Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

De ce-ar fi bine ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană

Valentin Naumescu noiembrie 20, 2013 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
50 comentarii 8,796 Vizualizari

Idei cheie:

  • Londra va ţine „captivă” Uniunea Europeană în anii următori şi va bloca orice avans al proceselor de integrare europeană şi consolidare a guvernanţei supranaţionale;
  • Niciun proiect de nou tratat comunitar nu mai poate fi astăzi luat în considerare, cu Marea Britanie în calitate de stat membru (veto garantat);
  • Prin concesiile repetate pe care le-a solicitat încă de la momentul aderării, Londra doreşte să se profileze ca membru special al Uniunii, exceptat de o parte tot mai consistentă de obligaţii cuprinse în acquis-ul comunitar;
  • Fără întărirea politicilor comune fiscale şi bancare precum şi a disciplinei bugetare, respectiv fără transferul sporit de competenţe decizionale la Bruxelles (unde fiecare stat este reprezentat, în funcţie de ponderea proprie), moneda Euro şi Uniunea Europeană în ansamblu nu vor putea supravieţui pe o piaţă globală tot mai competitivă, iar dezintegrarea europeană devine un scenariu plauzibil;
  • Referendumul de ieşire din UE, de la orizontul anilor 2015-2017, prin care conservatorii britanici ameninţă Bruxelles-ul şi abordează totodată „concursul euroscepticilor” de pe piaţa politică internă, ar fi foarte bine să fie într-adevăr organizat şi să reuşească;
  • Prin ieşirea Londrei de la masa deciziilor europene, situaţia se va clarifica în ambele sensuri: Marea Britanie nu va mai putea transfera „responsabilitatea politică” a dificultăţilor economice interne asupra Bruxelles-ului şi imigranţilor est-europeni, iar Uniunea Europeană nu va mai putea invoca rezistenţa Marii Britanii cu privire la lipsa reformelor considerate necesare;
  • O viitoare generaţie va aprecia ce „cale” a fost mai bună pentru proprii cetăţeni, pe baza performanţelor comparative: „calea insulară” sau proiectul unificării (federalizării) Europei, ultimul apărând deocamdată ca nerealist politic, deşi teoretic necesar.

Marea Britanie nu se numără printre membrii fondatori ai Uniunii Europene. În anii ’50, la momentul dezbaterilor cruciale privind înfiinţarea comunităţilor europene de către şase state continentale în frunte cu Franţa şi Germania, Londra s-a opus virulent integrării, nedând nicio şansă proiectului european nascent.

S-a alăturat până la urmă pieţei comune pe 1 ianuarie 1973 (împreună cu Irlanda şi Danemarca), pe fondul unei severe crize economice interne, care a făcut ca Londra să apeleze în perioada respectivă la ajutorul Fondului Monetar Internaţional, la fel ca ţările în curs de dezvoltare de pe alte continente. „Soluţia insulară” nu mersese prea bine. Comunităţile europene da, chiar şi fără „aportul” politic şi economic al britanicilor.

Cât a fost preşedintele Franţei, Charles de Gaulle s-a opus, prin veto-ul la care avea dreptul, aderării Marii Britanii, pe motivul că va uzurpa construcţia europeană. Imediat după plecarea sa din funcţie, la sfârşitul anilor ’60, Marea Britanie a început negocierile cu Bruxelles-ul, deja cu cereri insistente de concesii în agricultură şi în alte domenii, finalizând procedurile legate de tratatul de aderare în 1972.

Mai târziu, în 1985-1986, Margaret Thatcher avea să producă mari dificultăţi la negocierea şi semnarea Single European Act (în vigoare din 1987), practic noul tratat comunitar, cerând şi obţinând noi concesii, deci un statut de membru special al Uniunii Europene, statut care va fi menţinut şi în Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în 1993. Tratatele de la Amsterdam (în vigoare din 1999), Nisa (2003) şi Lisabona (2009) au continuat tradiţia inaugurată de primele concesii, acordate chiar de la început Marii Britanii. La fel de adevărat este că şi alte state, urmând precedentul britanic, au început să solicite exceptări şi clauze separate.

Relaţia Imperiului Britanic cu Europa continentală a fost dintotdeauna una complicată, condusă de o tactică a angajamentului minim, cu multe feţe, şi, de ce să n-o spunem?, profund ipocrită. „Perfidul Albion”, cum l-a numit poetul francez Augustin în 1793, are fără îndoială merite imense în dezvoltarea culturii, ştiinţei, tehnologiei şi patrimoniului european istoric, incluzând tradiţia capitalistă şi liberală a industrializării, respectiv a limitării puterii guvernământului şi avansului modernităţii din secolele XVII-XIX. Dar jocul politic în raport cu Europa a fost de multe ori duplicitar iar reflexul perspectivelor diferite de raportare (când europeană, când non-europeană) a politicienilor britanici, în funcţie de context, urcă pe scara istoriei până astăzi.

Europeni dar totuşi altfel, globalişti când e vorba de expansiunea intereselor comerciale dar protecţionişti când e vorba de propria economie, dacă s-ar putea cu beneficii maxime de apartenenţă la club dar fără asumarea de costuri comune, vizând permanent accesul neîngrădit la piaţa comună (acum de 500 de milioane de consumatori) dar şi conservarea privilegiilor proprii, britanicii au devenit, politic vorbind, marea piedică în calea unui nou tratat al Uniunii Europene, care ar consolida guvernanţa europeană şi instrumentele politico-economice de menţinere a monedei Euro.

Nesemnarea compactului fiscal din 2011 şi opoziţia vehementă faţă de proiectul uniunii fiscale şi bancare sunt indicii destul de clare pentru calvarul care va urma, în continuarea demersurilor de integrare europeană, dacă Marea Britanie nu va părăsi cât mai curând Uniunea. Bun, e posibil ca până atunci Scoţia să aleagă ieşirea din Marea Britanie, la referendumul naţional pentru independenţă din septembrie 2014.

Fără a fi deloc anglofob (dimpotrivă), recunoscând contribuţia magnifică a civilizaţiei britanice la ceea ce este astăzi lumea modernă şi modelul democraţiei liberale în care dorim să trăim, pot doar să observ că, din păcate, discursul politic britanic actual a devenit incompatibil cu proiectul Europei integrate. Ţările mijlocii şi mici din Europa, şi cu atât mai mult cele din regiunea noastră, nu au, probabil, o perspectivă mai sigură (în măsura în care ceva mai este astăzi sigur…) decât în cadrul unei Uniuni Europene consolidate. Pentru noi, un alt drum este deocamdată de neconceput. Lumea se îndreaptă spre o concentrare a puterii şi influenţei în jurul câtorva poli de decizie şi acţiune politico-economică: Statele Unite, Uniunea Europeană, China şi Asia-Pacific, Rusia şi zona ei de influenţă post-sovietică etc. Unde am putea fi?

Dezintegrarea Uniunii Europene ar fi catastrofală pentru statele europene „periferice” (sudice sau central-est-europene), care nu dispun de bogăţie acumulată istoric, de resurse strategice, de suport şi lobby extern bine poziţionat sau de putere efectivă (fie „hard”, fie „soft”, de care vreţi) suficientă pentru a supravieţui, izolate, în sistemul relaţiilor internaţionale. Nu oricine îşi permite luxul de a urma modelul elveţian. Lumea multipolară actuală obligă la afilieri strategice, cu opţiuni şi angajamente pe termen lung. Este motivul pentru care nici România, nici multe alte state din aceeaşi categorie, nu pot susţine „scenariul britanic” minimalist asupra Europei.

Din acest punct de vedere, ieşirea în timp util a Marii Britanii n-ar fi o tragedie. Nici pentru ei, nici pentru europeni. Paradoxal, Londra face actualmente mai mult rău proiectului european în interiorul lui decât ar face din afară. Dacă ar pleca, Marea Britanie (cu sau fără Scoţia) ar trebui să se comporte ca Norvegia astăzi, negociind cu Uniunea Europeană separat accesul său pe piaţa comună, solicitând apartenenţa la unele acorduri comerciale şi vamale de care va avea absolută nevoie sau plătind taxe de acces, văduvind companiile britanice de statutul de jucători interni pe piaţă, scumpindu-şi forţa de muncă etc. O astfel de poziţie excentrică, între Statele Unite şi Europa, i-ar costa finalmente mai mult decât politicile comune pe care trebuie să le pună în aplicare în prezent. Închiderea porţilor ar fi numai aparent şi eventual pe termen scurt benefică. În plus, acest gest de protecţie ar determina Germania şi economiile „centrale” competitive de pe continent (Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Austria, Finlanda etc.) să gândească mai repede o Europă „cu două viteze”, constituind un grup puternic, bine structurat, aproape de patru ori mai mare decât economia britanică, gravitând desigur în jurul Berlinului, la care Marea Britanie va privi de pe margine.

Este şi motivul pentru care Londra nu va decide să părăsească Uniunea Europeană înainte de a fi sigură că proiectul european este mort.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "50 comments" on this Article:

  1. andu d. spune:

    in intregime de acord cu argumentele aduse, UK este acum o frina in calea proiectului de integrare european!

    • Harald spune:

      Trebuie să fiu de-acord cu dvs., prezența Marii Britanii obstrucționează evoluția UE, însă trăiesc de ceva ani aici și ar fi necesare unele precizări: Marea Britanie e mult mai liberală, în timp ce Uniunea Europeană e profund socialistă. Marea Britanie e mult mai democrată, aici până și consilierii locali se aleg pe cartiere, în timp ce comisarii europeni de la Bruxelles nu au nicio legitimitate electorală.

      Marea Britanie e un fel de punte între State și Europa, iar cine vrea să o înțeleagă ar face bine să citească o carte de Timothy Garton Ash – Free World: America, Europe, and the Surprising Future of the West. A fost tradusă și în românește.

      Problema principală cred eu că e alta: este corectă direcția în care se îndreaptă Uniunea Europeană? Este socialismul centralist promovat de la Bruxelles de dorit? Sincer, pentru România nu cred că are importanță, orice măsură impusă de Bruxelles este mult mai democratică și mai rațională decât tot ce ar putea face România de capul ei. Însă Marea Britanie nu e România, iar când Europa va da din nou cu capul de pragul de sus, se va vedea de ce Marea Britanie avea dreptate. Ea nu este anti-europeană cu orice preț, însă vede lucrurile altfel. În manieră liberală și democratică, nu în manieră socialistă și centralistă.

      Sigur, Anglia nu mai e ce-a fost. Rolul ei de stăpână a mărilor și de promotoare a comerțului liber a fost lăsat moștenire verișorilor de dincolo de iaz, iar Anglia e azi un fel de casa bunicilor: cam dărăpănată și neîngrijită, cu idei cam rigide, însă cu principii și cu multă iarbă verde în jur. Și sincer, ca loc unde să-mi cresc copiii, prefer casa dărăpănată a bunicilor decât blocurile socialiste de 10 etaje.

      • Despera spune:

        Foarte corect spus despre MB, chiar daca nu mai este ce-a fost, este total altceva decit Franta de ex. Franta care a fost si devine tot mai socialista. Altceva decit Italia cu vesnica ei lupta antimafia cam in van. Si altceva decit Germania balansind istoric intre Rusia si ceilalti. A ramas , impotriva vicisitudinilor istoriei , locul de bastina al liberalismului. Pur si simplu gindesc altfel.Foarte frumos spus casa bunicilor .

      • ttus spune:

        Daca-i intrebi pe socialistii din parlamentul european, o sa spuna ca UE este multe prea “liberala” si orientata doar catre crestere economica…
        asadar, adevarul e undeva la mijloc

        neimplicarea constructiva a Marii Britanii e intr-adevar o mare problema.

        • Harald spune:

          Nu, domnul meu, adevărul nu este undeva la mijloc. Dacă un judecător femeie ar vrea să vadă violatorii castrați și închiși pe viață, iar un ”băiat de băiat” consideră că violul nu are de ce să fie incriminat în Codul Penal, asta nu înseamnă că adevărul este undeva la mijloc :)

          Există țări care funcționează pe cont propriu, fără ordine de la Bruxelles, iar libera circulație a bunurilor și serviciilor, scopul inițial al UE, nu are de ce să degenereze în socialism. Nu vreau să-mi spună statul câte filme americane am voie să văd la televizor, ca în Franța. Adevărul nu e ”undeva la mijloc”, pur și simplu nu e treaba statului să-și dea cu părerea despre filmele americane difuzate la tv.

          • JB spune:

            Domnule Harald, cu regret trebuie sa va spun ca argumentatia dvs.denota necunoasterea problematicii.
            “Bruxelles-ul” nu da nici un fel de ordin care sa nu fi fost EXPRES sau implicit prevazut in tratat(e). Si masurile, de orice tip,impotriva X,Y state au ca finalitate indeplinirea scopurilor/obiectivelor din tratat. Nimic altceva.
            Simpla prevedere intr-o constitutie/lege/tratat/directiva/regulament a unei norme nu e suficienta ptr.ca scopul normei sa fie atins. Trebuie ca “cineva” sa vegheze cumva la aplicarea/respectarea normei in cauza. Acesta este unul dintre rolurile Comisiei Europene.
            Comisia nu face nimic, dar absolut nimic care sa vina in contradictie cu tratatul sau care sa incalce/depaseasca atributiile prevazute in, acelasi, tratat.
            Comisia si implicit UE ca organizatie are competente STRICT ATRIBUITE. Nu confundati cu competenta generala (de reglementaare, etc) a unui stat.
            UE nu face nimic fara ca statele (prin reprezentantii lor) sa fie de acord. Aruncarea vinei (de catre politicieni sau mass-media) pe “Bruxelles” este ori ipocrizie politica teribila ori, efectiv, o manevra de sabotare.

            Simpla enuntare a libertatii de circulatie a bunurilor si serviciilor nu e suficienta. In lipsa unei constrigeri efective, cei interesati vor gasi intotdeauna căi care sa conturneze principiul enunțat. Aici vorbim despre state, dar nu numai. Ca exemplu: barierele netarifare (invocarea standardelor diferite in producerea bunurilor, calificarilor/autorizarilor in prestarea de servicii, exceptiile (asa-zis) culturale, norme de protectie a mediului ce lovesc doar bunurile importate, etc,,,,,,). Extinderea acestora duc la ineficacitatea completa a principiului libertatii de circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor…..
            Astea nu sint situatii pur speculative ci sint, TOATE, desprinse din viata reala. Toate s-au intimplat deja.
            Modelul britanic a fost deja incercat/testat decenii. Nu a functionat. (vezi mai jos raspunsul catre dl.Cabuz)

            daca nu va convine cite filme americane sint difuzate la tv.in FR sinteti liber sa va plingeti de FR. Dar care e treaba Comisiei sau a UE in speta?!? Nu are nici o competenta in domeniul asta……

            exemplul cu violatorii este alterat in insasi natura lui. poate fi o discutie interesanta, dar nu face obiectul dezbaterii de aici.

      • anna s. spune:

        Dle Harald, nu stiu cine sunteti, dar aveti o logica impecabila si frazati lucrurile superb.

  2. victor L spune:

    Fara a contrazice analiza dvoastra (considerati Marea Britanie o infectie pe corpul UE) eu cred ca perfidul Albion este necesar pentru contrabalansarea hegemoniei germane (si franceze).
    Mie asa imi spune Istoria, ca Germania este tot atit de imperiala ca Rusia; doar ca mai are rani si cicatrici din cele doua razboaie mondiale.
    Iar duioasa colaborare cu Rusia, chiar daca pentru gaz, nu-mi da decit fiori.
    Pactul Ribentrop- Molotov poate avea diferite forme.

  3. fefe spune:

    Gandire de birocrat tipica in acest articol. Avem o problema, solutia e mai multa birocratie. Guvernul britanic incearca sa puna capat si se tine deoparte de acest exces birocratic de la Bruxelles. Si nu sunt singurii. Britanicii vor Uniune, una sanatoasa, nu o sinecura pentru birocrati. Uniunea se va duce de rapa daca va continua trendul actual de gonflare birocratica. este inadmisibil pentru orice guvern responsabil din Uniune sa admita indexarea salariilor birocratilor de la Bruxelles atunci cand el trebuie sa reduca salariile functionarilor sai. Ce fac britanicii este responsabilitate nu dusmanie.

    Euro e o moneda credibila tocmai pentru ca nu are in carca deciziile stupide ale unor politicieni idioti, ci este tinuta de un sistem de banci, e in fapt administrata de bancheri. E credibila tocmai pentru ca politicienii si lipitorile birocratice au o mai mica putere asupra Euro comparativ cu orice guvern national care administreaza o moneda nationala.

    Lumea este mai multipolara decat oricand, si nu mai concentrata. O revolta in India iti poate pune pe butuci afacerile in USA. A trecut vremea cand un politician la Washington putea sa ia decizii globale fiindu-i idiferent ce se va intampla in India, de pilda.

    Din pacate aceste discutii sunt atat de departe de problemele cu care se confrunta Romania, incat aparitia acestui articol, indiferent de aprecierile facute, este de o inutilitate vadita.

    • Functionar European spune:

      Daca o sa dai examene adevarate o sa ajungi si tu printre cei 400 de romani functionari la UE.
      Incearca si o sa vezi cum este.
      Pina atunci nu mai debita prostii in necunostinta de cauza.

      PS Esti extrem de prost informat: salariile se reduc si la functionarii UE!

      • DC spune:

        Bugetul UE pt exercitiul bugetar viitor a fost marit.
        Daca ai fi britanic, de 3 ani in recesiune, cu taieri masive/dureroase de cheltuieli in directii cheie: sanatate, extern, economic etc si ti-ar cere birocratu’ european de birou sa-i mai dai 10% in plus la buget; ca deh nu poate trai la Strasbourg cu 7000 de euro/luna nu l-ai trimite spre zonele mai calde si mai umede?
        Gandesti si argumentezi (rizibil de genu’ ‘esti prost informat’) ca un adevarat functionar. Astepti sa cada banu’, te intereseaza f putin de unde.

        • @DC:
          Da, chiar neinformat, are dreptate “Functionar European”. A recircula cliseele din tabloidele britanice nu denota informare corecta. Bugetul UE pentru urmatorul ciclu este in relativa scadere (ca pondere in PIB – deci tinand cont de impactul crizei) fata de ciclul trecut. Din acest buget, doar o mica parte (cam 6%) e reprezentat de costurile administrative, mult sub nivelul unei administratii nationale, deci inversunarea asupra lor nu denota decat populism ieftin. Restul de bani se intorc in statele membre pe programe (sigur, nu toate la fel de eficiente, dar statele membre care beneficiaza de ele le apara cu dintii). In fine, vorbind de salariile functionarilor UE, ele nu cresc, ci scad – ajungand inferioare salariilor pentru pozitii echivalente in administratii ale statelor membre. In plus, se reduc alte drepturi si alocatii, se creste varsta de pensionare, se limiteaza progresia in cariera, se mareste ziua de lucru s.a.m.d. Intr-adevar, au fost si vremuri de huzur la Bruxelles, dar s-au cam terminat de cativa ani buni, in orice caz inainte de marea extindere.
          O intrebare simpla: daca salariile li se par atat de mari, de ce atat de putini britanici sunt interesati sa lucreze la Bruxelles (britanicii fiind mult sub-reprezentati in personalul Comisiei)? Realitatea e alta: viata la Bruxelles pe un salariu de functionar european ramane foarte atractiva in primul rand pentru cei veniti din noile state membre si din Europa de sud (foarte multi greci, spanioli, italieni), mult mai putin pentru cei din tarile mai bogate ale Europei de nord.

      • costy spune:

        crezi ce spui?

      • costy spune:

        examene adevarate? ce gluma

      • Harald spune:

        Acum, fără supărare, cu sau fără examene, diferența între vechil și boier rămâne aceeași. Chiar dacă promovarea ca vechil este considerată o mare realizare de către cel direct implicat :P

      • carcotasul spune:

        Draga Functionar EU,

        Sunt mandu ca din taxele noastre ne reprezinti ca atata success acolo, si cand este nevoie sa pui la punct pe cineva care nu este informat, sau nu intelege, sa nu accepta, il pui la punct cat se poate de repede. Bravos, sunt mandru de tine! esti un adevarat functionar mioritico-EU!Sunt sigur ca acele examene care le-ai luat cu brio (felicitari) sunt cele mai grele examene de pe planeta. Cuvantul decenta iti spune ceva…?

  4. alex spune:

    Eu nu sunt de acord cu acest articol.

    Este o mare diferenta intre retorica britanica (din ziare, de la TV, etc)- semn (si) al democratiei- si deciziile guvernului britanic. Un singur exemplu: e plina presa de articole la adresa romanilor si campanii de restrictionare a dreptului de a munci liber in UK incepand cu 1 ian 2014- dar guvernul britanic nu va lua o asemenea decizie si respecta intrutotul directivele europene.

    Probabil ca UK va fi intr-adevar o nuca tare in angrenajul european, insa nici UE nu este vreo miresica inocenta. Eu vad iesirea UK din UE ca fiind o catastrofa atat pentru UK cat si pentru UE, in principal din punct de vedere comercial.

    Un asemenea articol si-ar avea rostul eventual dupa alegerile europarlamentare si in eventualitatea in care UKIP va avea un procentaj foarte bun. Pana atunci nu ii vad utilitatea.

  5. Lucian spune:

    Foarte bun articolul, analiza e pertinenta. Ultima fraza, cade aproape ca o ghilotina.

    Pe teritoriul Insulelor Britanice vor putea fiinta in curind 3 state: Irlanda, Scotia si UK.

    Germania, si deci UE, va fi in termeni buni cu Rusia: binomul perfect.

    Urmariti cu atentie declaratiile PM britanic din timpul crizei din zona euro: nici un cent nu va pleca de la contribuabilul britanic in contul pactului de stabilitate….

    Modul in care presa insulara insulta in mod continuu cetateni din alte tari ale UE este revoltator si simptomatic in acelasi timp.

    Sa-i lasam sa se duca….

    • Harald spune:

      Cred că v-ar prinde bine să petreceți câteva luni pe-aici :P

      Să vedem după aceea cum puneți în balanță pustietățile și sărăcia din Scoția, locuită de 5 milioane de oameni, cu Anglia, locuită de restul de 55 de milioane de oameni pe o suprafață cât Transilvania.

      • puidedac spune:

        Harald, tu asa pui problema de parca ar fi cineva care vrea sa dea afara englezii din UE. Fals! Discutia e daca sa ne para rau sau nu, in cazul in care Londra decide sa paraseasca UE.

  6. vlad spune:

    Ar fi bine daca principala problema UE ar fi comportamentul UK – problema s-ar rezolva plin plecarea sau excluderea britanicilor. Insa adevarata problema e ca euroscepticismul, initial o particularitate britanica, altadata ultraminoritara un Europa continentala, acum s-a raspandit peste tot. Franta din euro-entuziasta a devenit majoritar eurosceptica la nivelul opiniei publice, Germanii regreta marca (ignorand beneficiile pentru economia proprie al unui euro subevaluat, raportat la productivitatea lor). Iar dintre tarile nou intrate, Cehia, Polonia si mai ales Ungaria lui Orban numai pro-europene nu se pot numi. Prin urmare, parasirea corabiei de catre UK ar putea fi mai degraba semnalul debandadei generale, decat inceputul unei constructii mai coerente…

  7. Mihai spune:

    Ati uitat si reversul, din moment ce si-au anuntat posibila iesire din UE, au primit avertismente si din partea SUA si din partea Japoniei sa nu iasa. Probabil si China le va arata degetul in curand, din acelasi motiv. Japonia a anuntat ca opreste investitii de cateva miliarde daca ies din UE, parca.
    Plus motive politice, economice si sociale, din care:
    – tratate cu UE pt diverse (Schengen, vize, exporturi, taxe, etc)
    – taxele care le vor bloca exporturile catre UE
    – exodul de capital din diverse banci si firme din UE
    – problema cu cele cateva milioane de cetateni UE care probabil vor trebui sa ceara permis de munca/viza sau ce alte hartzoage vor inventa. Sau care se vor reloca inapoi in tara de origine sau in alta tara UE, pt a nu pierde anumite avantaje.

    Nu e chiar asa usor. Posibil vom avea un “caz de comparatie” daca Scotia sau Catalunia devine independenta, automat tara respectiva fiind in afara UE.

  8. DC spune:

    Articol interesant dar din pacate, cred, univoc. Argumentele marii Britanii de a iesi din UE sunt aproape nediscutate:
    – una ai semnat in ’73 altele incepi sa semnezi acum ! Politici fiscale/financiare/bugetare convenite exclusiv la Brussel pt un scop strain Marii Britanii: federalizarea.
    - 10% din PIB-ul Marii Britanii sunt doar taxele pe dealuri financiare in The City. Adica in jur de 200 de miliarde de lire. Mr Hollande a crezut ideal sa taxam aceste tranzactii. In tratatul de politica comuna fiscala, aceste dealuri sunt taxate. Sa mai facem rost de niste bani pt statul asistential european si evident salariile birocratilor.
    – cum amintea si Fefe mai devreme: birocratie excesiva, politici comune incoerente (extern, fiscal etc)
    Conservatorii au spus ca vor face referendumul dupa actuala perioada legislativa pt ca toata lumea stie ca vor pierde urmatoarele alegeri. Presiunea nu e pe Cameron si pe Miliband.
    Scotia va ramin in UK! Cel mai recent sondaj arata ca 25% rata celor care vor independenta. F. putin.
    Faptul ca au reusit atitea concesii nu e vina lor ! Prost nu e ala care da…
    etc
    Cred intr-un compromis final. Laburistii discuta altfel cu EU, au stofa de birocrati si sindicalisti bine conturata.
    Rau cu ei, dar parca mai rau fara ei!

  9. Fallstaf spune:

    Din 1947 UK (Marea Britanie) isi tot vede slabita puterea , forta si influenta . Fara India,Pakistan ,Malaysia,Egipt si Singapore, Marele Imperiu, cel mai mare imperiu al tuturor timpurilor, nu mai avea cum sa fie ceea ce a fost. Iar acum UK, daca nu ar fi Australia, NZ , Canada si zonele de influenta din Africa se straduie din rasputeri sa nu le piarda.Cum le pierde, cum devine o tara oarecare europeana cu peste 50 de milioane de locuitori. Orice s-ar zice, orgoliul “marelui englez” este pus la foarte grea incercare,iar cu si in Europa nu mai poate manevra cum a manevrat.Domnul Naumescu face o analiza sobra si calificata, dar nu aroganta si respingatoare inutil. Constata si reflecteaza in totala cunostinta de cauza la consecinte. Atat. Astfel de analize vor mai apare in spatiul cultural romanesc cu siguranta. Si nu vor fi supuse nici uitarii , nici inutilitatii pragmatice.

    • victor L spune:

      Ce simplu si hotarit zdrobeste românul Fallstaf corola de minuni a perfidului Albion.
      Si-a rezolvat problemele mioritice si da sfaturi fostelor mari inperii; ascultati-l, ca nu aveti ce pierde ;)
      Saracii englezi, nici nu stiu cine le plinge de mila :P
      Da` numele Flămînzilă ce avea?

    • Harald spune:

      Nu, dar nici nu vor influența poziția Marii Britanii :P

      E frumos să ne uităm la spectacol și să ne dăm cu părerea, dar ca români, tot simpli spectatori rămânem. Însă tot ca români, este în cultura noastră să nu dăm doi bani pe nimic și pe nimeni, avem impresia că denigrând pe alții îi vom aduce la același nivel cu noi. Nu, nu îi aducem la același nivel cu noi, doar demonstrăm că în subconștient știm la ce nivel ne aflăm. Psihologii știu chestiile astea.

    • bugsy spune:

      @Falstaff: Anglia, o tara oarecare!?!? http://www.youtube.com/watch?v=MkTw3_PmKtc

  10. Alexandru Cabuz Alexandru Cabuz spune:

    Articolul e predicat pe axioma ca ever closer union e un obiectiv in sine, un fel de credinta religioasa ca mai multa uniune e solutia tuturor problemelor. In realitate nu exista motive rationale pentru aceasta pozitie. E doar o ideologie. Problemele tarilor uniunii, precum pierderea de competitivitatii, au radacini structurale profunde, despre care nu vorbeste deschis si cinstit decat uk. Ceilalti prefera sa isi acopere urechile cu mainile si sa repete ad nauseam ever closer union ever closer union ever closer union pana au ajuns sa si creada ca aceasta dogma este realitatea. Din pacate este o realitate virtuala, sau paralela…

    • JB spune:

      dom’le Cabuz, zau ca niste istorie nu ti-ar strica. asta ptr.a nu sustine, chiar si cu buna credinta, dar din pura ignoranta niste argumente lipsite de valoare.

      Calea UK a avut deja sansa ei: EFTA, o org.paralela CEE/CE/UE. Facuta dupa “chipul si asemanarea” UK, adica exact dupa planurile trasate la Londra avea membri mai multi decit CEE. A functionat?!? Nu. De ce?!? Pai modelul reîncălzit si acum,vehement, tot de UK era prost.
      Ce sa faca UE acum?!? Sa adopte medelul care deja a dat faliment?!? Sa se conduca dupa idei (gen: fiecare cu a lui) care au dus la esec?!? Sa repetam esecul?!?

      “Mai multa uniune” nu este o sintagma izvorita din ideologie ci din necesitate. Schimbarile profunde care au condus aceasta org.de la faza CECA/CEE/CE si in sfirsit la UE sint izvorite din pura necesitate de a face lucrurile sa mearga. Si sa mearga corect nu printr-un joc de masuri care duce la falsificarea situatiei sau stupid la o concurenta intraunionala cu mijloace incorecte si cu miza zero.

      Din nefericire sinteti victima unui discurs insidios practicat cu buna stiinta de cei care vor, mai degraba, dezintegrarea decit bunul mers.
      Plecind de la articolul lui Naumescu cititi putin despre istoria crearii acestei organizatii si o sa va convingeti singur.
      Recomand oricui memoriile lui Jean Monnet. Acopera o perioada mult mai lunga decit cea a crearii Uniunii (de astazi) si constituie o sursa de informatii f.f.utila despre lumea noastra si evenimentele ce au forjat-o incepind cu primul razb.mond.

      • Harald spune:

        Dincolo de obsesia dvs. de a menționa EFTA în fiecare comentariu, s-ar cuveni să înțelegeți că o căsătorie nu reprezintă un cec în alb pentru orice. Și înainte de a se ajunge propriu-zis la divorț, e cât se poate de firesc să existe dispute, care nu trebuie neapărat tranșate în favoarea punctului de vedere franco-german, doar sub pretextul că în UE nu s-a ajuns încă la divorț.

        Dacă diferențele de opinie sunt ireconciliabile, soluția evidentă este divorțul. Însă până atunci, nu veți putea impune orice. Atitudinea dvs.este aceea de suporter de echipă de fotbal, ”echipa mea a câștigat”, deși disputa dintre ”inner six” și ”outer seven” a avut loc mult înainte ca dvs.să fi aflat despre ea.

        Însă în buna tradiție românească, ceea ce faceți dvs.acum este doar o reeditare a celebrului moment din 2005, ”ciocu’mic, că acum noi suntem la putere”. Poate sunteți la putere la Bruxelles, dar la Londra nu sunteți, în niciun caz. Și o atitudine ca a dvs. este cel mai bun argument pentru comportamentul actual al Marii Britanii în raport cu UE.

        • JB spune:

          @Harald
          Hai dom’le ca nu sinteti serios. Zau.
          Doar argumente de ordin retoric stie oricine sa aduca.

          Sa stiti ca inca nici nu subliliniem destul exemplul/modelul EFTA. Pai sa readucem la viata un model falimentar la care a renuntat chiar creatorul lui?!? Este ridicol.
          UE nu a fost si nici nu este doar o zona de liber schimb. De la inceput a avut o vocatie de uniune politica. Clar, deschis si pe fata.

          UK nu vrea divortul ci redefinirea casatoriei. Lasa de inteles ca vrea o relatie deschisa, fara nici un fel de constringeri si responsabilitati. Interesul comun sa fie ceva vag, subinteles si la libera interpretare.
          Atitudinea de sot/sotie vesnic nemultumit(a) care face taraboi din orice a inteles-o toata lumea. Ptr.orice ameninta cu divortu’. Nu e decit un joc tactic de sabotaj in urmarirea scopului strategic al dezintegrarii.

          Este interesanta, totusi psihanalizarea argumentatiei mele. In lipsa argumentelor atacam persoana, nu?!?
          Ar fi bine sa va informati totusi asupra problematicii. Urechismu’ si superficialitatea razbat din postarile marca Harald.
          Daca gresesc, astept argumentele si nu retorica.

          • Harald spune:

            Atât timp cât replicile dvs.se referă în special la persoana comentatorului și nu la chestiunile discutate, nu cred că putem avea o dezbatere. A recomanda oponentului să mai studieze problema sau să-și diversifice lecturile or fi ”argumente” acceptabile pe malurile Dâmboviței, dar nu și pe malurile Trent-ului.

            În lumea civilizată există niște reguli privind desfășurarea unei dezbateri, iar desconsiderarea interlocutorului nu face parte dintre acestea. Îmi dau seama că într-o lume în care personajele zilei sunt Mircea Badea sau Sorin Oprescu e foarte greu să deprindem un alt mod de a argumenta.

            • JB spune:

              Lasa dom’le excesul de orgoliu !! Cauzeaza.
              Dupa cum am spus mai sus: FARA AROGANTA (din partea mea) recomand diversificarea lecturilor si la publicatii neanglofone…. Recomand asta ptr.ca am remarcat f.mari diferente de abordare, ton, etc. Ajuta la formarea unei opinii echilibrate, mai ales in chestiuni controversate. Daca vreti sa va convingeti este suficient sa deschideti Wiki la un subiect istoriceste controversat (Anglo-Spanish War (1585–1604)) si o sa remarcati importante, daca nu chiar decisive, deosebiri intre versiunile engleza-franceza, mai ales in ceea ce priveste contextul. Despre versiunea spaniola nici nu mai vorbesc…

              Vorbind cinstit, franc si fara ocolisuri: aveti mari lipsuri la problematica europeana. Nu e dom’le nici o rusine. Este ceva f.complex. Nu degeaba se constituie intr-o ramura aparte a dreptului. Dar un pic de istorie, a subiectului in dezbatere, trebuie sa cunoastem. Altfel o sa cadem prada pct.de v.partizane, individualiste sau egoiste.

              Daca vreti o ramarca de tipul utilizat de dvs., as putea spune ca aveti apucaturi foarte dimbovitene atunci cind ii dati tare cu gura intr-un subiect pe care nu il stapiniti.
              Ah, ca putem avea o opinie chiar si fara sa fim specialisti in domeniu sint foarte de acord. Dar sa trecem la “lupta de transee” mi se pare exagerat. Poate ca trebuie sa mai treaca multa apa pe Trent pina cind o anumita detasare, laid-back,sa inceapa sa-si faca loc in cugetul unor “new breed british patriots”.
              Daca v-as fi desconsiderat nu as fi raspuns comentariilor dvs. Dar acum incep sa consider si aceasta posibilitate.

  11. Adrian spune:

    Unele afirmatii sunt facute cu o certitudine suspecta.
    Prefer sa cred ca Londra are o alta viziune pentru proiectul european. Concesiile le-as considera “modificari”. As analiza aceste modificari si argumentele folosite pentru a le motiva / obtine. As verifica daca “metoda” lor a functionat mai bine si as ipotiza efectele aplicarii acelor “concesii” la nivel european.

  12. Adrian spune:

    Deci Marea Britanie a intrat in piata comuna europeana acum 2 decenii si acum franeaza transformarea UE dintr-o cooperare economica intr-un super-stat ineficient (birocrati la Bruxeles, birocrati in fiecare capitala) si asta e de blamat? Pe ce va bazati, ar intreba Marin Preda?

    De ce sa fie scoasa din piata comuna pentru ca nu vrea sa se bage intr-o partida politicianista perdanta? Nu vor euro si nu vor uniune politica? Nici o problema, piata comuna si spatiul Schengen au functionat si vor functiona si fara euro si uniune politica, de ce amestecati lucrurile ca sa trageti concluzii care va convin? E o forma de minciuna, iar cei ce o fac se numesc mincinosi si le creste nasul.

    Proiectul de integrare europeana e la fel de interesant ca si integrarea in absolut a adeptilor MISA: are beneficii pentru o minoritate si fraiereste o majoritate. E o afirmatie care nu poate fi sustinuta sau combatuta in cateva randuri, dar mi se pare important sa aflati ca “proiectul integrarii europene” nu e cea mai buna inventie de la roata incoace si nu toti cetatenii tarilor din uniune viseaza la indeplinirea acestui proiect.

    • JB spune:

      dom’le Adrian argumentele UK au mai fost incercate o data. Incercarea durat decenii. Nu a functionat. Proiectul EFTA nu a fost combatut de “citeva rinduri” ci de realitate……
      Pe tema asta i-am raspuns, putin mai, sus d-lui Cabuz.

    • Radu Ion spune:

      Bun! Proiectul Uniunii Europene nu este bun. Dar care este proiectul Marii Britanii? Neocolonialism în continuare? Nu va mai merge mult timp. Marea Britanie trăiește încă pe bogăția și munca unui imperiu deasupra căruia soarele nu apunea niciodată. Dar vremurile acelea sunt de mult apuse. Socialismul european scârțâie, dar liberalismul anglo-saxon fără piața de 500 de milioane de consumatori europeni va avea probleme serioase, mai ales cu atâtea economii emergente care bat la hotarele comerciale ale majestății sale.

      • Adrian spune:

        Neocolonialism? De unde, de ce si pentru ce? Piata comuna da o deschidere catre cei 4-500 de milioane de consumatori, e tot ce are nevoie UK. Si UK e in cadere economica nu datorita liberalismului, ci datorita socialismului – cum credeti ca milioane de indieni si pakistanezi freaca menta, mai mult sau mai putin, din impozitele englezilor? Si nu vorbesc din auzite. Vedeti si cazul mamelor adolescente de cariera care traiesc in case si pe banii contribuabililor si au ajuns la a 2-a si chiar a 3-a generatie de parazitat sistemul. Marea Britanie o fi liberala in comparatie cu comunistii europeni, dar e socialista in comparatie cu … China, de exemplu, care e oficial comunista.

        Nici o economie nu mai merge bine cand dispare motivatia de a munci pentru ca din munca ta sa traiasca inca 3-4 paraziti, iar socialismul asta a adus. In Olanda diferenta intre salariul mediu si ajutorul pentru cei angajati e atat de mic incat e mai rentabil sa stai degeaba. De tarile nordice nici nu e cazul sa mai discutam, muncesti pentru stat si depinzi atunci de stat ca sa traiesti. Credeti ca acei oameni cu calitati de supravietuire atrofiate pot face o economie viabila, indiferent cat de mare e piata? Inca vreo 2 generatii si o sa ajunga legume dpdv intelectual, o sa ii invete indienii cum se face o supa si chinezii cum se bate un cui.

  13. MAREA BRITANIE-UE
    Subiectul este foarte delicat, exista conservatorismul traditional si probabil si o nostalgie dupa Commonwealth-ul apus.Lumea este intr-o continua schimbare, apar noi centre ale puterii,tehnica este intr-o evolutie foarte rapida, problemele economice dure cu care se confrunta Europa, nu pot fi rezolvate decat printr-un consens al celor 28 de state.A avea o politica singulara, poate genera un dezechilibru intern greu de controlat, in genul celui Manchester.Comentariile de ori ce natura sunt interesante si le urmarim cu interes,dar realitatea se poate schimba in orice moment.

    • Harald spune:

      Nu e doar nostalgie, e pragmatism. Hai să presupunem că UK vrea (sau poate deja are, habar n-am) un regim de liberă circulație a bunurilor cu Australia (al cărei șef de stat e tot regina Marii Britanii). De ce să depindă Anglia de acordul Bruxelles-ului pentru așa ceva? Relațiile UK cu Australia nu depind de UE, dar UE așa vrea.

      De ce să se încaiere Londra cu Washington-ul și cu Ottawa în problema vizelor pentru români și bulgari? Bruxelles-ul așa vrea, să introducă vize pentru americani, dacă Statele Unite nu renunță la vizele pentru români. Iar Londra consideră asta o prostie și nu vrea să introducă pentru americani niște vize impuse de Bruxelles. Cu ce greșește Londra aici?

      • JB spune:

        Pai e f.simplu de ce UK depinde de UE, nu poate avea un tratat de liber-schimb cu Australia, Canada, etc. si nici macar nu poate intra in negocieri (separate) pe tema aceasta: art.216-218 din tratat privind acordurile internationale ale UE (competenta exclusiva a UE in domeniul acesta; UK e semnatar….si-a dat acordul de f.mult timp = decenii) si art.206 si urm.Politica comerciala comuna (competenta exclusiva a UE in domeniu…..idem.).
        La momentul cind UK a aderat la UE (dupa ce copilul ei favorit EFTA daduse faliment) toate aceste conditii fusesera inscrise in tratat de mai mult de un deceniu. UK, dupa indelungi si dificile negocieri, a fost de acord cu tot ceea ce vi se pare dvs., astazi, bizar. De ce nu a ramas pe dinafara daca nu ii conveneau conditiile??!? Pai sa intrebam UK. Si sa mai intrebam de ce tuturor celorlalti le convin inca din ’57 (sau de la momentul aderarii) si doar UK nu….

        Cit priveste vizele, este vorba, evident, de reciprocitate si de aceleasi competente in incheierea unor acorduri internationale. Discutia e lunga aici, dar cit se poate de clara.
        Nu are relevanta (decit in plan politic) ca UK considera introducerea de vize ptr.americani o prostie. Dar bineinteles ca probl.e delicata Inseamna dificultati mari (politico-economice) ptr.intreaga uniune, etc. Dar asta nu inseamna ca principiul nu sta in picioare. Ah, ca UE o sa faca lucrurile in asa fel incit sa nu se incordeze absurd relatiile trans-atlantice e clar. Sa fim fara grija ca si US o sa procedeze in consecinta. Chiar daca nu cedeaza in problema vizelor va face concesii in alt domeniu.

        Fara pic de aroganta, va recomand sa diversificati sfera lecturilor si catre publicatii neanglofone. In cele serioase germane sau franceze o sa gasiti perspective f.interesante si de multe ori voit eludate in media anglofona.

  14. xxx spune:

    UE va avea de pierdut pragmatismul UK. Not to mention ca va trebui sa stim cu totii germana (sau vreti franceza?), cind engleza nu va mai fi limba oficiala (sau parca e engleza limba oficiala si in Irlanda /Malta /Cipru, si deci ne salvam pe calea asta…).
    Nimic de zis, germanii ne duc in circa pe toti si ar trebui sa le multumim oficial. Dar sint frustrati de chestia asta. Acum sint inca “parteneri” la greu cu UK si Franta, dar cu UK iesita si Franta in cadere, vor deveni incet singurii relevanti.
    Au UK dreptate sa nu vrea “closer union”? Dupa parerea mea, nu. Cu o “piata unica” asa de fragmentata ca asta a UE, companiile europene nu au nicio sansa. Ginditi-va in cite state trebuie reglementari si autorizatii pt o companie (telecom, farma, whatever) in UE si in cite state trebuie aceleasi autorizatii in economiile concurente (SUA, China, Japonia); si care sint costurile astea administrative. Unele piete nu se pot unifica in mod real (adica, cu unica autoritate de reglementare, taxe unice etc) fara federalizare (ex, telecom, electricitate, gaze). companiile europene sint deci in pozitii mult mai proaste in concurenta lor globala.
    Au dreptate UK sa se simta “the odd one”? Da – fata de restul Europei socialiste. Din pacate, functionarii europeni, cit de bine selectati ar fi ei, creaza si implementeaza si executa strategii prea socialiste pentru gustul UK. Iar diferenta dintre politicile si deciziile judecatoresti in UE 12 fata de UE 27 sint imense si in orice caz vizibile cu ochiul liber pt neprofesionisti, cu toata mindria pe care functionarii noi o au pt examenul lor…

  15. Sorin Muncaciu spune:

    Domnilor, problema relatiei intre MB si Germania este esenta conflictului actual, ca intotdeauna. Pierderea suprematiei navale si alianta Germania -Imperiul Otoman ( cu linia ferata Berlin Bagdad) a dus la provocarea de catre MB a primului razboi mondial , Royal Duch al familiei Rothschil si Firmele Petroliere Rockefeller nu puteau concepe o concurenta germana cu rezerve petroliere ,nou descoperite in 1908, in Orientul Mijlociu. Apoi , al doilea razboi mondial a fost, din nou , provocat de MB de bancherii din City, cu scopul desfiintarii suprematiei industriale germane.
    Germania a devenit un stat partajat sub ocupatie , pentru o buna parte a secolului XX. Constituirea monopolului financiar privat reprezentat de bancile centrale nationale in mina bancherilor din City , autoritatea creerului acestui sistem bancar privat Bank for International Settlements reprezentata de Financial Stability Board al primelor 20 de natiuni, a intrat inevitabil in coliziune cu viziunea Germaniei si Frantei asupra procesului de integrate intr-o UE independenta de Imperiul financiar anglo-saxon reprezentat de BA, FR si dominioanele britanice. Demisiile succesive ale bancherilor germani din conducerea ECB denota dezacordul Germaniei fata de dominatia anglo-saxona a sistemului financiar bancar privat. Atacul bondurilor germane de catre “investitorii” din City , de anul trecut , denota ca vechile confruntari intre MB si Germaia s-au reluat , de data aceasta Franta se situeaza , pina acum, de partea Germaniei sub umbrela UE. Deasemeni, perspectiva pierderii suprematiei economice mondiale in urmatorii 10 ani, cind pentru prima data in istoria moderna, prima putere economica mondiala nu va mai fi un stat anglo-saxon ( China), se pare ca , este de natura sa precipite conflictele intre sistemul privat bancar international si bancile nationale centrale aflate sub control politic guvernamental care sunt independente fata de sistemul amintit, sau care , doresc independena de decizie cum este cazul Germaniei . Tratatele internationale “in lucru” TPP si TTA , organismele internationale WTO, OECD, IMF, BM, GATT etc. sunt organizatii care, in principal, doresc impunerea suprematiei corporatiilor multinationale, majoritare din vechiul imperiu, asupra tuturor guvernelor si natiunilor la nivel mondial.

  16. vasile s. spune:

    “ieşirea în timp util a Marii Britanii n-ar fi o tragedie. Nici pentru ei, nici pentru europeni.”

    Hmmm… Eu zic sa nu ne pripim cu petarde de genul asta. S-ar putea sa iasa altii, inaintea UK, din UE. Romanii si bulgarii, de exemplu. :-)

    Uite ce am citit ieri intr-un articol al lui Eric Margolis, unul din publicistii mei preferati, intitulat “Europe’s Latest Invaders”:

    Off across the Channel, where in the late 1800’s the Brits were building new forts against a feared French invasion, politics were in turmoil over immigration and demands to quit the EU. This time, the feared invaders are East Europeans, namely Bulgarians and Romanians. Whatever officials permitted these two East European delinquent states into the EU should have their heads examined.

    There are 19,000 more Bulgarians and Romanians working in Britain than last year. Original estimates said between 5,000 and 13,000 East European workers would come to the UK. In reality, over 100,000 had flooded in by 2007. One of the architects of this fiasco, former Labor bigwig Jack Straw, admitted it was a “spectacular mistake.”

    Add in a huge wave of Polish workers who are now everywhere in southern Britain. Poles are of Europe and work hard. The Bulgars and Romanians are still in the dark ages of Europe. Worse are the waves of gypsies (or Roma) who have come to western Europe looking for green pastures for petty crimes and living on welfare.

    E?

    Ceva ma face sa cred ca dl Margolis e oleaca mai in tema in problemele astea decit comentatorul politic mioritic minat mai mult de pasiune decit de ratiune.

    Daca mai vreti, cautati pe Goo-gul “Influx of Roma migrants could spark city riots, warns David Blunkett” ca sa va convingeti ca treaba e nu serioasa, ci grava si ca mai aproape sint romanii de iesirea din UE decit oricine altcineva. Englezii s-or descurca ei cumva, nu e cazul sa ne batem noi capul.

  17. Alexandru Botez spune:

    Excelent articol!
    Felicitări pentru subiect și în special pentru asumarea unei poziții clare. Mai rar așa ceva la noi… În plus, o dovadă elocventă că un articol bun generează comentarii de calitate.

  18. Red spune:

    Motivele euroscepticilor britanici nu sunt diferite de motivele altor eurosceptici, sunt doar exprimate la nivel inalt. Pe sleau, nu vor sa fie in aceeasi ciorba bine amestecata. Multi nu realizeaza ca prazul romanesc si castravetele bulgaresc dau un gust prost acestei ciorbe, care daca nu se dilueaza in gustul cartofului german sau scandinav s-ar putea treptat sa-i indispuna tot mai mult si pe altii.

    Comportamentul politic balcanic e mult mai nociv proiectului european decat discursul britanic iar UE ar fi castigat mult mai mult daca Romania sau Bulgaria nu ar fi intrat decat daca Marea Britanie ar pleca.

    Sigur ca doresc o integrare cat mai profunda si legi paneuropene cat mai multe si stricte. E singura speranta. Si varza de Bruxelles pute dar miroase ca o floare in comparatie cu varza putregaita de la noi asa ca nu ma mai chinui sa argumentez cu cei ce vad in integrare un dezastru pt “noi” si un avantaj pt “ei” cand de fapt lucrurile stau exact pe dos.

  19. Toma spune:

    ca sa tii 65000 caini in adapost cu 10 metri patrati per caine te costa 30 milioane euro pe an,timp de cativa ani. ,adica 3% din bugetul anual primariei.in schimb eutanasierea costa mai putin de 1 euro per caine daca ar fi facuta cu boltul pneumatic.chiar si cu injectia nu ar costa mai mult de 10 euro ,presupunand ca otrava e foarte scumpa.Ce decideti .Preferati sa dati 30 milioane de euro din taxele voastre pentru caini sau preferati sa platiti de 30 ori mai putin sustinand eutanasierea?combinata cu inchisoarea pe viata pentru cutomanii si infractorii care abandoneaza caini ,totul s-ar putea rezolva in 3 luni si cu bani foarte putini.

  20. Şoferul normal spune:

    Nu vă supăraţi, dar eu aşa văd problema: noi circulăm pe dreapta, ei pe stânga.
    De aici vine totul. :lol:

    • Harald spune:

      Da, dar legenda spune că modul normal de a circula e pe stânga, asta ar fi problema :)
      Modul în care era ținută lancea la turnir impune circulația pe stânga, se pare că așa a început totul.

      Chiar și în România, dacă ne uităm la poziția căruțașului pe capră, tot pe stânga ar fi fost natural să se circule. De altfel, în Imperiul Austro-Ungar se circula pe stânga, toate țările desprinse din acel imperiu au trecut abia ulterior și individual la circulația pe dreapta. Despre care se spune că ar fi fost impusă la origine de Napoleon, pentru că i se încăierau trupele aflate în marș când treceau unele pe lângă altele, pe vremea când se circula pe stânga.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)