Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Democraţie, totalitarism şi memorie

Vladimir Tismaneanu august 9, 2015 Global / Europa, Politica & Doctrine, Reactie rapida
12 comentarii 841 Vizualizari

Mnemofobia a fost inerentă sistemelor ideocratice. Istoria totalitarismului, scria Milan Kundera, este aceea a luptei memoriei impotriva uitării. China comunistă, in pofida fatadei reformiste, rămane obsedată de controlul draconic al memoriei istorice. Ceea ce a făcut si face gesturile celor care refuză să uite atât de semnificativ subversive. La ceasul nopţii totalitare, memoria are funcţie salvatoare. Interzicerea cărţilor istoricului britanic Anthony Beevor in Rusia putinistă este un indicator elocvent al renaşterii totalitarismului. La fel, recuperarea si asumarea trecutului este unul al de-totalitarizării, deci al democratizării.

O Anna Ahmatova care poartă în memorie poemul “Requiem”, scris în 1937, anul de vârf al Marii Terori, o Nadejda Mandelştam care devine depozitara (legatara) scrierilor soţului ei, poetul prigonit şi asasinat pentru că a îndrăznit să scrie în 1934 câteva versuri ironice (devastatoare, e drept) la adresa „plăieşului de la Kremlin” sunt dovezile supreme ale faptului că bocancul totalitar nu poate strivi mereu reînnoita ispita a libertăţii

Tot astfel, împotriva celor care au susţinut şi susţin că excesul de amintire ar putea cumva dăuna unui suspect echilibru al unei societăţi fără frământări şi remuşcări, deci una a nesimţirii, Monica Lovinescu scria: „numai memoria e în stare să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasinormală. A scrie despre ce s-a întâmplat în societatea totalitară din România de-a lungul stalinismului nu corespunde dorinţei de a redeschide răni ce altfel s-ar cicatriza singure, ci e unica metodă de a trece cu adevărat pragul dacă nu spre un tip de societate liberă, cel puţin spre una de tip dictatorial. […] Slujindu-se de cuvânt, scriitorii nu pot să nu sufere cei dintâi de dedublarea lui. Pentru ei, dăinuirea sistemului totalitar, chiar atenuat în aspectele lui cele mai agresive, poate agrava schizofrenia ce ameninţa încă – la 20 de ani de la moartea lui Stalin – întregul corp social” . Diagnostic implacabil al unei maladii ce avea să ia forme paroxistice în anii următori. Un sindrom care, iata, se repeta cvasi-ciclic, cu măşti noi şi vin amnezic reincălzit…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , ,



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Andrei A. spune:

    Opinii negaționiste încă nu am văzut, cel puțin pe acest forum. Unde cred eu că intervine un clivaj, fără a-i da o tentă malignă, este între multe altele legat de modul în care te raportezi la Orwell. Spun asta pentru că Orwell a fost un scriitor și un gânditor în cea mai bună tradiție socialistă, în afară de a milita împotriva totalitarismului stalinist (sau nazist). Deci sînt oameni pe acest forum care asimilează o parte din el și nu se pot identifica cu restul- nu e o crimă, după cum nu este un delict nici a aprofunda ceea ce, place sau nu unora, este opera unui om de stânga.
    Referitor la stânga, cred că ce deranjează uneori este o încercare de amalgamare a stalinismului cu alte fenomene care nu au legătură cu el, decât în urma unei prestidigitații intelectuale. Ar deranja la fel de mult în tabăra cealaltă, orice sofism menit să construiască o linie directă între orice dreaptă și fascism.
    Eu unul nu am uitat ce a fost, nici prin ce au trecut părinții mei sau bunicii, deși gradul de suferință a fost probabil unul median, în raport cu cercurile dantești ale vremii. Ce aș vrea eu însă să spun, este că uneori întâlnesc discursuri de genul „atunci totul era rău, iar acum este bun”- îmi aduce aminte despre o anecdotă legată de Războiul Civil American, unde în Sud, în anii imediat următori, se spunea „să fi văzut cum era înainte de război” (lucru plauzibil de altfel dată fiind devastarea unor zone). Până la o servitoare negresă care auzind o discuție despre luna plină, spune : Vai, să fi văzut luna înainte de război !
    Pentru mine memoria nu înseamnă ca acum să vină un fite cine și să spună că oamenii ăia n-au făcut nimic, sau că tot ce au făcut era prost, ori că era oricum sortit eșecului- asta pe mine mă doare și o iau foarte personal, pentru că știu ce greutăți au avut de înfruntat oamenii ăia, ce sacrificii au trebuit să facă și ce, așa stângaci, cum ne spun experții de fotoliu, a ieșit din mâna lor. Deci, avem două generații cuprinse în arcul ‘44-‘89, unde mulți au fost obligați să joace în rolul ofițerului britanic din Podul Peste Râul Kwai. În ce mă privește, nu-i face eroi, dar merită un tratament ceva mai nuanțat. Asta nu implică să te cenzurezi de la a da în vileag crimele și nelegiuirile regimului ci, atunci când e vorba de oameni, a folosi penelul și nu bidineaua. Spun asta pentru că observ totala lipsă de răbdare a tinerilor din ambele tabere în ce privește considerația față de materialul uman. Iar dacă aici nu știi sau nu poți să arăți considerație, nu văd restul opiniilor, indiferent de culoarea lor, decât ca o formă (sper infantilă) de egoism.

    • Petre Opris Petre Opriş spune:

      În opinia mea, aveţi dreptate, domnule Andrei A. Părinţii noştri au trăit într-o perioadă extrem de dificilă şi au reuşit să supravieţuiască. A veni acum să spui că au trăit într-un mod greşit mi se pare o impietate. Lumea nu s-a născut direct în costum de erou şi nu asta a fost menirea lor pe lume. S-au făcut abuzuri în acea perioadă, dar nu trebuie să blamăm in corpore pe cei care s-au născut şi au trăit atunci. Comparaţia dumneavoastră, domnule Andrei A. (bidinea vs. penel) este foarte potrivită.
      Din păcate, mijloacele de propagandă au fost utilizate în România, după decembrie 1989, în scopuri meschine (interese personale de îmbogăţire a unor persoane) şi au generat o stare de discordie socială din ce în ce mai accentuată. Polarizarea politico-ideologică până la nivel de familie este un dezastru naţional şi mă aştept la tot ce poate fi mai rău din partea extremiştilor care visează tot felul de măsuri dictatoriale (stânga, dreapta, dictatură armată ş.a.m.d.). Fără concepte teoretice aprofundate, societatea se dezvoltă într-un mod haotic şi creează mari probleme pentru autorităţile de astăzi şi de mâine.

    • adrian rusu spune:

      Aveți dreptate, Andrei A. Ce e intr-adevar grav este ca am basculat intr-o altă epocă a convingerii (alta, afară de comunism). Intr-un fel, se poate negocia mai usor cu mincinosul decat cu acela care a înghițit pe nemestecate o convingere; micinosul e inca activ, trebuie sa depuna o oarecare ACTIVITATE de falsificare. Convinsul, insa…e ca și cum ai discuta cu un cadavru.

  2. Vlad spune:

    Nu cred in metoda asta … Uitarea se face tot timpul prin intermediul noului … Libertatea se exerseaza traind, aratandu-i omului incredere, apreciere, iubire si creandu-i posibilitatea de a-si exersa libertatea … chiar in conditiile in care risca sa se manifeste in tiparele mentale pernicioase.

  3. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    ESENȚIAL:

    „…totala lipsă de răbdare a tinerilor…”

  4. Vlad spune:

    Ca sa intelegem putin cum ne afecteaza tiparele mentale mostenite din comunism e bine sa intelegem cine ne-a condus si ne conduce in continuare.

    Deci moment poza, revolutia din decembrie 89, sediul televiziunii se discutau numele de partide. Iliescu si inca vreo doi oameni discutau febril ce trebuie sa faca. Iliescu era absolut relaxat destins. De ce ? Omul avea experienta directa a contactului cu multimile pe care o castigase petrecand atata timp in preajma lui Ceausescu. Cine putea sa conduca Romania atunci ? Cine si-ar fi asumat conducerea ei ? Probabil ar fi fost o sansa nesperata ca cei care aspirasera la libertate in vremea comunismului, disidentii care se gaseau la acele momente in valtoarea evenimentelor sa se decanteze ca lideri … Dar probabil ca asta e nesansa oamenilor care prefera oamenii carismatici sau mesianici …

    In jurul lui Iliescu au coagulat alti oameni care crescusera in puful vechiului regim care au facut ceea ce se vede pana in momentul de fata. Victor Ponta e si el unul din acesti oameni. Asta are Romania la 26 de ani distanta …

    Alegerea lui Iohannis e o reactie slaba a subconstientului comun. De fapt poza subconstientului romanilor a fost realizata la ultimele alegeri (sau impuneri avand in vedere limitarile aflate inca in vigoare privind numarul minim de oameni care se pot organiza intr-un partid politic si care au fost declarate neconstitutionale abia anul acesta): pe de o parte romanul descurcaret, ipocrit, mincinos, guraliv, alunecos, pe de alta neamtul serios, parolist, muncitor, politicos.

    Vrem sa se produca o schimbare de anvergura in mentalul romanilor dar intrebarea cheie e cu cine ?

    Bine inrudirile prin alianta nu sunt decat un mic detaliu in a intelege de ce in Romania lucrurile nu se misca. Nasii de cununie, de botez ai lui Victor Ponta se afla sau s-au aflat in institutii si functii cheie.

  5. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Mai ”neaoș” (Bolintineanu “Călătorii”) :

    „Sunt vorbe amare, dar trebuie a le spune; nu ştim să măgulim. Ranele descoperindu-le, se pot vindeca; ascunzîndu-le, se măresc, gangrenează şi moartea este aproape. Trebuie a se vindeca această rană, sau existenţa unei naţiuni române devine netrebuincioasă în planul aceluia ce a creat popoarele.”

  6. Vlad spune:

    Nu ai cum sa devii constient de comunism pentru ca e o minciuna, o negatie. Nu exista … El a fost preluat ca o ideologie, o idee … Ori aceasta idee in forma ei de idee asa cum a fost preluata de oameni e o minciuna … Din minciuna normal ca au rezultat o gramada de comportamente represive.
    A renunta la minciuna inseamna ca ti-ai recastigat dreptul la libertate. Normal ca acele comportamente nu se sterg peste noapte … Ca mentalul colectiv nu se curata imediat … Dar asta nu se realizeaza reiterandu-l … Ca nu ai ce sa reiterezi … Inconstienta provocata de o minciuna nu e vina oamenilor … nu oamenii sunt culpabili ca li s-a varat pe gat o minciuna … Cei mai multi oameni pur si simplu au crezut in ea … Sigur asta nu justifica reprimarea populatiei … dar gata … asta a luat sfarsit …

    • victor L spune:

      “Nu ai cum sa devii constient de comunism pentru ca e o minciuna, o negatie. Nu exista … El a fost preluat ca o ideologie, o idee …”
      @ Vlad,
      poti sa dezvolti putin? caci pare ceva genial, chiar din putul gindirii.

  7. lucid spune:

    “Controlul draconic al memoriei istorice” – ceea ce face noua lege Antonescu-Muraru-Wiesel sub coverul corect al combaterii negarii Shoah.

  8. adrian rusu spune:

    (cartile au fost interzice in oarecari biblioteci, cred ca universitare. Dar ele au fost deja vandute pe piata. Detinerea lor de catre privati ramane legala).

  9. Lucian spune:

    Istoria se repeta , o platitudine , pt. ca ,istoria, este alcatuita din asemenea locuri comune , in ea si in ,autorii, ei mediocritatea este dominanta . Aceleasi cosmaruri revin periodic , altfel ambalate , actualizate iar noi , privind , adesea , doar la formele trecutului , nu stim sa le recunoastem .Toate incep cu idei sublime si cuvinte frumoase si sfirsesc in crima .Mecanismul care le produce este ideologizarea , versiunea moderna a mitologizarii , in toate formele ei , mai soft sau hard .Acest mecanism ar trebui scos la iveala , asa cum foarte stralucit a facut-o D-l Boia .Ideologiile sint teologii ateiste , nihiliste , in fondul lor .



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)