Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Demisia consilierului Flynn: prima fisură gravă în administraţia Trump. Începe „contra-revoluţia” establishmentului? Se va opri aici scandalul „acomodării cu Rusia”?

Valentin Naumescu februarie 14, 2017 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
41 comentarii 9,763 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Michael Flynn, consilierul de securitate naţională al Preşedintelui Statelor Unite, a demisionat acum câteva ore. Scandalul este imens. Retragerea acestuia are în mod incontestabil legătură cu Rusia şi cu atât de controversata temă a „acomodării cu regimul lui Putin” (în particular, cu cele cinci convorbiri telefonice pe care Flynn se pare că le-a avut în decembrie cu ambasadorul Rusiei în Statele Unite, chiar în ziua în care Preşedintele Obama anunţa expulzarea a 35 diplomaţi ruşi, ca sancţiune pentru ingerinţa în alegerile prezidenţiale americane), apropiere pe care Donald Trump şi o parte din oamenii echipei sale au dat semne, atât înainte de alegeri cât şi după, că ar dori să o înceapă, fără condiţionarea schimbării atitudinii Rusiei în dosarele binecunoscute din anii trecuţi;
  • Pentru oricine este cât de cât familiarizat cu sistemul politic american, este limpede că poziţia de consilier de securitate naţională se află în „epicentrul” procesului decizional al administraţiei prezidenţiale, ocupantul acestei funcţii fiind omul de totală încredere al preşedintelui, o piesă grea din primul cerc al puterii de la Washington, practic locul unde se întretaie, se filtrează şi se procesează fluxurile de informaţii esenţiale care merg spre şi dinspre Biroul Oval, precum şi „creuzetul” direcţiilor majore de acţiune în politica externă şi de securitate a primei mari puteri a lumii;
  • Flynn a fost unul dintre oamenii cei mai apropiaţi şi mai loiali lui Trump în timpul anului electoral 2016, iar demisia explozivă a acestuia la ceas de seară târzie, după ce în cursul dimineţii aceleiaşi zile părea să beneficieze încă de susţinerea puternică a preşedintelui, sugerează că ceva grav s-a întâmplat, că mai există informaţii compromiţătoare „pe ţeava” presei americane, a justiţiei sau serviciilor secrete, care ar fi urmat să apară cât de curând;
  • Dacă scandalul emailurilor neglijente din echipa lui Hillary Clinton şi dezvăluirea mesajului de îndemn la compromiterea colegului de partid Bernie Sanders a contat mult în demotivarea alegătorilor democraţi, la fel ca şi cererea FBI de redeschidere a anchetei cu doar o săptămână înainte de Ziua Votului, răsturnând practic balanţa în 3-4 state-cheie, în marja de 1%, putem spune acum că asistăm la revanşa pe linie informaţională a taberei democrate, care reuşeşte să anihileze, să scoată din dispozitiv una din piesele grele ale administraţiei Trump, prin pregătirea acuzaţiei de „trădare şi colaborare cu o putere rivală cu care Statele Unite avea un litigiu deschis”, faptă incriminată explicit de legislaţia americană;
  • Devine tot mai clar că lucrurile nu sunt încă pe deplin reaşezate şi calmate nici în „familia serviciilor de intelligence” americane, unde abia acum vechea gardă (establishmentul) se trezeşte din şocul înfrângerii şi dă semne că mai are ceva de spus, iar noua echipă a lui Trump deocamdată nu şi-a impus controlul total asupra serviciilor, confruntarea plăcilor tectonice urmând să mai dureze probabil o perioadă, până când adâncimea schimbărilor în funcţii va calma situaţia la niveluri mai profunde. Putem vorbi aşadar şi de un război al facţiunilor rivale din serviciile secrete, care a început chiar înainte de alegeri, prin compromiterea lui Hillary Clinton, şi care continuă acum, prin „dezactivarea” consilierului de securitate naţională al noului preşedinte;
  • Se va opri aici scandalul Trump-Rusia? Aşa cum voi explica în cuprinsul articolului, răspunsul meu este categoric nu. Iar alerta din echipa lui Trump, culminând aseară cu sacrificarea consilierului nr. 1, arată că situaţia este deosebit de gravă iar conflictul cu establishmentul este departe de a fi tranşat în favoarea lui Donald Trump şi al taberei sale „revoluţionare”. Sistemul încearcă acum o „contra-revoluţie” spectaculoasă, care ar putea pune bazele, cel puţin teoretic, unei viitoare proceduri de impeachment;
  • Nu-mi pot reprima un zâmbet amar când mă gândesc că, deunăzi, ambasada noastră la Washington tocmai anunţase public strategia de apropiere de echipa lui Donald Trump, prin invitarea lui Michael Flynn la Bucureşti, pentru pregătirea unei viitoare întâlniri la nivel înalt româno-americane. Asta da inspiraţie, asta da strategie! Bun, se mai întâmplă, veţi zice, de unde să ştie diplomaţii noştri de la Washington în ce direcţie bate vântul, de unde să ştie cu o zi înainte că va cădea tocmai omul pe care îşi centraseră strategia de conectare? OK, nu-i o tragedie, căutăm altă „poartă”, dar poate suntem mai atenţi, mai norocoşi şi mai inspiraţi data viitoare, că de aia suntem acolo, în cercurile politico-diplomatice locale. Căci altfel, chiar şi citind din România presa de peste Atlantic, tot ne-am fi dat seama, încă de anul trecut, că e o problemă cu Flynn, nu?

*

La Washington, se dau bătălii grele în interiorul Sistemului iar noua putere are dificultăţi în a se aşeza confortabil la butoane şi a-şi savura măcar „luna de miere” cu societatea americană. Facţiunile, sau „plăcile tectonice”, ca să le numim mai pretenţios, se ciocnesc năpraznic nu numai în politica propriu-zisă, în Congres, dar şi în stradă, în mass-media, justiţie şi serviciile secrete, după cum arată tabloul agitat al Americii de astăzi.

Undele de şoc de după cutremurul 8 noiembrie 2016 nu s-au stins, ba chiar au cunoscut ieri o dramatică (re)intensificare, după episodul demisiei consilierului de securitate naţională al Preşedintelui SUA, asupra căruia plana suspiciunea de a fi avut convorbiri telefonice compromiţătoare cu ambasadorul Rusiei, la sfârşitul lui decembrie, chiar în ziua în care administraţia Obama anunţa sancţiunile la adresa Moscovei, în urma ingerinţei în alegerile prezidenţiale americane, conform unui raport guvernamental dat publicităţii.

Surse din Departamentul Justiţiei lăsaseră de înţeles, de ceva vreme (ianuarie), că Michael Flynn este vulnerabil. Asta, în limbajul cunoscătorilor, înseamnă că urmează să se întâmple ceva, nu e doar o vorbă aruncată în vânt, fără follow-up, cum spun diplomaţii. Mirosea a praf de puşcă şi a „pericol de explozie” în jurul acestui consilier de la o poştă, tocmai de aici, din România. În urma alipirii sale de tema atât de controversată a acomodării cu Rusia lui Putin, personajul devenise în mod clar „o ţintă”. E cu atât mai de neînţeles pentru ambasada noastră la Washington, care a mizat şi a anunţat public, în cel puţin două interviuri, că îşi centrează eforturile diplomatice pe apropierea de Michael Flynn, ca pe un mare succes. Tocmai pe omul de legătură al Rusiei, de lângă Trump?

Desigur, prin funcţia cheie pe care o deţinea până acum câteva ore, şi prin loialitatea binecunoscută faţă de candidatul Donald Trump, Flynn ar fi putut părea „calul câştigător” al diplomaţilor români de la Washington. Nu neg că Flynn s-ar fi putut arăta chiar binevoitor faţă de România. Părea în orice caz „scurtătura” românească spre Biroul Oval, unde trebuie să introducem, e adevărat, un dosar cât mai bun şi mai credibil, în faţa unui preşedinte din categoria celor care se opresc în cursul unei discuţii telefonice, pun palma pe receptor şi întreabă pe cei din jur unde vine ţara asta pe hartă, dacă are vreo legătură cu Consiliul European sau cu Consiliul Europei (a declarat anul trecut că nu ştie şi oricum nu îl interesează diferenţa între cele două) şi mai ales dacă ne-am plătit cotizaţia la NATO. Dar, vai!, nu tot ce zboară se mănâncă, şi se pare că mai avem mult de muncit la faţa locului pentru a deschide onorabil, pe unde trebuie şi pe căi stabile, porţile României spre cel de-al 45-lea Preşedinte al Statelor Unite. Nu că n-am avea de unde începe, dimpotrivă. În această privinţă rămân optimist, fiindcă anii parteneriatului strategic ne-au creat o resursă importantă de credibilitate în establishmentul american (politic, diplomatic, de apărare şi securitate, de informaţii etc.), o resursă care, chiar în condiţiile şocului alegerilor din 8 noiembrie şi ale schimbărilor în funcţii începute, continuă să existe, să fie activă în planul politicilor americane din eşaloanele doi şi trei ale executivului. Probabil că ne-am grăbit puţin.

Scandalul Flynn-Trump-Rusia este însă departe de a se fi epuizat. Mă tem că abia începe. Lucrurile sunt mai grave decât s-a crezut iniţial şi din acest motiv a apărut demisia bombă, la doar câteva ore după ce se dădeau asigurări că Flynn este omul „cel mai apropiat cel şi mai susţinut politic” din întreaga administraţie Trump.

Nu intrăm acum în zona speculaţiilor, care merg foarte departe şi care vorbesc chiar de posibilitatea unui şantaj, tot aşa cum s-a vorbit intens, acum câteva săptămâni, de un Raport elaborat de un fost agent britanic de informaţii, conform căruia Preşedintele Trump ar fi vulnerabil în relaţia cu Moscova. Ceea ce contează sunt însă faptele, adică discuţia telefonică a viitorului consilier de securitate naţională de la Casa Albă cu ambasadorul Rusiei chiar în ziua în care Statele Unite anunţau sancţiuni pentru o ingerinţă gravă în alegerile prezidenţiale (recunoscută ulterior, cu jumătate de gură, chiar de Trump, devenit preşedinte ales) precum şi recunoaşterea, în textul demisiei sale, a faptului că a „indus în eroare” executivul american cu privire la conţinutul acestor discuţii. Deci, ce a discutat Michael Flynn, atât de grăbit, cu ambasadorul Rusiei, despre sancţiunile impuse de Statele Unite Moscovei?

Toate aceste lucruri preocupă astăzi în mare măsură America, apoi, pe bună dreptate, Europa (şi, „cu voia d-voastră, ultimii pe listă”, chiar şi pe noi), într-un moment în care Rusia încearcă să profite de pe urma disfuncţionalităţilor grave ale Uniunii Europene şi ale ordinii transatlantice care a dominat lumea postbelică. Vrem să ştim ce joacă administraţia Trump, ce partitură strategică interpretează, care sunt intenţiile reale, care este viziunea asupra lumii şi rolului Americii în sistemul internaţional, în caz că există vreuna.

Demisia consilierului de securitate naţională de la Casa Albă, la mai puţin de o lună de la inaugurarea noii administraţii, este un semnal prost. Un debut cu stângul pentru acest preşedinte care a anunţat că „va reda măreţia Americii”, dar pe care îl aşteptăm în continuare, dincolo de poticnirile rodajului în funcţie, să clarifice ce doreşte să facă din politica externă şi de securitate a Americii.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "41 comments" on this Article:

  1. Iosif Ciosif spune:

    Desigur ca este o problema dar nu este sfarsitul lumii.SUA au politicieni,analisti, militari si experti care nu vor permite ca sa se produca un conflict civil ori de alta natura(militar) din care statul sa aiba de suferit. Sa fim optimisti.

  2. victor L spune:

    A demisionat cineva care a gresit linia dura republicana, si gata, “Începe „contra-revoluţia” establishmentului”
    Mi se pare prea mult; in Romania daca te exprimi negativ asupra sefului unei Institutii, gata, ataci Institutia!
    Michael Flynn a incalcat o lege veche: cind nu esti oficial, nu faci declaratii care sa angajeze Statul. A gresit, plateste.
    Dar pina la “contra-revolutia”establishmentului mai e cale lunga. Demisia a fost, sigur, cu acordul lui Trump.
    Pentru intelegerea mea e prea mult: odata cu alegerea lui Trump vine si Apocalipsa si “„contra-revoluţia” establishmentului”

  3. abc spune:

    impeachment? aiureli. vise ale democratilor. cine sa il suspende? majoritatea republicana? baza partidului il iubeste pe trump. furtuna intr-un pahar cu apa. inlocuitorul lui flynn (kellog) e la fel ca flynn (fara partea cu rusia, evident) , adica vrea sa distruga jihadismul. ceea ce nu convine unor forte oculte din sua si din afara ei.

  4. Josef Svejk spune:

    Nu e vorba de nici o victorie a nici unui fel de establishment. E vorba de aburirea establishment-ului și de impuslivitatea lui Trump și de modalitatățile machiavelice de a-și pune în operă agenda. Le recomand din nou celor interesați să-l înțeleagă pe om cartea sa „The art of the deal” scrisă acum aproape 30 de ani. În acea autobiografie Trumpul își descrie mecanismul decizional și modalitățile de a genera cofuzie spre a-și atnge scopul. Tot ce a făcut până acum e aliniat binișor cu evenimentele de acum mai bine de 30 de ani descrise în carte.

    Oamenii din primul său cerc știu că nu există niciodată o a doua șansă. Ca-n Kremlin-ul lui Stalin. :P Flynn și-a încercat norocul și a avut ghinion. Asta e. Nimeni nu e de neîlocuit. În plus Trump punctează dublu la faza asta:

    - Pe de o parte arată susținătorilor săi că nu are nici un fel de toleranță vis a vis de ilegalitate și că nimeni din echipa sa nu e mai presus de lege – O lege din 1799 :P interzice demnitarilor americani să ia legătura din prorie inițiativă cu reprezentanții unei puteri străine care are diferende cu SUA. Nimeni n-a fost niciodată afectat de acestă lege cu toate că sunt 1000% sigur că a existat nenumărate încălcări ale ei, măcat în timpul războiului rece. Cu toate că Flynn nu era la acel moment dat demnitar, era deja desemnat pentru o demnitate înată.

    - Pe de altă parte dă un nou semnal muscalilor că vacanța s-a sfârșit. Administrația Trump nu are nimic de câștigat dintr-o relație bună cu Rusia. A lăsat stânga ameriană să ajungă în offside și să se agite public până la punctul de fierbere, iar acum aceștia nu vor mai fi deloc pentru o vreme în postura să-l atace pe motiv că ar fi distrus bunele relații cu Rusia. Partidul Democrat a militat timp de decenii pentru relații cât mai bune cu URSS și apoi Rusia, pentru compromisuri cât mai enibile și au penalizat de fiecare dată atitudinea „agresivă” a republicanilor. Unul din proiectele esențiale ale administrației e refacerea forței militre a SUA. Fără relații proaste cu a doua forță militară a lumii, asta e ceva greu de „vândut” chiar și majorității republicane din Congress. Numai că acum „beeing hard o Russians” e din noi la modă în ambele partide. Deci Trump a obținut exact ceea ce a vrut. Până la urmă e ceva bun și pentru România. Atâta vremea cât lumea civiliztă e în stare de conflict cu Rusia, România e în sguranță.

    În pofida predicțiilor autorului scandalul Flynn se va stinge rapid. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară. Moș Donald va inventa mâine-poimâine o nouă scamatorie care să capteze publicul și cară să le dea chibiților de lucru până la epuizare…

    • gigi spune:

      Dl.Naumescu stie bine cine este ambasadorul Romaniei la Washington .Este interesanta insistenta cu care este subliniata aceasta eroare de “inspiratie” -invitatia de a vizita Romania.Totusi generalul Flynn era un oficial de prim rang al Administratiei .

  5. victor L spune:

    Opinii diverse:
    “Foreign Policy: Donald Trump incepe sa provoace ingrijorari la Kremlin. “Revolutia lui Trump” restrange optiunile geopolitice ale Rusiei”
    La care contribuie, probabil, si demisia lui Michael Flynn.

  6. Cinicul spune:

    Nu cred ca este nici o contra-revolutie a establismentului, poate doar a establismentului de tipul celor din tea-party.
    Ceea ce se intampla cu adevarat insa pare sa fi scapat domnului Naumescu. Lui Trump i s-a cam taiat trompa. Niste consileiri mai inteligenti decat Trump l-au plesnit peste degete si nu-l mai lasa sa vorbeasca fara notite.
    Intoarcerea cu 180 grade a pozitiei fata de China este un exemplu de inconsecventa infantila si arata ca poti face orice fel de gesturi demagogice in timpul campaniei electorale sau chiar in luna de miere, dar dura realitatea economica si geopolitica te pune la locul tau.
    Sunt convins ca presedintele Trump va deveni mai putin exuberant in perioada urmatoare, va renunta la gesturi de adolescent razgaiat si se va comporta din ce in ce mai mult ca un om de stat. Poate se va produce si re-educarea celor din TSA. Nici macar pe aeroportul din Islamabad un functionar de aeroport nu retine pentru interogatoriu un fost prim-ministru al Norvegiei care detine pasaport diplomatic pe care scrie clar ca a fost prim ministru. NB, Norvegia este tara NATO.

    • Josef Svejk spune:

      Arati-mi-l si mie pe consiglierul ala (sa-l halesc, nu de alta :P ) care are tupeul sa-i dea peste des’te unui individ egocentric, ranchiunos, razbunator, obsinuit de decenii sa ia decizii rapid si mai ales sa le faca vant fara ezitare celor ce-l calca pe bombeuri. Omul are 70 de ani si e obinuit de decenii sa o faca pe jupanul. E de asemenea obisnuit cu scandalul si circul publice. Nu vad de ce ar inghiti sa fie tinut in chingi de cineva tocmai acum cand toata atentia lumii e atintita asupra lui.

      Cat despre China, Trump urmeaza vechea tactica “una calda, una rece”. A recunoscut principiul unei singure Chine intr-o convorbire cu presedintele chinez. A dat anterior garantii de securitate intr-o convirbire telefonica cu presedinta Taiwan-ului. Acum cateva zile a dat garantii de securitate in persoana premierului japonez – care garantii sun evident indreptate impotriva Chinei. A aprobat lista de cumparaturi de armament ale taiwanezilor, din nou impotriva Chinei. Tine China in suspans vis a vis de declararea ei ca manipulatoare a cursului de schimb al monedei proprii – ceea ce a cam inghetat investitiile in China din decembrie incoace…

      Pentru moment ii merge. Nu sunt nici un fel de semne ca ar intentiona sau ar avea de ce sa schimbe cursul.

      • Cinicul spune:

        A aprobat vânzarea de armament către Taiwan…
        Mare scofala. Când e de vândut arme nici tara nu are principii. Usa vindeau arme lui Sadam H și simultan, Iranului, desi Iranul era supus sancțiunilor declarate de US.
        Dacă Beijingul ar cumpăra ar vinde și chineziilor.
        Britanicii, fancezii, rusii si israelienii vând și ei pe unde pot. Sunt convins ca dacă nord coreenii ar avea bani ar gasI un furnizor care sa le accelereze programul nuclear.

        • victor L spune:

          “A aprobat vânzarea de armament către Taiwan…
          Mare scofala.”
          “Scofala” se numeste in limbajul tau, in fond e o sfidare a pretentiilor Chinei.
          Ei bine, “scofala” asta coroborata cu trimiterea de trupe si armament in estul Europei este ceva ce doar @ Cinicul minimalizeaza. Trupele vin cind cind e raspindita minciuna ca Trump e preten cu Putin si va vinde Ioropa rusilor.
          Dece crezi ca trimite trupe si armament in estul Europei ori vinde armament Taiwanului? de prietenie cu Putin si cedare in fata Chinei?

          • Cinicul spune:

            Incerc sa raman politicos, desi cand cineva ma tutuieste ma cam supar. E semn de o educatie cam sumara.
            Am spus ca nu e mare scofala pentru ca din 1979, cand USA a recunscut China, pana acum nu a existat an in care USA sa nu vanda arme Taiwanului, in unii ani contractele ajungand la mai multe miliarde de $. Cea mai mare comanad a fost aprobata de Bill Clinton in 1993, 10 milarde de dolari.
            Dupa cum vedeti Trump n-a facut mare scofala, mai e mult pana ajunge sa-l egaleze pana si pe Bill Clinton.

        • Josef Svejk spune:

          Ce fel de armament au vândut SUA Irakului lui Saddam?! Așa de de curiozitate… Tancurile și artileria lui Saddam erau sovietice, chineze și românești (lansatoare de rachete nedirijate APRA). Aviația sovietică, chineză și franceză (Mirage F1). armamentul ușor provenea din blocul sovietic și China, Marina militară avea nave sovietice +câteva corvete italiene. Deci unde era totuși armamentul ăla american?!

          Apoi tot nu mi l-ați idicat pe consiglierul ăla care-i dă peste deș’te lui Trump. Mă gândeam că poate-l halesc azi la micul dejun :D :D :D

          • Cinicul spune:

            You asked for it!
            In razboiul irano-iraqian Iraqul a primit arme predominant de la rusi, francezi si britanici. Principalii furnizori ai Iranului au fost USA, Israël si Nord Coreea.

            Catre Iraq USA a livrat numai « dual-use products ». Adica lucruri care se pot folosi si ca arme. Un topor nu e o arma daca e folosit la taiat lemne in padure, daca insa il folosim intr-o rafuiala cu vecinul asta e altceva. Daca-i dai unui vecin de la bloc un topor este foarte probabil ca nu e pentru taiat lemne.
            Dar sa vedem ce erau acele dual use. In 1985 USA au livrat Iraqului 45 elicoptere Bell (fiecare cu 24 locuri) folosite bineninteles pentru turism, nu pentru transportul trupelor pe front.
            Ce mai includea dual-use :
            ‘The United States provided the government of Iraq with ‘dual use’ licensed materials which assisted in the development of Iraqi chemical, biological and missile-system programs.’
            Toate acestea dintr-un raport al Senatului USA.
            The reports show, for example, that on May 2, 1986, two batches of bacillus anthracis — the micro-organism that causes anthrax — were shipped to the Iraqi Ministry of Higher Education, along with two batches of the bacterium clostridium botulinum, the agent that causes deadly botulism poisoning.
            One batch each of salmonella and E coli were shipped to the Iraqi State Company for Drug Industries on August 31, 1987. Other shipments went from the US to the Iraq Atomic Energy Commission on July 11, 1988; the Department of Biology at the University of Basrah in November 1989; the Department of Microbiology at Baghdad University in June 1985; the Ministry of Health in April 1985 and Officers’ City, a military complex in Baghdad, in March and April 1986.

            In plus USA a finantat masiv statul iraqian, aproape falit in timpul razboiului. Ma opresc aici. Gasiti si dvs informatii in plus pe net sau prin rapoartele Senatului USA. De exemplu faceti o cautare cu Alcolac International + Phillips + Iran – Iraq war. Sau despre delistarea Iraqului ca stat terorist tocmai in mijlocul razboiului cu Iranul, facuta de Reagan ca sa poata permite exportul de dual-use catre Saddam.
            Altii care au ajutat Iraqul. Francezii au livrat rachetele Exocet, care erau gata sa-i termine pe britanici in Malvinas, W Germania, Olanda, India si Singapore au furnizta si ei produse pentru arme chimice.

            • Josef Svejk spune:

              Dom’le,

              Feceți un efort constructiv să evitați minciunile ridicole care sunt bunghite imediat. Încercați ceva mai elaborat :) Ce model de elicopter cu 24 de locuri fabica Bell în 1985, ca să-l poate vinde Irakului?!

              Aia cu „raportul senatului” e deja de domeniul patologicului. Din ce fundătură de propagandă pentru din ăștia cu 2 neuroni ofiliți l-ați extras?! Nu e unul din oocuile alea cu șerpilieni și balaureni?! :D SUA nu furnizează nici un fel de substanțe chimice nimănui pentru simplul motiv că nu le fabrică. Toate chimicalele sunt produse de industria privată. Dacă Irakul dinainte de 1990, când nu era supus nici unui embargo asemeni Zimbabwe de azi, cumpăra acetonă de la o firmă americană și o utliza în scop militar nu însemna deloc că SUA înarma Irakul. Așa cum faptul că România vindea Dacia 1300 ca taxiuri (ce puteau transporta și militari :P ) Columbiei nu îsemna că înarma această țară.

              Și ca să continuăm cu demantelarea aberațiilor, SUA nu au furnizat arme Iranului. A existat afacerea Iran-Contras prin care funcționari ai administrației Reagan au facilitat vânzarea ilegală de arme și piese de schimb pentru echipamenele americane cumpărate pe vremea șahului, către Iran pentur a finanța gruparea Contras din Nicaragua. Funcționarii americani implicați în afacere au fost concediați și deferiți justiției.

              Irakul a fost finanțat în timpul războiului său cu Iranul de către țările arabe bogste nu de SUA. Ăsta a fost de altfel și motivul principal al atacului Irakului asupra Kuweit-ului din 1990. Irakul era într-adevăr fait după război și a încercat să cucereească :P principalii săi creditori care erau Kuweit și Arabia Saudită

    • Lucky spune:

      N-am a face decat o mica specificare: IQul Presedintelui Donald Trump se apropie de 160, ceea ce il califica printre cei mai inteligenti presedinti ai Statelor Unite.
      Dar asta, datul cu presupusul in orice problema, este normala la romani, critica fiind la indemana tuturor.

      • indie_ci spune:

        I l-ai masurat tu personal? Cum ai ajuns la concluzia ca e IQ-ul atat de lung?

      • Cinicul spune:

        Trump IQ=160? Caragiale v-ar intreba, pe ce te bazezi? A fost testat?
        Te pomnenesti ca e vreun fizician nuclear de care n-am aflat inca.
        A face afaceri, in special a construi cazinouri, nu e dovada de mare inteligenta. Poti sa fi un om de afaceri de succes si cu un IQ de 90, in special daca nu ai prea multe probleme de etica.
        Mare-i realizare, mult laudata carticica, The Art of the Deal, nici macar n-a fost scrisa de el.

        • donquijote spune:

          Cred ca vreti sa spuneti Moromete (sau poate poetul national tudor vladimirescu :) )

          Cu IQ90 poti fi afacerist de succes in Romania plecand de la oi si ajungand mare latifundiar, dar, cam atat. S-ar putea ca in SUA sa fie ceva mai greu, fiindca nu poti sa mituiesti generalii armatei sa-ti cedeze pamantul patriei, oricat de mult tupeu ai avea.

          • Cinicul spune:

            Va rog sa citati un studiu stiintific riguros care demonstreaza ca IQ mare este corelat cu succesul in afaceri.
            Un IQ mare este unul din factorii care pot duce la success dar nu suficinet. Mult mai importante sunt trasaturile de personalitate, increderea, perseverenta si chiar cadrul social din care provine individul. dca te nasti la Negresti-Vaslui sau Corabia s-ar putea ca un IQ mare sa te duca, poate, a deveni un profesor de matematica la un liceu.
            Daca te nasti intr-o famile de miliardari din Massachusetts si ai un IQ mediu este posibil sa fii un om de afaceri mult mai bun decat un tanar genial dintr-un cartier din New Oreans sau Detroit.
            Revista Fortune: “More than half the CEO’s of Fortune 500 companies don’t have a higher qualification, many of them don’t have an exceptional IQ.”

        • victor L spune:

          Daca nu ai pus monopol pe intrebarea lui Moromete, “pe ce te bazezi”, te intreb si eu: tu pe ce te bazezi cind afirmi nonsalant ” nici macar n-a fost scrisa de el.”
          Afirmatii rautacioase si neadevarate despre Trump ar fi facut deliciul “organelor de partid si de stat” din vremi apuse, cind cica romanii stateau cu ochii pe cer sa vada daca vin avioanele americane.
          Au venit, si aveti un mare avantaj: pot fi injurati si denigrati in gura mare, cum nu o faceai cu rusii.
          Caci conform celor ce se vehiculeaza pe la noi, a ataca seful e similar cu atacarea institutiei,.
          De unde pornirea de ura impotriva SUA si alesilor ei?

          • Cinicul spune:

            Nu e vorba de ura.
            Cand vad ca pe o platforma de discutii nu se gaseste nimeni sa aiba un punc de vedere diferit, cand aproape am ajuns la unanimitatea din timpul comnismului admirand fara simt critic Uniunea Sovietica aialalata (cum era numita USA la Europa Libera de regretatul Mircea Crisan) trebuie sa vin sa pun un pic de sare si piper discutiei. Observ insa ca dvs nu prea suportati puncte de vedere diferite. Haideti sa batem toti din palme si sa scandm!
            Spuneti ca-i critic pe conducatorii USA pentru ca, nu-i asa, atacand seful atacam institutia.
            Bravos natiune. Americanii, insclusiv republicani, care-l critca pe Trump ataca USA ? Daca traiam in timpul lui Nixon trebuia sa-l admiram si pe el ?
            Nu l-am critict pe Obama, in care am vazut un tip decent invins de sistem, ca si Emil Constantinescu. A fost singurul presedinte cu adevarat intelectual din ultimii 50 ani ai USA.
            L-am dispretuit pe Bush jr, un presedinte sub-mediocru. Alegerea sa este un exemplu tipic de nepotism si arata ca si un sistem care in general promoveaza o meritocratie poate fi corupt.
            Daca tot veni vorba de motivatii personale.
            Panait Istrati a fost invitat in 1927 la o calatorie in URSS sa vada la fata locului realizarile socialismului rus (pardon sovietic). A mers, a inspectat si de unul singur si a vazut clar ca totul era o dictatura condusa de niste indivizi inculti, brutali si rudimentari. A publicat apoi Vers l’autre flamme si si-a atras oprobiul intregii intelectualitati franceze (si nu numai) pentru ca a refuzat sa spuna ca imparatul nu e gol. A murit refuzand sa mai creada in nimic.
            Cam aceiasi traiectorie am parcurs si eu. Am parcurs intregul drum de la admiratia fata de USA la deziluzie. Nu am talentul lui Istrati, dar nu pot sa nu spun cand imparatul e gol. Nu mai cred in nimeni si nimic.

            • Absurdistan spune:

              “singurul presedinte cu adevarat intelectual din ultimii 50 ani ai USA”

              Øb☭ma intelectual? Acest individ gaunos, incult (mult mai incult decit Donald Trump sau chiar George W Bush – da, cultura nu se masoara in a citi cuvinte de cinci silabe de pe teleprompter), acest impostor care n-a avut de oferit vreo idee vreodata, ci doar ura rasiala, propaganda comunista… si a inotat prin Harvard ca o mediocritate fara nici o valoare, avansind numai prin porcaria numita “affirmative action”? Se poate numi O SINGURA contributie a acestui snapan la literatura legala?

              Nu, multumesc.

  7. Dle Naumescu, putina retinere, sau putin mai multa, ar fi facut art. dvs. demn de luat in serios. Nu a fost sa fie. Comparati cu ce spune George Friedman:

    “The real problem is not that he spoke to the Russians or visited Moscow. There was no secret deal. Rather, the problem was that he tried to execute a radical shift in strategy that was actively opposed by senior officials. When they heard what Flynn was doing, they went ballistic. To put it another way, Trump shut down an attempt by Flynn to bring the Russians into the IS war. And Putin did not escape the sanctions.” http://geopoliticalfutures-2632125.hs-sites.com/reality-check-the-flynn-drama

    • silviu_dumitrescu spune:

      da, foarte bun articolul din link
      Friedman spune ca aparent Flynn a fost halit de colegii de cabinet care aveau alte viziuni globale; asa e daca Presedintele nu s-a ocupat niciodata cu politica la acest nivel si nu are o viziune globala inchegata: se incaiera intre ei oamenii care ar putea sa-l influenteze
      Flynn avea o independenta si o libertate de miscare prea mare chiar si pt Trump – incerca sa joace mai mult decat era cazul …

      oricum – cu tot zambetul D-nului Naumescu – plecarea lui Flynn ne taie o sansa de intrare care se baza probabil si pe experienta avuta de Flynn cu romanii in Afganistan .. deci nu e ceva care sa ne bucure in vreun fel …

  8. DanT spune:

    “într-un moment în care Rusia încearcă să profite de pe urma disfuncţionalităţilor grave ale Uniunii Europene şi ale ordinii transatlantice care a dominat lumea postbelică.” – Rusia încearcă “să profite” doar în sensul de a restabili bunele relaţii cu statele occidentale, afectate de criza ucraineană şi de sancţiuni.

    • victor L spune:

      Adica, Rusia vrea sa aiba si relatii cordiale cu Lumea, fara sanctiuni, si cu slani, pardon, cu Crimeea si estul Ucrainei in camara :P .

    • Josef Svejk spune:

      Gospodin,

      Haideti lasati-o jos dom’le ca de acum macane. Cum puteti sa va aberati cu mascari de genul: “Rusia încearcă “să profite” doar în sensul de a restabili bunele relaţii cu statele occidentale, afectate de criza ucraineană şi de sancţiuni.” ?!?!

      Nu statele occidentale sunt afectate de sanctiuni si de criza ucraineeana, ci doar maica Rusia care tot strange cureaua de cativa ani buni de le ies mujicilor ochii din teste ca la melc. Nu-i vorba daca daca vesticii erau mai seriosi si o puneau de niste sanctiuni adevarate, acum muscalii ar fi fost pe spate ca iepurii. Dar nu-i vorba ca si astea soft de acum le-au lipit burtile de spinari.Va admir altruismul si dedicatia pentru cauza dreapta a muscalimii in lume, dar chiar n-ati remarcat ca jupanii de la Moskva v-au taiat niscai carboave din tain?! :P

    • Lucky spune:

      Interesant mod al rusilor de a incerca sa dreaga maioneza cu americanii, prin patrularea unei nave spion in largul coastelor statului Delaware sau “agasand” de o maniera neprofesionala cu avioane militare ditrugatorul american USS Porter in Marea Neagra…

      • DanT spune:

        Bombardiere ruseşti sunt interceptate în apropierea ţărilor NATO de avioane de vânătoare. Se retrag imediat. Titluri în ziare: “O nouă dovadă de agresivitate a Rusiei …”
        Avioane şi nave americane sunt interceptate de avioane de vânătoare în apropierea costelor Rusiei. Nu se retrag, pe motiv că “au tot dreptul să fie acolo”. Piloţii ruşi recurg la manevre de intimidare pentru a le goni. Titluri în ziare: “Altă dovadă de agresivitate a Rusiei…”

        • Lucky spune:

          @DanT,
          Dvs ati afirmat ca rusii doresc relatii prietenesti cu americanii, ceea ce mi s-a parut mai mult decat ciudat fata de agresivitatea lor dovedita. Faptul ca NATO a trimis trupe, avioane si nave militare in apropierea frontiereleor rusesti este cu prisosinta justificat dupa ocuparea Krimeei de rusi si ostilitatea lor fata de Ucraina, tarile Baltice si est Europene.
          Rusii nu judeca decat prin prisma puterii fizice, militare in speta. La o astfel de actiune se impune o reactiune proportionala a NATO. Altfel rusii marg mai departe, ei nu cunosc limite si nici nu pun pret pe bunul simt.

          • DanT spune:

            Vrei să răspândeşti insulte sau vrei să înţelegi cum stă treaba?
            “Faptul ca NATO a trimis trupe, avioane si nave militare in apropierea frontiereleor rusesti este cu prisosinta justificat dupa ocuparea Krimeei de rusi si ostilitatea lor fata de Ucraina, tarile Baltice si est Europene.”
            1. Ucraina. Intervenţia militară a Rusiei a fost o acţiune de dammage control: la summitul NATO de la Bucureşti din 2008 s-a decis ca Ucraina şi Georgia vor adera la NATO. Iar după revoluţia Maidanului din 2014 aderarea devenea posibilă. Securitatea Rusiei ar fi fost grav afectată – ar fi devenit vecină cu NATO la graniţele de NV, SV, S, iar Sevastopolul ar fi devenit bază NATO! – de aici şi reacţia Rusiei, prin care a recuperat Crimea şi a blocat intrarea Ucrainei în NATO.
            Atâta timp cât Ucraina şi NATO şi-au văzut de treabă, Rusia a respectat integritatea Ucrainei.

            2. Nu există “ostilitatea ruşilor faţă de tarile Baltice si est Europene”. Putin putea foarte uşor, dacă voia, să ocupe teritorii în Ţările Baltice înainte de 2004 (sau să le ocupe în întregime) pentru a nu le lăsa să intre în NATO. Dar n-a făcut-o. N-are nici o treabă cu ţările UE-NATO.

            “Rusii nu judeca decat prin prisma puterii fizice, militare in speta.” – care era forţa militară a balticilor înainte de 2004? I-a ocupat cineva atunci? Sau i-a ocupat cineva după 2004, când, în NATO fiind, nu aveau trupe americane pe teritoriul lor?
            Din contră, situaţia devine periculoasă pentru baltici abia când încep să sosească acolo trupe occidentale, la 100 de km. de Sankt Petersburg. Rusia ar putea interpreta asta drept pregătirea unui atac împotriva ei şi ar putea ataca preventiv.

            Uite ce spun c ei care se pricep la relaţiile internaţionale:

            “the “spiral model” applies when a state’s seemingly aggressive policy is motivated primarily by fear or insecurity. Making threats and trying to deter or coerce them will only reinforce their fears and make them even more aggressive, in effect triggering an action-reaction spiral of growing hostility. When insecurity is the taproot of a state’s revisionist actions, making threats just makes the situation worse.When the “spiral model” applies, the proper response is a diplomatic process of accommodation and appeasement (yes, appeasement) to allay the insecure state’s concerns.”
            “Russia is not an ambitious rising power like Nazi Germany or contemporary China; it is an aging, depopulating, and declining great power trying to cling to whatever international influence it still possesses and preserve a modest sphere of influence near its borders, so that stronger states — and especially the United States — cannot take advantage of its growing vulnerabilities. Putin & Co. are also genuinely worried about America’s efforts to promote “regime change” around the world — including Ukraine — a policy that could eventually threaten their own positions. It is lingering fear, rather than relentless ambition, that underpins Russia’s response in Ukraine.
            Moreover, the Ukraine crisis did not begin with a bold Russian move or even a series of illegitimate Russian demands; it began when the United States and European Union tried to move Ukraine out of Russia’s orbit and into the West’s sphere of influence. That objective may be desirable in the abstract, but Moscow made it abundantly clear it would fight this process tooth and nail. U.S. leaders blithely ignored these warnings — which clearly stemmed from Russian insecurity rather than territorial greed — and not surprisingly they have been blindsided by Moscow’s reaction. The failure of U.S. diplomats to anticipate Putin’s heavy-handed response was an act of remarkable diplomatic incompetence, and one can only wonder why the individuals who helped produce this train wreck still have their jobs.”
            http://foreignpolicy.com/2015/02/09/how-not-to-save-ukraine-arming-kiev-is-a-bad-idea/

            Sfatul meu ar fi să pui mai multă bază pe studiu şi pe analiză şi mai puţin pe propagandă.

            • Lucky spune:

              Aveti propria dvs teorie care va satisface, dar asta nu inseamna ca aveti si dreptate. Incercati sa rescrieti istoria. Au incercat si altii mai buni ca dvs, si nu au reusit. Uitati ca rusii au fost in colaps economic si politic iar Gorbaciov a fost salvatorul Rusiei. Occidentul si-a deschis bratele iar Rusia putea ca ceara orice. Putea chiar fi primita in NATO daca dorea. A primit bani, acces la tehnologie inalta, NASA a invitat Rusia sa colaboreze in spatiul cosmic, a devenit membra a G8, occidentul a inceput sa investeasca in industria ruseasca, a fost primita ca observator in NATO, etc, etc.
              Dar, odata intarita, ajutata de occident si de un pret in continua cresttere al petrolului si gazelor, Rusia s-a vazut iesita din ceata si a demostrat proverbul ca lupul parul schimba dar naravul ba!
              Acum Occidentul stie foarte bine ca Rusia este dusmanul sau si asta in ciuda oricaror declaratii “prietenoase” ale rusilor sau ale celor de pe margine, ca dvs.

            • Vizitator spune:

              Mai usor cu propaganda ca se vede Teleormanul deja: din punct de vedere doctrinar Rusia considera NATO o organizatie ostila in mod oficial.
              Hotarati-va daca vreti sa sustineti punctul 1 (NATO este inamic si Rusia trebuia sa faca damage-control [apropo cum se spune in rusa?]) sau punctul 2 : Rusiei nu-i pasa de NATO.

              Iar ideea ca la Bucuresti s-a hotarat primirea Ucrainei in NATO e de-a dreptul grosiera, aveti vreun document … ca e prima data cand aud asa ceva (singurele invitate pt. primire la acel summit au fost Albania si Croatia)?!

              In rest gramatica e decenta dar mai aveti mici probleme … cu numele de ex., noi romanii spunem Crimeea ..nu Krimeea.

            • DanT spune:

              @Vizitator: de fapt tu ar trebui să te hotărăşti ce vrei: să faci glumiţe de doi lei sau să obţii explicaţii la modul serios. Ori una, ori alta.
              Punctele 1 şi 2: Rusia nu are intenţii agresive la adresa ţărilor UE-NATO, şi doreşte relaţii bune cu acestea. De-aia Putin n-a ocupat ţările baltice în 2000-2004. Dar crede că America are intenţii agresive la adresa Rusiei, din moment ce îşi deplasează alianţele până la graniţele ruseşti. De-aia a blocat intrarea Ucrainei în NATO.

              “Bucharest Summit Declaration
              Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Bucharest on 3 April 2008
              ………………………………..
              23. NATO welcomes Ukraine’s and Georgia’s Euro-Atlantic aspirations for membership in NATO. We agreed today that these countries will become members of NATO.”
              http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_8443.htm
              De ce nu te informezi înainte să lansezi insulte?

              “In rest gramatica e decenta dar mai aveti mici probleme … cu numele de ex., noi romanii spunem Crimeea ..nu Krimeea.” – Pasajul cu Krimeea l-am luat cu copy-paste din postarea lui Lucky, pentru a-l comenta. Frate, ce oameni …

            • Lucky spune:

              @DanT,

              Vad ca va straduiti sa “educati” gustul cititorilor pe acest site, recomandand studiu si site-uri “corespunzatoare” pentru studiu…

              Am sa incerc si eu sa va indrept atentia catre un mic studiu despre Rusia si relatiile acesteia cu Lumea, atat in trecut cat si in prezent. Va recomand calduros acest articol pe care-l gasesc foarte obiectiv, el incluzand puncte de vedere variate ale catorva cunoscuti analisti politici, indeosebi in domeniul rus.
              Mai puteti gasi la sfarsitul articolului o lista cu link-uri pentru a va imbogati cercetarea.
              Sper, sincer, ca lecturarea acestor materiale sa va recupereze spre binele comunitatii. Succes!
              Iata link-ul la articolul cu pricina: https://medium.com/the-weekend-reader/what-does-russia-want-fe8e36867fd1#.v6mwqksba

  9. victor L spune:

    Chiar asa „contra-revoluţia” establishmentului?”

    “În prezent, doar cinci dintre cele 28 de state membre NATO alocă cel puţin 2% din PIB apărării – Statele Unite, Marea Britanie, Estonia, Polonia şi Grecia.”
    Unde e Germania care vrea sa fie pilonul Europei?
    “”Contribuabilii americani nu mai pot purta în continuare sarcina unei cote disproporţionate în apărarea valorilor occidentale”, a adăugat Mattis.”
    Ce zgirie -brinza!
    “”Cetăţenilor americani nu poate să le pese de securitatea copiilor dumneavoastră mai mult decât dumneavoastră. Ignorarea capacităţii militare de reacţie demonstrează lipsă de respect pentru noi înşine, pentru Alianţă şi pentru libertăţile moştenite, care acum sunt în mod clar ameninţate”, a insistat şeful Pentagonului.”
    Ne amenintati?!
    http://www.mediafax.ro/externe/statele-unite-avertizeaza-cu-revizuirea-angajamentelor-in-cadrul-nato-daca-restul-aliatilor-nu-sporesc-contributiile-16162148

  10. victor L spune:

    Vorba vorbei, “asta-i cintecul ce-mi place!”
    “Juncker, presedintele CE: UE sa nu cedeze presiunilor SUA de marire a cheltuielilor militare”.
    Bineinteles, SUA, daca si-au permis sa inlature din Europa pe Hitler si comunismul sovietic, sa tina umbrela sus, nu sa ne ceara bani..

    • Lucian spune:

      Explicati vă rog cum a înlaturat SUA comunismul sovietic din Europa prin Lend-Lease Act pentru URSS în WW2?

      • victor L spune:

        Scuze, nu ma vad obligat sa va explic.
        Solutiile sint mai multe ca sa aflati: cititi presa, Istoria timpului, sau, vorba unui istoric “inapoi la scoala!”.

      • Lucky spune:

        @Lucian

        “Explicati vă rog cum a înlaturat SUA comunismul sovietic din Europa prin Lend-Lease Act (LLA) pentru URSS în WW2?”

        In primul rand, intrebarea dvs are un caracter fallacious, adica se bazeaza pe prezumtii gresite.

        Lend Lease Act nu a fost initiat pentru a inlatura comunismul din Europa, intru-cat acesta nu exista la data infiintarii sale (inceputul 1941. El a fost initiat pentru a ajuta Uniunea Sovietica, cu bunuri industriale si asistenta tehnica, sa contracareze invazia germana care deja luase in stapanire aproape intreaga Europa, iar aliatul Germaniei naziste, Japonia, se pregatea sa atace SUA, deci un al doilea front Nipono-German urma sa fie deschis in Pacific. Era, prin urmare, imperios necesar ca SUA si Anglia sa faca ceva, orice, pentru a stavili si diminua forta atacatorilor.
        Deci, din pdv al aliatilor, LLA nu a fost motivat ca un instrument de oprire al invaziei comuniste a Europei ci ca un instrument de stavilire a invaziei naziste a intregii Lumi.

        Dealtfel, nici Uniunea Sovietica nu a recunoscut oficial ca LLA ar fi avut vreun rol semnificativ in intarirea militara sau de alta natura a statului sovietic, ba dimpotriva, au scos in evidenta ca numai sangele sovietic varsat impreuna cu “minunata” tehnica militara produsa in URSS a stat la baza succeselor Armatei Rosii.

        Daca in timpul WWII sovieticii au avut un comportament cat de cat decent, imediat dupa iesirea trupelor lor din limitele Uniunii au dovedit caracterul mizerabil care a stat la baza comportamentului in cotropirea tarilor aflate pe drumul catre Germania, cum sunt Romania, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia. Banditismul social si anihilareea fortelor democratice in scopul aducerii la conducerea tarilor respective a echipelor comuniste constituite si instruite in prealabil la Moscova a infricosat popoarele american, englez, francez, vest german conducand, pe scurt la constituirea NATO, al carui scop era sa apere democratia occidentala de spaima comunista.

        Sintetizand, putem conchide ca: LLA a ajutat fara dubiu, desi nerecunoscut de URSS, la infrangerea nazismului si intarirea sovieticilor, atat prin ajutorul material substantial primit cadou de la americani si englezi, dar, chiar mai important,prin tehnologia militara sau general industriala (tancuri, avioane, camioane, vagoane de cale ferata, etc…) copiata si aplicata la toate produsele fabricate de sovietici de atunci incoace. Intariti, sovieticii au aratat Lumii o fata hidoasa, determinand o mobilizare fara precedent a Occidentului angajandu-l intr-un Razboi Rece care, in final, a condus la colapsul sovietic si al tarilor satelite.

        Chiar si indirect, putem afirma ca LLA a avut un rol in eliberarea Europei de comunism.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)