Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Dezeuropenizarea: O crima impotriva poporului roman

Vladimir Tismaneanu octombrie 2, 2018 Global / Europa, Politica & Doctrine, Reactie rapida
24 comentarii 2,505 Vizualizari

Traim momente de rascruce pentru viitorul proiectului civilizational numit Europa Unita. Sunt puse sub semnul intrebarii valorile si institutiile UE. Ideea Europei ca pamant de azil pentru refugiati este din nou persiflata, precum in sumbrii ani 30. Una din cartile esentiale despre revolutiile din 1989 si consecintele lor a fost scrisa de regretatul sociolog germano-britanic Ralf Dahrendorf la inceputul anilor 90. Intitulata “Reflections on the Revolutions in Europe” cartea, subtire ca dimensiuni dar extrem de densa ca perspectiva analitica anticipa coagularea unor partide-miscari clericaliste, fundamentaliste, primordialiste. Deruta, frustrarea, deziluzia par sa fie zgomotul timpului (spre a relua cuvintele lui Osip Mandelstam). Se simte un fel de oboseala democratica, o resemnare ca lucrurile vor merge din rau in mai rau.

Profesorul Ken Jowitt, cunoscator remarcabil al realitatilor lumii comuniste si post-comuniste, spunea ca intrarea tarilor est europene in UE este o sansa ce se iveste o data la 500 de ani. Dezeuropenizarea Romaniei pusa la cale cu diabolica perseverenta de guvernarea penala PSD-ALDE este o crima impotriva poporului roman. Procesul despre care scriu este unul inceput cu ani in urma. Din nefericire, valul autoritarismului renascut coincide cu avansul cleptocratiei si al populismului xenofob.

Dezeuropenizarea converge in Romania si nu doar acolo cu acapararea structurilor guvernamentale de catre mafii interesate doar in inavutire prin jaf. Cand Uniunea Europeana isi ingaduie sa critice comportamentele abuzive ale tribunilor etnocentrici, raspunsul acestora este pedalarea pe un autarhism pe cat de strident, pe atat de nociv. Politologul Balint Magyar defineste Ungaria lui Viktor Orban drept un stat criminalizat. La fel vor sta lucrurile si in Romania daca mafia PSD-ALDE va reusi sa emasculeze justitia. Mizele sunt imense, motiv pentru acesti infractori sa utilizeze vechile metode propgandistice si sa nascoceasca “dusmani ai poporului”. Referendumul este exact o asemenea fumigena menita sa abata atentia de la veritabilele probleme cu care se confrunta Romania. Tot acest circ imi aminteste de ritualuri similare in Romania lui Ceausescu, inclusiv un referendum pentru pace ori o alta asemenea bazaconie. Este limpede ca dezeuropenizarea implica dedemocratizarea si viceversa. Ambele sunt opusul interesului national…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , ,



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. George spune:

    Românii s-au pronuntat in mod covarsitor pentru parcursul european! Acesta este de fapt o continuare a sensului actiunilor si simtamintelor de secole ale acestui popor. În momentul de fata asistam la cea mai perfida ”intoarcere a armelor” din istoria ultimelor secole. Din nefericire lucrul acesta se petrece numai pentru ca un cetatean, unul singur, are probleme cu justitia, iar pozitia pe care a dobandit-o in mod viclean ii permite sa atace institutii ale stabilitatii si garantiilor statale. Partea buna a lucrurilor este aceea ca romanii manifesta in mod real acelasi grad de adeziune la valorile occidentale. Acestia nu se lasa pacaliti de stratagema puterii care incearca sa acrediteze ideea ca Occidentul ar impune transformarea intregului teritoriu al Europei intr-un tinut al Sodomei si Gomorei!
    Partea proasta este ca nici vreun reprezentant al UE nu a incercat sa prezinte corect pozitia vis-a-vis de tema spinoasa care mentine spiritele incinse in spatiul romanesc.
    Probabil ca un astfel de demers ar insemna si o recunoastere a importantei efortului de secole a poporului roman si a spatiului acesta in a face ca Occidentul sa prospere si la adapostul necontenitei lupte românesti cu cei care au ”batut la portile vestului” aflate aici.

  2. PAUL POPARAD spune:

    În opinia mea, România nu a avut niciodată deschisă calea europeană. În perioada imediat după revoluție, românii erau reticenți – dacă nu chiar reci – față de europenii occidentali care au proiectat și ne-au exportat comunismul iar apoi ne-au abandonat complet puterilor estice (cazul Panait Istrati) – acei români care își dovediseră din plin europenitatea, ba chiar erau responsabili de unele dintre succesele civilizației occidentale. De fapt, după revoluție, generația tânără aprecia și era mai atașată de americani, măcar și pentru “clauza națiunii” si pentru anti-comunismul lor notoriu. Cel care a lansat ideea și a militat energic pentru intrarea în Europa, a fost partidul-stat FSN in frunte cu Iliescu. Faptul era complet absurd, pentru vremea aceea când, așa cum a zis și Ratiu, alegându-l pe Iliescu ar fi trebuit să ne îndreptăm spre est. Ceva era lipsit de sens în atitudinea puterii de atunci (și era o putere absolutista). Dar dacă consemnăm situația prezentă când se dovedește că România s-a îndreptat dar doar a dat un ocol și s-a întors la periferia Europei, alături de “sora” ei Bulgaria, lucrurile se clarifică complet. Evident, de data asta, aș prefera să greșesc !

    • Rahan5 spune:

      Destul de Gresit. FSN / FDSN -ul lui Iliescu a fost o mare frana pentru integrarea europeana a Romaniei. Romania a inceput in mod serios sa se apropie de Europa abia dupa 1996 cand a fost o Alternanta de Putere, si cand FDSN-ul lui Iliescu deja falimentase economic Romania
      cu ,,economia lui Solida de Piata”.
      FDSN-ul lui Iliescu a promis ca va continua integrarea in Europa, altfel nu reusea sa castige alegerile in modul cum le-a castigat in 2000. Adrian Nastase (roman dupa mama), la putere in PSD dupa 2000, a fost pentru integrarea europeana, si a mentinut cursul pe perioada 2000-2004.

      • PAUL POPARAD spune:

        Ați pierdut esența mesajului meu dar îmi cer scuze pentru că, se pare că, eu nu am fost suficient de clar. Partidul+ Iliescu au susținut doar declarativ mersul pe vest. Este dincolo de orice îndoială că, în concret, ei au sabotat pe toate căile procesul. Drept dovadă, la ora actuală, exact urmașii lui Iliescu sunt cei hotărâți să dea lovitura de grație destinului european al României. Iar teza mea a fost că, Iliescu și Puterea din spatele lui nu și-au asumat niciun risc atunci când au pledat (fals) cauza vestică pentru că, ei erau convinși de efemeritatea “uniunii” europene (adevăr devenit certitudine pentru oricine, odată cu respingerea constituției UE la votul popular).

    • Petre R spune:

      Confundati pcr/fsn/psd… cu poporul. Statisticile spun ca poporul e intre cele mai proeuropene din UE. E si printre cele care vor valori crestine. Nu are reprezentare, asta e. Elitele sunt de stanga (cu accente radicale), poporul nu e. Elitele habar nu au ce gandeste poporul.
      Ce? UE nu stie cine e si cat fura PSD? Nu stie cum a votat PSD proLGBT timp de 10 ani? Daca psd vota ceva procrestin pana acum, socialistii europeni ar fi sarit in sus, asa cum au sarit saptamana trecuta.

  3. Nu s-a spus electoral că vor urma doi ani de luptă bezmetică pentru stoparea anticorupţiei. Nu se va anunţa la A3 nici politica de autoizolare în UE-NATO sub lozinca Noi PSD-ALDE suntem aici stăpâni. Răcirea relaţiilor e însă un fapt împlinit! Conducătorii PSD-ALDE au boicotat, de zilele naţionale, ambasadele SUA, Franţei şi, acum, pe a Germaniei. Precum ceauşismul, grandomanie păguboasă. Cine va mai veni la Alba Iulia de Centenar, să asculte discursurile agramate ale… intelectualilor puterii? E de anticipat cum se va comenta extern, în perspectiva Centenarului Trianonului, absenţa sau reprezentarea formală tocmai a ţării preşedintelui Woodrow Wilson!

  4. Constantin spune:

    @George_”Din nefericire lucrul acesta se petrece numai pentru ca un cetatean, unul singur, are probleme cu justitia…”

    Nici vorbă. Și autorul textului greșește în același fel.
    Dl Dragnea este doar o marionetă a cleptocrației care se consolidează constant de-a lungul timpului după 1990. Oligarhii au ajuns la momentul în care pentru capturarea totală a statului observă că pot instaura o autocrație. Un regim autoritar care să facă din România un stat mafiot în cel mai pur sens al cuvântului.

    Nu doar un cetățean are probleme cu legea și dorește subordonarea politică a Justiției, ci un grup de cetățeni care sunt marionetele oligarhiei formate din membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR și apropiații lor din țară și din străinătate.

    • Dedalus spune:

      Democratia romaneasca nu a juns la maturitatea necesara pentru ca derapajele individule sa nu conteze structural.

      E nevoie de timp pentru maturizare. Dar si de o anume suferinta, pentru ca altfel daca iti este bine, de ce sa te mai chinui sa schimbi ceva?

      Aceasta “pomanizare” sociala este mecanismul infailibil care transforma suferintele cronice (dar suportabile) oblojite prin imprumuturi de la generatia urmatoare, in suferinte acute (insuportabile si prin urmare generatoare de schimbari bruste).

      Ori schimbam de voie – cat timp ne este cat de cat bine, ori de nevoie – cand vom manca pisici.

    • donquijote spune:

      Daca ar fi un singur cetatean si numai unul, ar fi floare la ureche; dar sunt mai multi (cam prea multi si formeaza deja un grup consolidat).
      Pe langa acestia, care s-au si “realizat” prin mijloace ilegale sau la limita legalitatii, mai sunt si o masa foarte larga de sustinatori. Acestia admira, mai pe fata, mai pe ascuns, mai in subconstient reusita acelora si spera ca vor fi si ei candva/cumva partasi la ceva ce mai lasa aceia sa le scape.
      Nu pare prea patriotic ce zic dar, pe langa multimea de naivi si manipulati, cei care cred ca asta este calea succesului – mentalitate trecuta din generatie in generatie si cultivata cu grija de marii papusari – fac un numar consistent cu care e greu de luptat.
      Acum, prin adaptarea legilor la nevoile infractorilor, metodele ilegale pot deveni legale, ramamand doar imorale.
      Numai ca, de imoralitate, cei definiti mai sus nu se prea impiedica.

  5. adi spune:

    Domnule Tismăneanu, eu tind tot mai mult să cred că anii 90 au fost de fapt o mare neînțelegere între Estul european și Vestul european. Această neînțelegere a fost pentru un timp mascată de dorința țărilor din Est de a prospera și de a ieși de sub tutela Moscovei, iar mersul spre NATO și UE erau absolut logice. Asta a înțeles Estul din UE și NATO: ne oferă prosperitate și ne apără de ruși. Pentru că astea erau prioritățile atunci. Estul NU a înțeles că UE poate înseamna însă și alte lucruri: poate însemna slăbirea statului național, poate înseamna drepturi individuale puse înainte tradiției, poate însemna acceptarea de imigranți care schimbă semnificativ compoziția etnică și religioasă a unui stat. Pentru așa ceva cetățenii din Est nu și-au dat acordul (sau, ca să fiu mai precis, n-au dat importanță faptului că semnează și pentru această posibilitate). De asta, domnule Tismăneanu, dacă noi doi gândeam la fel în 1996, în 2018 nu mai gândim la fel. Ne-am schimbat noi? Nu cred. Doar vremurile și prioritățile.
    P.S. Apropo, cum credeți că s-ar fi pronunțat Corneliu Coposu pe subiectul referendumului? Eu unul n-am nicio îndoială aici, ținând cont de credința lui puternic greco-catolică.

    • mike spune:

      “…imigranți care schimbă semnificativ compoziția etnică și religioasă a unui stat” — reprezinta un fake news. Este daca vreti o lozinca similara cu “statul paralel” sau dusmanul din exterior. Care compozitie etnica? Cati migranti pe metru patrat ati vazut in Bucuresti in autobuze, pe strazi sau in metrou? Vedeti cum suntem influentati? Migrantii nici macar nu vor sa traiasca in Romania, Ungaria sau Polonia! Nici nu vor sa auda de noi. In cazul asta, ce sa mai zica francezii sau belgienii care au emigranti in tarile lor de zeci de ani si nu se mai plang atata? Asa a fost dupa razboi, au adus multi oameni din nordul Africii, din state musulmane si din fostele lor colonii (Algeria, Maroc, Congo, Tunisia, etc) ca sa munceasca la reconstructia Europei dupa razboi. Antrenorul meu de tenis este din Tunisia si n-am nici o problema cu asta. Ii sunt recunoscator ca m-a invatat tenis.

      • adi spune:

        Domnule, nu sunt cretin. M-am referit, evident, la tarile din Vest, nu la Romania. Aici nu se pune problema unei imigratii masive pentru urmatoarele cateva decenii. Mi se pare insa straniu sa nu vedeti ca pentru multi francezi de origine imigratia musulmana e o mare problema. Altfel n-ar fi intrat Marine le Pen in turul 2 la prezidentiale. Inteleg daca il pretuiti pe antrenorul dvs. de tenis tunisian. Iar acest lucru nu infirma deloc cele spuse de mine. Compozitia etnica si religioasa a Frantei se schimba rapid. Iar titlul articolului d-lui Tismaneanu – Dezeuropenizarea – ar putea capata un alt inteles. Tot profund negativ din punctul meu de vedere.

    • Hantzy spune:

      Deși îmi pare într-un fel o impietate a aduce ca argument modul în care ar fi procedat Corneliu Coposu astăzi, cred totuși că dumnealui ar fi boicotat referendumul. Domnia sa știa să facă diferența între planul privat al apartenenței la o comunitate și cel general obiectiv, al societății în întregul ei. Impunerea unor reguli, voluntar acceptate din sfera privată, ca element de conduită pentru ceilalți nu este dorită. Iar constituția României garantează libertatea conștiinței tuturor cetățenilor săi. Cum s-ar împăca acest fapt pentru unii cu forțarea retrogradă, venită din partea altora, de a le accepta dogmele?

      În articolul domnului Tismăneanu este vorba însă despre o altă valență a apropiatului referendum, anume cel de “declarație de independență” a României față de UE, pe care o sugerează Dragnea și Tăriceanu. Dacă pentru nevoia dumneavoastră de asigurare a tradițiilor la nivel constituțional, nu doar privat, puteți chiar renunța la statul de drept și la civilitatea europeană, atunci chiar nu mai este nimic de adăugat,.

      • George spune:

        Hantzi, te rog sa nu mai ”patinezi” pe terenul care le convine organizatorilor! Esenta esntelor problemei nu o reprezinta pozitia fata de familia traditionala, fata homosexuali etc. (AICI ORICUM URMEAZĂ (vezi Tariceanu&Dragnea declaratii despre…) LEGEA PARTENERIATULUI …!) SARACII VOTANTI MAJORITARI …, DACA AR STI!…
        ESENTA INSEAMNA BANI CONTRA VOTURI! BANI ACORDATI INSTITUTIONAL! NU E RAU CA SAU DAT BANI BISERICII! E RAU CA PENTRU TREABA ACEASTA I SE CER SERVICII DE NATURA POLITICA!

      • adi spune:

        Libertatea de conștiință rămâne. Se schimbă doar definița căsătoriei. N-are nicio legătură. Referitor la reguli, statul asta face de când există. Impune reguli. Iar în paralel creează și facilități, acordă drepturi. Nu se contrazic aceste lucruri. În legătură cu statul de drept: e chiar așa de greu de priceput că poate exista un stat de drept și în condițiile redefinirii articolului privind căsătoria? Acum 20-25 de ani nu se permite căsătoria homosexuală nici în Anglia, nici în Spania, nicăieri în UE. Și nu erau state de drept?! Dacă tot formulați argumente, formulați-le necontradictoriu. Vă dau eu unul:) De pilăd: dreptul persoanei de a se căsători nu mai trebuie împiedicat de tradiția societății care definește căsătoria în sens îngust, bărbat+femeie. Fair enough. Dar atunci: de nu și poligamia? Dacă permitem căsătoria homosexuală, nu văd de ce n-am permite și poligamia. Fiindcă argumentul tradiției e deja desființat.

    • silicon_v spune:

      Despre partea cu valurile de imigranti ce se abat asupra Romaniei a scris mike mai sus.

      Eu m-as referi la “drepturi individuale puse înainte tradiției”

      Asta cu “traditia” e o probleme destul de discutabila, nu credeti? Ca daca mergeam pe traditie aveam si acum robi-tigani, femei fara drept de decizie asupra averii personale sau femei fara drept de vot. In State ar fi existat inca sclavi de culoare in sud. Ca asa era traditia.

      Lumea se schimba, iar argumentul cu “asa a fost pana acum” nu sta totdeauna in picioare.

      • adi spune:

        Sigur, tot ce e tradiție trebuie dat la coș. Cele rele și cele bune. Propun de aceea: să nu ne mai luăm nume, ci numere. Numele creștine sunt o tradiție apăsătoare. IAr dacă tot dăm numere, nici să nu mai botezăm copiii. Și să ne căsătorim câte 5-7 la un loc Căsătoria traidțională e sufocantă. Sau mai bine să nu ne mai căsătorim deloc. Și să abolim moștenirile. Și proprietatea. Și națiunile. Să creăm un stat universal, cu o singură limbă (esperanto), cu o cetățenie pentru toți și libertate totală de conștiință. Și libertate de mișcare totală. Ne oprim undeva sau mergem în continuare? Că eu mai am propuneri, dacă vreți :D

  6. mike spune:

    Din moment ce, in cazul unui referendum pentru Roexit, romanii vor vota in majoritate covarsitoare pentru a ramane in UE, nu inteleg de ce trebuie sa ne facem griji? Dragnea and Co. poate sa declare ce o vrea si cum vrea pe la Bruxelles, pentru ca este in zadar. Nu va putea declansa nici un exit fara referendum.
    “Oboseala democratica si resemnarea ca lucrurile vor merge din rau in mai rau ” este o iluzie creata de propaganda kremlineza tocmai pentru a descuraja oamenii si de a creea impresia ca totul este pierdut si nimeni si nimic nu mai poate schimba lumea. Este senzatia de proces ireversibil, care insa este indus, este fals. Daca ne lasam pacaliti de aceasta senzatie suntem morti. Vointa, speranta, dorinta pentru democratie, pentru bunastare, pentru civilizatie reprezinta motorul nostru si arma noastra impotriva acestor corupti. Ei asta vor, sa ne distruga aceste sentimente si sa ne transforme in legume. Insa de data asta trebuie sa iesim in strada cateva milioane.

    • PAUL POPARAD spune:

      Scăpați din vedere tocmai esența problemei: perfidia jocului anti-vest. Ei comit niște acte cumplite dpdv democratic iar când li se reproșează urlă ca să amplifice conflictul și să rezoneze întreaga lume. In felul acesta forțează UE să ia măsuri punitive asupra clasei politice. Dar aceste măsuri vor afecta întreaga populație. Iar cum marea majoritate este ignorantă, vor cădea ușor in plasa propagandei: “vezi ce rău ne face UE”. Acesta este momentul critic pe care il anticipează si autorul articolului. Dacă se va ține un referendum în condițiile unor represalii sau a unei crize generată de UE s-ar putea ca “vocația pro-europeana a poporului român” să rămână doar un vis frumos.

      • mike spune:

        @PAUL in cazul asta UE poate ar fi bine sa nu reactioneze prea mult la atacurile si perfidia PSD-ista. Fie raspund prin masuri punitive la adresa Romaniei, caz in care dupa cum spuneati, vor fi folosite impotriva UE, fie aceasta Uniune se va adapta sau se va reforma acceptand (intre niste limite) iesirile “iliberale” ale unor state membre. Oricum, eu cred ca este cam tarziu pentru ca nu doar Romania ameninta proiectul european, sa fim seriosi, este vorba de Brexit si de alte state care gandesc diferit. Oricum, ce am vrut sa spun este ca niciunde n-am vazut atatea demonstratii si proteste ca in Romania, nici in Polonia, nici in Ungaria, nici in UK impotriva Brexit-ului. Acesta dorinta a romanilor de a ramane in UE si aceata speranta nu trebuie sa fie inabusita de.

    • silicon_v spune:

      Situatia este asa astazi, dar lucrurile se pot schimba, pas cu pas, daca exista “vointa”. Se poate pune o presiune constanta asupra apartenentei noastre la spatiul vestic, alimentand continuu media cu stiri a la Sputnik, stiri validate chiar de o anumita parte a “elitei” politice. Ani si ani la rand.

      Chiar nu vreau sa fac o lista a ce am aflat eu despre lumea vestica in pragul acestui referendum.

  7. Kurt spune:

    Valul de autoritarism în estul continentului are o tradiție „seculară”. Se repetă într-adevăr fenomenele xenofobe naționaliste izolaționiste populiste ale anilor 1930 în aceleași locuri?
    Perioada îndelungată de dictatură 1938-1989, absenta unui stat de drept consolidat 1938- 1989- 2018 timp de 80 de ani a deformat societatea civică, a format o pătură politică autohtonă specifică care se izolează de restul continentului și al lumii pentru a-și propaga mitologia mincinoasă și păguboasă. Aderarea 2007 la UE a favorizat un drept civil „trăit” de majoritatea cetățenilor. A venit altfel.

    … „… Din nefericire, valul autoritarismului renascut coincide cu avansul cleptocratiei si al populismului xenofob.
    Dezeuropenizarea converge in Romania si nu doar acolo cu acapararea structurilor guvernamentale de catre mafii interesate doar in inavutire prin jaf… „….

    Minciuna, hoția și mitologia dâmbovițeană nu pot bloca o țară întreaga până la bicentenar. Intelectualii, istoricii care au colaborat în naționalcomunismul autohton s-au decis pentru continuitate: PSD/FSN/PSD. Cum se explică altfel lozincile istoricilor „grei” de azi (vezi academia) care ling în continuare talpa „penalilor patrioți” din guvern?
    S-a scris mult despre soarta continentului în secolul 20, violent și plin de cruzime. S-a crezut că 1989 înseamnă eliberarea estului și depăsirea „decalajului istoric”. De ce a venit altfel în estul continentului (Srebrenița, Ucraina de est, mineriadele în București)?

    O carte despre perioada de tranziție cu accent pe estul continentului și evenimentele după 1989 înțtară e publicată de Richard Wagner/Timișoara- Berlin: „Habsburg, Boibliothek einer verlorenen Welt. Hoffmann und Campe 2014”. Eseul cuprinde un secol după prăbușirea imperiilor, Habsburgic în special. Sunt enumerate regimurile autocrate interbelice și figurile politice: Ion Antonescu/România Mare, Ante Pavelic, Dimitrie Ljotic, Milan Nedic, Pilsudski, etc.
    Bibliografia (adăugată eseului) folosită e enormă și merită cunoscută. Sunt nume, idei, din domeniul culturii și al eseului politic:

    -ISTVAN BIBO: Die Misere der osteuropäischen Kleinstaaterei, Budapest 1946
    -REMI BRAGUE: Europa. Eine exzentrische Identität, Paris 1992.
    -HELMURT BRAUN: Czernowitz. Die Geschichte einer untergegangenen Kulturmetropole, 2005.
    -ELIAS CANETTI: Masse und Macht, 1960.
    -PAUL CELAN: Reden (dritter Band aus gesammelte Werke), 1983
    -E.M. Cioran: Geschichte und Utopie, 1965
    -E.M. Cioran: Über Deurtschland. Aufsätze aus den Jahren 1931-1937. Berlin 2011
    -WERNER CONZE: Ostmitteleuropa. Von der Spätantike bis zum 18. Jahrhundert, 1992
    -GYÖRGY DALOS: Archipel Gulasch. Die Entstehung der demokratischen Oposition in Ungarn, 1986
    -GYÖRGY DALOS: Ungarn in der Nussschale. Geschichte meines Landes, 2004
    -FELIX ERMACORA: Der unbewältigte Friede, St. Germain und die Folgen, 1989
    -OTTO FORST DE BATTAGLIA: Zwischeneuropa. Von der Ostsee bis zur Adria,1954
    -EMIL FRANZEL: Der Donauraum im Zeitalter des Nationalitätenprinzips 1789-1919, Bern 1958
    -ZBIGNIEW FRAS: Galicja, Wroclaw 1999
    -KARL MARCUS GAUSS: Die Vernichtung Mitteleuropas, 1991
    -IMMANUAL GEISS: Der lange Weg in die Katastrophe, 1990
    -ROMANO GUARDINI. Das Ende der Neuzeit. Ein Versuch zur Orientierung, 1965
    -MARIANA HAUSLEITNER: Die Rumänisierung der Bukowina. Die Durchsetzung des nationalstaatlichen Anspruchs in Großrumänien 1918-1944, München 2001
    -THEODOR HEUSS: Stephan Ludwig Roth (1796-1949), Randfiguren der Geschichte, 1947
    -OSCAR JASTI: The Dissolution of the Habsburg monarchy, Chicago 1929
    -ENDRE JONAS: Trianon- a European Problem, 1960
    -DEANILO KIS: Homo poeticus. Gespräche und Essays,1990/1994
    -GYÖRGY KONRAD: Antipolitik. Mitteleuropäische Meditationen, 1984
    -MIROSLAV KRLEZA: Die Rückkehr des Filip Latinovicz, 1932 Zagreb, 1961
    -MILAN KUNDERA: Verratene Vemächtnisse, Paris 1993
    -JOEP LEERSEN: National Thought in Eurpope. A cultural History, 2006
    -CLAUDIO MAGRIS: Donau. Biografie eines Flusses, 1986 Milano
    -FRIEDRICH NAUMANN: Mitteleuropa, 1916
    -CONSTANTIN NOICA: Modelul cultural european, 1988
    -JAN PATOCKA: Ketzerische Essays zur Philosophie der Geschichte, Prag 1975
    -GREGOR VON REZZORI: Magrebinische Geschichten, 1953
    MYKOLA JURIJOVYC RJABCUK: Die reale und die imaginierte Ukraine. Essay, 2005
    -JOSEPH ROTH: Radetzkymarsch, 1932
    -KARL SCHLÖGEL: Die Mitte liegt ostwärts, 1986
    -ILANA SHMUELI. Ein Kind aus guter Familie, Czernowitz 1924- 1944, Aachen 2006
    -GRAF CARLO SFORZA: Europäische Diktaturen, 1932
    -MANES SPERBER: Die Tyrannis und andere Essays aus der Zeit der Verachtung, 1987
    -JENO SZÜCS: Die drei historischen Regionen Europa, 1990
    -ERNST STROST: Das blieb vom Doppeladler, 1966
    -FRANZ CARL WEISKOPF: Das Slawenlied, 1931
    -GUSTAV ZIKELI: Bistritz zwischen 1880-1950

    Prea multă istorie își imagineaza locuitorii estului, mai multă decât pot suporta (W. Churchill)?

  8. ion adrian spune:

    Si criminalii ies la suprafata , Ies aproape toate “conservele” semn ca este un razboi total.

  9. PAUL POPARAD spune:

    Termenul de “dezeuropenizare” e nepotrivit, din mai multe puncte de vedere. UE este o construcție eclectică fără substanță politică propriu-zisă (instituții improvizate, fără o armată proprie, etc..). Eșecul acestei organizații sau eșecul relațiilor unor state în raport de această organizație nu afectează cu nimic condiția statelor ca atare. Ar însemna că Anglia s-a “dezeuropenizat” prin Brexit. Anglia, ca și România și celelalte state, sunt europene, a priori și prin ele însele. Dacă ele nu ajung la acorduri bilaterale, dacă ele nu acceptă să se subordoneze unei autorități de tip supra-stat, au tot dreptul s-o facă. Admirabil a subliniat “adi” mai sus, se pare că noi nu putem fi europeni decât dacă nu mai suntem ca noi. În ce privește valorile post-moderne, prin faptul că sunt lipsite de substanță etico-morală, mă îndoiesc de faptul că ele ar fi îndreptățite la recunoaștere universală. Iar prezența unor lideri politici mincinoși paranoici si corupți până in măduva oaselor, nu justifică nicidecum teza că acestă problemă ar fi exclusiv de sorginte – și specific – românească.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)