul poate fi lovit atat de serios incat sa nu mai constituie un competitor pentru chinezi. In al treilea rand, daca lucrurile merg prost pentru americani, Taiwanul poate fi convins mai usor sa intre in sfera de influenta a Pekin-ului. In al patrulea, dar nu in ultimul rand, o Coree inarmata nuclear nu este decat o piatra de moara de gatul Chinei si o amenintare potentiala la adresa Manciuriei. Chinezii gandesc pe termen lung iar pe termen lung Rusia si Coreea de Nord pot deveni aliati impotriva dragonului chinez. Cum usa Siberiei se descuie de la Vladivostok, aflat la cateva sute de km de Phenian, Rusia nu are alta scapare pe termen lung decat sa se alieze cu Coreea , oricum va arata aceasta in viitor. Din partea SUA, China nu risca nimic pentru ca nu poate fi ocupata de americani. Daca va vedea ca treburile merg prost va cere pace iar America va primi la schimb caderea regimului Kim si un soi de perestroika nord-coreeana. E imperios necesar insa ca razboiul sa inceapa acum, cand nordul inca nu are capacitatea tehnica de a lovi SUA. Daca nordul va putea face acest lucru in viitorul apropiat, riscul unei escaladari nucleare devine unul urias. Cat despre ceilalti actori implicati cu voie sau fara voie in conflict: Rusia nu si-l doreste numaidecat desi pe termen scurt ar trage ceva foloase geopolitice. Japonia nu are decat de castigat, ca si China deoarece scapa de o amenintare (Coreea de Nord) si de un rival (Coreea de Sud). Sudul are cel mai mult de pierdut, deoarece chiar si o eventuala reunificare l-ar costa enorm, asta presupunand ca va iesi victorios. SUA nu are de ales si va trebui sa accepte provocarea, neimplicarea de ultima ora in Iran ar putea avea legatura cu faptul ca nu vor sa se trezeasca in conflict cu doua puteri regionale odata. Europa va ceda estul in sfera de influenta rusa pentru a castiga neutralitatea binevoitoare a acesteia. Iar Coreea de Nord despre care banuiesc ca intr-adevar vrea sa ii oblige pe americani sa se aseze la masa negocierilor isi joaca cartea disperarii deoarece sanctiunile foarte severe ale comunitatii internationale au totusi un efect dezastruos in tara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro