vineri, martie 29, 2024

Corneliu Coposu, liderul moral al Romaniei (Updated)

Motto: „Rostul aniversarilor este acela de a folosi ragazul care ni se ofera pentru a ne intoarce o clipa cu gandul spre trecut si pentru a ne chibzui cu adanca intelepciune viitorul.”–Corneliu Coposu

Cand aud cuvintelele „Noi n-am avut un Havel”, ma intreb cum este posibil sa ignoram ori sa uitam ca noi l-am avut pe Corneliu Coposu. Ca i-am avut pe Iuliu Maniu, Ion Diaconescu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Ioan Barbus, Constantin Titel Petrescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Iosif Jumanca, Ion Flueras. Ca l-am avut pe printul-martir Vladimir Ghika. Am intrat in anul centenar Corneliu Coposu. Este anul, in egala masura, care marcheaza implinirea un sfert de veac de la revolutiile din 1989. Intr-un timp al atitor abdicari, conformisme, miselii si oportunisme, Corneliu Coposu a incarnat ideea de moralitate in politica. A fost un om demn, curajos si onest. Strategic, a fost un idealist. In plan tactic, stia ca trebuie facute si unele compromisuri, dar niciodata la nivelul principiilor esentiale. Nu a asteptat eliberarea de comunism ca pe un dar al unor forte exterioare. A inteles ca sistemul era putred si ca se va narui din interior, ca vor prima cauzele endogene, nu cele exogene.

Costin Borc (secretarul personal al lui Corneliu Coposu), Vladimir Tismaneanu si Corneliu Coposu

Intr-o nota informativa a Securitatii din decembrie 1968 se mentiona ca, in viziunea lui Corneliu Coposu „falimentul economic si ideologic al comunismului este total si ca fortele care il vor rasturna se vor naste din mijlocul lui si nu vor veni din afara” (v. Tudor Calin Zarojanu, „Viata lui Corneliu Coposu”, Editia a II-a, revazuta si completata, Bucuresti, Editura Masina de scris, 2005, p. 99). In august 1980, la Gdansk, era recunoscuta, de catre guvernul comunist al Poloniei, existenta legala a sindicatului liber si auto-guvernat „Solidaritatea”. Analiza lui Corneliu Coposu s-a dovedit profetica si cat se poate de lucida. Dezintegrarea pseudo-monoliticului Bloc Sovietic devenise inevitabila. Societatea civila a invins dominatia unei birocratii meschine, violente si inepte. Adevarul a invins minciuna. Acestea sunt fapte, nu reverii. In octombrie 1986, la trezeci de ani de la Revolutia Maghiara, a fost publicata in marile ziare vestice, o declaratie semnata de cei mai cunoscuti disidenti din Europa Centrala, cerand restaurarea celor doua suveranitati rapite de comunisti: suveranitatea nationala si suveranitatea poporului. Din Romania, li s-a alaturat, semnand cu numele sau, Corneliu Coposu.

A refuzat orice pactizare cu fortele totalitare, a trait in adevar, platind aceasta optiune cu ani lungi si chinuitori de temnita, domiciliu fortat si perpetua supraveghere. Gratie lui Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Serban Ghica si Ion Diaconescu, spre a-i numi doar pe acesti oameni admirabili, traditia PNT a supravietuit, a continuat sa pulseze in adancuri, in pofida represiunii securiste si a falsificarilor propagandistice. Atunci cind Romania a iesit din marasmul comunist, Corneliu Coposu a stiut sa reziste strategiilor restauratoare ale succesorilor disparutului, nu insa si defunctului PCR. A cultivat dialogul, dar a refuzat abdicarile morale. Avea vocatie de fondator, de lider, de calauzitor. O facea cu contagios umor si fireasca modestie, nu suporta ceea ce se cheama self-righteousness. Orice pompozitate il agasa. Despre un jurnalist si romancier care se impauna pana la satiu cu meritele sale de politolog, mi-a reprosat, jumatate in gluma, jumatate in serios:” Tie ti-l datoram!” Intr-o vizita la Washington, la o receptie, a fost plasat de catre organizatori la masa de onoare. A cedat locul altcuiva, a venit la masa unde ne aflam cativa intelectuali si a conversat cu noi despre directiile vietii politice din Romania. Sunt sigur ca Mircea Mihaies isi aminteste momentul. Ii repugnau dubla gandire si dublul discurs. Detesta duplicitatea, cabotinajul, fariseismul, ipocrizia. Il dezgusta orice forma de fanatism.

Pentru Corneliu Coposu, comunismul a fost un calvar impus de un ocupant strain unui popor umilit si martirizat. Moartea tragica a lui Iuliu Maniu, modelul sau existential, propria sa detentie de17 ani, victimizarea sistematica a elitelor politice si culturale, distrugerea economiei de piata, exploatarea salbatica a taranimii, atacul impotriva religiei, prigonirea ortodoxiei neinregimentate si suprimarea absolut abuziva a Biserii Greco-Catolice, au fost tot atitea elemente care au sustinut viziunea democratic-anticomunista a lui Corneliu Coposu.

Pentru el nu era de conceput, dupa baile de singe din timpul Revolutiei din decembrie 1989, sa tolereze o repetare a distrugerii noii democratii precum in perioada 1945-1947. Lucrurile acestea le-am spus de prea multe ori ca sa mai fie nevoie sa insist. Pentru mine, optiunea lui Corneliu Coposu, pretuita pina si de veteranul comunist Alexandru Barladeanu in omagiul publicat in 1995 pentru ilustrul disparut, a fost sa se mentina consecvent de partea valorile democratice si pro-occidentale.A fost un european convins. O Romanie europeana este doar una care nu-si reneaga traditia democratica. Aceasta a fost lectia lui Corneliu Coposu, aceasta a fost lectia unui autentic ganditor liberal precum Mihail Farcasanu.

Cind am spus ca decesul lui Corneliu Coposu a insemnat sfaristul epocii eroic-principiale a Conventiei Democratice, aveam in vedere ca pentru Ion Iliescu si partizanii sai, dl. Coposu simboliza o viziune complet diferita de a lor privind trecutul, prezentul si viitorul Romaniei. Exigentele etice ale lui Corneliu Coposu, inclusiv pozitia monarhista, deci respingerea diktatului bolsevic din 30 decembrie 1947, dadeau cosmaruri nomenklaturii resuscitate si tot mai insetata de revansa. Se putea tolera o Conventie la putere, atita timp cit in spatele ei nu se mai afla adevaratul arhitect al rezistentei anti-autoritare de dupa 1989. Faptul ca Ion Iliescu a cedat functia de presedinte (nu si puterea reala) a fost legat de convingerea sa (si a amicilor sai de mafie politico-financiara) ca Emil Constantinescu este alta plamada decat Corneliu Coposu. Nu s-a inselat batranul bolsevic. Corneliu Coposu a privit cu senina detasare campaniile de mizerabila intoxicare declansate imptriva sa si a renascutelor partide istorice de catre artileria propagandistica a FSN-ului. Cunostea marfa inca din perioada 1945-1947. Dar era convins ca istoria nu se poate repeta si ca rezistenta democratica are un viitor de data aceasta. La salvele de ura ale fesenistilor, Corneliu Coposu a raspuns cu fermitate, eleganta si civilitate.

Evident, daca ar fi trait Corneliu Coposu e greu de imaginat ca Palatul Cotroceni ar fi fost condus de coteria sicofantilor lui Emil Constantinescu si ca fortele civic-democratice vor fi treptat marginalizate si eliminate din joc. Stiu cat de obedient era fostul rector al Universitatii din Bucuresti cu presedintele PNT-CD. Am trait eu insumi cel putin un moment in care am constatat ca un cuvant al lui Corneliu Coposu era suficient pentru ca Emil Constantinescu sa-si ajusteze reactiile si comportamentul. Sunt sigur ca daca dl Coposu ar fi fost in viata, presedintele Emil Constantinescu n-ar fi rostit fraza de trista amintire despre inutilitatea aplicarii Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Sunt sigur ca Alianta Civica nu ar fi fost marginalizata.

Am fost apropiat de Domnia Sa, l-am intilnit in repetate rinduri, la Bucuresti si la Washington. Am stat de vorba ore in sir despre comunism, fascism, valori pluraliste si despre natura derutanta a hibridului politico-economic pe care il numim post-comunism. Dl. Coposu nu se abatea de la un cod moral precis. Pentru el, gruparea lui Ion Iliescu era uzurpatoarea Revolutiei. Nu era dispus sa sustina politicieni care nu dadeau dovada devotamentului fata de ideea monarhica. Evident, puteam sa avem dezacorduri, dar pozitiile noastre erau convergente, daca nu identice, la capitolele cu adevarat importante. Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita. In volumul „Marele soc” ii citam lui Ion Iliescu cuvintele lui Alexandru Barladeanu, pentru care optiunea pluralista a lui C. Coposu s-a dovedit superioara propriei angajari comuniste. Fostul presedinte a preferat sa se eschiveze, incercind sa dea un alt sens aprecierii fostului sau coleg de partid in raport cu omul care si-a sacrificat viata luptind pentru democratie.

Corneliu Coposu a simbolizat ceea ce numesc patriotismul luminat (ori, in termenii filosofiei politice, nationalismul liberal). L-am insotit, impreuna cu Constantin (Dudu) Ionescu, in timpul vizitei la Muzeul Holocaustului aici, la Washington, in 1994. Imi amintesc perfect cum a tinut sa insiste, in finalul vizitei, asupra rolului unor militanti de seama ai PNT in lupta impotriva prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.

Cum ar fi mers lucrurile in Romania daca acest lider politic de nedezmintita integritate ar fi ramas printre noi? Cred ca fesenistii ar fi luptat si mai indirjit sa nu permita victoria Conventiei. Poate ca Emil Constantinescu ar fi fost mai radical in ruptura cu o pseudo-democratie profund corupta. Pentru mine ramin de neuitat cuvintele pe care mi le-a trimis Corneliu Coposu pe 26 iunie 1993: „Curajul sinceritatii de tinuta si atitudine pe care il afisati este un model care, din nefericire, nu este prea des intilnit in societatea noastra”.

In “Cartea presedintilor”, volumul de dialoguri cu Cristian Patrasconiu aparut in 2013 la Humanitas, vorbesc despre cei trei sefi de stat ai Romaniei post-comuniste pe care i-am cunoscut destul de bine: Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu. Dupa aproape un sfert de veac de la Revolutia care a dus la prabusirea sistemului totalitar, cred ca putem afirma ca omul si ganditorul politic Corneliu Coposu a fost de fapt presedintele, adica liderul moral al Romaniei. In actiunea si in viziunea sa gasim acele repere in absenta carora ramanem blocati in politicianism miop si polemici absurde. L-a cunoscut bine pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, stia ce inseamna mentalitatea bolsevica, a detectat-o-o imediat in cazul lui Ion Iliescu si a denuntat-o fara rezerve. Nu credea in „democratie originala” si in alte asemenea bazaconii demagogice. Unii spun ca era naiv in alegerea colaboratorilor. Ma indoiesc. In datele Romaniei care abia iesea din molozul comunist, a actionat conform principiului „astia ne sunt oamenii, cu astia defilam”. Au existat si nemultumiri, indeosebi printre tinerii taranisti, legate de unele concesii percepute drept excesive. Altii il priveau drept prea radical. Pentru Corneliu Coposu importanta era strapungerea hegemoniei feseniste, demolarea colosului mafiotic-securist care sufoca democratia romaneasca. Era constient de cezura care avusese loc in viata natiunii, incerca sa o depaseasca fara a ceda la nivelul principiilor vitale.

Format ca jurist, venind din marea traditie al iluminismului transilvan, discipol si continuator al lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu stia ce inseamna stat de drept. Tocmai de aceea a cerut, cu intransigenta pasiune, ruptura cu statul comunist, un stat de ne-drept. Lupta sa pentru statul de drept nu a incetat nici in 1995, cand s-a stins din viata, nici mai tarziu. Ea continua si azi.

Update, 6 ianuarie 2014: Condamnarea lui Adrian Nastase la patru ani de inchisoare cu executare dovedeste ca justitia romaneasca nu se lasa ingenuncheata, ca amenintarile pe fata si din umbra nu au reusit sa-i intimideze pe cei care au datoria sa salvgardeze statul de drept. Victor Ponta anunta ca va distruge, caramida cu caramida, „regimul Basescu”. Un document al PSD vorbeste, a n-a oara, despre „dictatura lui Basescu”. In fapt, ceea ce-i deranjeaza pe piromanii mafiotici din USL este tocmai functionarea statului de drept. Declaratiile lui Ponta nu fac decat sa probeze incotro vrea el sa indrepte Romania. Scopul sau este anihilarea statului de drept. Gandeste si actioneaza la fel cum au gandit si au actionat comunistii in anii cand au „cucerit”, adica au capturat prin agresiune nerusinata, puterea politica. Cat despre Adrian Nastase, parintele doctoral al megaplagiatorului Ponta, acesta pare imun la semnalele realitatii. Totul ii apare drept „o razbunare murdara”. La fel va grai, probabil, foarte curand si Felix. La fel se va autovictimiza don Relone Fenechiu. Amoralitatea caizilor este infinita. Au tratat tara ca pe o prada, n-au urma de cainta, de remuscare. Vor face tot ce pot si chiar mai mult spre a sfarama statul de drept.

Recomandari:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/lege-si-faradelege-nastase-ponta-si-statul-de-drept-1075499.html

http://www.lapunkt.ro/2014/01/03/corneliu-coposu-ganduri-la-un-centenar/

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. With all due respect, Corneliu Coposu a fost un fel de ayatollah, nu un fel de politician. Valorile sale democratice și pro-occidentale au fost OK, dar obsesia sa pentru monarhie l-ar fi făcut de nesuportat ca politician. Monarhia nu e soluția universală, nu există o diferență incontestabilă între monarhii și republici, ca să putem spune că monarhia ar rezolva ceva ce republica nu poate să rezolve.

    Ca politician, o astfel de rigiditate nu poate să ducă nicăieri. Pot exista principii ferme care să ducă la o funcționare corectă a societății, dar opțiunea monarhică nu e un astfel de principiu, e doar o obsesie.

    • @harald. Observ ca s-a mai spalat indobitocirea comunistilor si usor usor gasesc comentarii doar usor contra moharniei (chiar si atunci cand nimeni nu a adus in discutie monarhia)

      Sa inteleg ca a fost mai bine sub iliescu?

      • Sa nu confundam monarhia britanica cu cea hohenzolerniana (ca sa zic asa). Mihaita a asteptat(citeste hibernat) decenii ca sa-si revendice proprietatile si chiar mai mult decit atit.
        ma asteptam la un lobby, ceva, dar…ti-ai gasit… Duda si la revedere.

      • O să vă rog să recitiți articolul, poate descoperiți că monarhia a fost în mod repetat adusă în discuție, date fiind referirile la convingerile lui Corneliu Coposu.

        O să vă rog să faceți apel la un mic exercițiu democratic și să admiteți că dacă majoritatea populației nu vrea monarhie, înseamnă că nu e cazul să fie adoptată monarhia. Așa cum dvs.sau Corneliu Coposu aveți dreptul la opțiunea monarhică, restul populației are și ea dreptul la opțiunea republicană.

        O să vă rog să faceți un mic apel la logică și să renunțați la fallacies de genul ”să înțeleg că a fost mai bine sub Iliescu?”. Sub Iliescu a fost așa cum a fost, o să repet și pentru dvs.că nu am votat niciodată pentru el, nici măcar în mai 1990, dar sub monarhie nu avem de unde să știm cum ar fi fost. Nu există argumente imbatabile în favoarea monarhiei, moralitatea nu este apanajul exclusiv al acesteia, așa cum corupția nu caracterizează exclusiv republica.

        • Am fost un monarhist inrait, pana cand fostul suveran s-a alaturat haitei PSD-iste.
          Stiu ca uneori chiar si un rege mai trebuie sa elucideze adevarul, dar nu ca in cele de mai jos:
          1. In cartea-interviu cu Mircea Ciobanu, Majestatea Sa relateaza cum a reintrat in posesia avionului personal, dupa abdicare. Pe scurt: instructorul sa de pilotaj a furat pur si simplu avionul de pe aeroportul Baneasa, unde era garat, a decolat fara sa fie observat si a ajuns in Elvetia, predandu-i avionul.
          2. La Arhivele Nationale din Bucuresti se afla copia microfilmata dupa originalul unei note oficiale adresate de autoritatile de ocupatie americane din Germania, datata 8 ianuarie 1948, catre Washington, prin care se informeaza ca Guvernul Romaniei a solicitat acestor autoritati americane aprobarea de survol peste teritoriul Germaniei a avionului fostului rege al Romaniei.
          Documentul mentionat poate fi citit de oricine, se afla in Colectia Microfilme SUA de la Arhivele Nationale.
          3. http://www.historia.ro/exclusiv_web/lucian-dobrovicescu/articol/cum-evadat-printul-bazu-cantacuzino-romania-stalinista
          In articolul respectiv veti gasi scris asa: „… Se trece la alegerea unui pilot din rândurile piloţilor secunzi. Cel mai experimentat dintre aceştia, Rădulescu Valeriu, lipseşte şi el de la apel, fiind în tren spre ţară, după ce dusese în zbor în Elveţia avionul personal al lui Mihai I, de-acum fostul Rege al României”.
          4. Concluzia? Jenant!

    • Pe undeva ai si dreptate dar VT a spus :” Coposu :n-a acceptat dictatul de la 30 dec. 1947″. De fapt istoria de dupa ’89 trebuia inceputa de acolo, de la un referendum asupra formei de stat : republica sau monarhie. Dar se putea atunci, cu Iliescu, Brucan, Roman, sustinuti de URSS, ca-n ’44?

      • ” 30 dec. 1947″. De fapt istoria de dupa ’89 trebuia inceputa de acolo, de la un referendum asupra formei de stat : republica sau monarhie”

        Eu cred ca trebuia inceputa de la 10 Mai 1881 , cu un referendum asupra formei de conducere : vrem domnitor sau rege.

      • Orice persoană rezonabilă va admite că în 1990, rezultatul unui referendum monarhie vs. republică ar fi fost net în favoarea celei din urmă. Și oricând, de-atunci încoace, rezultatul ar fi fost la fel.

    • With all due respect, n-a fost nicio obsesie, ci doar o alegere personală, o părere, o preferinţă. Nu cred că în anii 90 a fost cineva care a respectat statul de drept, ordinea constituţională stabilită – cu România ca republică – decât Corneliu Coposu.
      Eu, de pildă, socotesc că actuala lege penală din România e proastă; o respect ireproşabil, pentru că e în vigoare – dar asta nu îmi anulează dreptul de a spune că mi se pare proastă! Şi nici n-am o obsesie legată de asta.
      Pe de altă parte, nu vi se pare ironic faptul că, atunci când Seniorul avea această „obsesie”, doar 2-3 procente dintre români erau de-acord cu el, iar azi am ajuns la 40% şi printre politicienii şi jurnaliştii care-l urau pe Coposu e de bon ton să fii monarhist? :)

      • Exact cum spuneți, ”e de bon ton să fii monarhist” astăzi în România.Însă nu se poate aduce niciun argument rezonabil pentru care republica franceză ar fi inferioară monarhiei spaniole. Sau vreun argument rezonabil privind superioritatea monarhiei britanice comparativ cu republica germană. Într-adevăr, forma ”naturală” de guvernământ este monarhia ereditară, după cum demonstrează nu numai istoria, dar și exemple recente de succes, gen Siria sau Coreea de Nord.

        La nivelul intelectual al majorității românilor, poate că un rege ”de drept divin” s-ar potrivi ca o mănușă. Dar pentru o persoană civilizată, e mai greu de acceptat ideea dreptului divin.

  2. Corneliu Coposu a fost un om deosebit din toate punctele de vedere.

    Partea proasta este ca el nu a fost un lider sau un conducator. Pentru a fi lider… trebuie sa te mai si urmeze oamenii dar pe al l’au urmat mai mult pe ultimul drum spre cimitir decat altfel.
    Era un model… adica era de dorit sa fi fost un model dar nu a fost pentru ca oamenii au preferat alte modele. Chiar in jurul lui au crescut multe balarii ca acel personaj de comedie Radu Vasile si multi altii care au disparut acum.

    Nu, Corneliu Coposu nu are nici o vina ca s’a nascut in mijlocul unui asa popor. Lumea mai mult l’a injurat, l’a ocolit, l’a gratulat cu laude… dar nu l’a urmat. Daca l’ar fi urmat ar fi fost altfel.
    Ma gandesc ce povara trebuie sa fi fost pe Corneliu Coposu… sa trebuiasca sa interactioneze cu toti acesti veleitari de duzina care au si cam dispatur de pe scena publica.

    Imi aduc minte… tot felul de Dandanache … prin tot felul de pozitii de partid. Vai de mine… si ce fauna in jurul lor… „baietii de la partid”… i’am cunoscut o data la o inmormantare… imi pare asa de rau ca a murit PNT… dar probabil ca nu se poate altfel. Lumea e pornita definitiv pe drumul parvenirii, al neo-liberalismului, al speculei si al spagii.

    Corneliu Coposu nu are ce cauta in lumea asta. E un suflet dintr’o alta lume, o lume cu oameni de caracter, cu sira spinarii, cu valori si principii. Nu, Corneliu Coposu nu este lider in tara asta, in tara asta in care naparcile ajung la putere. Citeam acum cateva minute cum un netrebnic … ajuns secretar general al unui partid de la noi isi arunca dejectiile … si el… publicului sau captiv, pe FB evident. Om care a trecut de la PRM, PSD si acum la PC. El nu are nici o vina. Nuuu. Nu el ci toti cei care au votat cu el, cu partidul sau…. cati la suta? 60%… 70%?

    In lumea asta Corneliu Coposu nu are loc. Imi pare rau ca este asa…

  3. E simplu. Cel care ne-a salvat onoare in comunism e Paul GOMA, disidentul roman exemplar. Interesant, pare a fi persona non-grata in Romania. Cred ca e vorba de ura intelectualilor lasi, in esenta. Adica a marii majoritati. Dar Paul Goma va ramane in istoria romanilor.

  4. Un articol cu o afirmație pe care o aștept de multă vreme, pentru că ne dă un model de om politic de urmat. Aș avea o singură delimitare, că și în titlu nu doar în text ar fi fost poate potrivit să fie precizat explicit că este liderul politic moral al României, nu liderul moral în genere. Sintagma lider moral mi se pare puțin generatoare de confuzie, dacă e interpretată ca lider din punct de vedere moral (un non sens), nu ca lider care este și o persoană morală, lider cu atributul de moralitate.

  5. Ma bucur ca am fost contemporan cu Corneliu Coposu. A fost si continua sa fie eroul meu, un ideal in jurul caruia ar fi trebuit reconstruita Romania post 1989. O tara a legii, a moralei crestine, a lucrurilor gandite si bine facute, o meritocratie in adevaratul sens al cuvantului. O tara europeana cu oameni instruiti si altruisti. Corneliu Coposu a avut o viziune pentru Romania dar din pacate prea putini au inteles-o la inceputul anilor ’90. Trecerea sa in neffinta a mai trezit din masele zapacite de dezinformare, educatie proasta si indoctrinare. De la fereastra biroului meu de pe Calea Victoriei am urmarit multimea de oameni adunata sa ii aduca un ultim oamagiu Seniorului, la sfarstul anului 1995. Nu am putut participa deoarece eram ocupat cu un proiect la acea vreme. Dar am inteles ca se inchisese un capitol, cel al generatiilor care au cunoscut o Romanie in ascensiune, au trait euforia Marii Uniri, au trecut prin trauma razboiului si opresiunii regimului comunist dar care NU au uitat sa fie mai intai de toate oameni. Firesc, se deschidea un nou capitol: cel al prostiei omniprezente, al nesimtirii fara de margini, al coruptiei generalizate nasite de Ion Iliescu si orchestrate de Adrian Nastase.
    Un mare, mare, mare om din toate punctele de vedere. A concentrat ce e mai bun la romani, si-a demontat adversarii cu calm si usurinta cum numai domnia sa o facea. Ne-a dat speranta si pentru asta ii vom fi recunoscatori in eternitate.

  6. Desi am fost putin prea mic pentru a-i intelege complet discursul atunci cand era in viata, si pentru mine Corneliu Coposu a devenit un exemplu de cum trebuie sa fie un om politic!

    S-a spus in comentariile anterioare ca oamenii nu l-au urmat … Indraznesc sa presupun ca nu l-au urmat cei care nu-l intelegeau deloc !

    Principiile clar enuntate, lipsa compromisului, limbajul simplu, mesajul sincer, fara ascunzisuri si fara „umbra conspiratiei” ale lui Corneliu Coposu … toate acestea pareau de neconceput pentru – ma refer mai ales la cei denumiti generic „romanii simpli” – oamenii urmarind vesnic „jmecheria”, doritorii de rezultate fara efort si pentru care orice fenomen e explicabil prin „ceilalti care ne vor raul”.

    Daca un lider inseamna o persoana care iese in fata si propune o solutie completa pt. iesirea dintr-un impas, atunci Corneliu Coposu ESTE liderul (politic) moral al Romaniei!

    Multumiri domnului profesor Tismaneanu pentru pastrarea memoriei marelui om politic.

  7. Corneliu Coposu a fost un Om Politic aseptic si incongruent cu masa critica a electoratului din epoca pe care cu pudoare patriotica trebuie s-o numim Epoca Ion Iliescu
    Demonizarea sa, constanta si , s-o recunoastem ,eficace, l-au amplasat in amvonul unde era ascultat si inteles doar de intelectuali neintelesi de Sistem, iar in prezent, in Sistemul Periodic al Elementelor Politice e de grupa a opta, la nemetale , la gaze rare ( a se citi Duhuri Rare), si nimeni nu poate face nici un fel de compus chimic ( cei ce au avut peste 7 la chimie stiu ca gazele rare nu intra in combinatie cu nici un element).

    Sistemul Periodic al Elementelor Politice acum e plin de compusi sulfurosi, corozivi si labili, brownieni atat ca miscare cat si ca cromatica.

  8. Corneliu Coposu a avut un destin tragic. Spirit puternic si sanatos format intr-o lume a caror valori le putem aprecia de-abia dupa decenii de indobitocire institutionala, redus la statutul de paria in perioada prolifica a vietii, revenit la viata publica intr-o societate degenerata intr-o masura pe care nici nu o banuia. A fost liderul moralitatii in clasa politica care se nastea debila, tocmai din lipsa acesteia, a moralitatii. Ramane un model care va fi urmat.

    • Pe cuvantul tau, Prietene, ca simti ca modelul Coposu va fi urmat?!?!
      Ce-ai observat in scarnavia noastra generala de te-a lovit un asa delirant optimism?!!
      Te faci o musca mica-mica in budoarele „distinsilor” nostri politicieni si ii auzi ce se roaga ei sa devina , cand zic noaptea, inainte de culcare, „Inger ingerasul meu” ?!?!
      Ar fi de ras daca n-ar fi de plans…
      Sa ai un an bun, dupa inima ta naiva!

      • Care este diferenta dintre optimist si pesimist? Cel de-al doilea este intotdeauna mai bine informat!
        Nu te contrazic, ramane de vazut. Stiu ca doresti sa am dreptate.
        Un an nebanuit de bun!

    • DA! este nevoie de oameni- reper!

      M-am bucurat cand am citit articolul domnului Tismaneanu – am simtit forta cuvantului scris ca si cum aici, langa mine, era VT si vorbea despre CC.

      M-am bucurat sa va citesc si comentariul Dvs.
      Pentru toate acestea – multumesc!

  9. Raspunzand la intrebarea lui Antonie Popescu (la un moment dat avocat al Asociatiei 21 Decembrie la CEDO, daca nu ma-nsel), pe Facebook, care dupa ce citeaza articolul tau se mira nespus: „Altii de ce nu mai scriu despre Corneliu Coposu ???”, i-am raspuns :

    E simplu de ce: pentru ca despre Coposu s-a tot scris, ba cred ca azi ar scrie admirativ si Iliescu, ce sa mai vbim de Basescu, de Ponta, Voiculescu si de alti tovescu, insa despre alti dizidenti (care inca ii mai deranjeaza, probabil, pe tovii si baietii ajunsi capitalisti si democrati de-votati si datorita lui Coposu, care n-a vrut sa-i deconspire, ci din contra, i-a lasat sa i se infiltreze in partida-i anacronica precum un partid de pe vremea lui Bismark ce s-ar pretinde postmodern ca drak), ziarele, tembeliziunile si vocile tovilor si baietilor care e nu scriu si nu vbesc nici de leac, dle, tovii si baietii in vrac fiind cointeresati ca lumeea sa creada ca doar Coposu a fost si e singurul ayatolah al rezistentei Ro, preste mode si veac…

    Parerea mea, a nu se supala… oops.

    • Draga Viorel, Cred ca nu pot fi banuit ca as fi minimalizat vreodata rolul disidentilor. Am scris prefete pentru volume (publicate, republicate sau, inca, nepublicate) ale unor disidenti. Textul acesta este o invitatie la reluarea unei dezbateri privind fundamentele democratiei romanesti de azi. Corneliu Coposu a jucat un rol decisiv in perioada 1990-1995. Am intrat in anul centenar Coposu. Am tinut sa punctez cat se poate de clar acest lucru. Textul este o versiune largita a articolului meu aparut in revista online LaPunkt. Urari de noroc, sanatate si bucurii in Noul An!

      http://www.lapunkt.ro/2013/12/31/presedintele-moral-al-romaniei-despre-corneliu-coposu/

      • Aceleasi urari de sanatate si bucurii in Noul An iti urez si eu, draga Volo.

