Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Desantul chinez

Cristian Felea ianuarie 20, 2019 Analize, Global / Europa, Sinteze
26 comentarii 6,766 Vizualizari

Huawei și eu personal nu am primit niciodată nicio solicitare, de la niciun guvern, pentru a furniza informații necuvenite. (…) În acest context eu nu văd nicio legătură strânsă între convingerile mele politice și deciziile de business pe care le ia compania pe care o conduc. Și cred că am spus deja foarte clar că vom spune un nu categoric oricăror cereri de acest gen.[1]

Ren Zhengfei, CEO și fondator al Huawei

Într-o simplificare dramatică a realităților scenei globale, întrebarea care se pune este dacă China va fi pentru UE partenerul ideal sau cel mai cumplit coșmar. Deocamdată sunt elemente care, judecate nenuanțat, îi conduc pe unii observatori către prima concluzie și pe alții la cea de-a doua. Pe cei care de ceva vreme cochetează cu ideea că UE își trăiește ultimii ani nici nu-i mai iau în calcul.

Din fericire, lumea în care trăim este complexă iar globalismul, oricât de mult l-am nega, a introdus în ecuație atât de multe nuanțe încât judecățile simplificate sunt din start sortite eșecului. Relația UE – China este într-o dinamică pasionantă și deschisă aproape oricărui tip de evoluție. Cele două părți dovedesc permanent că au resurse excelente pentru a oferi lumii speranță și echilibru, în ciuda diferențelor de viziune pe mai multe dosare de politică internațională sau a accidentelor de parcurs.

EU LEAKS BY CHINA, FEATURING USA

Area 1, o companie americană de securitate cu sediul în California, înființată în anul 2013 de foști agenți ai NSA, a dezvăluit în decembrie 2018 că a descoperit un atac provocat de hackeri de elită angajați de armata chineză, care au reușit să își creeze și să-și mențină timp de trei ani accesul la peste 1000 de documente (telegrame) confidențiale vehiculate pe canale diplomatice din Uniunea Europeană.

Totul ar fi pornit, în opinia Area 1, de la un atac de tip phishing ce a vizat comunicațiile unor diplomați ai Republicii Cipru ce a avut succes și care le-a dat ulterior hackerilor chinezi acces la întreaga rețea de comunicații diplomatice a UE.

Ce a urmat a fost și mai interesant: Area 1 a oferit presei americane, în speță ziariștilor de la The New York Times, copii ale documentelor despre care au pretins că au fost corupte de hackerii chinezi, iar publicația le-a rezumat în articolul cu titlul ”Telegramele diplomatice europene accesate de hackeri pun în evidență o lume extrem de îngrijorată în legătură cu Trump, Rusia și Iran”[2].

Gestul companiei de securitate Area 1 a generat neîncredere și chiar stupefacție. Un specialist al companiei McAfee, specializată în securitate cibernetică, s-a pronunțat în legătură cu maniera în care au acționat cei de la Area 1 ca fiind de necrezut, inacceptabilă și cu siguranță neetică[3].

De ce ar dori o companie de securitate americană să ofere documentele diplomatice europene corupte, pretins obținute de la hackeri chinezi[4] presei, când minima curtoazie ar fi recomandat păstrarea confidențialității? Să fie vorba de bani, de un gest inadecvat menit să aducă publicitate? Sau de o încercare de a semăna neîncredere între oficialii europeni și cei chinezi?

Scandalul se suprapune nefericit peste cel generat de insistențele americanilor cu privire la folosirea companiei Huawei de către guvernul chinez ca mijloc de spionare a statelor care au achiziționat echipamente și tehnologie produsă de respectiva companie, în special a statelor aliate în cadrul NATO.

Pe de altă parte, analizând documentele publicate de The New York Times, jurnaliștii europeni au ajuns la concluzia că acestea nu vor dinamita diplomația europeană, poate chiar dimpotrivă, o pun într-o lumină nesperat de favorabilă, în aceeași măsură în care scot la iveală teme majore de preocupare pentru oficialii europeni, inclusiv din perspectiva relației cu China.

Trecând în revistă EU Leaks, jurnaliștii de la The Guardian, de exemplu, au fost relativ dezamăgiți de lipsa unor bombe care să facă deliciul presei[5], așa că s-au mulțumit să observe că Londra va trebui, odată cu Brexit, să renunțe la a se mai baza pe sprijinul Serviciului European de Acțiune Externă în anumite operațiuni și să-și pună la treabă la întreaga capacitate propria mașinărie diplomatică.

Până la urmă, ce anume au scos la lumină cele peste 1000 de telegrame diplomatice aflate în posesia The New York Times? O scurtă analiză a publicațiilor occidentale interesate de subiect pune în evidență următoarele aspecte:

(i) Uniunea Europeană pare să dispună la acest moment de o politică externă funcțională, pe-o singură voce și un aparat diplomatic eficient. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker este, de altfel, citat în anumite telegrame explicând părții chineze că UE se așteaptă să fie tratată ca un tot și indivizibilă;

(ii) diplomații UE și ai Chinei împărtășesc preocupări comune legate de mesajele de tweeter și acțiunile instinctuale  ale președintelui american Donald Trump, anecdota împărtășită de ambele părți fiind aceea că au de înfruntat un inamic comun în neprevăzutul președinte american;

(iii) o telegramă ce se referă la atmosfera de la summit-ul UE – China din iulie 2018 îl citează pe președintele Xi Jinping ca făcând următoarea afirmație: ”În timp ce Trump îl admiră pe Putin, Putin însuși îl consideră pe Trump un ciudat”;

(iv) referindu-se la SUA în era Trump, liderii chinezi nu se sfiesc să le expună europenilor părerea lor: ”SUA se comportă ca și cum s-ar bate într-un box fără reguli; brusc, au decis că nu le mai plac regulile globale și vor să le rupă tocmai acum, după ce cu greu a reușit și China să se alăture clubului. SUA a aruncat pe geam orice reguli și etichetează unilateral pe toată lumea, fără a da nimănui posibilitatea să se pronunțe.”;

(v) liderii chinezi sunt creditați ca foarte interesați să facă împreună cu UE un front comun pentru apărarea regulilor de bază actuale ale comerțului mondial împotriva valului de instabilitate generat de acțiunile administrației de la Casa Albă, luând totuși precaut în calcul să nu-l izoleze pe Donald Trump;

(vi) o evaluare exhaustivă a diplomaților europeni privind China și Africa atenționează asupra faptului că politica agresivă a președintelui Xi are un impact considerabil asupra țărilor africane. Cu un control al partidului comunist tot mai extins asupra economiei și societății, China a devenit tot mai sigură pe ea și dornică să exporte peste hotare modelul său de guvernare autoritaristă. Iar statele africane pot deveni lesne victime ale influenței chineze;

(vii) o telegramă pune problema că noile tehnologii de comunicare nu vor contribui la deschiderea Chinei. Prin ștergerea de conturi de socializare sau a informațiilor considerate de guvern ca periculoase pentru politicile partidului, tocmai în condițiile în care cetățenii chinezi obișnuiți consumă tot mai mult conținut mediatic, autoritățile reușesc să prevină dezbaterile cetățenești deschise asupra politicilor guvernamentale;

(viii) hotărârea UE în apărarea acordului nuclear cu Iranul apare și el în corespondența pusă de Area 1 la dispoziția presei americane. Pare, din aceste documente, că diplomații europeni au încercat printre altele să convingă prudenta Chină să joace un rol tot mai pronunțat în combaterea intenției Casei Albe de a reimpune sancțiuni Iranului. De ce? Pentru că Iranul, în ciuda unei minorități fundamentaliste în chestiuni religioase, este covârșitor pro-occidental și pro-european;

(ix) telegramele diplomatice pun în evidență o Uniune tot mai îngrijorată de acțiunile lui Putin, pe cât de lipsită este de planuri fezabile cu care să-i contracareze politica, deși toate temerile și scenariile negative privind agresiunea rusă din Ucraina (chestiunile privind Crimeea și  Marea de Azov) par să se fi confirmat.

HUAWEY, SĂMÂNȚĂ DE SUSAN SAU CAL TROIAN?

În prima jumătate a lunii ianuarie ac., CEO-ul și fondatorul companiei Hi-Tec Huawei, Ren Zhengfei, a simțit nevoia unui gest la care recurge (se pare) foarte rar și anume să discute cu presa. Momentul nu a fost ales întâmplător, compania sa fiind pusă sub o presiune extremă din a doua parte a anului 2018; acuzațiile de spionaj în care ar fi fost angrenată în beneficiul guvernului chinez abundă și au fost lansate atât din SUA cât și din Europa.

Ren Zhengfei este un fost ofițer al Armatei Populare de Eliberare și om de afaceri, a fondat în 1987 Huawei Technologies Co. Ltd. cu un capital inițial de 5000 de dolari SUA (echivalent yuani) având ca obiect de activitate vânzarea în China continentală de echipamente de telecomunicații produse în Hong Kong. Ren Zhengfei este membru al Partidului Comunist Chinez și nu-și neagă convingerile comuniste, chiar dacă teoria marxistă nu se împacă prea bine cu statutul de capitalist de succes.

În conferința sa de presă, Ren Zhengfei a susținut câteva idei interesante, poate ușor contradictorii[6] privind misiunea companiei pe care a fondat-o și etica acesteia în piața tehnologiilor de comunicații, fără să reușească să fie cu adevărat convingător:

(i) când se pune problema securității cibernetice și a protecției spațiului privat, compania Huawei va fi întotdeauna de partea clienților săi. Huawei nu va întreprinde nicio acțiune care să pericliteze persoanele (fizice) sau vreun stat național;

(ii) așa cum Ministerul de Externe al Chinei a transmis public, nicio lege a statului nu obligă o companie chineză de tehnologie a comunicațiilor să instaleze programe de acces neautorizat (back doors) și Huawei declară oficial că nici nu a primit vreo solicitare de la guvernul chinez pentru acces sau furnizare de informații sensibile aparținând clienților săi;

(iii) deși membru al Partidului Comunist de mult timp, apartenența la această organizație ce conduce China nu-i va afecta, afirmă Ren, capacitatea de a refuza orice acțiune nelegală în care să fie implicată compania Huawei. Huawei este o afacere și va respecta etica în afaceri; printre valorile companiei un loc primordial îl ocupă principiul ”Clientul este în centrul afacerii”, de la care Huawei nu se va abate;

(iv) anul 2019, în viziunea lui Ren Zhengfei, va fi un an dificil pentru compania sa, cu o rată de creștere a veniturilor sub pragul propus de 20%. Încă din 2018, de altfel, au început să se facă simțite dificultățile pentru compania sa, în condițiile în care ținta de venituri de peste 100 de miliarde (USD) nu este clar dacă a fost atinsă. Ren Zhengfei respinge totuși perspectiva ca Huawei să fie tratată similar cu ZTE în 2019, ca țintă a unui regim de sancțiuni instituit de Trezoreria SUA;

(v) ”Huawei este doar o sămânță de susan în conflictul comercial dintre China și SUA. Trump este un președinte grozav. Are curaj să scadă impozitele și companiile vor avea de câștigat, dar trebuie să le tratezi bine pentru a fi dispuse să investească în SUA. Doar așa guvernul va putea colecta suficiente taxe.”[7] a ținut să precizeze Ren Zhengfei în discursul său.

Cu toate declarațiile optimiste ale lui Ren Zhengfei este dificil să convingi pe cineva că Huawei este decuplată de interesele guvernului chinez în condițiile în care, de exemplu, arestarea în Canada a fiicei sale, Meng Wanzhou, a declanșat o ofensivă furibundă, diplomatică și a agențiilor de securitate chineze, împotriva canadienilor.

Ori, Meng a fost arestată de canadieni în vederea extrădării în SUA, care o acuză că, în calitate de președinte financiar al Huawei, s-a implicat în operațiuni de încălcare a sancțiunilor internaționale impuse Iranului. Evident că, dacă acuzațiile se vor confirma în justiție, Huawei va ajunge și să împărtășească soarta ZTE, devenind o țintă certă a sancțiunilor americane.

Huawei este acuzată explicit în SUA, datorită legăturilor sale cu guvernul chinez, că facilitează agențiilor chineze specializate accesul neautorizat la conturile clienților săi, iar americanii au transmis și aliaților avertizări privind riscul de a se expune supravegherii și furtului de informații din partea guvernului Chinei. La finele anului 2018 guvernele Australiei, Noii Zeelande, dar și guvernul Cehiei au anunțat că vor renunța la utilizarea terminalelor Huawei și ZTE în instituțiile guvernamentale[8].

România, pe de altă parte, intenționează să lanseze la începutul anului 2019 licitația pentru upgradarea comunicațiilor în rețea 5G și Ministerul Comunicațiilor de la București nu consideră deocamdată că are suficiente informații care să ofere temeiul excluderii Huawei din procedura competitivă respectivă[9]. Ar fi de menționat faptul că, în noiembrie 2013, guvernul Ponta a semnat cu Huawei un Memorandum de înțelegere privind facilitarea implicării companiei chineze în proiecte IT&C în România[10].

La început de ianuarie 2019, în Polonia, agențiile de securitate au arestat un angajat al Huawei și un angajat polonez al Orange pentru implicarea în activități de spionaj și au percheziționat și birourile Huawei și Orange Polska unde cei doi își desfășurau activitatea[11]. Compania chineză a reacționat imediat, concediindu-și angajatul și dând publicității o declarație în care reafirmă că va coopera în investigații și că este deplin angajată să respecte legile poloneze.

În același timp, oficialitățile poloneze și responsabilii cu securitatea cibernetică din Polonia au lăsat să se înțeleagă  că după arestările care au avut loc nu este necesară o schimbare dramatică a politicii faţă de Huawei, dar se analizează posibilitatea de a se renunța la utilizarea echipamentelor Huawei de către instituțiile statului.

Huawei a replicat campaniei conduse de americani oferindu-i o conotație de război comercial clasic; vice-președintele companiei, Ken Hu, insistând pe ideea că în ciuda efortului american de a crea teamă de Huawei pe piețe, utilizând politica pentru a-i limita creșterea, clienții continuă să aibă încredere pentru că tehnologia companiei este semnificativ mai avansată, cu 12 până la 18 luni.

Același Ken Hu a declarat că Huawei va deschide un centru de securitate transparent în Bruxelles, în primul trimestru al anului 2019, pentru a-și asigura clienții că produsele companiei sunt de încredere, urmând să cheltuiască două miliarde de dolari în următorii cinci ani pentru a se concentra pe securitatea cibernetică. Investițiile vor viza modernizarea laboratoarelor și recrutarea de personal, în încercarea de a lupta împotriva preocupărilor globale cu privire la riscurile asociate echipamentelor sale de rețea.[12]

Este de remarcat faptul că (așa cum acreditează Bloomberg[13]) guvernul chinez apreciază că ofensiva ce vizează Huawei este de fapt o expresie a unei ofensive generale a Occidentului care țintește China și le-a cerut mai multor companii ale sale să evite pe cât posibil deplasările angajaților în străinătate,  în special în țările din Pactul de Securitate Cinci Ochi (SUA, Canada, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă). Dacă deplasările sunt de neevitat, atunci cei în cauză să ia măsuri suplimentare de protejare a dispozitivelor mobile și să aibă asupra lor doar laptop-uri sigure, destinate deplasărilor externe.

INVESTIȚIILE CHINEI DIN EUROPA SUNT VĂZUTE MAI DEGRABĂ CU PREOCUPARE

La mijlocul anului 2018 observatorii americani luau notă de faptul că piața americană a devenit mai puțin favorabilă investițiilor chineze[14]: în H1 2018 investițiile chineze din Europa ajunseseră la 12 miliarde de dolari, în timp ce în SUA nivelul era de 2 miliarde de dolari. De asemenea, pe piața de fuziuni și achiziții în aceeași perioadă nivelul era de 20 de miliarde de dolari în Europa și abia de 2,5 miliarde de dolari în SUA.

Dincolo de întrebarea dacă SUA ar trebui să fie preocupate de scăderea bruscă a apetitului chinez pentru investiții pe teritoriul american, ca un soi de efect secundar al politicii (America First a) Casei Albe, în capitolul de față aș încerca mai degrabă să pun în evidență preocuparea pe care a trezit-o în câteva dintre statele membre ale UE acest apetit crescut al Chinei de a investi în Europa, o piață în care a găsit și continuă să găsească condiții favorabile.

În ultimii ani a putut fi observată tendința unor guverne europene de a analiza mai atent investițiile chineze în creștere, în special Marea Britanie, Germania și Franța[15]. Instituirea unor proceduri de investigare a investițiilor străine (implicit chineze) a fost propusă ca posibil mecanism european în februarie 2017 de Germania, Franța și Italia, într-o scrisoare ce privea subiectul și care era adresată Comisiei Europene.

În discursul despre starea Uniunii din Parlamentul European (septembrie 2017) Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a atras atenția că statele europene nu sunt adepte naive ale comerțului liber internațional și a prezentat propunerile Comisiei privind procedura de investigare a investițiilor străine.

În decembrie 2017 un think-tank[16] format din specialiști ai French Institute of International Relations, Elcano Royal Institute și  Mercator Institute for China Studies a publicat raportul Investițiile chineze în Europa[17]. Raportul este rezultatul studiilor unor specialiști care, la inițiativa Elcano Royal Institute și al French Institute of International Relations au lansat, în 6 noiembrie 2014, la Bruxelles o rețea de studii politice critice asupra relațiilor dintre Europa și China, din perspectiva statelor membre și asociate ale UE. Pentru capitolul privind România, au colaborat și specialiști ai Institutului de Economie Mondială din cadrul Academiei Române.

Cum raportul în cauză este public și poate fi consultat inclusiv la adresa de internet pe care o găsiți la subsolul paginii, mă voi mărgini să redau aici câteva din premisele studiului privind investițiile chineze în Europa. Astfel, în opinia autorilor raportului, investițiile chineze în Europa pot contribui la crearea de locuri de muncă, progres tehnologic, creștere a economiei, dar în același timp pot fi cauza unor provocări strategice, surse de destabilizare sau chiar de amenințări directe.

Chestiunile cheie folosite în dezvoltarea Raportului pot fi astfel rezumate:

(i) Deschiderea economiilor europene s-a dovedit o sursă de creștere, dezvoltare și prosperitate; doar că în ultimii ani mai multe guverne europene au fost obligate de evoluțiile și realitățile geopolitice să ia în considerare nevoia stringentă a unui reglaj atent între deschidere, securitate națională și salvgardarea ordinii publice. Propunerile Comisiei Europene privind construcția unui cadru procedural de analiză a investițiilor străine directe în UE este un pas în direcția potrivită.

(ii) În relația cu China problema reciprocității în chestiuni legate de comerț și investiții se dovedește a fi principala preocupare și terenul râvnit pe care se confruntă companiile chineze și europene ce evoluează pe ambele piețe.

(iii) Asprirea poziției europene față de China este deja sesizabilă, de exemplu în dezbaterile legate de oportunitatea acordării statutului de economie de piață funcțională. Mult timp s-a crezut că UE va recunoaște implicit China ca fiind o economie de piață, dar nu este cazul. În Europa există acum un consens că amestecul efectiv al statului și mai ales al partidului comunist în economie este dincolo de orice îndoială.

(iv) Se constată o dezvoltare regională a politicii chineze de investiții în Europa: achiziții făcute în anumite state (Germania, Suedia, Franța, Cehia sau Portugalia) au influență directă pentru dețineri sau operațiuni din alte state europene (România, Belgia, Grecia, Slovacia sau Spania) sau alte zone. Concret, investițiile chineze în energie, transporturi, telecomunicații reprezintă în sine tiparul unei planificări de durată și se constată ulterior că UE are probleme să-și formuleze propriile politici viitoare de dezvoltare în aceste sectoare.

(v) Când ai în vedere definiția strictă a investiției străine directe nu ai cum să măsori amploarea implicațiilor pe care le produce în termeni de dependență (obligațiile implicate de împrumuturi) sau beneficii (crearea de locuri de muncă noi, veniturile din taxe, contribuția la stimularea inovării). De exemplu, investițiile chineze în imobiliare în ultimii cinci ani prin programul Viza de Aur s-au dovedit o sursă serioasă de investiții și implicit venituri pentru multe țări cum ar fi Portugalia, Grecia, Spania sau Lituania. În țări ca Germania capitalurile de risc și finanțările pentru primele etape de dezvoltare a investițiilor sunt pe cale să devină motoarele care dictează dezvoltarea tehnologică viitoare.

(vi) După criza financiară țări ca Portugalia sau Grecia s-au aflat sub o presiune enormă din partea statelor creditoare și a instituțiilor UE pentru a privatiza active din sectorul public și acestea au ajuns în cele din urmă pe mâna investitorilor chinezi, dispuși să plătească mai mult. Acum se întâmplă invers, cerința este aceea de condiționare a vânzărilor de active strategice către investitorii non-UE.

(vii) Povestea investițiilor chineze în Europa este până la urmă despre evidenta dezvoltare a Chinei și pretinsa fragmentare a UE. China a câștigat în susținerea politicilor sale câteva capitale ale unor state europene tocmai pentru că a lipsit încrederea că în Uniune găsesc oportunitățile de care aveau nevoie pentru investiții și dezvoltarea viitoare. Anii de stagnare după criza financiară, Brexitul, revigorarea extremismului european au afectat încrederea în UE; dar este la fel de adevărat că după 2017 situația a început să se îmbunătățească. Au revenit anii cu creștere economică, șomajul scade susținut și procese electorale cheie au fost câștigate de pro-europeni. Pe acest fond s-a reușit și atingerea unui nivel necesar de minimă coordonare a europenilor în privința politicilor Chinei.

Urmărind subiectul prudenței cu care au început să fie abordate politicile investiționale chineze destinate pieței europene, o analiză a publicației The Diplomat[18] oferă o concluzie pertinentă și inspirată cu privire la modul în care ar trebui abordat viitorul relațiilor sino-europene[19]:

Limitarea investițiilor chineze nu trebuie să fie doar un efort reactiv. În primul rând este extrem de importantă construcția unei poziții de negociere europene comune. Lipsa unei abordări sinergice în privința investițiilor chineze în UE rămâne o problemă preocupantă. Apoi, în modelarea tipului de abordare comună va trebui găsit echilibrul corect între protecția intereselor de securitate națională și necesitatea menținerii opțiunii pentru piețe deschise și comerț liber – principiu de bază care diferențiază Europa de alte piețe.

În același timp, UE nu trebuie să închidă în vreun fel dialogul cu China. Summit-ul UE – China din iulie (2018) a reușit să livreze un comunicat comun care, printre altele, insistă pe efortul comun de a finaliza Acordul extins asupra investițiilor UE – China. Totuși, Europa trebuie să fie realistă și vigilentă în legătură cu ce poate spera să obțină concret din partea Beijingului.

În cele din urmă, în efortul său de a căuta cele mai bune căi de cooperare cu China, UE este vital să se coordoneze cu SUA și să lucreze îndeaproape cu Japonia și alți multilateraliști pentru a găsi soluții comune preocupărilor legate de practicile economice ale Chinei. Până la urmă, pentru Occident este vital ca China să ajungă să-și liberalizeze economia, să devină tot mai transparentă.”

RELAȚIA UE – CHINA LA ÎNCEPUT DE 2019

Relația UE – China în 2019 este văzută de observatorii specializați ca tributară debutului unei perioade de decelerare a optimismului și ușoară accentuare a diferențelor de abordare, în special în chestiunile legate de schimburile tehnologice și politicile privind drepturile omului.

Iar cheia în care se poate merge mai departe cu previziunile, adică dacă se va ajunge sau nu la un punct de inflexiune cu o turnură ulterior divergentă, ar putea fi atitudinea Chinei față de UE: dacă Bruxellesul alege să fie alături de SUA pe anumite dosare strategice confruntând China, iar guvernul chinez va alege să răspundă la fel de dur ca și în cazul Canadei.

Să luăm două exemple:

(i) Joi, 20 decembrie 2018, Comisia Europeană a sesizat Organizația Mondială a Comerțului cu un dosar împotriva guvernului chinez, privind practicile Beijingului care obligă întreprinderile europene să cedeze tehnologia sensibilă și know-how-ul ca o condiție prealabilă pentru a putea desfășura activități economice în China.[20]

La momentul aderării la OMC, China s-a angajat să nu impună cerințe limitative în schimbul aprobării investițiilor și să mențină libertatea contractuală a întreprinderilor în China, în special în contextul investițiilor și al transferurilor de tehnologie. Comisarul european pentru comerț, Cecilia Malmström, explicând punctul de vedere al UE, a menționat: ”Nu putem tolera ca firmele din UE să fie nevoite să renunțe la tehnologii valoroase în schimbul realizării de investiții în China. Această situație contravine în mod flagrant normelor pe care China s-a angajat să le respecte în momentul aderării la OMC. Astăzi, inițiem o acțiune juridică mai amplă și mai sistemică împotriva acestor practici ilegale, deoarece considerăm că este vorba de o problemă majoră ce afectează întreprinderile europene care desfășoară activități comerciale în China.”.

(ii) China dezvoltă inteligența artificială și tehnologii big data pentru a exercita un control tot mai strâns asupra populației. Xiao Qiang[21] scria în numărul din ianuarie al revistei Journal of Democracy că o nouă generație de tehnologie digitală e utilizată la strângerea informațiilor în China: de la recunoaștere facială și vocală până la arhive de ADN și o rețea omniprezentă de camere de supraveghere. Combinând aceste informații, statul poate să identifice și să zdrobească în avans orice opoziție. Xiao afirmă chiar că e posibil ca statul chinez să construiască acum o tiranie reactivă sau un stat totalitar digital care va fi un coșmar pentru cetățenii chinezi.[22]

China, cu aproximativ 800 de milioane de utilizatori de internet, îi supune pe aceștia celei mai ample operațiuni de cenzură din lume, care include și Marele Firewall, ce blochează accesarea din țară a mii de site-uri străine. Autoritățile au anunțat două noi reguli din 9 ianuarie ac., care permit identificarea a aproximativ 100 de categorii de conținut interzis și le cere platformelor de clipuri scurte să verifice toate conținuturile înainte de a fi postate. Cenzorii fac poliția oricărui tip de activitate digitală, iar cererile transmise platformelor de clipuri scurte arată că autorităților chineze nu le scapă nimic.

Pe acest fond, în anul 2018 a intervenit ca schimbare majoră în relația UE – China derularea unei ample operațiuni europene de evaluare a riscurilor pe care le poate genera participarea unei companii chineze, cum este Huawei (ce pare să aibă dincolo de orice îndoială legături cu armata chineză), la construcția rețelei continentale de comunicații 5G.

Pretinsul atac al unor hackeri chinezi asupra rețelelor de comunicare diplomatică, acreditată public de o companie americană de securitate cibernetică – așa-numitul EU Leaks –, a fost de natură să complice situația, pentru că atacul se pare că a avut în spate tot armata chineză. Așa că Bruxellesul a trecut la ample consultări cu toate Statele Membre privind oportunitatea de a permite Huawei participarea sau nu la procedurile de achiziție pentru rețeaua 5G.

Chiar dacă deciziile finale vor aparține statelor membre, o recomandare a Bruxellesului privind evitarea contractelor cu Huawei va cântări cu siguranță foarte greu. Recomandarea poate fi făcută publică, sau transmisă pe canale diplomatice. În orice caz, chestiunea se află pe agendă și marchează o complicare a mediului în care companiile chineze de tehnologie pot face afaceri în UE și va testa serios tăria relației Beijingului cu Bruxellesul.

După acțiunea Comisiei Europene care a reclamat China la WTO , guvernul chinez a anunțat oficial că un nou proiect de lege privind investițiile străine a fost luat în discuție la Beijing. UE consideră anunțul autorităților chineze ca un pas mic în direcția bună, dar care este insuficient. Concret, legea trebuie să permită companiilor care se consideră lezate să apeleze la justiția chineză pentru a obține protecția legii sau reparații în cazul în care se comit abuzuri.[23]

La fel de adevărat este faptul că investitorii europeni vor chiar mai mult decât atât. Din perspectiva lor se așteaptă ca Beijingul să-și deschidă piețele și să ofere beneficii mai mari, cel puțin la fel de mari cum se întâmplă cu investitorii chinezi pe piața europeană. Iar noul proiect de lege anunțat de guvernul chinez este departe de așa ceva. Și atunci se pune în final întrebarea dacă din 2019 UE nu va răspunde opacității Beijingului cu tot mai multe uși închise pentru companiile chineze.

Agenda comună UE – China, piloni ai păcii și stabilității în lume, ce vizează cooperarea în materie de guvernanță, securitate și managementul crizelor ar putea să producă în continuare efecte pozitive în beneficiu mutual, doar că limitat: părțile nu au reușit prin cooperare să vină cu inițiative și măsuri concrete care să fie în beneficiul ordinii globale în niciun dosar complicat, cum ar fi Siria ori Afganistan, ceea ce în sine vorbește despre limitele de voință politică ale părților.

Ce mai rămâne din perspectiva evoluțiilor pentru 2019, privind capitolele de cooperare în schimbul de persoane sau drepturile minorităților etc., sunt privite în general cu foarte puțin optimism de observatorii internaționali, în niciun caz ca domenii care să aducă progrese în relația dintre UE și China și să compenseze astfel regresul foarte probabil al relațiilor economice și comerciale.

NOTE_________________________


[1] https://www.cnbc.com/2019/01/15/huawei-ceo-we-would-refuse-a-chinese-government-request-for-user-data.html

[2] https://www.nytimes.com/2018/12/18/us/politics/european-diplomats-cables-hacked.html

[3] https://www.cbronline.com/news/area-1-hack

[4] Area 1 nu ar fi oferit, în opinia altor specialiști în securitate cibernetică consultați de presa americani și europeană, nicio dovadă certă că respectivele documente au fost inițial corupte de hackeri chinezi

[5] https://www.theguardian.com/world/2018/dec/19/eu-cables-hack-reveals-no-bombshells-but-many-insights

[6] https://www.cnbc.com/2019/01/15/huawei-ceo-we-would-refuse-a-chinese-government-request-for-user-data.html

[7] https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-22913746-ren-zhengfei-fondatorul-huawei-imi-iubesc-tara-sustin-partidul-comunist-dar-nu-face-rau-niciunei-tari-huawei-este-doar-samanta-susan-conflictul-comercial-china-sua.htm

[8] https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22878783-corporate-report-cehia-renunta-huawei-companiile-britanice-cea-mai-rapida-crestere-aloca-1-7-miliarde-euro-pentru-microelectronica-juul-producator-tigari-electronice-face-miliarde-dintr-afacere-gigant.htm

[9] https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-22878160-echipamentele-chinezilor-huawei-licitatia-5g-din-romania-ministerul-comunicatiilor-lansat-proces-consultare-interinstitutionala.htm

[10] Prin care Ministerul Comunicațiilor preciza că va veni în întâmpinarea Huawei în vederea participării la construcția Sistemului de Informații și Comunicații Național, Sistemului de Monitorizare și Supraveghere a Traficului, proiectelor de tip Guvernare Electronica (E-Government), proiectelor de tip Oraș Inteligent (Smart City) și Rețelei Naționale de Bandă Largă dezvoltate de către Guvernul României

[11] https://www.theguardian.com/technology/2019/jan/11/huawei-employee-arrested-in-poland-over-chinese-spy-allegations

[12] http://www.economica.net/in-mijlocul-scandalului-de-securitate-huawei-anunta-investitii-de-doua-miliarde-de-dolari-in-cybersecurity_162804.html

[13] https://www.profit.ro/perspective/china-cere-companiilor-de-stat-sa-evite-deplasarile-in-sua-si-alte-state-aliate-ale-acesteia-18815261

[14] https://www.cnbc.com/2018/07/17/china-is-investing-9-times-more-into-europe-than-into-north-america.html

[15] https://thediplomat.com/2018/09/is-europe-finally-pushing-back-on-chinese-investments/

[16] The European Think-tank Network on China

[17] https://www.ifri.org/en/publications/publications-ifri/ouvrages-ifri/chinese-investment-europe-country-level-approach

[18] Un punct de vedere interesant, în condițiile în care The Diplomat este o publicație cu sediul în Japonia, având abordări pertinente și fiind specializată în problemele Asiei de Sud-Est (https://en.wikipedia.org/wiki/The_Diplomat)

[19] https://thediplomat.com/2018/09/is-europe-finally-pushing-back-on-chinese-investments/

[20] https://www.startupcafe.ro/afaceri/uniunea-europeana-china-tehnologie.htm

[21] director al laboratorului Counter-Power Lab de la Universitatea din California, Berkeley’s School of Information

[22] https://www.g4media.ro/cum-functioneaza-marele-firewall-in-china-si-cenzura-clipurilor-scurte-noua-moda-in-randul-tinerilor-o-incursiune-in-colosalul-stat-politienesc-digital-din-china.html

[23] https://www.scmp.com/news/china/diplomacy/article/2180817/eu-china-relations-face-bumpy-road-year-ahead

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. MIHAI 2 spune:

    Am ramas cu impresia ca acesta este CEL MAI TARE ARTICOL
    pe care l-am citit vreodata.
    Informatiile pe care le contine sunt covarsitoare si schimba paradigma.
    Cel de-al doilea personaj – UE – apare ca un jucator stangaci , ineficient si neconvingator
    dar beneficiind de perspectiva relativ optimista de a deveni o provincie privilegiata
    in primele decenii ale globalismului chinez.
    Despre Africa stiam mai dinainte ca este ca si mancata.
    Iar in afara articolului se zice de catre Administratia Trump ca se afla intr-o faza avansata
    a negocierii unui Tratat general economic cu China (sa aplicam totusi justificatele rezerve
    care se impun oridecate ori il citam pe Donald).
    Relatiile China – Rusia nu sunt analizate – poate ca dl Felea va acorda atentie si acestui subiect.
    ***
    Revenind la relatia UE – China , este greu de crezut ca magia banilor chinezi va fi vreodata
    anihilata – in numele ”VALORLOR” – de catre birocratii europeni. Gigantii economici ai UE se vand Rusiei pe avantaje incomparabil mai mici decat ceea ce ofera China.
    Semnalez in treacat ca banii unchiului George care sustin societatea deschisa
    se vor confrunta din ce in ce mai tare cu suvoaiele de bani chinezesti oprimati dar covarsitor de multi

    Si nu in ultimul rand trebuie privit in fata si inteles paradoxul economiei chineze care bate
    tot desi se spune ca nu ar fi ”functionala de piata ”. Din 1989 incoace intelesesem ca PIATA este cea care valideaza o entitate economica. Acum , nesimtindu-se prea confortabil in jocurile PIETEI SUA si UE deschid cartuliile cu texte prefabricate , precum faceau odinioara chinezii cautand retete in Cartea rosie a lui Mao ?
    ***
    In acelasi context suna extraoordinar de amuzant afirmatia bossului de la Huawey cum ca EL ESTE MEMBRU DE PARTID.
    Prin 1990 simpaticii suporteri ai echipei de fotbal Rapid Bucuresti lansasera un slogan care suna asa: GALERIA LUI RAPID N-A FOST MEMBRU DE PARTID.
    Era o chestie de mandrie – doar ca nu se stie in acest moment de ce nu mai exista Rapid bucuresti, in timp ce patronul capitalist al conglomeratului huawey continua sa-si plateasca cuminte cotizatia de membru – ori de cate ori mai ia de la casieria intreprinderii un miliard de dolari.
    ****
    Si inca odata – un articol exceptional – multumesc autorului.

  2. Jay spune:

    Interesant! Totusi…nu pot evita observatia ca bibliografia/sursele articolului sunt (exceptand cele romanesti) exclusiv din media USA-UK, de o “anumita” orientare, ceea ce imi creeaza o usoara dubitatie privind obiectivitatea analizei…Poate ma insel.

  3. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Am scris ceva despre latura tehnică a problemei într-un articol mai vechi ( era despre Kaspersky). Problema e că nici nu e nevoie să existe acum o tentativă de spionaj. Avem un software care rulează și care primește periodic update-uri. Un antivirus nu are nici un rost dacă nu e actualizat zilnic. La routere poate nu e la fel de critic, dar dacă azi se anunță că în routerul x s-a descoperit vulnerabilitatea y și s-a lansat noua versiune z, până poimâine două milioane de administratori vor instala versiunea z. Chiar dacă în teorie e posibil, în practică e aproape imposibil să verifici fiecare versiune înainte de instalare . Cu alte cuvinte, presupunând că nici Kaspersky nici Huawei nu “sună acasă” – calc din engleză – acum ( asta pot verifica într-o oarecare măsură inspectând traficul) nu am nici o garanție că nu se va întâmpla în viitor. Presupunând, la limită, că între USA și China ar începe un război, spionajul chiar ar fi o obligație patriotică….
    Ce soluții avem? Puține. Open Source e cea mai la îndemână (sau în unele cazuri guvernele au reușit să obțină acces oficial la cod, îmi amintesc de Microsoft) dar e și asta riscantă, pentru că nu știu în ce măsură autoritățile dispun de resursa umană necesară pentru a analiza codul respectiv. IT-ul la nivelul ăsta e rar și bine plătit în privat. Iar cealaltă ar fi să scrii propriul cod, să produci propriul hardware. Pare oarecum nebunesc în zilele noastre, deși de fapt nu e chiar așa de nebunesc, orice programator cred că ar recunoaște că uneori decât să citească ce au scris alții mai bine îl scrie din nou :)
    Recunosc că ideea articolului de acum vreo doi ani a pornit de la faptul că am constatat mai multe locații din sectorul guvernamental care foloseau Kaspersky în loc de tradiționalul Bitdefender. În trecut Bitdefender a avut o politică destul de agresivă de a ocupa sectorul guvernamental ( lucru destul de simplu, având prezență locală era ușor pentru un dealer să obțină prețuri speciale, lanțul de distribuție fiind extrem de scurt). Numiți-mă paranoic, dar răspândirea antivirusului rusesc în sectorul de stat în epoca Ponta/Ghiță o interpretez într-un registru fără legătură cu economia de piață.. .

  4. Fane spune:

    Un aticol excelent, cu multa informatie, cat pentru 2 articole.
    Despre dezvaluirile venite de la Area 1 – fac parte dintr-un lant lung de dezvaluiri americane menite sa arate public amploarea spionajului chinez. De curand s-a facut public ca o mare companie europeana din domeniul chimiei (chici ciuperca…) a fost avertizata de amercani despre furtul unor informatii de la filiata din Taiwan, informatii vandute in China…
    In trecut au mai informatii depre laptop-uri de la cumparatorul diviziei respetive de la IBM (cine oare?) – laptop-uri care trimiteau in secret informatii catre compania-mama. Tot de curand. s-a descoperit si re-routarea de catre o companie telecom (cumparata de chinezi) a unor convorbiri domestice din USA prin….servere aflate in China.
    Iar daca vreti un exemplu de investitii chinezesti, sa ne uitam la Sri Lanka: guvernul a luat imprumutat bani pentru a construi un aeroport (de pe are nu pleaca/nu vin avioane), un spital modern (o cladire goala, fara personal sau dotari), o sala de spectacole (care sta nefolosite)….toate facute de companii chinezesti cu mana de lucru chineza. Iar pentru ca n-a putut da banii inapoi, a concesionat un mare port chinezilor pentru 99 de ani…si a dat si o lege ca toate masinile sa se importe doar prin acel port. Asta e colonialism de secol 17, cand bastinasi salbatici faceau troc cu unii europeni, si dadeau aur sau perle pentru margele de stcla colorata…

  5. Stefan spune:

    Domnule Felea, chapeau!
    Dap, nu îmi amintesc de când nu am mai citit un articol despre economie politica atât de complex. China e ca un Darth Vader care răsuflă puternic și autoritar in ceafa tuturor.
    Dpmdv Europa se auto-saboteaza in punctele cheie ale economiei unde este puternica. In industria de automobile când au vândut Volvo către Geely, in industria telefoanelor mobile când a predat Nokia sud-coreenilor ce au transformat-o in Samsung, in industria de cauciucuri când s-a preluat Pirelli, in industria imobiliara cu Canary Wharf.
    Ciudat, dar simt că și în materie de politică economică s-au splitat viziunile. “Bătrânii” Europei au văzut “desantul” Chinei ca unul pozitiv, aducător de bani, fără să ia în calcul dependenta creata. Tinerii politicieni își doresc creștere proprie și independența, sa lucreze la creșterea lor nu la creșterea Chinei. Da, e nevoie de o viziune comună a UE, altfel, prin dezbinare, va fi cucerita Europa de chinezi. Trump e cu un pas înainte, ceea ce îi oferă un avantaj de negociere, bravo lui! Rusia…e vecina Chinei, o ia mai încet probabil.
    Da, mulțumesc și eu autorului, un articol excepțional!

  6. SWE spune:

    Nu se poate vorbi de relația China – UE fără a aminti de SUA. Și nici nu cred că se pot face prognoze pe baze pur economice, oricât de însetate sunt piețele și mari oportunitățile, fără factorul politic.
    Rău faceți că nu-i luați în calcul pe cei care sunt convinși că UE își trăiește ultimii ani! S-ar putea să aibă dreptate…

    • Cristian Felea spune:

      @SWE
      Nu am luat in calcul comentariile euroscepticilor din (cel puțin) două motive evidente, și anume ca ei nu văd un viitor pentru UE și orice altă discuție privind UE ca entitate ar fi superfluă, iar mai apoi pentru că dispariția UE ar însemna dispariția statului român în granițele sale actuale în maxim 5 ani și, sincer, ajungem la discuție foarte complicată pe care (văd că) nimeni nu este serios pregătit sa o facă.

  7. Gerula spune:

    Huawei este guvernul chinez. Din start, nu are de ce guvernul să ceară guvernului acces la infrastructura și datele Huawei.

  8. Transalpinarum spune:

    Nu stiu ce sa spun despre toate aceste practici, dar pot sa spun urmatoarele cu siguranta. Astazi am completat o aplicatie de viza pentru China. Merg in China de peste 10 an, de cel putin 2 ori pe al, pentru business, dar incepand de anul asta: 1. vor sa ma amprenteze la ambasada, inainte sa iau viza, 2. formularul de aplicatie este muuult mai detaliat ca anterior, vor sa stie si unde si ce ai studiat. Schimbari de atitudine…

  9. China China China spune:

    China este cu adevarat o Superputere in ascensiune dar care totusi isi masluieste datele statistice privind cresterea economica!De pilda eu nu cred ca in Trimestrul 4 2018 a avut o crestere de de 6,4%!Cresterea reala consider ca este mult mai mica.Si noi realizam cincinalul intr-un singur an.De asemenea cred ca Interesele Strategice ale Chinei si UE tind sa le apropie mai degaraba decat sa le distanteze!Ambele au un obiectiv comun de a detrona SUA din pozitia de Unica Superputere Planetara!Daca China are ambitia si resursele necesare pentru a depasi SUA cred ca UE nu poate face asta!UE nu se poate integra mai mult cel putin in viitorul previzbil!Din contra fortele centrifuge din UE o indreapta mai degraba sapre dezintegrare!Nu cred ca se va dezintegra dar va ramane o Europa a Natiunilor,insuficient consolidata!Sunt tari prea diverse economic,politic,social,comercial,financiar si cu multe centre de putere!Cred de asemenea ca nu e viabila incercarea de a face din Trump un Dusman comun doar pentru a unifica Uniunea.Nu vad realizabila nici crearea unei Armate Comune similara Chinei,Rusiei sau SUA(ca putere si organizare).Ati vorbit mult despre China si Europa dar mi-ar fi placut sa vad articole in care sa detaliati si situatia geo-politica Americana in epoca Trump si o anticipare a ceea ce va fi dupa Trump.Mi-ar fi placut sa vorbiti mai mult despre deficitul democratic din Europa.Germania si Franta par sa dicteze iar celelalte tari par sa se conformeze mai mult sau mai putin.Moneda Euro si spatiul Schenghen par sa favorizeze mai mult Germania!Germania impune cote de imigranti!Multinationale Europene au cam spoliat Romania de resurse cum ar fi Petrol si Gaze Naturale!Supermaketurile par sa aiba un dublu standard in privinta produselor vandute in Vestul si Estul Europei.Germania pare sa se apropie mult de Rusia(vezi conductele de Gaz) in timp ce Polonia si Romania prefera apropierea de SUA.Germania prin Huawei si nu nu doar atat pare sa exporte tehnologie inalta civila si militara Chinei si chiar Rusiei!De asemenea Spionajul industrial chinez este la el acasa in Germania.(Huawei).Companii de robotica ca Kuka au fost vandute Chinezilor!Se intampla toate astea in timp ce se descurajeaza apropierea tarilor de Sud-Estul Europei de China!Juncker,fostul presedinte Francez vorbeau de o necesara apropiere de Rusia Putinista si de o indepartare de America!Nu se vorbeste deschis de incalcarea drepturilor omului in China!De asemenea Comisia Europeana pare doar acum interesata de coruptia din Romania(am preluat Presedintia UE)!Uniunea pare sa vrea introducere votului majoritar ceea ce inseamna ca nu toate tarile sunt egale.De asemenea in Franta si Germania elitele aflate la conducere s-au indepartat mult de ceea ce reprezinta nevoile reale ale cetatenilor!Crestinismul pare sa fie aproape abolit in timp ce Islamul e tratat regeste!In timpul crizei din Zona Euro Moneda Europeana a fost tinuta artificial sus favorizand deponentii germani la Banci in timpul ce Sudul Zonei Euro tipa dupa un Euro mai slab si “tiparirea de bani”!Sincer eu sunt dezamagit de aceasta Uniune Europeana si sper sa mentinem apropierea strategica de SUA!Va multumesc pentru un articol de altfel interesant si plin de informatii!

    • Cristian Felea spune:

      @3xChina
      Vă mulțumesc pentru aprecieri!
      Dar nu cred că avem aceleași abordări în chestiunile europene și globale, așa că, din păcate, nu cred că puteți citi articole scrise de mine legate de temele descrise de dvs. care să desprindă și concluzii similare.
      Probabil că tocmai în acest lucru constă frumusețea unei dezbateri!

      • Hantzy spune:

        Știți ce mi se pare mie paradoxal?
        Deși China China China este impresionat(ă) impresionat(ă) impresionat(ă) de rezultatul străduinței dumneavoastră, @Cristian Felea, nu vă solicită doar CE temă să abordați, ci mai ales CE concluzii trebuie să includă un eventual material pe tema respectivă.

        • Cristian Felea spune:

          Daaa…drăguț! Tipic pentru modul în care ne raportăm astăzi la chestiunea dezbaterilor: să discutăm ca să ajungem la concluzia mea ori să nu mai discutăm deloc.
          Este cert o problemă de educație, intr-o lume care și-a uitat fundamentele.

  10. Felicitari. O analiza foarte buna. Mi-as fi dorit sa il citeasca si decidentii europeni/romani. China e noul jucator global, Iar inc olaborare cu machiavelicul putin o sa cam distruga vechiul continent.

  11. Geologistu' spune:

    S-a dat asa mare importanta spionajului prin softuri, pardon virusi, ca s-au pierdut din vedere cai de atac hardware; iar astea au avut un succes de “masa”.

    In esenta e vorba de piratarea fizica, in proportii de masa, a unor placi de baza pentru servere de la Supermicro.
    Pentru cei care nu stiu, Supermicro este un producator important, cu o o cota de piata majoritara, de placi de baza ultracaliative. Contractori prin China, mailand…si…..

    “But that’s just what U.S. investigators found: The chips had been inserted during the manufacturing process, two officials say, by operatives from a unit of the People’s Liberation Army. In Supermicro, China’s spies appear to have found a perfect conduit for what U.S. officials now describe as the most significant supply chain attack known to have been carried out against American companies.”

    Toata descrierea, in articol:
    https://www.bloomberg.com/news/features/2018-10-04/the-big-hack-how-china-used-a-tiny-chip-to-infiltrate-america-s-top-companies.

    In esenta, un mic cip, ceva mai mic decat un varf ascutit de creion, care avea suficienta putere de procesare cat sa ia controlul, sa faca conexiuni la un alt server, de comanda, etc.

    Organizatii mari gen Amazon, Aplle, banci, organizatii guvernamentale, ….de toate, expuse. Banui ca nici Europa nu a scapat…..

    Manevre “permise”, exemple in articol: saltul peste autetificare la un cont de mail….
    Exista un personaj cunoscut, becherita mare, care folosea contul de yahoo (astea erau oricum compromise si de hakeri”soft” ) pentru corespondenta de serviciu, la nivel de secretar de stat….

    De secrete comerciale, date tehnice, etc, nici nu mai vorbim…..

    Partea proasta pentru chinezi e ca totul e documentat cu acte comerciale: lotul x de placi de baza a fost manufacturat in data de XX si expediat in data deXXX din fabrica YYY.

    Pe aici vad eu o cheie a amenintarilor lui Trump cu sanctiuni la greu, insistenta asupra respectarii drepturilor de proprietate intelectuala, etc.

    Om vedea mai departe….

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Da, problema cu chip-ul e însă că e relativ ușor de detectat la o analiză atentă ( și ușor de documentat). Pe de altă parte, nu e imposibil să faci un chip de placă de rețea pe care să scrii realtek sau ce vrei tu, iar în interior pe lângă chip-ul propriu zis să mai pui și un procesor micuț care să trimită ceva date la momentul oportun. Repet, nu trebuie să trimită nimic azi, n-ar avea rost să se desconspire ( unii mai analizează și traficul de ieșire) înainte de a fi necesar, într-un moment esențial, când oricum n-ar mai conta ce se întâmplă după. E un pic mai complicat hardware dar s-a dovedit că se poate. Software însă e relativ simplu, tocmai pentru că nu e nimic de făcut. “Spionul” ( check for updates) există, este cunoscut și acceptat de către beneficiar. E de ajuns să îl declanșezi la momentul potrivit…. Cel puțin la noi am văzut însă că in punctele esențiale metoda e mai radicală (și e foarte bine așa) : computerele respective nu se conectează la net deloc.
      Presupun însă că metodele clasice care nu implică tehnologia computerelor sunt în continuare funcționale și eficiente, pentru că de câteva mii de ani oamenii au aceleași defecte: sunt leneși, creduli, impresionabili și coruptibili – de fapt pe asta mizează și multe din metodele digitale. Mai aflăm din presă de câte o scrumieră lăsată în locul potrivit la momentul potrivit :)

      • Geologistu' spune:

        Cititi atent articolul.
        Se plang ca e extrem de greu de detectat, atat la inspectie hard cat si soft.
        Faptele sunt petrecute, nu speculatii. Or stii ei ce or stii….

        “In one case, the malicious chips were thin enough that they’d been embedded between the layers of fiberglass onto which the other components were attached, according to one person who saw pictures of the chips. That generation of chips was smaller than a sharpened pencil tip, the person says. (Amazon denies that AWS knew of servers found in China containing malicious chips.)”

        Au atacat puncte nodale, unde se concentreaza informatia. Si la nivel de cod, la procesor….Next level…..

        Tot prin articolul de pe Blomberg se vorbeste de un “grand reset”, schimbare de la zero la Apple, vreo 7000 de “servere”. Nu de ici colo…..

        “As for Apple, one of the three senior insiders says that in the summer of 2015, a few weeks after it identified the malicious chips, the company started removing all Supermicro servers from its data centers, a process Apple referred to internally as “going to zero.” Every Supermicro server, all 7,000 or so, was replaced in a matter of weeks, the senior insider says”

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Cunosc întâmplarea și aveți dreptate; ceea ce am afirmat e că e mai ușor de detectat decât un soft ( ca dovadă că s-a detectat într-un final). Dar poate fi făcut și mai greu, poate s-o fi și făcut, nu știm – am și dat exemplul care mi-a venit primul în minte, cu chip-ul de network.. Pe de altă parte a mai fost și întâmplarea cu chip-ul de management de la Intel ( ceea ce l-a făcut pe Tanenbaum să afirme că Minix e cel mai răspândit sistem de operare din lume :) ) Din fericire măcar ăsta era făcut “de partea noastră ” a baricadei. Dar nu văd ieșire din dilema asta decât deconectare completă de la rețea sau să îți faci singur chip-urile – ceea ce nu e chiar așa de complicat pe cât pare, în definitiv…

  12. MariS spune:

    Corect, deocamdata vorbim de un desant chinez, dar avertizez ca dupa 2050 vom vorbi de “mareea chineza” si asta nu dpdv militar, ci comercial. Marfurile chinezesti la preturi de dumping vor “inunda” Europa, America si Africa prin centura maritima si cea terestra. SUA, Rusia si UE se vor chinui impreuna sa stopeze invazia chineza si nu vor reusi.

    • Stefan spune:

      Nu vor reuși pentru că cele chinezești vor fi mai bune. In ceea ce privește dezvoltarea tehnologică, chinezii fac pași de elefant in timp ce europenii respecta protocoale și alte kkturi birocratice. Americanii daca le vor mai face fata tehnologic, Europa se scufunda in glorie. :|

      • Harald spune:

        Un Airbus copiat rămâne doar o clonă de Airbus, nu devine cu nimic mai bun decât originalul. Iar un TGV sau un ICE copiate, la fel. Tot entuziasmul ăsta cu privire la China are la origine o tonă de anti-americanism și încă o tonă de wishful thinking.

        ”Chinezii fac pași de elefant” numai când au ceva nou de copiat. Când e de conceput ceva pe cont propriu, fac imediat pași de purice.

    • Harald spune:

      Un dumping generalizat e o contradicție de termeni. A cumpăra ceva la preț de dumping presupune a primi cadou diferența de preț. Se poate face dumping cu orice produs și în orice moment, dar nu cu prea multe produse și nu tot timpul.

      De exemplu, România lui Ceaușescu exporta oțel la preț de dumping. Vi se pare că se trăia atât de bine în România pe-atunci sau că ar fi fost posibil la nesfârșit acel export la preț de dumping? Până la urmă rămâi fără resurse, dacă faci dumping pe termen lung.

      • Herr Lad spune:

        @ Harald (24/01/2019 la 12:19)

        Exemplul cu “România lui Ceaușescu” nu este tocmai cușer cum ar zice ardeleanul, cu toate ca sunt de acord cu privire la efectele acestei politici: pentru ca am trait acele vremuri.

        Si ca sa fiu mai clar iata un altfel de exemplu de dumping : Canada vinde petrol USA la un pret de dumping, cam la jumatate de pretul de pe bursa, si efectle nu sunt cele aratate de tine.

  13. Ursul Bruno spune:

    Scuze pt, micul incident de mai sus, acum referitor la articolul de mai sus.
    Privesc “planul mare” cu care ne vom confrunta in urmatorii ani, plan care a inceput sa primesca contur. Europa se afla la rascruce avand de ales intre SUA sau proiectul euroasiatic preferat de Rusia si China. SUA sub administratia Trump doreste ca si dealtfel Rusia dezmembrarea UE, Trump fiind poate fara stie stie “omul rusilor”, nenumaratele scandaluri legate de acest aspect fiind comentate in toata presa din lume. Un lucru tin sa mentionez, banii rusesti l-au salvat de la faliment, moment in care nici o banca in afara Deutsche Bank nu i-au mai acordat imprumuturi, oligarchi rusi cumparand constient la preturi supraevaluate imobile din cadrul firmei/ firmelor pe care le detine.
    Pe de alta parte fortele antieuropene in ascensiune, finantate si cu bani rusesti , vezi frontul national francez doresc erodarea UE din interiorul ei, Brexitul fiind cea mai mare lucratura in acest sens de dupa razboi, manipularea voita a populatiei unui stat intreg, UKIP-ul lui Nagel Farage fiind tocmai un paritd de dreapta dorit de rusi. Marea Britanie nu mai are potentialul redevenirii unui imperiu cum a fost, visele reactivarii Commonwealtului fiind o himera.
    Sa nu uitam ca toate partidele de dreapta antieuropene au sustinut anectarea Crimeei insasi PIS polonez prin politica sa nu face altceva decat jocul rusilor.
    Cine crede ca UE se poate “descompune” pasnic in natiuni asa cum au ele au existat inainte de 1989 se inseala, fortele centrifuge din Spania, Italia, Marea Britanie, Belgia cunoscute, pot dinamita integritatea statelor respective , o data iesite din UE, prada usoara pt cine doreste. Riscul unor confllicte militare intre state din Europa devine mare daca UE intra necontrolat in descompunere.
    De Romania sa nici nu mai vorbim, ruperea Ardealului si a Moldovei pot deveni realitate, tara devenind din nou un pion pe tabla mare de sah.
    Din intreg conflictul intre UE , SUA si Rusia, vezi Ucraina, chinezii au profitat cel mai mult ei putand impune rusilor constransi de situatia economica precara preturi ieftine la energie fara a primi ceva in schimb.
    Drumul catre apus al chinezilor a inceput, “Drumul Matasii” fiind un proiect, deocamdata economic, la care participa peste 60 de state, unele din dorinta de afaceri altele constranse de situatia economica precara. Drumul matasii incepe in portul Shenzhen in China si se termina la Duisburg, cel mare port fluvial din Europa. Exista legaturi feroviare intre aceste porturi terminus pe care circula astazi deja mii de trenuri pline cu containere de marfa, atat intr-un sens caz si in celalat, chnezii cumparand tot “ce prind” in Europa occidentala, de regula produse de calitate pt clasa lor de mijloc tot mai numeroasa.
    In acest context probabil lumea se va diviza in cateva mari blocuri, cel american, cel euroasiatic cu anexa Africa si Orientul Mijlociu mai putin Israel. Austalia sa va alatura probabil Chinei cu toate ca nu doreste insa nu va putea iesi din umbra ei.
    Daca totul se va rezuma doar la latura economica, vor fi multi care profita dar si destui care vor pierde ca peste tot. Ramane de vazut daca marile puteri, SUA, Rusia si China vor accepta acesta lume multipolara. Fata de europeni am rezerve mai ales datorita tendintelor nationaliste, traditionale acestui continent, daca ei vor reusi sa formeze o UE economica si militara puternica, potentialul exista fara nici o problema.
    Iar pentru eurosceptici, care poate fi alternativa ?
    De Romania nu am amintit, poate isi face fiecare propria parere fata de ce sa intampla acum in tara si care pot partenerii nostri.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Vorbeam dimineata cu un coleg turc care imi spunea ca a inceput sa-i fie frica sa se intoarca acasa ...

de: r2

la "Complicata primăvară europeană şi capcanele dorinţei de schimbare politică"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

martie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)