… exista, pare-se, o inevitabila pofta de identificare de fiece data cand vine vorba despre invingatori si de refuz al generalizarii cand in discutie sunt adusi invinsii. Cand vreun om de stiinta, sportiv, artist, sau scriitor castiga vreun premiu sau recunoastere internationala, il asimilam automat romanilor (sau, dupa caz, nemtilor, englezilor, francezilor, norvegienilor). Avem o tendinta instinctiva de a ne alatura castigatorilor, de a ne identifica, in masura posibilului, cu ei. Dupa cum exista si un revers al medaliei: ne lepadam de perdanti, de cei care „ne” fac de rusine, protestam impotriva generalizarilor fara continut, etc. Criminalii, afara de cazul in care sunt simpatici publicului, isi pierd automat identitatea: nu mai sunt nici romani, nici barbati, nici fumatori, nici nimic. Pe ei nu-i mai recunosc nici parintii – si poate asta e pedeapsa cea mai cumplita – sa nu te mai re-cunoasca nimeni.
Tendinta in sine e imbucuratorare, semnaland o deosebire, fie ea chiar inconstienta, intre bine si rau. Intre valoare si non-valoare. Uneori, insa, tendinta imbraca manifestari grotesti. Am mai scris despre cum atentatul din Oslo n-a folosit la nimic, n-a prilejuit nici o discutie cu miez. Cu rare exceptii, si acelea fortate (cativa politiceni de extrema dreapta au fost exclusi din partidele lor), oamenii s-au pozitionat conform preferintelor din start. Daca scopul masacrului a fost sa socheze si sa zguduie constiintele, a fost un esec pe linie. Constiintele au ramas acolo unde le gasise atentatul. Care la stanga, la stanga. Care la dreapta, la dreapta.
[Nota: Folosesc aici „stanga” si „dreapta” in sensul cel mai general si comun acceptat astazi. Acceptat, fara atentie la nuantele care fac, de cele mai multe ori, toata diferenta. Asta, insa, e o alta poveste.]
Ce nu realizeaza deocamdata „stanga” jubilanda la privirea unei „drepte” in corzi, a fost ca atentatul de la Oslo a trimis-o, in fapt, la podea, atacand-o la punctul cel mai sensibil: responsabilitatea omului fata-n fata cu responsabilitatea sistemului.
Nu voi spune nimic contestabil, daca va reamintesc ca una dintre supararile majore ale „stangii, daca nu cea mai mare dintre toate, capul rautatilor, ca sa zicem asa, il reprezinta sistemul. Sistemul e gasit vinovat pentru (mai) toate relele pamantului: pentru saracie, foamete, razboaie, chiar bunastare(a capitalista). La rastimpuri, sistemul este subsumat „factorilor sociali” – educatie, familie, venit, pozitie sociala, acces la resurse, s.a.m.d., alteori genelor – ideea, insa, ramane aceeasi: vinovat nu e omul. Vinovatii, ca si viata, sunt intotdeauna in alta parte.
Subiectul adus in discutie conteaza prea putin: daca bei, nu inveti, te droghezi, ucizi, furi sau iti inseli partenerul, vinovati sunt parintii care s-au despartit, societatea care te-a tinut in mizerie, religia care te-a indoctrinat, un cromozom Y in plus, un feromon (sau un ovul) la momentul nepotrivit, competitia spermei, s.a.m.d.. Omul, ia-l de nicaieri!
[Nota: Sunt, de buna seama, vinovat de multe dintre cele mai de sus – si inca vreo cateva pe de-asupra. Teoretic, asadar, s-ar cuveni sa fiu primul care sa sustina asemenea explicatii „in alta parte”.]
In cazul atentatelor de la 9/11 sau a altora, mai recente, era mai simplu de gasit tapul ispasitor: neo-colonialismul, nivelul scazut de viata si educatie, lipsa de perspectiva, razboaiele din Irak si Afganistan, etc.
Si tocmai aici intervine lovitura necrutatoare a masacrului de la Oslo: atentatorul traia intr-o tara (tot monarhie, doamna Udrea, tot monarhie!) cu un nivel de trai de invidiat (predominant de pe urma exporturilor de petrol), cu politici sociale bine puse la punct, in care conflictele rasiale sau interetnice erau, pana acum, mai degraba inexistente. Omul cu pricina a avut, conform propriilor marturisiri, o copilarie fericita (chiar daca parintii ii erau divortati), a beneficiat de o educatie „conform asteptarilor”, una care sa-i stimuleze creativitatea si respectul pentru diferentele culturale, a strans, din saracia lui, vreo 300,000 de euro pentru a-si duce planul la indeplinire, s.a.m.d.
Cum a-i lua-o, cum ai suci-o, a da vina pe sistem – gene, educatie, familie, venit, societate, sau mai stiu-eu-unde e aproape imposibil.
Te-ai putea astepta ca, dupa o asemenea grozavie, „stanga” sa purceada, cu toata seriozitatea, la o regandire din temelii a raporturilor dintre om si sistem. O regandire care sa scoata de la naftalina notiunea de responsabilitate personala. Dar de la responsabilitea personala la notiunea de ‘pacat’, e doar un pas mititel, cam cat cel de la ‘pacat’ la ‘salvare’. Or „stanga”, ca si „dreapta”, de altfel, se feresc de tobogane. Nu-i vina lor, de buna seama, ci a sistemului.
De unde si expresia „sistemul, bata-l vina!”
PS Acest text poate fi citit si ca partea doua a celui despre Reformatie si Contra-Reformatie. Voi reveni, cu toate acestea, asupra subiectului. Merita, cred, sa zgariem dincolo de suprafata lucrurilor, atentatelor, salariilor sau Bac-ului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
in sfarsit, un articol bun, cu substanta, aproape de dreapta. felicitari.
Articolul acesta este o gluma. In Statele Unite, care este un model de capitalism de dreapta si unde se presupune ca „responsabilitatea omului” este la cote maxime in raport cu „responsabilitatea sistemului”, se produc peste 16.000 de crime anual pe cand in Norvegia, care este un stat social, se produc in jur de 31. Adica, in Statele Unite se produc de vreo 8,5 ori mai multe crime decat in Norvegia, daca le raportam la numarul de locuitori.
articolul, subtire de tot.
victor,
http://inliniedreapta.net/lavedere/autorii-violurilor-din-oslo-raportul-politiei/
Nu inteleg de ce se despica atat firul in patru, ca traia in monarhie, ca avea nivel de trai ridicat, ca era de stanga sau de dreapta, ca era blond cu ochi albastrii etc. cand de fapt e vorba de un alienat mental. Si pe astia ii gasesti oriunde, in orice societate, de orice culoare.
Problema reala, este cum poate o societate sa ii depisteze pe astia de mici si sa ii izoleze sau sa ii trateze (de ce nu) prin tot felul de chestii de astea noi, inginerie genetica, adn etc.
Ma scoate din sarite politizarea masacrului din Norvegia. Ping-pongul dintre dreapta si stinga pe acest subiect mi se pare dezgustator. Criminalul e bolnav mintal, ar fi gasit oricind alte 1000 de motive sa-si omoare semenii: poluarea planetei, omorirea balenelor, foametea din Africa, Codex Alimentarius, OZN-urile, galagia din vecini etc.
Astept clasificarea bolilor psihice pe doctrine: bolile socialiste, bolile liberale, bolile conservatoare, bolile crestin-democrate s.a.m.d.
Pai main stream media a politizat din prima: o gramada de televiziuni de stat (CBC in Canada de exemplu – care sunt f de stinga) au sarit imediat ca e „fundamentalist crestin”, de extrema dreapta etc.
Deci stirea a fost politizata de la nastere ca sa zic asa. In timp ce in alte situatii, de exemplu maiorul ala de la Ft. Hood Texas: nu s-a stiut mare lucru despre el, a trecut mai mult de-o zi pina sa se afle ca dezaxatul a omorit oameni strigind „Allahu Akbar!”. Multi zic ca asta tine de Islam, Stinga insa nu, ba ca saracu a dus-o greu, tari sarace, exploatate de noi astia rai, crestinismul e rau si el etc etc.
In toate tragediile astea, MSM ar trebui sa spuna fara exceptie ca e vorba de-un dezaxat, sarit de pe fix etc etc care avea fixatie pe Koran/NYTimes/MeinKampf/CirligeDeRufe sau pe ce-or mai fi ei fixati. In cazul lui Breivik, sa cauti motive intr-o „opera” de 1500 de pagini inseamna sa te cobori la mintea lui. De asemenea sa spui ca daca nu-ti place multiculturalismul, aha! deci esti ca Breivik! e iarasi o prostie.
Pai asta e problema, ca intr-o monarhie, de altfel stingista ca societate, unde onor statul social este solid, un june arian cu tulburari maniacale considera ca egalitatea de sanse intre el si unii mai tuciurii pe care ar promova-o stinga este de neacceptat si „ia masuri”.
Fapta unui personaj lipsit de discernamint si judecata este apoi imediat luata in brate de cei carora le serveste scopul si exacerbata pina la „demascarea” unor deficiente ale sistemului din stat, nebunul devine profet, si prostia pe care a comis-o se transforma brusc in cruciada perfect coshera a dreptei impotriva stingii, care, a naibii!, nu vede „corect” raportul intre om si sistem si insista cu egalitatea de sanse si cu ajutorarea celor slabi.
Omul este exact ce spuneti, un alienat mental, iar fapta este o crima cu premeditare. A simple as that.
Cred ca statul norvegian trebuia sa deschida niste santiere, ca unii dintre baietii astia care au prea multa energie si prea mult timp liber sa faca putina reeducare. Pentru din astia ar trebui sa existe si la ei un „canal”. In 21 de ani de detentie, ar face si profetul asta ceva util pentru societate.
de acord cu tine, numai ca exces de energie inutilizata gasesti la toate etniile, in frunte cu cele orientale, amigo! bune lagarele de munca, dar pt TOTI cei care isi descarca muschii si nervii primprejur.
Like! +1 la toate trei (Radu Popescu, aura, Fluieratorul)
Este mult mai usor sa-l diagnostichezi din mers pe respectivul cu un grad mai mic sau mai mare de nebunie (bineinteles mergand mai departe pe drumul divortului dintre individ si responsabilitatile lui) decat sa despici firul in patru. Si bineinteles „discutia” este incununata de solutia (cam de stanga dar sa nu mai spuneti nimanui) lagarului de munca.
E intodeauna distractiv sa-i asculti pe cei care au, apriori, doar convingeri.
Daca ma gindesc mai bine, ar fi si solutia de dreapta, cea a lagarului de exterminare, doar ca mie imi plac situatiile lucrative. Exterminarea e inutila, munca nu. Daca asta ma impinge spre stinga, fie. Cit despre convingeri, incerc sa am o viata simpla, din care scenarita, mania conspiratiei si cautatul miezului din fiecare dodoasca nu fac parte. Cred ca lumea e plina de nebuni ca flacaul asta, dar nu cred ca toti fac parte din conspiratii.
Hm Hm.
La chestia cu cromozomul Y in plus, daca e vorba de XXY => sindromul Klinefelter, individul e idiot. Daca e vorba de XYY e vorba de „supermale syndrome”, cei mai multi sint natural born killers, asociali.
Acum, daca va asumati ca sinteti vinovat de un cromozom in plus (paranteza: nu va pot crede cu Klinefelter so I will assume you’re supermale) e putin mai mult decit as fi vrut de la d-voastra.
Si in rest, simplificati in argumentatie, lasind la o parte complexa retea de determinari care face ca un om sa fie un anumit om [iar o sa te superi pe mine].
Pe de alta parte, nu poti discuta nebunia decit in termeni de nebunie; gasirea unui homomorfism intre spatiul nebuniei si cel al normalitatii este iluzorie.
Cum adica „e aproape imposibil sa dai vina pe sistem” din moment ce criminalul da explicit vina pe sistem si nu o data in treacat, ci intr-un ditamai op? Cand comentatori de toata mana si politicieni din Italia pana in Romania (Iulian Urban) sustin ideile lui Breivik pe fata si spun ca sistemul multi-culti-asistential ticalosit e de vina, cu politicienii lui ticalositi si cu corectitudinea politica? Si ca trebuie sa vorbim odata deschis despre aceste roade ale politicilor de stanga si sa luam masuri la nivel de SISTEM, fiindca altfel vor aparea si alti Breiviki? Ba unii se si mira ca nu au aparut deja mai multi?
Deci hai sa scriem articole ca sa ne aflam in treaba si sa culegem lauda galeriei din linie dreapta, care a pandit si sanctionat deviatiile de stanga ale lui Fumurescu si acum are in fine ocazia sa-l ierte!
Chiar aș vrea să știu care sunt stângacii ăia care neagă existența responsabilității individuale. A spun că omul este produsul mediului, nu înseamnă a spune că individul și responsabilitatea lui nu există. Așa spun și teologii creștini, că omul este într-atâta de asemănător lui Dumnezeu, atât de mult este iubit de Dumnezeu, încât are libertatea să creadă sau să nu creadă.
Interpretată prin prisma lui Alin, fapta norvegianului este un act de afirmare (nu a responsabilităţii) ci a dreptului la responsabilitate individuală. E drept, în cazul atentatorului din Oslo, forma de manifestare a dreptului la responsabilitate este una nevrotică, ce vădeşte lipsa de alternative, dar în esenţă este un act îndreptat împotriva cocoloşirii sociale. A dădăcirii sistematice de înăbuşire a rasismului natural (ce, cu puţină sinceritate, nu poate fi negat). Aşadar, un gest disperat, de atragere a atenţiei asupra propriului discurs, aşa cum lipsa alternativelor este exprimată prin actele unui sinucigaş. Deosebirea este că sinucigaşul atrage atenţia postmortem.
Se pare că omul (generic) are, pe lîngă nevoile recunoscute, şi nevoia de a-şi asuma riscuri. Şi responsabilităţi pe măsura lor. Fiind o nevoie din clasa celor ce au dat drepturile negative, dreptul la responsabilitate individuală este unul negativ. Însă, prin naţionalizarea riscurilor, omul e nevoit să asiste, nu la amortizarea lor, ci la ocurenţa zgomotoasă a eşecurilor în gestionarea instituţională a riscurilor. Riscurile naţionalizate produc catastrofe de talie naţională (sau, după caz, mondială), pentru care, paradoxal, lipseşte asumarea responsabilităţii din partea gestionarilor lor (diverşi miniştri însărcinaţi cu administrarea drepturilor pozitive în special).
ce aiureala!
Fumurescule, 10 puncte in sondaje si prin partile tale sunt 10 puncte presupun … Ti se pare straniu ca n-au scos si norvegienii (din buzunar si peste noapte) un Patriot Act precul ala in vigoare pe acolo? E dificil de apreciat un comportament de persoane umane in adevaratul sens al cuvantului?
@ all – Estimp, am continuat sa citesc argumentele aduse in cazul Oslo. Lucrurile raman cum ne-am inteles. La stanga, de vina e retorica de dreapta, islamofoba si facistoida. Adica, sistemul. Omul e victima discursului. Pe de cealalta parte, nici dreapta nu se lasa mai prejos: vinovate sunt politicile multiculturale. Adica, ati inteles, tot sistemul. In ambele situatii, omul scapa basma curata. Trebuie sa recunoasteti ca e fascinanta aceasta obsesie a sistemului!
Asta nu inseamna ca var „stanga” si „dreapta” in aceeasi oala. „Stanga” are drept temelie vinovatia sistemului. „Dreapta” mai lasa ceva spatiu – macar cand ii mai ingaduie Dragos Paul Aligica :) – si responsabilitatii personale. Altminteri, am fi condamnati cu totii, ca sa-l parafrazez pe Sartre, la nevinovatie.
În graficul cercetătorilor de la Universitatea din Lausanne pe axa absciselor este gradul de implicare al statului în societate și în economie, pe axa ordonatelor sunt valorile după gradul de conservatorism. Sunt liberali, piețiști de stânga și de dreapta, conservatori și progresiști. Sunt conservatori adepți ai pieței și adepți ai intervenției, hotărâte, violente a statului (axa absciselor poate fi generalizată la „grad de constrângere” conținută în soluții, de stat sau individuale).
[img]
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f9/Swiss_party_politics_2007_en.png/554px-Swiss_party_politics_2007_en.png
[/img]
Într-o țară ca România nu pot fi decât etatiști. Unii vor să folosească statul pentru a stoarce mai multă muncă pentru salarii puține, inclusiv de la bugetari, alții ar folosi statul pentru a mitui aceeași mlaștină stătută.
pentru cei carora le place sa citeasca si nu numai
Deer Hunting With Jesus
_Dispatches From America’s Class War__
Joe Bageant (2007) http://www.joebageant.com/
cititi direct capitolul 5: The Covert KingdomThey Plead Upon the Blood of Jesus for a Theocratic State
la pagina 87
http://www.scribd.com/doc/36278444/Bageant-Joe-Deer-Hunting-With-Jesus
Alin, cred ca jubilatia ta ideologica privind pretinsa lovitura pe care ar fi primit-o stanga in moalele capului este total gratuita. Paradigma referitoare la responsabilitatea individului si responsabilitatea sistemului ramane in picioare, fiind bine-merci, pentru ca in satul global nu prea mai este vorba, in primul rand, de responsabilitatea sistemului national, ci a celui international.
Daca vei binevoi sa analizezi mesajele „manifestului” ucigasului din Norvegia vei constata ca acestea nu sunt, in niciun fel, semnificative pentru mediul politic si cultural norvegian. In mod evident acestea sunt nutrite de obsesii politizante venite din afara spatiului national-statal.
Atunci cand Breivik, referindu-se la cei 77 de oameni nevinovati pe care i-a masacrat in mod bestial, afirma ca „A fost crud, dar a fost necesar”, oricine poate recunoaste cu usurinta ca funestul personaj si-a hranit falsa „vitejie” sau falsul „:eroism” din meniul politic numit „politically correct”, care poate fi comandat la liber in sistemul global.