        PS: Realizand abia post factum sensul insidios – daca nu cumva ma insel – al intrebarii lui Antonie Popescu, tin sa precizez hic et nunc ca Vladimir Tismaneanu isi merita pe deplin renumele de cel mai bun politolog roman actual, el fiind in acelasi timp unul dintre cei mai indreptatiti sa scrie despre dizidenta si rezistenta anticomunista romaneasca, atat in virtutea competentei sale unanim recunoscute in domeniu, cat si daca tinem cont ca Vladimir Tismaneanu a scris contra ideologiei comuniste si a socialismului real inca din 1982, deci de pe vremea cand multi dintre cei care il contesta azi in mod cel putin neelegant erau posesori ai carnetului rosu, dar nu de UGSR, ci de PCR.

        S-auzim numai de bine, draga prietene.

      • Domnule Tismaneanu, exista pentru mine 2 neclaritati in ceea ce-l priveste pe dl.Coposu, daca aveti un punct de vedere v-as ramane recunoscator.
        Eu am trait anul 1990 in strada, am fost membru PNT (nu mi-a placut niciodata „CD”-ul din coada) intre 30 martie 1990 si pana prin iulie acelasi an daca nu ma insel. Am fost la Organizatia de Elevi, aveam aproape 18 ani, o insigna cu PNT si deasemenea un carnet, arata ca o legitimatie ITB, tineam foarte mult la ea. Am trait acea perioada politica la cote maxime, ma identificam pur si simplu cu Partidele Istorice. L-am vazut pe dl.Coposu la o manifestatie in Piata Palatului, imi aduc aminte ca am ramas socat de ochii domniei sale. Nu vreau sa fiu grotesc, insa arata dupa atatia ani ca un om care, scuzati-ma, fusese rau batut la viata domniei sale.
        Asa cum va spuneam insa, am 2 neclaritati cu privire la domnia sa si vi le voi expune in continuare.

        1) Nu pot sa uit cand Paul Goma, intr-un interviu, l-a acuzat mai mult sau mai putin voalat ca ar fi fost informator la Securitatii, ca era in relatii bune cu Virgil Magureanu, etc. Cand i-am spus asa ceva bunicului meu, simpatizant PNT inca din timpul razboiului, doar ca nu m-a luat la bataie: „Nu ma intereseaza ce zice Goma, omul ala a stat 17 ani la puscarie dintre care 8 la izolare. Sigur nu a fost informator.” Recunosc insa, domnule Tismaneanu, ca ceea ce a spus atunci Paul Goma a sadit o oarecare neincredere in sufletul meu.

        2) Ca membru PNT in perioada pana la mineriada din 13-15 iunie, am cunoscut de bine de rau cam tot „activul de partid”, cum ar spune Ion Iliescu. Noi, elevii din liceele Capitalei, eram cei mai fanatici. Mult mai „rai” ideologic decat liberalii, insa nici pe departe legionari, asa cum ne categorisea presa FSN. La capitolul „violentei” anticomuniste elevii taranistii si AFDPR-ul erau campioni absoluti.
        Insa a existat o fisura, domnule Tismaneanu, un moment enigmatic, trecut cu vederea si demult cazut in uitare. Eu insa nu l-am uitat. Este vorba de scandalul careia i-a cazut victima Ion Puiu. Scandal care s-a lasat cu excluderea sa din partid.
        Sa stiti ca in ciuda caracterului sau coleric, in ciuda limbajului violent (ideologic vorbind), Ion Puiu avea o imagine excelenta pentru noi, cei de la „nivelul strazii”. Echivalentul lui tanar era liderul nostru, al Tineretului PNT, Ion Radoi, cel care a condus din strada manifestatia din 28 ianuarie din Piata Victoriei.
        Ion Puiu si Ion Radoi au fost oameni hotarati, oameni care in vecii vecilor nu ar fi pactizat cu regimul Iliescu, oameni care daca ar fi fost in fruntea PNT si-ar fi asumat politic fenomenul „Piata Universitatii”. Adica exact ceea ce doream noi. Actiune! Pentru mine manifestatia din Piata Universitatii era menita doar sa adune din ce in ce mai multa lume pana cand am fi fost din nou capabili sa luam cu asalt Palatul Victoria si sa-l dam jos in forta pe Iliescu. Si noi, tinerii si la fel si Puiu si Radoi stiau ca nu se poate negocia cu FSN-ul.
        Enigma care persista pentru mine si in ziua de astazi este de ce a fost indepartat Puiu? Simpla lupta politica interna sau altceva?
        Va rog sa nu ma intelegeti gresit. Ma inclin cu deplin respect memoriei domnului Coposu si asa cum nu am indraznit sa-l acuz in sinea mea cand inca era in viata, nici vorba sa o fac acum, la aproape 2 decenii de la moartea sa. Pur si simplu, le numesc neclaritati.
        V-as ramane profund recunoscator daca as sti parerea dumneavoastra. Aveti cunostinte si date mult mai multe decat mine. Va multumesc.

        • Nu am suficiente date spre a ma pronunta pe tema Ion Puiu. Dar afirmatiile (nu ma refer la Dvs) legate de cine stie ce legaturi oculte intre Corneliu Coposu si Virgil Magureanu nu mi se par catusi de putin fondate. Stiu ca printre membrii tineretului taranist au existat nemultumiri privind stilul politic al lui Corneliu Coposu si ceea ce ei percepeau drept nejustificate concesii (compromisuri). Cred acestia, inclusiv persoane cu care sunt apropiat prieten, ar putea da mult mai multe informatii decat as putea sa ofer eu. Ganduri bune!

  10. Din pacate cancelariile au tradat pricipiile declarate numai in mod propagandistic inainte de caderea comunismului si au adoptat pozitii opuse si au vindut inca odata tara.
    Motivul a fost pragmatic:
    FSN adica securitate si comunistii deghizati si cei copii acestora au avut doua calitati:
    -erau incercati in slugarnicie si tradare specialitatea lor si au demonstrat in practica ca au executat oridinele primite
    -erau deja organizati in sistem si nimeni nu a avut intereseul sa-i desfiinteze pentru a cauta alte slugi.Aceasta insemna pierdere de timp si poate ca nu gaseau alte specimene la fel de corupte care si santajabile.
    Asa cu FSN in frunte toti au fost fericiti.

    PS
    Daca citit documente oficiale ale cancelariilor cit si ale Consiliului Europei si ale Curtii Drepturilor Omului ve-ti constata negarea pricipiilor occidentale declarate in timpul razboiului rece si ale pricipiilor regretatului Corneliu Coposu si inlocuirea cu miciuni si aberatii.
    Astfel statul totalitar si terorist comunist este descris ca un stat de normal si masurile lui de razboi toatal impotriva populatiei sunt considerate legale.
    Prin urmare crimele statului comunist, distrugerea oamenilor, deportarile, inchisorile furstul proprietatilor adcerea la saracie, foame in mintea augustilor de la puterea lumii sunt fapte norale pe care orice stat le poate efectua.
    In fapt Corneliu Coposu a fost consitient ca este in fata unui joc politic contrafacut ca nu exista libertate si democratie si ca nu se doreste un stat de drept si ca cei rai au fost unsi la putere perpetua iar oamenii la scalivie.

  11. Nu, domnule Profesor, noi nu am avut un Havel asa cum sustineti dvs. si-mi voi argumenta pozitia. Cand spunem „Havel” eu nu inteleg numai individul impreuna cu faptele acestuia ca dizident dar si Havel presedinte si lider incontestabil al politicii Cehoslovaciei post-comuniste intr-un tot unitar cu deciziile politice luate fiind la Putere.
    Acum, la nivel uman, il vad pe Coposu deasupra lui Havel avand in vedere mult prea cumplita detentie si post-detentie a primului. Faptul ca acest om, practic necunoscut romanilor si lumii democratice (sau ignorat de aceasta), revine dupa ’89 cu o viziune sociala si politica de o claritate morala si justitiara de sfant, a impresionat chiar pe cei mai inraiti atei iar pe multi tineri i-a convertit. Insa Coposu nu a fost un „Havel” pentru simplul motiv ca n-a avut sansa istorica de a fi la putere sau mai bine zis de a materializa politic crezu-i.

    • Asta este diferenta intre un popor care a gasit un Havel in sanul sau si unul care a gasit un Iliescu. Nu intotdeauna functioneaza zicala: fiecare popor isi are conducatorii pe care si’i merita, dar in acest caz se aplica perfect. Noi i’am avut pe presedintii stiuti. Conteaza prea putin ca unul sau altul ar fi putut fi un Havel. Ceea ce conteaza este ca nu au fost. Dar nici asta nu m’ar deranja. Sa fie ei insisi… dar sa faca ceva bun pentru tara si poporul lor nu sa se complaca in mocirla morala pa care uneori au si tupeul sa o recunoasca. Asta spune ceva despre insensibilitatea poporului la principii morale. Or, in atare situatie…. ce Havel!?… Nu putem sa spunen decat un pios: Corneliu Coposu, iarta’ne!

    • Va multumesc pentru comentariu. As dori sa precizez ca nu sustin ca dl Coposu a fost Havel-ul Romaniei. El a fost Corneliu Coposu al Romaniei. Dupa stiinta mea, in nicio alta tara post-comunista nu s-a intamplat aceasta resurectie a unui partid aparent nimicit de comunisti prin revenirea in prim-planul vietii politice a unei personalitati de o asemenea anvergura. Prin Corneliu Coposu s-a asigurat o continuitate intre viata democratica a Romaniei pre-comuniste si sansele de pluralism ale Romaniei post-totalitare. Monarhismul lui Corneliu Coposu izvora din convingerea sa, pe deplin justificata, ca la 30 decembrie 1947 oamenii Moscovei impusesera o intrerupere brutala si ilegitima a continuitatii constitutionale a statulului roman. Articolul propune si o discutie despre raportul dintre moralitate si politica. La acest capitol vad eu o convergenta intre gandirea lui Vaclav Havel si cea a lui Corneliu Coposu. Ganduri bune.

      • si io cred ca mai decent este sa spunem asha:Coposu nu a fost un Havel ,cum nici ruminii nu au fost si nu sint cehi.Havel a reushit revolutia de catifea,a actzionat civilizat cind slovacii au vrut sa se separe.a fost in acelashi timp un mare om de stat.
        sigur in societatea mocirloasa rumineasca,Coposu este aproape un sfint.dar ce a reushit ptr cei care l ar fi urmat ?si tovarasu ceausescu a reusit mult mai mult ptr ai lui,ha ha
        imi amintesc de dilema(daca intr adevar a fost !? in PNT se pot inscrie comunisti?)care a fost rezolvata imediat,iar apoi a fost mult mai simplu.latura natzionalista era acum natzionalist comunista.

    • Daca-mi permiteti, mi-e si rusine sa recunosc asa ceva astazi, insa in 1996, dar mai ales in 1992 cand a pierdut, eu eram ferm convins ca Havel-ul Romaniei este Emil Constantinescu! Cata naivitate…cata incredere am avut in toti cei de atunci: in el, in Zoe Petre, in Ciorbea, in democratii Harnagea si Georgescu de la SIE si SRI, etc. Sau si mai grav, in Lucia Hossu Longin…
      Intr-un fel si daca vrei n-ai cum sa le duci dorul. Pot fi vazuti seara de seara la Antena3.
      PS. Mai era unul care se vedea Havelul Romaniei, n-am cum sa il uit nici pe asta. Mare om, mare caracter: Nicolae Manolescu. A plecat din Alianta Civica ca sa-si faca acel penibil partid, numit PAC.

  12. Pentru verticalitatea cu care Corneliu Coposu a razbit perioada neagra de 43 de ani de cosmar comunist , ar trebui sa fim cu totii mandrii si sa ne asiguram ca la scoala copii nostrii invata despre astfel de repere romanesti.

    Pentru modul cum a stiut el sa faca politica dupa 1989, nu stiu sigur ce sa spun.
    Intr-adevar a reprezentat ancora in jurul caruia s-a constituit CDR, dar promovarea unui om de plastelina ca Emil Constantinescu, a constituit probabil o eroare majora cu consecinte pentru tara.
    Nu pot sa trec nici peste imaginea pe care i-o zugraveste Ion Ratiu in jurnalele sale,desi probabil aici este vorba doar de orgoliile personale a doi mari romani.

    Este de datoria noastra sa pastram vie memoria lui Corneliu Coposu ,ca un adevarat reper moral romanesc.

  13. Referitor la „Update”… iata ca anul 2014 a inceput bine si Boboteaza s-a transformat in Bomboteaza – cum bine speculau cei de la Kamikaze. Prima data intr-o lunga perioda de timp cand plec la birou fluierand. Bonnie and Clyde de Romania au fost condamnati (desi Dana si Adrian Nastase nu merita comparatia pentru ca nici macar clasa nu au, sunt niste escroci gainari de Dambovita). O victorie insemnata a justitiei din Romania care nu a ezitat sa il trimita dupa gratii pe nasul coruptiei post-decembriste, pe deschizatorul de drumuri in ale jafului generalizat. Am o satisfactie deosebita sa il vad pe Adrian Nastase condamnat cu executare pe timpul guvernarii USL. Chiar in vremurile cand la fraiele guvernului se afla delfinul sau copiator. Desigur, vinovatul principal este Traian Basescu.

    Inchei parafrazand din finalul filmului „Rocky”: Yo, Adrian, we did it!!!

    http://www.youtube.com/watch?v=WgScBiXkO9Y

  14. Toate cele bune la inceput de an domnule Profesor! La fel si comentatorilor! Cu scuzele de rigoare, am sa ma abat un pic de la tema,amintindu-va ca strict in termeni, Romania a avut nu doar un scriitor important demisionar din PCR, ci chiar un scriitor de un oarecare nivel, demisionar din CC al PCR! (unde avea ceva privilegii) Se numeste parca Breban, in caz ca intereseaza pe cineva. La un moment dat, Nicolae Manolescu a emis un clasament cu primii 10 autori all-time ai literaturii romane si l-a ”scapat” un pic inauntrul listei. Aici ma opresc, lasandu-i sa comenteze pe cei din bransha. Inclusiv despre modul in care s-au dezvoltat diversele mitologii in perioada post-decembrista. Dar intentia mea este sa va atrag atentia asupra unui alt aspect, strict legat de personalitatea lui Corneliu Coposu si care sigur va fi dezbatut in diferitele perioade ante sau post 20 mai a.c.. Am banuiala ca acest subiect va avea darul de a va interesa deoarece priveste natura unui anumit tip de relatie pe care Seniorul a avut-o cu Magistrul dvs.prof. Ovidiu Traznea. Nu tin sa va plictisesc acum cu detalii, dar va asigur ca sunt aspecte total ne-discutate pana in prezent in societatea romaneasca si nu ar fi exclus sa ofere unele explicatii consistente fata de degringolada generalizata de pe scena politica. In incheiere va reamintesc ca Seniorul provenea dintr-o familie cu oarecare traditie in participarea la fenomenul istoric national din ultimii 2-300 de ani si in consecinta, nu putea fi tratat cu indiferenta de un Maestru de talia prof. Traznea. Sa nu iutam ca si azi Romania sta asezata pe discipolii d-lui Profesor, dupa ce tot ei au trecut-o prin Revolutie si cei 24 de ani scursi. Se pare ca altii mai buni nu am avut de unde scoate. In masura in care va intereseaza subiectul, va stau la dispozitie cu mare drag pentru alte detalii care oricum vor apare in discutii, dar ar fi pacat ca tocmai dvs. sa lipsiti de la startul lor. Pentru orice eventualitate, Costin Borc va poate furniza numele familiei care I-a fost vecina de palier d-nului Profesor in perioada cand a locuit in cartierul Balta Alba si atunci veti intelege ca lucrurile sunt chiar de interes in relatia cu Seniorul Coposu.

  15. De acord cu toate cele scrise in articol, insa ramane o intrebare fara raspuns: ar mai fi ramas Coposu „liderul moral al Romaniei”, daca ar fi prins Conventia la putere?! Se stie ca martirii au fost, de obicei, in opozitie… Sa-mi fie iertat pesimismul usor cinic, insa cred ca ar fi sfarsit prin a fi maculat de laturile televiziunilor conduse de vestiii moguli, asa cum a patit Ion Diaconescu! Ii gaseau ele niscaiva nepoti bine situati, pe undeva…

  16. Din cand in cand, urmaresc si A3, sa vad cum mai manipuleaza.
    La o emisiune de azi, 11.01.2014, moderata de o fatuca, pe tema vizitei asistentei secretarului de stat al SUA, m-a oripilat atitudinea fostului sef al SRI in timpul guvernarii Conventiei Democrate (nu-i retin numele). Mai ceva decat oricare membru al haitei lui Gadea in ostilitatea antiamericana si antieuropeana! Seniorul Coposu s-ar rasuci in mormant daca l-ar auzi.

  17. Ma intristeaza involutia taranistilor noi nouti, care pana in 1990 nici nu stiau de PNL, PNT, ci de castelul Peles, Bran, Mihai 1 si regii Pelesului. E-adevarat ca Seniorul nu batea moneda pe Timisoara si crimele decembriste, ci numai pe monarhie, tuturora le era ceva necunoscut si departe Regele Mihai. Dar El, ca si regele veneau din alt film, dintr-o izolare de virusul comunism si gandeau imaculati, nevirusati…Pacat ca s-au risipit taranistii LUPU, PETRINA, BORC…ultimul se lauda cu stagiul lui langa Senior, dar degeaba. A fost ministru de stanga al Energiei si Vice-Premier. Nu a dat o paine la un coleg al lui de liceu, fara serviciu de 10 ani. La simpozioane se lauda…Seniorului nu-i trebuie laude, precum nici lui IISUS, ci fapte…Taranistii după 2000 sunt jalnici, nu mai au partid, l-au dat unui strainez mic si orb duhovnicesc și s-au risipit… NUUUUU s-au risipit, NUUUU existau nici atunci. Coposul era partidul-om. Restul erau pomelnice. Azi Coposul e viu, iar ei sunt morti chiar dac traiesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro