joi, martie 28, 2024

Cum se lasă Europa copleşită de anxietăţi, probleme şi adversari

Pe 4 martie, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez François Hollande s-au întâlnit la palatal Elysee din Paris ca să îşi armonizeze poziţiile în vederea summit-ului deicisiv UE-Turcia din 7 martie privind imigraţia. Intr-o atmosferă glacială, doamna de fier a afirmat că nu trebuie aplicate soluţii unilaterale de închidere a graniţelor (aluzie clară la Austria, Ungaria, Croaţia, Slovenia) iar Grecia şi Turcia ar trebui ajutate la nivel european să gestioneze situaţia valului de refugiaţi ce nu dă semne de terminare. „Protejarea mai bună a graniţelor externe, împiedicarea imigraţiei ilegale dinspre Turcia şi expulzarea migranţilor în Turcia şi Grecia, sunt acţiuni care vor ajuta la adăpostirea refugiaţilor” a afirmat ea. Iar Hollande a repetat cu obstinaţie mesajul de liniştire a opiniei publice franceze puternic atinsă de sindromul Eurabiei, de obsesia invaziei tacite a musulmanilor, atât de bine redată de romancierul Michel Houellebecq în best-seller-ul “Supunerea” (in care un islamic ajunge preşedintele Franţei). Parisul va primi deci maximum 30.000 de refugiaţi, cifră ridicol de mică faţă de ceea ce a primit deja Germania. Totuşi să nu uităm că islamiştii au comis în 2015 atacuri teroriste in Paris, soldate cu peste 100 de morţi pe când in Germania au fost cel mult tentative, rare şi puţine. Explicaţia esenţială constă în rolul activ al Franţei in campania contra ISIS din Siria şi a altor grupări teroriste precum e cazul in Mali, dar şi în marginalizarea socio-economică a musulmanilor de la periferia marilor oraşe franceze.

În 2014-2015, existenţa simultană a unor războaie civile majore în Siria, Libia şi Yemen, precum şi a unora de talie mai redusă în Africa subsahariană – Sudanul de Sud şi Republica Centrafricană, plus conflictul de joasă intensitate din Mali – a generat fluxuri extrem de numeroase de imigranţi, care au copleşit unele ţări member ale UE precum Grecia, Ungaria şi Germania. S-a ajuns la pragul psihologic de un milion de imigranţi pe an, cu potenţialul de a continua astfel timp de peste un deceniu. Din motive umanitare şi logistice, Grecia nu poate bloca complet accesul imigranţilor ce vin cu bărci şi plute dinspre Turcia, iar cooperarea navală greco-turcă nu este una dezvoltată, în ciuda apartenenţei celor două state la NATO. De asemenea, Libia ca stat eşuat serveşte ca placă turnantă a imigranţilor dinspre Africa subsahariană.

Venirea a aproape un million de imigranţi in UE (mult mai mulţi ca in anii anteriori), în anul 2015 şi a peste 120.000 în primele două luni ale acestui an, a generat resentimente din partea multor europeni, extremism, intoleranţă şi s-a constatat şi intensificarea fenomenului terorismului islamist, exemplul tipic fiind atentatale de la Paris din ianuarie şi noiembrie 2015 comise de Al Qaeda şi ulterior de ISIS (Da’esh). Criza imigranţilor a scos la iveală şi tendinţa liderilor europeni de a reacţiona emoţional şi a gestiona problema mai ales în funcţie de preferinţele electoratului naţional, nu de interesul strategic paneuropean. Dar în ce priveşte refugiaţii, Germania a dat iniţial tonul cerând primirea lor fără discriminare, vorbind de cote obligatorii şi de solidaritate obligatory între ţările membre. Iniţial Franţa a susţinut aceste idei, de pildă cotele obligatorii, în dauna Grupului de la Vişegrad care s-a opus sistemului de cote şi a propus primirea unui număr mic, de preferinţă creştini din Ucraina sau din ţările arabe. Ulterior Franţa a început să critice sistemul cotelor obligatorii, afirmând că va primi câteva zeci de mii de refugiaţi şi atât.  Acest lucru arată că modelul federalist de integrare europeană, preferat de germani dar şi de liderii Comisiei Europene (Barroso apoi Junker), nu are perspective prea bune de avansare, fiind puternic contestat nu doar de Marea Britanie ci şi de Ungaria, Polonia, Cehia etc.

Confruntate cu situaţia de criză, ţările europene au suspendat iniţial aplicarea regulamentelor de la Dublin III, ulterior s-au divizat în ce priveşte cotele de refugiaţi, iar naţionalismul şi populismul au înflorit în state precum Polonia, Ungaria dar şi Austria, Olanda etc. Apelul preşedintelui Comisiei Europene, J.C. Junker, din 9 septembrie 2015, ca Europa să primească fără stavile imigranţii, din motive etice şi umanitare, şi să îi impartă prin sistemul de cote, s-a lovit imediat de reacţii preponderant negative. Doar Germania a sprijinit clar aceste idei. Nici măcar Spaţiul Schengen nu s-a dovedit o pavăză eficace în faţa acestei provocări imigraţioniste: Grecia, stat membru, nu a fost capabilă să îşi securizeze corect graniţele maritime şi terestre, în timp ce România şi Bulgaria, deşi nu sunt state Schengen (şi nici nu au fost luate cu asalt de imigranţi), şi-au controlat acceptabil graniţele terestre şi maritime, dovedindu-se oarecum mai competente decât Grecia.

A devenit evident că UE nu are o soluţie strategică pe termen lung spre a gestiona problema refugiaţilor iar statele, membre nu pot depăţi sensibilităţile naţionale şi interesele de grup regionale. Gardurile ridicate de Budapesta la graniţele cu vecini precum Serbia, dar şi ameninţarea de a face la fel cu România, au intensificat imaginea Europei de cetate asediată, sugerând în exterior mai degrabă panică.

Dar cum s-ar putea opri fluxurile de imigranţi dinspre Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa fără o corectare in situ a factorilor declanşatori? Câtă vreme continuă luptele în Siria între armata fidelă Damascului (susţinută de Rusia, Iran şi Hezbollah) şi rebelii ajutataţi mai ales de SUA, de Turcia şi Arabia Saudită, cu implicarea ISIS in violenţe, fluxul migraţionist va continua neabătut iar Turcia nu va avea motivaţie economică şi politică suficientă spre a bloca aceste fluxuri sau a nu mai permite intrarea altor refugiaţi. Iar până ce Libia nu se va stabiliza şi cele două guverne rivale nu vor ajunge la un acord prin care să unifice conducerea centrală şi să elimine din Sirte prezenţa ISIS, nimic nu va împiedica imigranţii africani să plece de pe coasta Libiei către ţărmurile mediteraneene ale UE. Ca reacţie, Uniunea a lansat prima fază a operaţiunii EUNAVFOR MED – Sophia în iunie 2015, la care contribuie 22 de state membre, în scopul de a bloca şi descuraja traficul de fiinţe umane în Mediterana. În faza a doua, se va proceda la arestarea şi blocarea, confiscarea vaselor traficanţilor, iar in a treia la arestarea traficanţilor. Ca să atace şi să distrugă vasele acestora chiar lângă coasta Libiei sau la ţărm, e nevoie de acordul guvernului libian şi de înşiinţarea C.S. al ONU. De aceea, prioritatea UE este să elimine ISIS din Libia şi să ajute la coagularea unui guvern care să administreze unitar ţara, in locul celor două existente acum. În acest scop, UE beneficiază de ajutorul SUA care deja a efectuat bombardamente contra ISIS şi a altor grupuri islamiste în Libia.

La finele anului 2015 s-a anunţat că actuala structuă de protecţie a frontierelor externe europene FRONTEX va fi înlocuită cu o mare agenţie europeană de pază a frontierelor comune, terestre şi maritime – European Border and Coast Guard. Noua structură, propusă de Comisia Europeană, se va baza pe 1.500 de agenţi de frontieră, desfăşurabili în trei zile, cu posibilitatea trimiterii de operative şi agenţi de legătură şi în ţări terţe, care nu fac parte din Uniunea Europeană, precum Libia, Serbia şi Macedonia, şi având un buget de 322 de milioane de euro, până în 2020. Un viitor “European Return Office” se va ocupa de deportarea imigranţilor veniţi din ţări considerate “sigure”, unde viaţa nu le e in pericol iminent, înapoi în statele lor, pe baza recunoaşterii unui document “standard European travel document for return”. Agenţia, cu un staff permanent de 1000 de persoane, va putea să îşi transfere angajaţii între ţările membre ale UE, fără să aibă nevoie de acordul fiecărui stat.[i] Vor exista ofiţeri de legătură intre state şi noua agenţie şi se va evalua capacitatea fiecărui stat de a îşi păzi graniţele. Un centru de analiză şi monitorizare a riscului va fi creat spre a supraveghea şi estima fluxurile migratorii şi vulnerabilităţile securităţii europene. EBCG va coopera strâns cu Agenţia Europeană de Control a Pescuitului (EFCA) şi Agenţia Europeană a Siguranţei Maritime, prin acţiuni comune de supraveghere şi combatere a crimei organizate şi terorismului.

Spaţiul Schengen se găseşte sub asalt şi este tot mai contestat. „Trebuie să schimbăm codul Schengen pentru a-i verifica pe toţi cei care părăsesc Uniunea Europeană şi care se întorc în Uniunea Europeană, indiferent dacă au paşaport emis în Uniunea Europeană sau în afara ei. Trebuie să ştim cine iese şi cine vine, pentru că militanţii terorişti străini au, de cele mai multe ori, paşapoarte emise în UE” afirma Frans Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene în decembrie 2015. Este clar că UE nu poate exista ca entitate ce asigură ordinea, prosperitatea şi pacea în interiorul graniţelor sale fără a avea un sistem eficient de gestionare a acestora.

Ideea unei „legiuni străine europene” propusă de expertul britanic Edward Lucas – formată din imigranţi provenind din afara UE – spre a asigura UE o forţă de şoc cu care să stabilizeze ţări eşuate din MENA şi să combată terorismul înainte să ajungă în Europa trebuie acceptată cu titlul de posibil scenariu de viitor, pentru a compensa lipsa de apetit pentru trebuir militare a majorităţii tinerilor europeni din ziua de azi.[ii] Însă o asemenea măsură nu poate soluţiona cauzele fundamentale care produc refugiaţii şi statele eşuate din Sud. Desigur, UE nu e vinovată direct de emergenţa Statului Islamic în Irak şi Siria (mai nou şi în Libia), de războaiele civile din MENA şi nici de principalele efecte negative ale Primăverii Arabe. Dictatorii din regiune au refuzat să înceapă reformele necesare, din teama de a nu ceda pârghiile puterii. Europa nu putea doborî dictatori arabi în scop preventiv, adică nu avea bază legală spre a se amesteca în treburile unor state vecine suverane. Iar principiul condiţionalităţii nu funcţionează pentru state care nu vor să adere la UE sau nu au sprijinul necesar în cadrul Uniunii. Dar dacă UE ar fi avut forţele militare necesare, doctrina strategică şi voinţa politică de a interveni în zonele de conflict încă din 2011-2012, ar fi putut poate preveni o parte din evenimentele ulterioare, cum ar fi catastrofa umanitară a refugiaţilor.

Lucrurile nu stau bine nici in prezent. Germania şi Franţa nu reuşesc să convingă Turcia să accepte patrularea navelor NATO în Marea Egee, deoarece Ankara are de cel puţin zece ani o doctrină a non-implicării puterilor din afara regiunii în zona Marea Neagră-Marea Mediterană. In schimb UE s-a pripit şi a oferit Turciei in noiembrie anul trecut 3 miliarde euro in tranşe (şi promisiunea integrării europene accelerate), ca să ţină imigranţii pe teritoriul ei, desigur un şantaj penibil la adresa Bruxelles-ului, din partea unui preşedinte Erdogan devenit un cvasi-dictator care nu mai suportă nici un fel de critici pe plan intern. Nici măcar ostilitatea Ankarei faţă de Moscova nu aduce ceva clar pozitiv pentru UE şi NATO, nefiind o acţiune integrată în strategiile asumate de cele două organizaţii ci o răbufnire de orgoliu naţionalist. Nu uitaţi că tot Turcia a blocat adesea cooperarea militară UE-NATO prin mecanismul “Berlin plus”, spre a nu permite accesul Ciprului de Sud ori Maltei la date sensibile. Degeaba discută frecvent Donald Tusk, preşedintele Consiliului European cu Erdogan şi Davutoglu, e puţin probabil să obţină altceva de la aceştia în afară de minciuni poleite şi zâmbete false. Nivi doamna Merkel nu va avea success finalmente. Devine clar că Turcia e mult prea obsedată de eşecul intern şi extern ca să mai poată fi un partener strategic real pentru UE. Iar cu abuzurile sale flagrante faţă de presa de opoziţie (a se vedea cazul publicaţiei Zaman, oprită de la funcţionare prin forţă de către oficialităţi) şi faţă de minorităţi (kurzii, alewiţii), Turcia chiar nu are ce căuta in UE dacă va continua pe aceleaşi coordonate.

În ce o priveşte, Rusia are şi ea partea ei de vină. Atacând şi bombardând civili in Siria, pretextând lupta contra ISIS, ajutând de fapt tabăra preşedintelui Bashar Assad să păstreze zona de vest a ţării, într-un conflict civil sectar care a făcut peste 250.000 de morţi din 2011 în prezent, a potenţat conflictul şi a contribuit şi ea la formarea unor valuri imense de refugiaţi, care au luat cu asalt Europa de Sud-Est (Balcanii) şi mai ales pe cea de Vest (destinaţia finală fiind in special Germania). In timp ce liderilor europeni parcă le e ruşine să urecheze Rusia pe această temă, America nu are astfel de complexe inutile. În martie 2016, generalul  “yankeu” Philip Breedlove, Comandant Suprem Aliat in Europa (SACEUR) a acuzat în fața Comisiei pentru forțe armate a Senatului SUA, Rusia şi regimul de la Damasc că destabilizează Europa în mod voluntar. ”Împreună, Rusia și regimul lui Bashar al-Assad utilizează deliberat migrația ca o armă pentru a încerca să copleșească structurile europene și să spargă hotărârea europenilor”.[iii] Deşi nu se poate dovedi intenţia clară a Rusiei de a contribui la valurile de imigranţi către Europa, efectul în sine s-a manifestat. Din păcate, UE nu are un mecanism de rezistenţă politică şi militară la “asediul” Rusiei, inclusiv prin război hibrid, atac cibernetic şi dezinformare. Europa se bazează pe NATO şi mai ales pe SUA ca să descurajeze Rusia. Nu este de ajuns din păcate. Rusia ar trebui tratată într-un mod mai tranşant pentru rolul ei nefast în diverse conflicte regionale.

Se spune adesea că Primăvara Arabă a eşuat şi s-a transformat în « iarnă » arabă, după anul euforic 2011. Pornită din agitaţia segmentelor sărace ale populaţiilor, mai ales din zona micilor oraşe de provincie, această revoltă a avut printre cauze nu doar intoleranţa crescândă la dictaturi, la abuzurile unor regimuri osificate, urbanizarea rapidă, haotică, ci şi succesiunea unor recolte cerealiere proaste (pe fondul schimbărilor climatice globale)[iv], apoi creşterea preţurilor bunurilor de consum, în ţări arabe cu şomaj masiv şi exces de populaţie tânără. MENA (Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) este una dintre regiunile lumii cu cele mai mari importuri de hrană iar în 2010 seceta a redus oferta de grâne din Rusia, Ucraina şi Argentina, ridicând rapid preţurile la nivel mondial. In timp ce monarhiile petroliere de tipul Arabiei Saudite sau E.A.U. au scăpat valului revoluţionar oferind subsidii băneşti populaţiilor lor, nu acelaşi lucru se poate spune despre republicile conduse cu mână forte de dictatori asemănători lui Saddam Hussein, fostul lider din Irak. Dacă Siria şi Irak, Yemen şi Libia, luate împreună, nu presupun un bazin uman mai mare de 90 de milioane locuitori, exista perspectiva sumbră ca mai multe state din Africa subsahariană să colapseze simultan generând milioane de refugiaţi spre Europa. Să ne imaginăm că Nigeria, Ciad, Cote d’Ivoire, Niger, Mali, Republica Centrafricană, Sudanul de Sud, Somalia ajung să cunoască anarhia internă şi lupte deosebit de violente, pe fond tribal şi religios. In trecut Somalia şi Congo au cunoscut astfel de fenomene grave dar nu au alimentat prea serios imigraţia spre Europa, ci mai ales spre state vecine. Statele menţionate mai sus pot “inunda” cu milioane de refugiaţi nedoriţi Europa timp de decenii. Cum poate Europa să ii primească pe toţi, la grămadă, fără a îi obliga de pildă să semneze un fel de contrat social care să le spună ce au şi ce nu au voie să facă (de pildă felul in care îşi practică religia, interacţiunea cu localnicii şi cu populaţia evreiască europeană, comportamentul faţă de femei), sub pedeapsa expulzării rapide în caz de necesitate.

Nexus-ul periculos dintre seceta datorată încălzirii climei planetare, recoltele cerealiere diminuate, slăbiciunea statelor măcinate de conflicte interne, explozia demografică, şomaj şi creşterea preţurilor la produsele de bază va constitui probabil provocarea majoră de securitate, pe termen lung, pentru statele UE, şi nu doar pentru cele mai bogate, din Vest. Cu efecte socio-economice poate mai grave decât cele asociate activităţilor revizioniste şi subversive ale Federaţiei Ruse. Intre timp UE pare tot mai nesigură pe susţinerea statelor member, tot mai puţin dornică să îşi reia extinderea spre Est (Claude Junker, comisarul şef, anunţa recent şi total neinspirat că Ucraina nu are şanse de integrare în viitorul previzibil), speriată de perspectiva unui Brexit tot mai probabil şi incapabilă măcar de acţiuni preventive consistente. Şi fără perspectiva clară de a fi salvată in extremis de America, din nou. Un imperiu postmodern care se stinge lent, agonizând înainte să fi ajuns la apogeul puterii sale posibile şi dezirabile….

Note:


[i] A EUROPEAN BORDER AND COAST GUARD, http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/securing-eu-borders/fact-sheets/docs/a_european_border_and_coast_guard_en.pdf, accesat pe 3 februarie 2016.

[ii] Edward Lucas, “O legiune straina a Europei”, https://www.contributors.ro/editorial/o-legiune-straina-a-europei/, 17 februarie 2016.

[iii] “Generalul Philip Breedlove: Moscova și Damascul folosesc refugiații sirieni ca armă contra Europei”, http://www.agerpres.ro/externe/2016/03/01/generalul-philip-breedlove-moscova-si-damascul-folosesc-refugiatii-sirieni-ca-arma-contra-europei-20-56-32

[iv] Ines Perez, „Climate Change and Rising Food Prices Heightened Arab Spring”, http://www.scientificamerican.com/article/climate-change-and-rising-food-prices-heightened-arab-spring/, 4 March 2013.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Un text foarte bine scris, documentat, concis (raportat la imensitatea subiectului) dar si complex, ca si realitatea pe care o analizeaza, dupa citirea caruia te gandesti cum sa emigrezi cat mai departe de Europa.

    Cateva observatii:

    „.în timp ce România şi Bulgaria, deşi nu sunt state Schengen (şi nici nu au fost luate cu asalt de imigranţi), şi-au controlat acceptabil graniţele terestre şi maritime, dovedindu-se oarecum mai competente decât Grecia.”.- asaltul refugiatilor asupra BG si RO este incomparabil cu cel asupra Greciei sau Macedoniei (asa cum si spuneti) deci nu ai cum sa tragi o concluzie despre vreo presupusa competenta

    Francezii astia sunt absolut penibili. De unde la inceput s-au sumetit la noi urat cand Mutu’ a marait impotriva cotelor, acum au ajuns sa se declare ferm impotriva acestui sistem.

    „Noua structură, propusă de Comisia Europeană, se va baza pe 1.500 de agenţi de frontieră, desfăşurabili în trei zile” – o picatura intr-un ocean

    ” UE nu e vinovată direct de emergenţa Statului Islamic în Irak şi Siria (mai nou şi în Libia), de războaiele civile din MENA şi nici de principalele efecte negative ale Primăverii Arabe.”- Nu e vinovata direct, dar implicarea sa nula in dezvoltarea economica si sociala a zonelor sursa ale valului migrator este una din cauzele situatiei de azi. Daca UE nu e in stare sa reactioneze coerent si eficace cand criza e in toi, de ce ne-am mirat totusi ca nu au actionat cu decenii in urma cand nu era niciun pericol la orizont. Poate asta ar fi o lectie buna pt toate statele dezvoltate: nu te poti bucura de prosperitate si pace daca nu le raspandesti si catre vecinii mai putini norocosi.

    „Cum poate Europa să ii primească pe toţi, la grămadă, fără a îi obliga de pildă să semneze un fel de contrat social care să le spună ce au şi ce nu au voie să facă (de pildă felul in care îşi practică religia, interacţiunea cu localnicii şi cu populaţia evreiască europeană, comportamentul faţă de femei), sub pedeapsa expulzării rapide în caz de necesitate.” Contractul social aplicat astazi refugiatilor e o idee interesanta dar cheia este cea a educatiei. Degeaba semneaza ei contracte sociale daca nu sunt in stare sa produca valoare si sa internalizeze normele din aceste contracte. Pana sa apuci sa ii expulzezi ai avea mari batai de cap si apoi unde sa ii expulzezi si cu ce costuri?

    • Prietene, UE chiar a incercat sa ajute regiunea, chiar este primul inversor, dar nu-i asa usor, explozia demografica ineaca orice ajutor, nu exista cultura muncii si disciplinei in unele zone din orientul apropiat sau africa de nord. De ce mii de miliarde au luat drumul spre china si asia si nu s-au oprit in africa sau orient ?Un ex. ambasador scotea in evidenta risipa cronica din Arabia Saudita, populatia pleaca in vacanta si lasa aerul conditionat in casa functionand. Prosperitatea nu-i mereu reteta perfecta, turbulentele din paris, au de a face mai mult cu lipsa de educatie si acceptarea modernitatii. Exista acum si un razboi civil intre siiti si suniti, un razboi ancestral. In zona elitele par ca au nivelul pe care il aveau europenii prin 1910, a trebuit sa faca doua razboaie pustiitoare ca sa le vina mintile la cap. Vezi cazul Algeriei unde populatia nu s-a aruncat la turbulente violente azi, pt. ca aveau lectia din anii 90, cu atentate zilnice. In unele zone harta trebuie redesenata, cea ce nu-i deloc usor, pt. ca granitele au fost facute pe baza intereselor imperiale de acum 70 de ani, care nu mai sunt de actualitate, irak, siria, yemen sunt primele pe lista. Pt. dv. discutia despre viitorul Califat scris in profetiile coranului va face sa zambiti, dar in orient exista milioane de oameni care cred literal in el, iar, pt. siiti sau suniti este important cine castiga suprematia in lumea musulmana, castigatorul va face Califatul.

  2. Poate ca un stat european puternic este capabil sa asimileze si sa „converteasca” la valorile sale unul sau doua milioane de musulmani tineri. E posibil ca Germania sa fie convinsa ca poate castiga „pariul” asta. Cu institutii de impunere a legii puternice si hotarate, este posibil ca, in 5 sau 10 ani, sa se arate beneficiile primirii emigrantilor in Germania, iar liderii ei de azi sa fie laudati, atunci. In egala masura, este posibil ca, in 5 sau 10 ani, sa se descopere ca liderii Germaniei au gresit, cu sau fara intentie, in problema emigrantilor.
    Mie mi-e greu sa cred ca Germania n-a avut un plan, inca de la inceput, in problema emigrantilor. Poate nu a prevazut chiar toate consecintele pe termen scurt, dar mi-e greu sa cred ca nu a avut un plan. Ramane de vazut daca planul e reusit sau nu.
    Eu nu m-as grabi sa cant prohodul Europei, deocamdata. Vor mai trece ani buni, pana cand invingatorii „razboiului mondial hibrid” de azi vor putea fi banuiti. Deocamdata, se pierd si se castiga doar batalii.
    Pe fondul modificarilor climatice, exodul din zonele aride ale planetei are sanse sa devina ceva la ordinea zilei, in 10, 20 sau 30 de ani. Cu sau fara razboi, oamenii vor pleca din zonele aride si vor migra catre o viata mai buna. Solutiile trebuie cautate astazi si, pentru a fi eficiente si de durata, trebuie sa vizeze cauzele.

    • Nu iei in calcul un deteliu, ca germania a fost desnazificata dupa al doilea razboi mondial, dar birocratul german isi face treaba cu obsesie, asa ca populatia nu numai ca a fost desnazificata dar si spalata la creier. Pur si simplu, in germania le este rusine sa apere germanismul. Germanii au un compex sa nu-i acuzi ca sunt nazisti si rasisti. UE daca are de lider Germania este ca si cand ai avea de lider un general eunuc.

      • Ca forma, imi pare un comentariu lipit direct din Google Translate. Nu pot presupune in ce limba ar fi originalul.
        Daca ne detasam si intram in amanunte, putem descoperi ca toti suntem spalati pe creier, intr-un fel sau altul. Difera doar marca detergentului. :) Si fiecare dintre noi e convins ca detergentul lui e cel mai bun. :)

    • Cu cine sa castige pariul cu imamii si cu moscheele subterane(din subsoluri)?Cu declaratiile fara perdea ale acestora ca islamul va cucerii lumea? Cu conceptul ca terenul unde se afla o moschee este teren al califatului?etc

      • Nu am raspunsuri la aceste intrebari. De aceea am scris „e posibil”, in comentariul meu.
        In esenta, cred ca sunt doua variante:
        – fie Allah le-a luat mintile politicienilor germani si acestia au decis sa primeasca emigrantii;
        – fie Germania a avut / are un plan, plan care poate reusi sau esua. Dar trebuie sa treaca ceva timp, pana la clarificare… orice verdict dat acum e prematur, zic eu…

    • Nope.

      Germania nu va reusi integrarea noului val de musulmani. A esuat lamentabil in integrarea turcilor adusi acum 40-50 de ani ca muncitori. E adevarat ca ideea era atunci ca muncitorii turci se vor intoarce in Turcia odata ce vor prinde ceva cheag asa ca eforturile de integrare au fost marginale. Insa turcii nu s-au intors in Turcia. Ceea ce e de inteles. Ei au ramas in Germania. Ei sau copii lor si-au adus neveste de prin fundul Anatoliei pe care le-au oprimat in Germania cea libera si democrata asa cum nu-si puteau permite sa o faca in Turcia cea seculara pana la venirea la putere a lui Erdogan. Incet incet a crescut in Germania o generatie de turci mai intunecati la minte ca taranii din fundul Anatoliei. Cea mai mare parte a celei de a doua si a treia generatii de turci din Germania nu mai sunt nici turci si nici n-au ajuns vreodata germani. Ei se identifica in primul rand ca musulmani. Cu educatie precara, neintegrati, someri, frustrati si nutrind o ura tot mai crancena impotriva Germaniei si a Europei in particular.

      Nu vad cum si de ce musulmanii veniti in zilele noastre din Siria, Irak, Pakistan, Afganistan, Bangladesh vor putea fi integrati. Ei au educatie mult mai precara ca prima generatie de imigranti turci. Nu au cultura muncii, nu au mintile deschise si sunt deja adepti ai formelor cele mai intunecate ale Islamului. In plus nici nu trebuie sa munceasca. Vor trai vesnic din ajutoare sociale, la marginea societatii germane, in comunitati compacte fara interactiune cu lumea libera.

      Daca nu se intampla ceva semnificativ in viitorul apropiat pentru inversarea acestei stari de lucruri (deportari in masa ale ilegelilor, etc.), viitorul Germaniei si al Europei in general devine tot mai gri si mai tulbure. Vae Victis!

        • Deloc. Nu mi-e clar dacă Rusia sau musulmanii sunt răul cel mai mare. Dar cum deja mai bine de jumătate din recruții armatei roșii sunt musulmani, probabil că Rusia va îmbina armonios cele două rele :-) :-) :-) Mai ales dacă ne gndim că are un arsenal nulear imens ce într-o bună zi, cu un strop de ghinion, ar putea ajunge în slujba islamului.

          Oricum asocierea cu Rusia nu a făcut bine niciodată României. Locul României e in UE și NATO dincolo de orice dubii. Însă Romania are un drept de vot și unul de veto (în anumite situații). Ele trebuie exercitate în mod responsabil în intersul națiunii și al civilizației europene și nicidecum pentru a da bine la apostolii corectitudinii politice.

      • Fiind atatea variabile implicate si fiindca sunt convins ca n-am acces la informatii complete, eu ma feresc sa afirm raspicat ca-i alba sau neagra si sa fac profetzii.
        Cel putin in Frankfurt exista o comunitate turceasca bine dezvoltata. Musulmani, carevasazica. Au fost atentate sinucigase in Frankfurt?
        Spuneti ca a doua si a treia generatie nu-s nici turci, nici germani. De ce credeti ca Germania-si doreste ca ei sa fie „germani 100%”, cata vreme isi fac treaba, sunt disciplinati si platesc taxe?
        N-am putut sa nu remarc, in tari europene dezvoltate, ca sambata si duminica vedeai lucrand preponderent emigranti cu tenul mai mult sau mai putin masliniu (nu sunt rasist, dar nu mi-a venit in cap alta exprimare). Prin magazine, prin parcari publice, prin metrou etc. In cursul saptamanii, vedeai si „caucazieni” in posturile respective, dar nu sambata si duminica.
        Poate ca, „de facto” exista mai multe categorii de cetateni, in tarile dezvoltate. Nu stiu daca e corect sau nu, dar, cata vreme oamenii aia locuiesc si muncesc acolo, poate insemna ca le e mai bine decat in alta parte. Mai ales daca ei AU ALES sa vina acolo si sa se integreze.

        • Iată aici imaginile unei răzmerițe turcești la Frankfurt. Anul trecut:

          https://www.youtube.com/watch?v=h3DwXZoZwmU

          Vă recomand de asemenea cu căldură să vizitați cartierele berlineze din jurul Neukolln (zona vechiului aeroport de la Tempelhoff, Treptow, etc.). Acolo unde vă simțiți ca la Cairo. Unde peste jumătate din locuitori sunt șomeri trăind exclusiv din pomana statului trăgnd melancolic cât e ziua de lungă din narghilele și dezbătnâd aprins în turcă sau arabă problemele fundamentale ale lumii contemporane în mijlocul unei mizerii de neimaginat. Femeile umblă pe stradă împachetate ca niște mumii, iar puradei murdari țipau pe străzi în loc să fie la școală. Asta într-o țară care pretinde că are un deficit de forță de muncă de pe ste 2 milioane de oameni…

          Cât despre atentate, dacă tot veni vorba de Frankfurt, eram acolo la aeroport la începutul lui Martie 2011 într-o călătorie cu treburi in Germania. În acea zi un angajat musulman habotnic (bosniac sau albanez, nu mai rețin precis) al aeroportului deschisese focul (de unde naiba avea armă în Germania în aeroport?!?!) asupra pasagerilor. A omorât doi sau trei si a rănit alți câțiva. Spre stupefacția mea media germana nu a suflat o vorbă în zilele următoare. Deci terorismul islamic există și în Germania. Doar că e ținut sub preș până se întâmplă halimaua aia mare ce nu va mai putea fi dosită.

          • De astea doua ce spui:

            1. Şcolile şi cafenelele din Germania au şters din meniul lor carnea de porc pentru a nu “ofensa migranţii musulmani”, a dezvăluit un politician de top.
            Membrii partidului cancelarului german Angela Merkel luptă pentru a păstra carnea de porc în meniuri, aceasta făcând parte din cultura germană. Daniel Gunther, un reprezentant al partidului, susține că produsele din porc au fost scoase din meniurile scolilor, creșe și cantinele de pe întreg teritoriul țării, mai notează publicaţia.
            “Protejarea minorităților, chiar şi din motive religioase, nu înseamnă că majoritatea trebuie condusă de asemenea considerații”, a declarat acesta, precizând că cei care nu vor să mănânce carne de porc, nu sunt obligati să o facă.
            Stirea originala in : http://www.express.co.uk/news/world/650246/Germany-bans-pork-cafes-schools-offending-Muslim-migrants

            2. Potențiala nouă țintă a ISIS ar fi Tunisia, din Africa de Nord, asta după ce gruparea teroristă a reușit să ajungă și în Libia.
            Potrivit companiei strategice The Soufan Group, probabilitatea rezidă în faptul că gruparea jihadistă se va “folosi de pozițiile sale din Libia pentru a submina stabilitatea din Tunisia” și va aștepta ca guvernul să ezite să ia măsuri.
            “Câtă vreme gruparea își va păstra baza operațională din Libia, nu mai sunt necesare confruntări directe cu forțele de securitate tunisiene. În schimb, Statul Islamic va continua să își formeze celule în Tunisia, în speranța că incidentele teroriste repetate vor destabiliza guvernul tunisian. Dacă guvernul ezită, Statul Islamic va fi gata de atac”, explică experții The Soufan Group.

            Inteleg interesul rusilor in slabirea Europei ba chiar si pe cel al USA dar al liderikr UE nu-l inteleg. Dar este o vorba: cine plateste ceterasii comanda muzica. Asdar cine crezi ca plateste ceterasii?

            • @ ion adrian – la punctul 1 o să-ți răspund eu: ziarul ăla e un fel de Libertatea, un tabloid care îți prezintă chiar pe prima pagină stoarcerea unui furuncul.

              Iar știrea în sine pornește de la presupusa afirmație a lui Daniel Günther, un membru CDU destul de obscur din parlamentul regional din Schleswig-Holstein. Deși luarea lui de poziție în favoarea cărnii de porc, bazată pe faptul că ”face parte din cultura germană”, pare să fie reală, generalizarea ta din comentariul ăsta este doar propagandă ieftină.

              Din câte țin minte, ți-am mai spus și la un articol să nu mai faci echipă cu @DanT. Când vrem să știm ce crede Putin despre una sau alta ne uităm la Russia Today, nu la comentariile tale.

            • Tu probabl ca esti agentul de influenta al Stratforului and so on si de aceea asa cum spunea si dl director al Europei Libere dl Emil Georgescu(vezi firul despre Breexitunde am explicat povestea asta) parerile noastre sunt de multe ori similare.
              De ce esti agent de influenta ? Pentruca atunci cand contrazici si te bagi cand este cazul sa inlaturi un posibil adevar care iti deranjeaza angajatorii, in stilul diversionist -manipulator si al A3, nu vii cu argumente sau fapte ci cu atacuri la persoana nefiind cu nimic deosebit in astfel de situatii(repet ai si multe comportari normale cand interesele angajatorului o permit) de asemenea oficine kgb-iste.

  3. Uniunea Europeana a fost construita de la bun inceput pe baze gresite, nu e ceva regretabil disolutia ei. Nu a existat niciodata o identitate europeana, nici un motiv real de solidaritate, au existat mereu finlandezi, olandezi, romani, greci, germani etc.
    UE a fost mai degraba o agresiune la adresa identitatii natiunilor de pe continent, o agresiune la adresa suveranitatii statelor nationale, o golire a politicii de sensul democratic si inlocuirea ei cu decizii birocratice-imperiale de la Bruxelles.

    • @ dudu – taică-meu ar spune că ”nu mor caii când vor câinii” :)

      Eu o să încerc să fiu un pic mai civilizat și o să întreb ce desparte Framța de Germania sau Germania de Olanda într-o asemenea măsură încât să ducă la ”disoluția Uniunii”? Periferia oportunistă (România, Bulgaria, Grecia, dar și UK) poate să plece liniștită, Uniunii îi va merge mai bine fără ea, după care numita periferie se va strădui să fie readmisă.

      Statele-satelit ale Germaniei (Cehia, Austria, Slovenia, Croația) nu vor pleca nicăieri fără Germania, iar Germania are nevoie de Uniune ca de aer. Despre ”disoluția Uniunii” comentați dvs. la Rusiia Today.

    • Mi se pare interesant faptul ca referirile (pro sau contra) la UE se limiteaza, de cele mai multe ori, la componentele politica, sociala si, eventual, legislativa. Mie imi pare ca cea mai importanta componenta este cea economica/financiara/comerciala. Iar componenta economica se va intari (spun unii) cu acordul T.T.I.P. Cred ca e un cosmar pentru cei prea grabiti sa trambiteze sfarsitul Uniunii si prea dornici sa-i sape la temelie.

  4. Pe termen lung (peste 10 ani) destabilizarea Europei poate imbraca forme violente – daca nu cumva se va fi prabusit intre timp. Acum, „cei din Sud” sunt alungati de recolte slabe si razboaie religioase si tribale. Daca insa schimbarea climaterica va continua (si, pana la ora actuala, nu exista NICIO masura luata in acest sens), migratia va creste intr-un ritm apocalyptic impulsionata de lipsa APEI (potabile, agricole, etc.) despre care nu vorbeste nimeni. Deja zonele subsahariene sufera de secete prelungite (tot aici si cazul Californiei) si tendintele de desertificare incep sa fie galopante si vizibile de la un an la altul. Cecredeti ca vor face 5-600 de milioane de oameni cand nu vor mai avea apa de baut? Vor sta la coada sa cumpere pa la PET-uri? Si, conform legilor lui Murphy zonele calde si predispuse la secete sunt si cele mai populate si cele mai sarace…Viitor de aur Planeta noastra are… Sau sa vedem daca poate cineva bea …banii cand nu va mai fi apa…

  5. „Parisul va primi deci maximum 30.000 de refugiaţi, cifră ridicol de mică faţă de ceea ce a primit deja Germania.” – cifra refugiaţilor din Franţa nu e mică (vezi cifrele avansate de UK, SUA). Cifra Germaniei e ridicol de mare.
    „Împreună, Rusia și regimul lui Bashar al-Assad utilizează deliberat migrația ca o armă pentru a încerca să copleșească structurile europene și să spargă hotărârea europenilor” – zice Breedlove. El nu ştie că Turcia şi-a închis de mul graniţa, nu mai primeşte refugiaţi din Siria. Cei care vin în Europa sunt fie sirieni care sunt de ani buni în Turcia, cu mult înainte de intervenţia Rusiei, fie iraqieni, afgani, nord-africani etc.
    Îngrijorător e că Moş Teacă ăsta care suferă de paranoia conspiraţiei e comandantul trupelor aliate în Europa.
    Şi Senatul american cască gura la ce bălmăjeşte el.
    „Rusia ar trebui tratată într-un mod mai tranşant pentru rolul ei nefast în diverse conflicte regionale.” -uite unde era warmonger-ul. Şi cam ce propuneţi, concret? Cam cum aţi obliga dvs. Rusia să se retragă din Ucraina şi să nu-l mai ajute pe Assad? Când aşterneţi planurile pe hârtie să nu uitaţi un lucru: beneficiile trebuie să fie mai mari decât costurile. Este că nu mai e aşa simplu?

    • Se poate intampla ca un pelican sa incerce sa inghita un peste prea mare, care-i ramane in gat… nu-l poate inghiti de tot si nici nu-l poate regurgita…

      Rusia nu se mai retrage din Ucraina, dar e posibil ca pretul pe care-l va plati, in timp, pentru ocuparea Crimeei, sa depaseasca mult „beneficiile” despre care vorbiti.

      • „Se poate întâmpla ca un pelican să încerce să înghită un peşte prea mare, care-i rămâne în gât…” – corect. De-aia Putin n-a ocupat toată Ucraina, ci doar cât a avut nevoie: Crimea şi Donbasul. Teritorii relativ mici, cu populaţie majoritar rusească.
        În postarea mea eu vorbeam de beneficiile pe care le-ar putea avea Occidentul prin scoaterea Rusiei din Ucraina şi Siria, raportat la costurile şi riscurile la care s-ar expune prin aceste tentative. Nu se merită.

        • Iar eu, in postarea mea, vroiam sa spun ca e posibil ca si ceea ce a ocupat Rusia in Ucraina sa fie „un peste prea mare”. Vroiam sa spun ca, in timp, se poate dovedi ca repercusiunile negative (economice, de imagine etc.) ale ocuparii Crimeei sa fie insemnate.
          Nu cred ca Occidentul vizeaza sa scoata Rusia din Crimeea (mi se pare nerealist), dar sunt convins ca ocuparea Crimeei va fi „exploatata” in anii ce vin si folosita la maxim impotriva Rusiei. Cred ca e un joc de sah si cred ca reactia Rusiei la „revolutia portocalie” din Ucraina era previzibila. Cu toata osteneala „omuletilor verzi fara insemne”, astazi, toata lumea stie ca Rusia a ocupat Crimeea.
          Perceptia publica se limiteaza, in general, la „bad guys” si „good guys”. Pana la urma, conteaza doar cine-i considera pe rusi „bad guys” si cine-i considera „good guys”. :)

    • Şi ar mai fi o chestie:
      „Intre timp UE pare tot mai nesigură pe susţinerea statelor membre, tot mai puţin dornică să îşi reia extinderea spre Est (Claude Junker, comisarul şef, anunţa recent şi total neinspirat că Ucraina nu are şanse de integrare în viitorul previzibil)” – declaraţia lui Juncker (aşa îl cheamă) nu era adresată ruşilor, ucrainenilor, sau europenilor în general, ci olandezilor, care au referendum pe tema acordului de asociere UE-Ucraina şi l-ar putea respinge dacă percep acest acord ca fiind primul pas către aderarea Ucrainei la UE.
      Adică Juncker încearcă să ajute Ucraina prin această declaraţie. Nu avem de-a face cu o alegere Ucraina în afara UE / Ucraina în UE (idee pe care nu o mai susţine nici un om serios), ci cu o alegere Ucraina asociată cu UE / Ucraina fără acord de asociere.

      • UE trece printr-o criza, e evident.
        De aceea, nu scap nicio ocazie sa laud viziunea celor ce au gandit si infaptuit Parteneriatul Strategic cu SUA, desi eram membri UE si NATO si putea parea suficient. Pentru securitatea Romaniei, in aceste vremuri tulburi, parteneriatul inseamna foarte mult. Si as zice ca si pentru asanarea societatii romanesti.

  6. Cred că de actuala criză singura vinovată este Germania și d-na Merkel.D-na Merkel,din necesități neștiute dar bănuite,a jucat la trei capete:pentru ea,pentru Germania și pentru UE.Numai că ce a gândit d-na Merkel este bine pentru ea și pentru Germania,nu și pentru UE(vezi pozițiile statelor Vișegrad,România,acum și Franța și Austria.Germania nu mai știe ce să facă și în disperare de cauză a promis Turciei 3 miliarde de € și primirea accelerată în UE,scandalizând din nou UE.Pe cine a întrebat Germania atunci când a făcut aceste propuneri în numele UE?Germania deja se consideră un fel de stăpână a UE,chestie care i-a pus pe mulți pe gânduri.
    A reînceput Germania să facă(iarăși…) prostii?

  7. Ideea de „legiune straina europeana”, propusa de E. Lucas – formata din imigranti proveniti din afara UE – parca a mai fost „implementata” in antichitatea tarzie, fara prea mult succes (au contraire, as spune). Doar ca atunci nu -i zicea Uniune Europeana, ci Imperiu Roman…

    • Conteaza foarte mult perceptia despre succes in acest caz. In realitate acei foederati care au servit in armata romana si-au facut treaba multumitor si in mare masura ei au amanat prabusirea unui imperiu devenit neviabil dupa separarea sa partea sa estica. Problema nu tinea insa de ei, de cele mai multe ori au fost singura fosrta combativa in situatii de criza. Ei i-au infrant pe Huni si pe vizigoti tinand imperiul in viata. Un imperiu care insa se prabusea economic, social si politic in spatele lor. Acuzele care li se aduc sunt datorate mai degraba slabiciunilor statului roman decat calitatilor acestor soldati. Au fost turbulenti, e adevarat, au schimbat imparatii dupa bunul lor plac, iar in final au pus stapanire pe stat. Dar la ce te poti astepta de la o armata neplatita, aflata in slujba unui stat in plina dezagregare, ale carui institutii erau lipsite de orice autoritate si ai carui cetateni pierdusera orice urma de simt civic?
      Perceptia care a ramas este legata de faptul ca ei au fost cei care au pus capat imperiului, uitandu-se faptul ca imperiul supravietuia in acel moment tocmai din cauza lor.

  8. Ce nu inteleg este pozitia germaniei; de la inceput e avut pozitia celui care in sfarsit a gasit o metoda de a se sinucide, pe motiv probabil de sentiment de vinovatie, propagat de la al doilea razboi. Guvernele vest-europene actioneaza conform gaselnitelor anumitor think-tankuri, de mare influenta, a caror pozitie este distrugerea inevitabila a societatii europene in urmatorii 20-30 de ani in cazul in care UE nu adopta modelul de melting-pot American. O aberatie.

    In acelasi timp Germania s-a sinucis politic exact cand avea mai multa nevoie de a convinge prin originalitatea si inteligenta deciziilor, a capotat intr-un populism ieftin si political correctness exagerate, de care celelalte state UE au luat act; Pozitia inepta si impotenta a Germaniei a demonstrat clar ca nu e tara care sa fie locomotiva europeana, situatie sesizata inteligent de UK si speculata cu brexit – sa-i spuna lui mutu ca englezii vor intr-adevar sa iasa din UE, au speculat ca de obicei ineptitudinea germana ca sa-si asigure un statut special, spre disperarea francezilor care s-au vazut pierzatori pe mana nemtilor. UK trebuia sa fie motorul politic al UE, nu Germania si ramolitii de la Bruxelles.

    • De acord,Anglia trebuie să rămână în UE fiindcă „motorul franco-german” s-a transformat într-un fel de neo-imperialism franco-german.
      Germania a făcut mai multe greșeli succesive într-un timp scurt.
      -Nu a luat o pozițiie tranșantă față de Rusia în problema Ukrainei și a Crimeei
      -A chemat refugiații arabi în Germania,apoi ar fi vrut să-i împrăștie la alții(cică solidaritate…)
      -A cedat în fața Angliei
      -A cedat la șantajul lui Erdogan.

      Pur și simplu este de neînțeles cum într-un timp așa de scurt să se facă atâtea greșeli mari.

      • Rusia era un foarte important client pentru Rheinmetall, pentru BASF și pentru Siemens, iar Germania nu are o legislație anticorupție de tipul celor din US și UK. Companiile germane dau mită într-o veselie, ăsta e modul lor de a face afaceri. Era greu ca Germania să aibă o poziție prea tranșantă față de Rusia în condițiile astea. Există o anumită ipocrizie specific germană, money-oriented, care se poate vedea pe viu la Iohannis și la Hurezeanu, pentru cine dorește să aprofundeze subiectul :P

  9. Uniunea Europeana este o uniune a ridicolului. Deciziile s-au schimbat radical in ultimele luni. Am sa insist numai pe un singur lucru: capacitatea de absorbtie. Daca voia, Germania singura putea sa primeasca un milion de oameni. In 1990 Israelul a primit un milion de evrei rusi. Israelul avea atunci o populatie de cinci milioane. Se poate spune ca a fost un efort pentru Israel care este o tara mica, dar nu este un efort pentru tarile mari cu putere economica si capacitati logistice dezvoltate. Abordarea problemei este gresita. Daca vrei sa-i integrezi apoi desfasori un plan corespunzator. Cine vrea sa ramina, ramine, cine nu, liber. Apreciez ca un sirian care face un efort sa ajunga intr-un anumit loc are si dorinta de integrare, aspect care trebuie folosit. In niciun centru de primire nu se face o selectie pe baza de abilitati si dispozitie de integrare. Restul este politica de prost gust.

    • Uniunea Europeană este altceva. Uniunea Europeană este atunci când eu cumpăr azi niște componente din Olanda, un avion DHL mi le aduce la noapte din Belgia în Anglia, iar în noaptea următoare niște avioane UPS duc acele componente la clienții mei din Germania, Franța și Italia.

      Capacitatea Germaniei de absorbție a refugiaților este nerelevantă, Dacă nu se mai descurcă n-au decât să-și facă tabere cum erau cele pentru palestinieni în Iordania Iar dacă Marea Britanie va fi atât de retardată încât să părăsească Uniunea Europeană, eu o să mă mut în Olanda sau în Luxemburg și o să fac exact ce fac și azi, indiferent dacă Germania va avea sau nu tabere de refugiați ca în Iordania. Și alte zeci de mii de firme vor proceda la fel. Despre asta este Uniunea Europeană, nu despre ”politica de prost gust”.

      Spre deosebire de politicienii români, cei occidentali se opresc atunci când acțiunile lor tind să afecteze negativ economia.

  10. Si strutul baga capul in nisip.
    Cica UE nu e vinovata de emergenta teroristilor in Libia. Pai daca mai traia Gadafi puteai gasi teroristi doar la 2 metri sub pamat.
    Franta a atacat, bombardat, trimis armament, instructori si bani teroristilor botezati „freedom fighter” mult inainte ca ONU sa dea vreo rezolutie. Franta l-a omorat pe gadafi si a lasat in loc teren fertil pentru teroristi. Haosul din Libia este vina DIRECTA a FRANTEI care inca se crede putere coloniala in zona Magrebului. Tot ce am spus e adevarat si dovedit. Este adevarat deasemenea si ca CNN si BBC se feresc sa spuna aceste adevaruri, si ei baga capul in nisip la foarte multe probleme.
    UE are partea ei de vina si pe filiera IRAK-SIRIA-ISIS dar deja am spus prea mult si unii nu pot asimila prea multe adevaruri contradictorii cu viziunea lor perimata supra lumii.

  11. Siria a avut un un popor de 20 milioane de locuitori inainte de razboiul civil. Majoritatea sunt suniti care emigreaza in Europa. Dupa terminarea razboiului in locul lor ce neam va fi adus?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban F. Cioculescu
Serban F. Cioculescu
Şerban Filip Cioculescu (n. 1972, în Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinând ulterior din partea acesteia diploma de master în relaţii internaţionale. Începând din anul 2009 este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Bucureşti. În prezent este angajat ca cercetător ştiinţific principal gradul II în domeniul securităţii internaţionale la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de asemenea profesor invitat în cadrul Facultăţii de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti (2005-prezent). A publicat circa o sută de articole în domeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şi geopoliticii în diverse reviste ştiinţifice prestigioase din ţară şi din străinătate. A efectuat stagii de pregătire ştiinţifică în Africa de Sud, China, Coreea de Sud, Canada şi Franţa. Preocupări: teoria relaţiilor internaţionale, studiile strategice, geopolitică, organizaţii internaţionale, diplomaţie. Volume de autor: Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Militară, Bucureşti,2007, România postcomunistă în ecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti, 2009, Terra incognita? Repere pentru „cartografierea” haosului din relaţiile internaţionale contemporane, Ed. Militară, Bucureşti, 2010, Viitorul nu ia prizonieri, Ed. Rao, Bucuresti, 2013 si China. De la strălucirea ascunsă la expansiunea globală, Ed. Cetatea de Scaun, Targoviste, 2018.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro