Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Despre adevăratele teme de campanie: Vrem o Românie competitivă? Ne trebuie urgent un plan național de investiții în cercetare și inovare!

Siegfried Muresan noiembrie 22, 2016 Analize, Global / Europa, Sinteze
32 comentarii 1,746 Vizualizari

România a primit, zilele trecute, o veste îngrijorătoare de la Institutul Național de Statistică (INS): în 2015, țara noastră a cheltuit doar 0,49% din produsul intern brut (PIB) pentru cercetare și inovare, de peste patru ori mai puțin decât media Uniunii Europene (UE) și de șase ori și jumătate mai puțin decât Finlanda. Un nivelul scăzut al investițiilor în cercetare și dezvoltare înseamnă că diferența de competitivitate față de restul economiilor din Uniune se va adânci în următorii ani. Iar o economie necompetitivă înseamnă o economie care nu poate oferi locuri de muncă bine plătite, care nu poate oferi bunăstare. Lucrurile trebuie să se schimbe cât mai repede, iar România are nevoie urgent de un nou plan național, integrat, de creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare. Actualul Plan național de cercetare-dezvoltare al Guvernului, care este aplicat de mai bine de 17 ani, nu răspunde absolut deloc nevoilor reale din domeniu, de vreme ce rezultatele implementării lui au dus România pe ultimul loc în UE în ceea ce privește cercetarea și inovarea. Acesta este un subiect care ar trebui să se afle în centrul dezbaterilor electorale din actuala campanie și să fie principala prioritate a guvernului care va conduce România în următorii ani.

Rolul crucial al inovării în economia globală

În ultimii 30 de ani, dar, mai ales, în ultimul deceniu, puterea unei economii nu mai depinde atât de mult de bogăția resurselor naturale, cât de capacitatea de a inova. Într-un secol în care tehnologia evoluează foarte rapid, iar noile invenții revoluționare pot veni din orice colț al lumii, nu mai poți face față pe piața economică globală fără investiții în cercetare și dezvoltare. Când competitorul tău de pe piața telefoniei mobile, spre exemplu, produce un ecran cu trei generații mai performant, nu va mai conta atât de mult că tu ai o piață de desfacere mai mare, cifră de afacere mai puternică ori un departament de marketing mai bun. Cel mai bun exemplu în acest caz ne este și foarte la îndemână: Nokia, lider global pe piața telefoniei mobile timp de aproape două decenii, a pierdut de o manieră de neimaginat la acea vreme bătălia cu Apple și Samsung la tranziția către piața smartphone-urilor. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că Nokia nu a reușit să facă față capacității de inovare a celor doi competitori ai săi. Exemplul „Nokia vs. Apple și Samsung” nu face decât să exemplifice o situație existentă care trebuie să îngrijoreze atât România, dar și întreaga Uniune Europeană: conform celor mai recente date ale Băncii Mondiale (BM) și ale Biroului de statistică al Uniunii Europene Eurostat, Coreea de Sud (Samsung) investește anual 4,3% din PIB în cercetare și dezvoltare, Statele Unite ale Americii (Apple) investește 2,73% din PIB, în timp ce media UE este de abia 2,03%. Exemplele pozitive din UE, Finlanda investește 3,17% din PIB, iar Suedia, 3,16% și, cea mai bine clasată din est, Slovenia, cu 2,39%, nu reușesc să compenseze investițiile infime din țări precum România.

În aceste condiții nu este de mirare că, în top 10 cele mai competitive companii din lume în 2015, găsim 8 companii din Statele Unite ale Americii și doar 2 din UE, una fiind din Marea Britanie. Suntem, după cum bine ne arată cifrele, pe o piață globală puternic influențată de investițiile în inovare, piață pe care UE28 se chinuie să țină pasul cu economiile din America de Nord și Asia.

De ce suntem acolo unde suntem

Sunt multe motivele pentru care România stă atât de prost la capitolul inovare. În primul rând, avem alocări bugetare reduse în cercetare și inovare și ne lipsește o strategie națională reală de creștere a investițiilor în cercetăre și dezvoltare. Mai apoi nu există o cooperare public-privată în domeniu, iar principalul responsabil este statul care nu știe să stimuleze și să valorifice astfel de inițiative. Nu în ultimul rând, activitatea științifică de cercetare este fie deosebit de redusă, fie se limitează la inițiative locale și care doar accidental sunt promovate internațional, eventual prin înscrierea la concursuri și târguri internaționale de inventică și cercetare. Acest ultim motiv își găsește explicația și în corupția ridicată din spațiul academic, care doar în ultimii câțiva ani a intrat pe lista preocupărilor societății din spațiul public. Altfel, cum ne putem explica faptul că doar 4,7% din publicațiile științifice românești sunt citate la nivel internațional, față de media UE de 10,5%? Sau că avem doar 2,6 publicații științifice în parteneriat public-privat la 1 milion de locuitori, față de media UE de 33,9, (conform datelor din fișa de țară a Românei anexată la Programul european „Orizont 2020”)? Or, poate cel mai important, că nu avem nicio universitate pe poziții onorabile în topurile internaționale?

Dacă în anii ’90, lipsa investițiilor publice și a unei strategii guvernamentale eficiente în domeniul cercetării și dezvoltării putea fi scuzată de existența unor alte priorități de tranziție mai stringente, acum nu mai există nicio scuză. Doar incompetența administrativă și populismul au făcut ca România să nu aibă drept prioritate activitatea de cercetare în ultimii ani, mai ales acum când țara noastră a reintrat pe creștere economică. În loc să direcționăm acești bani spre „pomeni electorale”, mai bine i-am investi în cercetare și inovare, cu șansa unui efect benefic în economie pe termen mediu șu lung. Investind în cercetare, în inovare, economia noastră va putea produce bunuri de export în care s-a folosit forță de muncă de înaltă calificare. Iar succesul acestor categorii de bunuri și servicii pe piețele internaționale va însemna mai multe locuri de muncă de înaltă calificare și bine plătite la noi în țară.

Se poate desigur argumenta că, într-adevăr, statul nu a făcut nimic, dar adevărul este că nici mediul privat, luat în mod global, nu a făcut o prioritate din investițiile în cercetare și inovare. Cu toate acestea, este lesne de înțeles că mediul privat nu a investit masiv în cercetare și inovare pentru că acestea presupun costuri foarte mari, în timp ce costurile de replicare sunt extrem de reduse. Mediul privat va investi dacă acest lucru îi va spori competitivitatea și profitul, dar dacă, aflându-se pe o piață liberă, este mai avantajos să cumpere o licență pentru o invenție decât să investească în cercetare, prea puține companii vor mai fi stimulate să o facă. Este și cazul României, unde numai câteva mari firme, precum Dacia Renault, au bugete mari pentru cercetare. De aceea spun că și aici este tot responsabilitatea statului, care trebuie să stimuleze mediul privat să investească în domeniu, și nu invers.

Ce instrumente avem

Am vorbit de punctele slabe ale României în materie de cercetare și inovare, dar, pentru a discuta despre un plan național de creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare, trebuie să luăm în calcul și avantajele, oportunitățile de care dispune țara noastră.

În primul rând, ori de câte ori vorbim despre investiții în România trebuie să ne referim la fondurile europene de zeci de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană ni le pune la dispoziție gratuit, spre deosebire de alocările de la bugetul statului care se fac reducând alocările către alte domenii. În cadrul bugetului multianual al UE 2014 – 2020, România are la dispoziție fonduri structurale și de coeziune de circa 23 de miliarde de euro pentru a fi folosite în proiecte majore de investiții și care, deci, ar trebui să facă și obiectul unor proiecte de investiții în infrastructura de cercetare.

Pe lângă acești bani, UE ne mai pune la dispoziție încă un instrument. În cadrul Strategiei „Europa 2020”, statele membre și-au asumat ca obiectiv creșterea alocărilor pentru cercetare și dezvoltare până la o medie europeană de 3% din PIB. România are obiectiv național de 2% din PIB (care, în condițiile în care acum alocarea este de 0,49%, aceeași ca acum 10 ani, va fi aproape imposibil de îndeplinit). Drept sprijin pentru îndeplinirea acestei ținte a fost înființat Programul „Orizont 2020”, cel mai mare program european de cercetare și dezvoltare derulat vreodată de Uniunea Europeană și care a primit un buget total pentru perioada 2014 – 2020 de aproximativ 80 de miliarde de euro. Este un instrument foarte bun pentru cei care vor să investească în cercetare și dezvoltare, dar poți obține finanțare prin acest program doar dacă depui proiecte viabile. Până acum, țara noastră a semnat prin acest program contracte în valoare totală de 66,25 de milioane de euro pentru 375 de participanți, dintr-un număr total de 3.600 de aplicanți. Ca o comparație, Germania a semnat contracte de finanțare în valoare totală de 3 miliarde de euro pentru 5.300 de participanți, dintr-un număr total de 37.000 de aplicanți. România nu doar că a avut o rată de succes a aplicanților mai scăzută (11,4%, comparativ cu 15,7%, rata Germaniei), dar a avut și de zece ori mai puțini aplicanți, iar valoarea totală a finanțării primite a fost de 50 de ori mai mică în condițiile în care populația României este de doar patru ori mai mică decât cea a Germaniei. Cifrele arată fără echivoc că programul funcționează, dar că noi încă nu știm să-l folosim.

Dincolo de fondurile europene, România mai are o serie de atuuri pe care trebuie să le luăm în considerare în contextul unui plan național de investiții în cercetare și dezvoltare. Primul se referă la creșterea numărului de noi absolvenți ai universităților tehnologice, de la 12,1 absolvenți / 1.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani, în 2007, la 14,9 absolvenți / 1.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani, în 2014. La aceștia se adaugă specialiștii care există deja pe piață și care au o carieră de 10, 20 de ani în domeniul tehnologic, sunt o foarte bună resursă, trebuie doar să fie stimulați să se implice în proiecte de cercetare și dezvoltare sau chiar încurajați să investească în domeniu. La atuuri putem adăuga indicele privind ușurința de a face afaceri, de 91,8, în România, față de media UE, care este de 89,1 (conform datelor din fișa de țară a Românei anexată la Programul european „Orizont 2020”). Nu trebuie să neglijăm nici un alt aspect deosebit de important pentru investitori, climatul politic intern. România este astăzi cea mai stabilă țară din regiune în ceea ce privește climatul politic, lucru pe care trebuie să-l apreciem la politicienii noștri, iar situația trebuie să rămână la fel.

Ce trebuie făcut

Un plan național de creștere a investițiilor în cercetare și inovare ar trebui să aibă câteva componente principale.

În primul și în primul rând trebuie să creștem alocările de la bugetul de stat pentru acest domeniu. Cea mai bună investiție pe care un stat responsabil o poate face în acest moment este aceea în cercetare și inovare pentru că numai așa putem concura pe termen lung cu marile economii globale și putem asigura o creștere a prosperității în viitor.

În al doilea rând, alocarea bugetară națională trebuie gândită în așa fel încât să existe o foarte bună coordonare cu fondurile europene disponibile pentru acest sector, astfel încât să valorificăm la maximum acești bani gratuiți pe care îi primim de la Uniunea Europeană.

În al treilea rând, este nevoie de o mai mare promovare a avantajelor Programului „Orizont 2020” în rândul posibililor investitori în domeniu, companii, dar și universități și institute de cercetare. În viitorul guvern, ministerele de resort trebuie să facă o prioritate din a evalua cât mai repede cauzele slabei utilizări a acestui instrument și să-și propună creșterea finanțărilor obținute prin „Orizont 2020”  la o valoare peste media UE.

În al patrulea rând, alături de alocările bugetare este nevoie și de măsuri fiscale. Partidele de astăzi vorbesc în mod populist despre cum vor reduce taxele și impozitele, dar ele nu fac decât să îmbrace într-o haină strălucitoare pe care scrie „măsuri economice de dreapta” niște banale pomeni electorale. Scutirile fiscale eficiente sunt cele acordate domeniilor care îți aduc plusvaloare: mediul antreprenorial, IMM-urile și, desigur, proiectele inovatoare. Companiile trebuie încurajate prin fiscalitate redusă să investească în cercetare și dezvoltare. Tinerii specialiști trebuie stimulați cu instrumente economice și fiscale atrăgătoare să își deschidă o companie în domeniul cercetării și dezvoltării, altfel vor prefera, așa cum se întâmplă la scară largă în prezent, să lucreze în același domeniu pentru o companie mare din străinătate.

În al cincilea rând, este nevoie de o mai mare apropiere între companiile private și instituțiile publice. Universitățile tehnologice trebuie să colaboreze mai îndeaproape cu marii investitori. Am auzit un bun exemplu în timpul unei vizite la un centru IT din Cluj-Napoca. Compania respectivă investise în donația unui laborator către o facultate tehnologică din oraș, sprijinea permanent cu tehnologie de ultimă generație facultatea respectivă, oferea traininguri și stagii de practică în companie celor mai buni studenți. Așa că nici nu este de mirare că mulți dintre absolvenții respectivei facultăți au ajuns să lucreze la acea firmă și că, la angajare, aveau deja o bună pregătire în domeniu. Acesta nu ar trebui să fie un caz izolat, ci o situație generală. Este nevoie, însă, inclusiv de modificarea legislației pentru ca facultățile tehnologice să fie stimulate să se aplece mai mult spre astfel de cooperări cu mediul privat.

Nu în ultimul rând, este nevoie de o mai bună circulație a cunoștințelor. Statul trebuie să faciliteze accesul la cunoștințe, la informații, la inovațiile din domeniu mai ales pentru companiile mici, de tip start-up, care nu au resursele marilor companii de a cumpăra know-how.

În viitorul foarte apropiat România nu va reduce diferența de competitivitate față de restul Uniunii Europene și de restul lumii de vreme ce, în ultimii ani, am cheltuit doar câte 0,4% – 0,5% din PIB pentru cercetare și dezvoltare. Dar, dacă vrem ca, măcar peste 10 – 15 ani, generațiile noi, liceenii de astăzi, să aibă locuri de muncă bune, stabile, bine plătite în țară, trebuie să începem deja să investim mai mult în domeniile care cresc competitivitatea economică, și nimic nu contribuie mai mult la creșterea competitivității decât investiția în cercetare și dezvoltare. Pentru aceasta, trebuie ca una dintre prioritățile noului guvern să fie conceperea și punerea cât mai rapidă în aplicare a unui nou plan național, coerent, integrat de creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Nu mai bine faceți Dvs. un plan de eliminarea a reglkementărilor abuzive și a para-fiscalității? Antreprenoriat cu funcționari publici nu merge, iar investițiile făcute de stat sunt întotdeauna cu dedicație.

  2. Dedalus spune:

    a) Orizont 2020 este atat de puternic competitiv incat ma indoiesc de capacitatea noastra de a-l folosi. Si chiar daca folosim cate ceva din el, e in parteneriat si e mult prea putin fata de ceea ce avem nevoie.

    b) Fondurile europene in domeniu vizeaza… dimensiunea europeana a cercetarii si inovarii, nu inlocuiesc in nici un caz finantarea de la bugetul national a cercetarii stiintifice nationale.

    c) Un plan national de investistii in cercetare si dezvoltare nu are de catre cine sa fie aplicat – credeti ca absolventii universitatilor romanesti sunt capabili de asa ceva? Iar cei capabili credeti ca vor ramane in Romania sa se lupte cu toti nebunii? Nu e vorba de bani aici, e vorba de perspective.

    ===

    Eu am o contrapropunere: sa reducem aceasta alocare de la buget pentru cercetare si inovare. Nu vad de ce cheltuim de dragul de a cheltui.

    As redirectiona fondurile astfel economisite spre sustinerea cercetarii in mediul privat si spre educatie.

    Este total ineficient sa ai un sistem de educatie catastrofal si in acelasi timp sa aloci sume din ce in ce mai mari pentru cercetare si inovare. E un non-sens.

    Sunt si total impotriva stimulentelor fiscale. In orice domeniu ai fi, toti iti vor demonstra ca domeniul respectiv are nevoie de reduceri fiscale…..

    In schimb, cota unica ar trebui redusa cu 1-2%. Cheltuielile statului ar trebui si ele crescute, in sensul in care sumele suplimentare ar trebui sa asigure trecerea spre un stat cu o implicare mai redusa in economie. Aceasta trecere are nevoie de o crestere a cheltuielilor statului in prima etapa, pentru ca stabilirea de noi mecanisme de reglare costa (simpla scadere a cgheltuielor statului nu inseamna absoluit deloc o implicare mai mica a statului in economie). De abia dupa aducerea in stare de functionare acestora, cheltuile statului ar urma sa scada.

    Cea mai buna masura de stimulare a cercetarii si inovarii este asigurarea liberei concurente si micsorarea intereventiei statului.

    Astfel, in mod natural, companiile vor aloca mai mult cercetarii si dezvoltarii ca urmare a combinarii a) unui capital crescut in urma scadereii cotei unice cu b) o concurenta reala si puternica.

  3. Josef Svejk spune:

    Eram în școala generală când directorului i-a trăznit prin cap că fiecare elev trebuie să prindă ceva din discursul iepocal al lui Pingelică de la nu știu care Congres PCR. Așa că băga clasă după clasă câte 15-20 de minute în laboratorul de chimie unde era un televizor ce trasmitea discursul geniului Carpaților „live”. Pe noi ne-au băgat tocmai când Pingelică lătra partitura cu investițiile în „ciercietare și diezvoltari tiehnico-stiențiefică”. A investit România socialistă în toate astea de a căpiat. Ba chiar a clocit planuri de invenții și inovații prin toate fabricile de pe curpinsul patriei noastre socialiste. Ce a ieșit? Păi mai nimic. Industria României trăia tot din furt de tehnologie și licențe (când nu putea fura) :P

    Esențialmente articolul autorului, scris într-un limbaj elevat și elegant și cu o aparentă fundamentare logică, susține până la urmă aceleași teme ca și cele ale lui Pingelică. E din păcate o afecțiune fără leac ce chinuie întreaga birocrație progresistă. Nu vreau nicidecum să i-o imput (exclusiv) autorului. Se pleacă de la prezumpția absurdă că dacă statul investește mai mulți bani în cercetare și inovație tehnologică, economia se va ridica până la ceruri. Foarte atrăgător, dar fals. Sunt deja atâția ani în care sau risipit sume colosale pe fonduri europene, pe startup-uri și alte bălării. Poate cineva să dea un singur exemplu de descoperire șțiințifică nemaipomenită rezultată de pe urma sumelor imense risipite până acum?! Ceva ca nimicurile pe care le scoate Apple cu $0 investiții publice și generează sute de miliarde de USD? Mă îdoiesc. S-a creat în schimb o adevărată rețea de băieți deștepți ce știu cum să acceseze paralele senilei mătuși Europa pentru a produce nimic, sau mai nimic. Iar puținul ce se mai crează în Europa, tot din fonduri private vine. Sigur că e mai bine să se ducă banii publici pe căutarea inventatorului apei calde decât pe asistență socială, dar totuși nu e cu mult mai bine. :P

    Soluția e mult mai simplă și pe deplin verificată: În loc să se jupuie câte 7 piei de la toți cei ce mai produc ceva și care parale să fie apoi date unor savanți instituționali sobri și impunători ce vor descoperi tot soiul de chestii uimitoare ce negreșit își vor proba utilitatea în secolele următoare, nu ar fi mai bine să se lase banii celor ce produc valoare azi? Cu cât fiscalitatea și reglementările sunt mai jos cu tât mai mult înflorește creativitatea în economia privată. Ceea ce poate face statul dacă chiar vrea sp stimuleze dezvoltarea tehnologică e să lansaze proiecte ambițioase cu rezultate clare gen programul Apollo sau SDI, care fiecare în parte au produs la vremea sa un salt tehnologc extraordinar. Sigur astea sunt foarte costisitoare și poate că nci UE și nici SUA nu-ș permit mâine ceva de o asemenea anvergură. Dar rămâne întotdeauna opțiunea gratis a laissez faire laissez passer…

    • Dedalus spune:

      E fantastic cum am ajuns amandoi la aceeasi concluzie, venind pe cai diferite! Vezi postarea mea mai sus.

      Sau poate nu sunt asa de diferite drumurile…

    • Codruta spune:

      “Descoperiri stiintifice nemaipomenite” apar din cercetarea “fundamentala”, nu din cea “aplicata” (sau EXTREM de rar si de “hazardos” din cercetarea aplicata) – ori aceasta e accesibila numai unor institutii MARI si “de traditie” (gen NASA, MIT, in Europa, probabil consortiului CERN samd.), cu infrastructura adecvata si fonduri IMENSE, nu intr-o tzarisoara mica, unde si putinele institute s-au dus la dracu’! :(
      Astfel, pe un cercetator care face “cercetare fundamentala”, degeba-l finantezi – el va merge acolo unde are conditii bune pentru ce vrea sa cerceteze si nu se va intoarce in tzara decat in mod exceptional, din motive exceptionale (adica, de regula, mai degraba… nu!)!

      Deci GovRO ar trebui sa isi faca, totusi, o strategie – si axata, mai degraba, pe cercetarea aplicata… adica as incuraja si participarea cercetatorulor romani in parteneriate (isi mai impartasesc cunostintele colegilor samd… deci vor fi mai multi care sa se destupe la cap) insa mai degraba as incuraja, cumva, investitiile private in cercetare. D.ex. (imi pare rau sa-l contrazic pe Dedalus, care are mai intotdeauna pareri de bun-simt si ce dovedesc ca nu vorbeste ca sa se afle-n treaba) as oferi multe facilitati firmelor care isi fac chiar scoli sau institute private de cercetare aici, cu si pentru romani sau / si care investesc in proiecte de cercetare BINE definite, in Universitati!

      Pe de alta parte, as avea grija, eu, Stat, si de “drepturile de autor”, sa am un “revenue” intr-un anumit procent din acestea (adica daca ofer facilitati, sa si primesc ceva inapoi). Dar aici avem o probleeemaaa…. CINE dracu’ sa se apuce de cercetare, in conditiile in care stie ca munca lui / ei poate fi insusita de orice plagiator imputit?!! >:

    • neamtu tiganu spune:

      absolut just, vai de tara care ajunge sa-si bazeze cercetarea, inovatia pe programe finantate de guvern!
      Guvernul nu trebuie decit sa creeze conditiile unei economii functionabile, vezi taxe, infrastructura etc., cind ajunge guvernul sa “stimuleze” programe de cercetare deschide larg portile excrocilor!

    • Adi spune:

      Nici chiar apa calda. In Romania, poate nu stiti, s-au facut cateva descoperiri iepocale: 1) sangele artificial, de un chimist de pe la UBB Cluj. Ce mai conteaza ca acum s-a constatat ca e apa de ploaie, nefiind confirmat de nimeni din lume, important e ca baiatul ala a avut vreo cinci ani venituri de cca 100000 euro/an din tot felul de proiecte de cercetare, din bani romanesti si nu europeni; 2) detectorul de cancer (atentie!, orice tip de cancer) in 5 minute, de o tanti, tot chimista de pe la Politehnica Bucuresti. Ce mai conteaza ca si asta a fost un fas, important e ca s-a cercetat pe bani publici (e adevarat ca nu chiar ca alea de la Cluj).
      Eu zic totusi sa nu disperam. In opinia mea cercetarea din Romania are o mare sansa sa ajunga pe inalte culmi ale progresului. Mai ales ca in mediul academic se cerceteaza si publica in draci (mai ales in anii cand sunt bani cu garla de la guvern, ca in 2006 – 2009 sau de la UE). Ce mai conteaza ca nimeni nu mai are timp de citit.

      • Josef Svejk spune:

        Sinistre cazurile descrise de dumneavoastra. Din pacate nu sunt primele si as paria ca nici ultimele. Slava Domnului ca patria noastra nu a dus niciodata lipsa de minti clocotitoare ce devin prolifice la prima intalnire cu bugetul de stat :D

        Au existat cazuri si mai dihai ca cele descrise de dumneavoastra. Cand erau eu student in prima parte a anilor ’90 facea furori un fost profesor de al Academia Militara (il pensionasera anticipat) inventase si brevetase la OSIM surubul cu 1, 2 si 3 piulite ce avea aplicatii in cele mai diferite domenii.

        Nu mai retin exact toate detaliile si combinatiile cum, dar in principiu surubul cu o piulita ajuta la pasteurizarea alimentelor. In referatul inventiei era o schita facuta cu pixul in care se arata un vas cu apa plin de microbi in care tocmai se scufundase surubul cu o piulita. In schita urmatoare care cica ar fi fost facuta 10 minute mai tarziu, nu mai ramasese picior de microb in vas :P . Omul insista ca fabricile alimentare (pe atunci inca de stat) sa fie rapid echipate cu cateva manunchiuri de suruburi cu o piulita ce pasteurizau orice in mod garantat. Surubul cu doua piulite ajuta la detectarea defectelor din cordoanele de sudura. Trebuie doar agatat de o sfoara si plimbat de-a lungul cordonului de sudura si defectul era detectat imediat – nu mai retin exact cum. Acesta a doua inventia a avut sprijinul financiar generos al guvernului Vacaroiu. Insa oamenii refractari din conducerea Santierului Naval Constanta au refuzat cu indarjire punerea in opera a iepocalei descoperiri a stiintei romanesti si l-au sabotat constant pe remarcabilul inventaror. Au ajuns chiar sa-l ameninte cu internarea la un balamuc din judet.

        In fine, surubul cu 3 piulite agatat de un cracan de lemn, care la randul sau avea un fir ce intra intr-o cutie de carton era deosebit de eficient in prospectiunile petroliere. Prolificul inventator a descoperit astfel o punga imensa de petrol sub lacul Herastrau – ceva de era spaima Arabiei Saudite :P . Insa la faza cu desecarea chiar si curajosului guvern Vacaroiu (ce finantasase aceasta a treia inventie) i-a cazut inima in pantaloni, iar autoritatile vremii nu au avut suficent curaj sa treaca la desecarea lacului in vederea deschiderii exploatarii petroliere :D

  4. Dedalus spune:

    Mai apare o problema aici, destul de dificil de gestionat: beneficiul net.

    Faptul ca Romania ar cheltui o anumita suma pentru cercetare si dezvoltare nu inseamna in mod automat ca firmele din Romania ar fi cele ce ar beneficia de aceste sume.

    Multinationala XYZ (un acronim fictiv) care beneficaza de investitii in urma acestui plan pentru o unitate de cercetare plasata in Romania, dar incdrata cu personal klingonian (ca sa nu supar nici o tara europeana :-) ) si cu rezultatele cercetarii aplicate intr-o fabrica din Botswana cum ar fi socotita?

    In cazul UE, avand o piata unica, echilibrarea cheltuielor cu cercetartea intre statele membre inseamna automat o convergenta pentru companiile ce actioneaza oricum pe o piata… unica.

    Prin urmare, cresterea cheltuielilor cu cercetarea si inovarea apartine unui cadru al Uniunii Europene, in nici un caz Romaniei.

    Pentru ca firmele ce au cifra de afaceri realizata preponderent pe teritoriul Romaniei sa beneficeze de astfel de masuri trebuie ca ele sa poata face fata concurentei firmelor din alte state membre. Acest lucru nu este real, desi politic a tot fost declarat.

    Situatia nu s-a imbunatatit nici ca urmare a masurilor statului roman dupa 2007, cand atitudinea a fost defavorabila capitalului autohton in stare emergenta. Si nu vorbesc aici de firmele abonate la contractele mari de stat, ci de firmele mici – total dispretuite de functionarii romani care si in prezent inteleg prin societate comerciala o cladire uriasa in care lucreaza cel putin cateva sute de oameni.

    ====

    Rezumand, cresterea cheltuielilor cu cercetarea si inovarea in conditiile Romabniei duce la:
    a) alimentarea retelelor de profitori din sectoarele de stat
    b) sprijinirea preponderent a societatilor comerciale din alte state membre ale UE

  5. Livio spune:

    Catedrala Mantuirii Neamului ne va costa cam 0.1% din PIB-ul pe 2015. Asa se aduna procentele neinvestite in cercetare si dezvoltare. Dar sa raminem optimisti: poate ca dupa ce ne procopsim cu ai mai mandra catedrala ne mantuim de prostie… :)

    • Josef Svejk spune:

      Ce inseamna “ne va costa”? Ati contribuit cumva la ea? Catedrala se realizeaza in cea mai mare parte din contributii private. Contributia staului prin bugetul central si cele locale e de sub 12 milioane de euro. Cum costul total e estimat undeva pe la 120 de milioane de euro, inseamna ca statul a dat mai putin decat a incasat din TVA-ul banilor cheltuiti pana acum pe constructie :P

      Apoi cum ati socotit cifra de 0.1% din PIB-ul tarii pe 2015? Nu vi se pare ca ati scapat un pic virgula mai spre stanga decat trebuia? La faza cu mantuirea, dumneavoastra chiar nu aveti nimci de sperat :D

    • Adi spune:

      Daca ati lua putintica pauza din debitarea prostiei ca nu avem scoli si spitale din cauza constuctiei de biserici, poate ati avea sansa sa aflati ca nu-i posibil sa te mantuiesti de prostie, pentru simplul fapt ca aceasta nu e un pacat. In schimb, poate am avea sanse sa ne mantuim de mandrie si/sau fudulie, care, da, sunt pacate, fie ca apartin prostului, ale prostului care se crede destept sau ale desteptului prost, adica tuturor celor care sunt predispusi la a le comite.

  6. florin spune:

    Stimate domnule Muresan,

    Presedintele tarii a vorbit imediat dupa preluarea mandatului despre pragul minimal de 2% din PIB pentru aparare!!!

    Nu despre sanatate, educatie, cercetare!!!

    Mai bine discutati cu dumnealui despre acest subiect.

    In curand (cel mult 50 de ani) armata tarii nu prea va mai avea ce apara!!

    Oare nu observati ca Romania se afla in disolutie, din cauza a cel putin 3 factori:

    - decuplarea totala dintre conducatori si restul natiunii, generata de mentalitatile comuniste;
    - cresterea nivelului de ignoranta economica, juridica si morala, ca urmare a slabei calitati a factorului educativ (scoala, familie societate);
    - lipsa modelelor la nivel national.Nu mai avem un Iorga, un Eminescu, chiar un Marin Preda, adica vreau sa spun ca nu mai exista intelectuali – model si cu atat mai putin intelectuali model implicati in politica ???

    Cand un calator dintr-un metrou aglomerat a spus ca trebuie luati de guler conducatorii pentru aceasta situatie. absolut toti ceilalti au zis ca asta e “politica”!!! Si in fiecare dimineata metroul este aglomerat dincolo de limite!!! Fara comentarii.

    Florin Dananau

  7. ion spune:

    Hai sa o luam asa. Daca ai inventa un produs, serviciu ce te impiedica sa-l faci si vinzi din romania si nu din sua direct?

    1. cat de usor e sa vinzi la nivel global din romania, administrativ, fiscal e interesant?
    2. legislatia tari, in caz de litigii, protectia drepturilor de autor, functioneaza?
    3. cat de usor e sa vina la noi investitori, utilizatori, clienti, infrastructura pentru a ii aduce, hrani, caza, sali de conferinte?
    4. brand de tara? cand zici produs romanesc sau produs european, german, usa ?
    5. forta de munca calificata si corecta?

    lucram sa rezolvam 1-4? Doar cursul valutar poate pune batai de cap …

  8. victor L spune:

    Doar un titlu de articol:
    ” Cercetarea romaneasca, discriminata de Comisia Europeana. Cercetatorii romani au renuntat la un grant de excelenta de 300.000 de euro, pentru ca sunt platiti cu 3-7 euro pe ora, in timp ce colegii din Occident primesc 20-30 euro
    de Corina Ionel HotNews.ro
    17:16 Actualitate | Esenţial ”
    Nu stiu cit adevar contine articolul, dar pare a fi vorba aia “dreptate pentru dulai, nu pentru catei”.

    • Stefan spune:

      Dreptate pentru cine isi protejeaza resursa umana foarte bine educata:
      “Tariful pe ora de cercetare se raporteaza la tariful pe ora de cercetare derivat din salariul de baza. Asta inseamna ca un asistent universitar, va dati seama, are un salariu foarte mic, la pamant, lectorul la fel. Profesorul, hai sa spunem, pentru el este mai rezonabil raportat in tara, dar raportat la spatiu vestic, tot mic este”, a explicat Daniel David.
      Fiecare tara isi protejeaza (sau nu) oamenii de calitate. Nu are legatura cu “dulia si catei” ci cu modul de salarizare al Romaniei.

      • victor L spune:

        Ceva-ceva cu UE nu trebuie sa aiba?
        Asta e egalitatea intre catei si dulai :P

      • Harald spune:

        Well, ceea ce protejează România nu sunt în general oameni de calitate. Sunt niște profitori ai sistemului și atât. Or mai fi printre ei și excepții, dar exact asta sunt, excepții.

  9. Mircea Modan MirceaM spune:

    Unele din concluziile dvs imi par pripite. Sa citim mai bine comunicatul INS

    http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/activ_cd15r.pdf

    “După sursele de finanţare ale cheltuielilor totale de cercetaredezvoltare, în anul 2015, fondurile publice  au  avut  cea  mai  ridicată  pondere,  respectiv  41,7%,  urmate  de  sursele  de  la  întreprinderi,  respectiv  37,3%. 
    Din fondurile publice cele mai mari sume au primit unităţile din sectorul guvernamental (61,2%), urmate de  unităţile  din  sectorul  învăţământ  superior  (23,9%). ”
    Prima observatie: statul cheltuie mai mult ca firmele private. ASa o fi si pe taramul lui Apple si Samsung? Ma indoiesc. Deci ideea ca statul ar trebui sa cheltuiasca si mai mult nu pare…in regula.
    Sa ne uitam si la numarul de salariati:
    dintr-un total de 42963 cati lucreaza in domeniu mediul de afaceri are doar 11681 adica 27%, restul fiind sector guvernamental si invatamant superior (aia non profit sunt practic zero)
    Daca facem o mica comparatie intre surse si salariati vedem ca ceva nu e in regula raportul surselor este de 1,11 (buget vs intreprinderi) iar cel al salariatilor …2,66 (in favoarea bugetarilor, normal) O fi bine, o fi rau? :P
    Mie imi da ca avem probleme de eficienta nu de alocari insuficiente, care oricum sunt mai mari in privat.
    Alocarile mai mari intr-un segment ineficient nu vor rezolva nimic..aici e buba (prima) de fapt.
    Ca un fapt divers va spun o mica povestioara. Acum cateva luni am fost la o expozitie avand ca tema energia regenerabila, cautam un furnizor de proiect si executie. Oferta destul de slaba dar printre expozanti era si o binecuniscuta institutie de invatamant superior pe care am avut onoarea sa o termin si eu :P
    Am pus problema concret, vreau aia, aia, aia, au ceva solutii noi, peste piata, ca nivel de performanta? Au un departament tehnic, care sa produca si sa aplice? Sau ceva experimental etc. Raspunsul a fost ca nu…ei fac doar cercetare :P
    OK, cine stie ce sofisticarii scumpe or fi inventat, dar luand legatura cu un amic care chiar face proiectare si executie “normala” am aflat ca facuse o lucrare cu panouri fotovoltaice chiar pentru acel onor institut. Mai pe romaneste nu au fost in stare sa faca nimic practic, obisnuit pentru ei dar fac in schimb …cercetare. Te doare mintea, nu alta!
    Pentru astia vreti sa alocam mai multi bani? Ei nu sunt in stare sa fie la zi cu noutatile in domeniu dar se cotopenesc pe cercetare?
    Una peste alta lipseste din articolul dvs ceva esential: ponderea cheltuielilor de dezvoltare pe caprarii, buget vs privat raportat la cheltuiala totala. Ceva imi spune ca acolo unde treaba merge cercetarea aplicativa este in proportie covarsitoare sustinuta de companii private, care nu arunca banii pe fereasta ci si-i scot din produse [e care le vand apoi in piata.Daca nu mor si vin altii in locul lor.(bugetarii nu mor niciodata, nu?)O piata care suporta si produse scumpe, asa cum sunt cele proaspat inovate. Romania nu area asa o piata si atunci solutiile par sa fie altele. Chiar daca am inova unde vindem? Afara, evident, asa cum au vandut companii binecunoscute (imi vin in minte. asa , la minut aia cu bitdefender sau cu scanerul de camioane si avioane) care-si scop parleala nu pe piata romaneasca, mica in fond.
    In concluzie:
    1.Cercetarea finantata de la buget catre bugetari este ineficienta, nu o vom invia alocand mai mult, va ramane la fel de ineficienta. Aici trebuie umblat, eliminaea celor aflati in coada efiicientei si alocarea banilor celor care sunt in top. Platiti mult mai bine, functie de rezultate.
    2.Nu avem piata care sa suporte costurile unor produse noi si scumpe. Singura solutie sustenabila este la companiile care vand afara, in piete care suporta asa ceva. Acele companii trebuie atrase la noi, companii carora le-am dat de multe ori cu piciorul. Exemple sunt multe, aveam nevoie de producatori mari care sa aduca productia la noi. Ma gandesc la tractoare (stiti ca piesele de schimb sunt produse in India sau Turcia avem un singur producator roman de tractoare, privat si foarte mic), combine etc, asa cum auvenit cei de la Maschio la utilaje era necesar si aici, astia baga bani grei in R&D. Solutia ar fi astfel sa-i aducem pe privatii aia straini care chiar fac cercetare. Pe banii lor si facilitatile noastre. Oricat ar fi de mari, as zice.
    3. Companiile romanesti care produc inovare reala sa aiba si un stimulent fiscal, functie de rezultate. Aici e mai complicat, cine stabileste algoritmul care defineste aia, aia…

    P.S. Ca fapt divers in strategia de dezvoltare pe urmatorii 20 de ani elaborata de Academie stiti ce punct tare era mentionat in analiza SWOT la educatie si cercetare ? Ati ghicit, .capacitatea ridicata de… inovare :P Deh, bugetar la bugetar nu-si scoate achiul!

  10. Kurt spune:

    TM 2021 luminează azi.

    …. „…activitatea științifică de cercetare este fie deosebit de redusă, fie se limitează la inițiative locale și care doar accidental sunt promovate internațional, eventual prin înscrierea la concursuri și târguri internaționale de inventică și cercetare. Acest ultim motiv își găsește explicația și în corupția ridicată din spațiul academic, care doar în ultimii câțiva ani a intrat pe lista preocupărilor societății din spațiul public. Altfel, cum ne putem explica faptul că doar 4,7% din publicațiile științifice românești sunt citate la nivel internațional, față de media UE de 10,5%? Sau că avem doar 2,6 publicații științifice în parteneriat public-privat la 1 milion de locuitori, față de media UE de 33,9, (conform datelor din fișa de țară a Românei anexată la Programul european „Orizont 2020”)? Or, poate cel mai important, că nu avem nicio universitate pe poziții onorabile în topurile internaționale?… „ ……

    Cum s-a ajuns la corupție ecxesivă în domeniul universitar – academic după 1990? E aceași situație ca în toată tara, în toată administrația publică 1990- 2007 -2015 ecxesiv centralizată (stat national UNITAR centralizat- modelul francez- fără cercetarea franceză…)? Punctul de plecare nefavorabil 1989 cu intreprinderi industriale (de fapt toate intreprinderile) și instituții de învătămînt exclusiv proprietate de stat, mostenirea din naționalcomunismul excesiv centralizat, nu s-a schimbat decît în mică măsură. Intreprinderi private există azi. Obstacolul pentru investitori și antrepronori a rămas și este în continuare administrația excesiv centralizată și coruptă. Nimic de făcut (Regatul Romania 1866- 1881-1918 a avut un model de învătămînt de stat … regiunile „istorice” Banat, Transilvania au avut alt model, cu o parte din învățămînt descentralizat și independent de stat… eliminat și distrus în mare parte deja în epoca interbelică…)?

    … „ … Doar incompetența administrativă și populismul au făcut ca România să nu aibă drept prioritate activitatea de cercetare în ultimii ani, mai ales acum când țara noastră a reintrat pe creștere economică. În loc să direcționăm acești bani spre „pomeni electorale”, mai bine i-am investi în cercetare și inovare, cu șansa unui efect benefic în economie pe termen mediu șu lung. Investind în cercetare, în inovare, economia noastră va putea produce bunuri de export în care s-a folosit forță de muncă de înaltă calificare. Iar succesul acestor categorii de bunuri și servicii pe piețele internaționale va însemna mai multe locuri de muncă de înaltă calificare și bine plătite la noi în țară…. „….

    E important și vital ca tinerii, elevii, studenții și absolvenții să vadă lumină la sfîrșitul tunelului lung de „democrație originală autohtonă specifică”. FSN/Iliescu/PSD a fost un preț mare pentru toată țara. Se poate continua așa încă 4 sau 8 ani? Cum se ajunge la o administrație romanesacă cît de cît acceptabilă și eficientă într-un timp acceptabil pentru tinerii de azi? In nici un caz prin vechiul model romanesc excesiv centralizat și corupt. O descentralizare (cîteva regiuni în loc de 40 județe… județele mentin spitalele județene etc…nu sunt distruse…. ) și o reducere treptată a numărului budgetarilor din administrație poate avea ca rezultat resurse mai mari pentru inovație, cercetare și învățămînt. Nu cred în plan „național” centralizat. De ce subvențiile nerambursabile din UE nu sunt folosite / acaparate pînă azi în mod maxim? Nu văd soluții „centralizate”. Inovațiile se fac individual și într-un team bine antrenat, privat sau în universităti, dar cu dotare UP TO DATE. La Stanford / SUA: un profesor la 8 studenți și cea mai bună dotare din lume… e la ani lumină de București.

    … „…În cadrul bugetului multianual al UE 2014 – 2020, România are la dispoziție fonduri structurale și de coeziune de circa 23 de miliarde de euro pentru a fi folosite în proiecte majore de investiții și care, deci, ar trebui să facă și obiectul unor proiecte de investiții în infrastructura de cercetare.
    Pe lângă acești bani, UE ne mai pune la dispoziție încă un instrument. În cadrul Strategiei „Europa 2020”, statele membre și-au asumat ca obiectiv creșterea alocărilor pentru cercetare și dezvoltare până la o medie europeană de 3% din PIB. România are obiectiv național de 2% din PIB (care, în condițiile în care acum alocarea este de 0,49%, aceeași ca acum 10 ani, va fi aproape imposibil de îndeplinit). Drept sprijin pentru îndeplinirea acestei ținte a fost înființat Programul „Orizont 2020”, cel mai mare program european de cercetare și dezvoltare derulat vreodată de Uniunea Europeană și care a primit un buget total pentru perioada 2014 – 2020 de aproximativ 80 de miliarde de euro. Este un instrument foarte bun pentru cei care vor să investească în cercetare și dezvoltare, dar poți obține finanțare prin acest program doar dacă depui proiecte viabile. Până acum, țara noastră a semnat prin acest program contracte în valoare totală de 66,25 de milioane de euro pentru 375 de participanți, dintr-un număr total de 3.600 de aplicanți…. „…..

    Există exemple unde învățămîntul profesional (care e situația școlilor profesionale azi?) a fost reorganizat punctual după modelul dual. La Timișoara sunt școli profesionale care colaborează cu firme din Bundesrepunlik D. De ce Finlanda are un învățămînt de excelentă? O privire peste gard poate fi utilă. Scoala profesionala duală în Bundesrepublik D. e o cauză care a dus la Wirtschaftswunder 1947- 1989-2016. ETH Zürich/Elvetia ecxeleză în cercetare. Universitățile din UK (private, e un drum lung la Cambridge / Stephen Hawking…) sunt excelente. In occident învățămîntul universitar e legat direct de cercetare.

    ….. „… Am auzit un bun exemplu în timpul unei vizite la un centru IT din Cluj-Napoca. Compania respectivă investise în donația unui laborator către o facultate tehnologică din oraș, sprijinea permanent cu tehnologie de ultimă generație facultatea respectivă, oferea traininguri și stagii de practică în companie celor mai buni studenți. Așa că nici nu este de mirare că mulți dintre absolvenții respectivei facultăți au ajuns să lucreze la acea firmă și că, la angajare, aveau deja o bună pregătire în domeniu. Acesta nu ar trebui să fie un caz izolat, ci o situație generală…. „….

    TM2021 e o șansă ca inovația, cercetarea și învățămîntul să obțină prioritate și resurse mai mari. Proiectele, țelurile în cercetare sunt de natură punctuală, locală și descentralizate. Pînă 1989 au existat laboratoare la instituțiile politehnice care au efectuat lucrări pentru STASuri. Nebunia naționalcomunistă cu autarhia pînă 1989 în cercetare (fără acces la informații, reviste, contacte personale în cercetare … cum e azi?….) are efecte dezastruoase pînă azi. In era digitală șansele sunt foarte bune pentru cercetare descentralizată, acolo unde e personal, talent și sunt condiții suficiente. Cum e situația cu comunicarea între cercetători, între universități din țară și cu cele din lumea întreagă? Legarea cu fibre de sticlă și internet rapid? Cum sunt cunoștiințele în engleză (franceză, spaniolă, germană…) la elevi, studenți, profesori universitari și cercetători 2016? Bacalaureat fără engleza (franceză, spaniolă, germană… …) mai are sens în viitor?

    … „…În viitorul foarte apropiat România nu va reduce diferența de competitivitate față de restul Uniunii Europene și de restul lumii de vreme ce, în ultimii ani, am cheltuit doar câte 0,4% – 0,5% din PIB pentru cercetare și dezvoltare. Dar, dacă vrem ca, măcar peste 10 – 15 ani, generațiile noi, liceenii de astăzi, să aibă locuri de muncă bune, stabile, bine plătite în țară, trebuie să începem deja să investim mai mult în domeniile care cresc competitivitatea economică, și nimic nu contribuie mai mult la creșterea competitivității decât investiția în cercetare și dezvoltare… „…..

    E dureros și e un risc mare. Nu e timp de 10 – 15 ani. Imposibil. TM2021 e o șansă mare, poate fi un punct de răscruce pentru cercetare, inovație azi. Poate deveni o încercare nouă. TM2021 luminează prin citoyenii de azi ( Stefan Hell 2014 premiul Nobel- Max Plank Institut / … / o carte: Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik- Werner Heisenberg 1996-2015 Piper Verlag , descrie cum s-au recontruit institutele de cercetare Max Plank după 1947 ca nuclee de cercetare și inovație- Grundlagenforschung). Orașele /regiuni Sibiu, București, Timișoara, Cluj etc. pot deveni nuclee industriale (Leipzig, Jena, Wroclav, Cracovia… ) și de cercetare inovație azi.

    Tinerii de azi și de mîine sunt liberi, au acces la un patrimoniu tehnic, științific, cultural universal, printr-un clic. Tinerii de azi au șansa să-și realizeze speranțele, aspirațiile și visurile după propriile decizii, pe calea aleasă de ei ( brain drain … pînă cînd? …. ).

    In Timișoara 2021, în Romania. Azi.

  11. Stefan spune:

    Dap, decat sa se faca ceva, chiar si prost (nu intotdeauna!) mai bine sa nu se faca nimic. Sa se taie si ce mai este!
    Citesc unele comentarii de “blazati” (altfel nu imi pot explica negativismul) si ma intreb daca oamenii respectivi inteleg ce mai inseamna cercetare in ziua de astazi. Daca au iesit vreodata din Ro sau daca au ABS la masinile lor.
    In ziua de astazi nu se mai patenteaza roata ci algoritmul de control al rotii. Nu se mai patenteaza biela-manivela ci metoda de micsorare a frecarii capului bielei in locasul ei. Sigur, nu sunt patente vizibile: frate, am inventat emoticonul “smile” (da, emoticoanele se patenteaza) ci am studiat compusul cu 11.2% concentratie ce prezinta proprietati de mrtamaterial in domeniul frecventelor radio. Se publica, se patenteaza metoda de obtinere si cam atat. Pentru ca industrie de avioane/aparare in Ro nu exista, lucrarea si patentul vor fi citite de altii care isi vor patenta produsele lor. Produse, atentie!
    Ceea ce lipseste Romaniei (nu lipseste in marile multi-nationale chiar deloc) este cercetarea aplicata si colaborarea cu industria. Ati fi surprins de numarul extrem de mare de patente ale romanilor care lucreaza in multinationale. Dar patentele apartin companiilor mama. Daca s-ar incuraja cercetarea aplicata si parteneriatul dintre institute/universitati si industrie, patentele ar putea apartine (proportional cu numarul de autori implicati ) si Romaniei.
    Da, se inoveaza in romania, chiar foarte mult. In automotive, in IT, in toate domeniile multinationalelor (e sarcina de lucru). Dar patentele/inovarea nu apartine Romaniei.

  12. Cristian spune:

    Cred ca trebuie re-directionati bani spre a construi o educatie performanta. De ce?

    Chiar incepand cu clasele primare, copiii ar trebui sa aiba o programa axata pe stimularea creativitiatii, continuand aceasta abordare apoi in gimnaziu si in liceu.

    Sistemul de invatamant e bazat in mare parte pe meditatii (la nivelul elevilor) si pe “hartii” in ceea ce priveste performanta cadrelor didactice (stiti asa-numitele “dosare” prin care se pot obtine salarii de merit).
    Se continua si in facultate aceste practici – avem examene promovate prin diverse metode, activitatea de doctorat a primit o aura de falsitate din pacate in loc sa fie promovata.

    Nu in ultumul rand, daca ne uitam la ratele celor care sunt numiti “analfabeti functionali” se vede o problema majora ale carei efecte le vom experimenta in anii urmatori.
    Da, e bine sa avem cercetare si sunt total de acord ca asta o sa ne ridice ca si tara, dar trebuie sa creeam niste conditii astfel incat sa vina niste generatii care lucreze in acest domeniu.

  13. Lucian spune:

    A pretinde inovație și cercetare care să aducă plus valoare de orice fel fără a avea în spate:
    1 – bazele unui învățământ de calitate și ancorat la cerințele prezentului
    2 – o unei industrii în care să-și găsească de muncă peste 50% (nu 15-20%) din absolvenții de studii superioare în domeniul în care și-a luat diploma.
    3 – universități finanțate pe alte criterii decât numărul de studenți înscriși
    echivalează cu a scoate apă din piatră seacă.
    Nu spune nimeni cu nu există acea elită în România care ar putea cerceta și aduce inovații. Problema este că ofertele celor ce fac cu adevărat cercetare și inovare și care nu se află la noi în țară, mai ales în contextul în care statisticile spun că până în 2035 toate țările lumii se vor confrunta cu un deficit de profesioniști, vor fi de nerefuzat. Se știe foarte bine că potențial genetic există. Lipsesc celelalte.

    Humans from a very early age are deeply sensitive to issues of justice and fairness, both in their own lives and in the lives of others. – Jean Decety, Keith J. Yoder -

    A modifica structurile neuronale ale unui individ ajuns la maturitate cognitivă se face extrem de greu.

    • eu****** spune:

      Extraordinar citatul Dvs. dar toate minunile tin 3 zile pana la

      “humanus accommodata” din zilele noastre –

      Social media si nu numai modeleaza specia asa de frumos ca nu mai e intereseaza de “justice and fairness” – el/ea sa aiba osciorul de ros si gata – La vie est rose!

  14. Caliman Eugan-consultant dezvoltare economica spune:

    1.Ca sa stimulezi cercetarea si inovarea, trebuie sa ai mai intai economie si industrie nationala, pentru care Statul sa investesca 2,5 la suta din PIB!Ce sa inovezi ori cercetezi pentru intreprinderile straine, pentru o NOKIE de exemplu (cind era in Romania) sau Ford?
    Intreprinderile straine au propriul ,,plan de investitii in cercetare si inovare” si cu siguranta ca nu pun la dispozitia nimanui datele acestuia, stadiul sau inceperea de noi cercetari pentru un anumit produs.In consecinta, n-ai ce cuprinde ca teme si obiective concrete, in planul de cercetare/inovare.
    2.In situatia Romaniei esuate economic si industrial, este nevoie mai intai de un ,,plan (proiect) national de reconstructie industriala (nationala), care dupa ce incepe sa-si arate roadele, in active economice si industriale, sa ai pentru cine sa faci si un ,,plan national de investitii in cercetare si inovare”!Pina atunci, cercetarea si inventia se poate face doar in domeniul virtual sau in imaginatia celor care cred ca fara industrie si economie nationala poti face ,,planuri nationale” de cercetare pentru ele!
    3.Cercetarea poate fi totusi prezenta in domeniul economic, ca cercetare fundamentala, care sa conduca la ,,proiectul de tara” cu obiectivul reconstructiei economice si industriale, care la rindul ei sa aigure aparitia masiva de obiective si active economice nationale, care la rindul lor sa faca necesar un ,,plan national de investitii in cercetare si inovare”.Fara cercetarea economica fundamentala nu exista proiectul de tara, decit strategii teoretice – ca surogate economice prin care institutiile stiintifice si guvernamentale se ,,prefac” ca produc ,,cercetare” pentru ,,dezvoltare”.Daca vorbim totusi de nevoia acuta a unui ,,plan national de cercetare si inovare”, el poate fi totusi realizabil pentru cele ,,52 de strategii nationale de dezvoltare”, elaborate dupa integrare…

    • Stefan spune:

      1. Mai bine inovezi pentru o Nokie sau Ford decat sa nu faci nimic. Investitia in resursa umana de calitate, fie ea muncitoare la “straini” este o investitie in poporul tau, in Romania. Calitatea stiintifica a oamenilor din Romania este importanta. Acesti oameni sunt specialisti romani, indifferent de compania la care lucreaza. Romani.
      Am putea vorbi de exemplul chinezilor care se reintorc sau pur si simplu copie/fura tehnologie si inovare de la “multinationale”. Mai bine un popor scolit decat “deloc”.
      Ca si cercetator, este exemplul directorului de la Eli (platforma laser), care s-a “scolit” pentru altii initial, dar acum “da inapoi” Romaniei.
      Am putea vorbi (si) de exemplul tinerilor care lucreaza acum (part-time sau benevol, nu mai stiu) pentru Guvern. Tineri scoliti/invatati/educati, cu siguranta, in multinationalele din Ro.
      Nu, daca lucrurile stau pe loc in Ro, resursa umana trebuie incurajata sa evolueze, indifferent.
      Nu mai vorbesc de toti romanii care au lucrat “afara” si s-au intors sa investeasca in Romania, sa fie antreprenori aici. Toate cunostintele deprinse “de la altii” le aplica acum in Ro.
      2. Plan/proiect de reconstructive industrial este cam hazardat spus dpmdv. Industria trebuie stimulata si atat. Resursa umana trebuie stimulata si atat. produsele romanesti trebuie stimulate/incurajate si atat. Nu exista planuri exterioare pentru industrie sau produse. Orase ca Detroit au ramas goale, chiar daca masini se cumpara in continuare. S-au ridicat orase noi in Sillicon Valley, chiar daca politicienii nu inteleg calculul binar.
      Formul Economic Mondial face predictii cat de cat rezonabile pentru viitorii ani, dar ma indoiesc ca “cei 600″ inteleg ceva din engleza Forumului. La Guvern … si aici trebuie investitie in oameni! Indiferent pentru cine lucreaza initial.
      3. Nu cred ca mai exista termenul de “cercetare fundamentala”. Intreg trendul modial este de “cercetare aplicata”. Cercetare fundamental inseamna sa compui poezii? Nu prea inteleg ce mai poate fi “fundamental”. Daca vorbim de socio-umane, si aici cercetarea pe plan mondial este tot aplicata. Spre marketing, spre psihologia grupului, spre sociologie.

  15. eu****** spune:

    Ce este de facut?

    Si nicaieri nu apare cuvantul oameni sau grup de persoane interesate/motivate.

    Pai orice om interesat de progres alege calea stiintei si a inovatiei.

    Daca are aceasta motivatie atunci acel om sau acel grup de oameni cu siguranta gaseste banii necesari, foloseste oportunitatile de genul Orizont 2020 si face posibile mecanismele de coordonare si cooperare internationala sau nationale, daca este nevoie face chiar lobby-ul pentru crearea unor masuri fiscale.

    Dar daca nu ai cu cine?
    Dar daca nu sunt motivati?

    Pana la urma oamenii se formeaza daca sunt MOTIVATI desi, si corect este, imi pare si mie, ca desi a modifica structurile neuronale ale unui individ ajuns la maturitate cognitivă se face extrem de greu se poate ajunge si acolo daca esti motivat

    Suntem o natie care se lasa purtata de ale vietii valuri si gata!

    De aceea ne plac banii dar nu munca, ne plac masinile dar nu sa le construim noi, ne plac inovatiile dar sa ni le aduca altii pe tava, este dificil pana si copiatul/plagiatul, si pana la urma cei mai buni sunt posmagii deja putin inmuiati…

    P.s.
    Am cautat in Eurostat si am gasit doi indicatori interesanti – unul care face referire la banutzi alocati cercetarii si altul care ne duce la numarul de persoane care sunt cuprinse in activitatile de R&D

    Germania are aprox. 20% din numarul de cercetatori existenti la nivel european.
    Urmeaza UK si Franta si dupa, mult in spate, NL si Italia…
    Pana si Ungaria are cu cca. 35% mai multi cercetatori decat RO…
    Cred ca asta spune multe…

    Asa ca ramane cum am stabilit – NU ai cu CINE!

  16. Paganel spune:

    Mi se pare cel puțin ciudat (ca să nu zic jenant, sau chiar mai mult!) să vorbească despre „plan național de investiții în cercetare” cineva din preajma fostului pdl, care s-a aflat la Guvernare ani de zile și în timpul căruia, competițiile pentru proiecte de cercetare în mediul universitar românesc au fost frumoase, sublime, dar au lipsit cu desăvârșire! În același timp, oamenilor din „sistem” li se cere, pentru a promova, să aibă cel puțin un proiect de cercetare la care să fi fost coordonatori! De unde, când, în ultimii 10 ani, s-a organizat doar o competiție de acest tip (UNA!) și aceea, cu reguli schimbate „în timpul jocului”. Mai bine ați urmări, din înalta poziție pe care o ocupați, să le „șoptiți” interlocutorilor (euro)parlamentari să insiste ca să aibă și România niște criterii predictibile și, pe cât posibil, stabile și calendare clare și regulate pentru noi competiții în cercetare, la care să se poată înscrie toți cei din mediul academic (anul acesta, de pildă, pot participa doar cei care nu au împlinit 40 de ani! restul nu mai trebuie să promoveze și nu mai fac cercetare, nu?)! Pentru acest motiv, cineva se poate gândi să dea în judecată Ministerul zis „al Educației și Cercetării” pentru criterii discriminatorii care le barează accesul la asemenea competiții!

  17. El Condor spune:

    Acest lucru inseamna STOARCEREA CREIERELOR SUPRADOTATE la ele acasa si preluarea de catre cei interesati din afara, fara nici un fel de impedimente “ilegale”, a acestora , pentru a fi folosite in interesul corporatiilor si megacorporatiilor straine prin confiscare sau plata la pret minim, totul cu banii “contribuabililor” . De ce nu s-ar investi in pregatirea profesionala reala a tinerilor, crearea de locuri de munca dupa numarul persoanelor calificate si asigurarea de conditii optime pentru invatamant, stiinta si cercetare , retributia lor facandu-se la nivel european ? Nu-i asa ca s-a mai auzit undeva de astfel de PRIORITAti reale ?

  18. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate,
    d-le Stefan,
    1.Stiinta economica nu poate progresa fara ,,cercetarea fundamentala” teoretica, care inseamna studierea si ,,unificarea utilizarii instrumentarului” rezultat din analiza economica” (care reflecta carentele si necesitatile de imbunatatire a activitatii economice nationale), cu instrumentarul ,,analizei social-politice”.Numai aceasta cercetare are ca rezultat constructiile ,,interdisciplinare” institutionale/economice care asigura realizarea unei ,,dezvoltari economice accelerate” (nationale), de ajungere din urma a tarilor dezvoltate.
    Acest tip de cercetare stiintifica (fundamentala, interdisciplinara) a fost utilizat cu succes in tarile ,,tigrilor asiatici” si a condus la crearea unui nou model de dezvoltare economica – avind ca rezultat industrializarea acestora intr-o generatie.La ,,plecare” ele erau tari agrare inapoiate, cu regimuri politice feudal/asiatice (intirziate), spre deosebire de o Romanie moderna, care poate pleca de la conditii net superioare in procesul de dezvoltare aratat.
    Fara indoiala ca si in stiintele exacte si tehnice, cercetarea fundamentala este cea care creaza baza teoretica a marilor realizari de ,,tehnica aplicata”, marketing sau psihologie.
    Intre cercetarea fundamentala si ,,aplicata” exista o relatie de interdependenta organica, in care fenomenele politice, economice, de psihologie sociala, comerciale, etc. ofera ,,materia prima”, necesara cercetarii fundamentale, care apoi ofera teoria si informatia stiintifica, ca fundamente ale constructiei de tehnici si instrumente de ,,aplicare” concreta in tehnica, in viata politica, economica ori sociala.
    2.In lipsa cercetarii economice fundamentale, avind ca rezultat teoria si informatia stiintifica necesara constructiei de tehncii si instrumente de dezvoltare economica si industriala nationala inalta, iata ca totul s-a blocat in ,,masuri si solutii economice punctuale sau nationale”, concretizate apoi in ,,strategii” de dezvoltare economica.
    Mai departe, in lipsa cercetarii economice fundamentale, care sa construiasca instrumentele si tehnicile de implementare/realizare a ,,strategiilor nationale de dezvoltarea economica”, Romania stagneaza de 26 de ani, in ciuda apartenentei la UE, care ofera resursele materiale si financiare necesare.Fara ,,proiectul de tara” care sa organizeze ,,transformarea” resurselor materiale si financiare in active economice si industriale si locuri de munca, Romania a devenit tara esuata a UE.
    In lipsa cercatarii economice fundamentale, care sa ofere un ,,nou model de dezvoltare economica”, functional si capabil sa ORGANIZEZE procesul national de dezvoltare sub raport politic, economic, institutional, administrativ, legislativ, normativ, etc., iata ca totul s-a impotmolit la ,,cele 52″ de STRATEGII DE DEZVOLTARE.
    3.In aceasta situatie, asteptam degeaba aparitia unui ,,proiect de tara”, care sa asigure reindustrializarea Romaniei si reconstructia ei sociala si liberala.Urmeaza sa raminem pe termen nedefinit in stagnare generala, pina la ,,proiectul de tara” care va ,,organiza” in detaliu modul de utilizare/valorificare economica a resurselor nationale si de absorbtie/utilizare a celor comunitare de dezvoltare…

    • Stefan spune:

      Domnule Caliman Eugen, apreciez disponibilitatea dumneavoastra de a-mi raspunde. E adevarat, provin din domeniul tehnic si pentru mine cel mai simplu e cu exemple.
      Pentru ca ati pomenit de “leii asiatici”, pentru oricine isi permite dpdv financiar, recomand cartea “Singapore and Switzerland. Secrets to Small State Success”, o gasiti pe Google cu siguranta.
      Orice discutie despre cercetarea “fundamentala” cred ca ar trebui sa inceapa cu aceasta cercetare “aplicata” la doua state de success. E simplu, dpmdv.
      Nu avem nevoie sa asteptam nimic, de la nimeni. Avem acces la exemple clare si concrete, explicate foarte bine, ca pentru prosti. Trebuie doar aplicate la noi.
      Ca “tanar”, nu mai am randarea cercetarii “fundamentale”. E timpul “aplicarii”, sau mortii!

      • Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica spune:

        D-le Stefan,
        Romania are deja ,,cercetarea fundamentala” facuta si un ,,proiect de tara” de reconstructie economica si industriala, pe care l-am oferit, dar nu am gasit ,,instrumente” pentru a-l impune presedintelui Johanis, nici fostului guvern Ponta.Este adevarat, ca in lipsa lui ,,am murit” deja economic, iar cit de curind va simti toata suflarea romaneasca fiorul rece al crizei datorata disparitiei investitorilor straini industriali, dupa 2008.

        cu stima,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Siegfried Muresan


Siegfried Muresan

Economist, master în Științe Economie și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Din 2006 a fost consilier al președintelui Comisiei pentru afaceri europene a Parlame... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)