Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Diagnoza oligarhiei din Moldova, Ucraina și Georgia și soluții pentru deoligarhizare

Denis Cenusa februarie 27, 2018 Global / Europa, Sinteze
4 comentarii 701 Vizualizari

Trei sisteme oligarhice distincte domină Moldova, Ucraina și Georgia. În cazul moldovenesc, domină un sistem oligarhic monopolar, în Ucraina – unul multipolar. Deși este monopolar ca și cel moldovenesc, modelul georgian este mai precaut în expunerea interferențelor oligarhice în public. Totalitatea acestor „ecosisteme oligarhice” prosperă în condiții diferite de confort domestic și extern. Amenințați cu adevărat sau imaginar de factorul rusesc, oligarhii sunt, de fapt, mai vulnerabili în fața presiunilor din partea partenerilor occidentali.

Influența excesivă a oligarhilor a proliferat „statul capturat” în fiecare dintre aceste țări. Impedimentul principal pentru contracararea acestui fenomen rezidă din disfuncționalitatea sistemului de „control și echilibru” (“checks and balances”). Atât Vladimir Plahotniuc în Moldova, cât și Bidzina Ivanishvili în Georgia și Petro Poroshenko în Ucraina, au reușit să șteargă multe sau chiar toate frontierele între puterile în stat. Fără aceste frontiere, democrația ca și formă de guvernare este devalorizată, iar riscul împingerii societății spre preferințe autoritare devine inevitabil.

Interferența justiției în politic contribuie adițional la consolidarea oligarhilor. Acest lucru este observat în fiecare dintre cele trei cazuri, de la sentința de 9 ani a ex-ministrului Vlad Filat într-un proces judiciar cu ușile închise, la privarea de cetățenie ucraineană a lui Mihail Saakasvili și până la dosarele de judecată politizate în Georgia. Astfel de acțiuni au un caracter demoralizator pentru alții care ar putea fi bineveniți în politică.

Spre deosebire de Ivanishvili, a cărui avere a fost agonisită în mare parte până în 2003 din afaceri (semi)legale în Rusia, Plahotniuc și Poroshenko și-au construit și extins influența informală din contul sursele interne ale țărilor de origine. Din acest considerent, oligarhizarea puterii politice în Moldova și Ucraina este mai vizibilă. Caracterul acesteia este mai prădător, însemnând deșertificarea fondurilor publice, parazitarea întreprinderilor de stat sau monopolizarea sectoarelor lucrative ale economiei.

Actorii non-statali, dar de importanță sistemică pentru supraviețuirea instituțiilor democratice, nu au nicio șansă în fața oligarhilor. Partidele politice de opoziție, mass-media, organizațiile societății civile sunt deseori împinși să comunice în „camere de ecou”, cu acces limitat la publicul larg. Falsificând agenda publică și umplând-o cu dosare nesemnificative, dar provocatoare, guvernările oligarhizate din cele trei țări distrag atenția și consumă resursele actorilor non-statali pro-democrație.

Integrarea europeană promovată de către Uniunea Europeană este deocamdată incapabilă să descompună piramidele oligarhice din Moldova, Ucraina și Georgia.

Pe de o parte, Bruxelles-ul este atacat de probleme existențialiste, care mereu vor fi mai importante decât situația individuală din cele trei țări. Cazurile de securitate, precum ofensiva Rusiei în Estul Ucrainei sau anexarea Crimeii, sunt unicele dosare care pot capta atenția UE, aflată în deficit de timp, interes și resurse. Pe de altă parte, liderii Parteneriatului Estic (Moldova, Ucraina și Georgia) nu au câștigat încă perspectiva europeană, inclusiv din cauza oligarhilor, și sunt în competiție inegală cu alte regiuni, antrenate în eurointegrare asumată în mod deplin de către UE – Balcanii de Vest (IPN, 19 Februarie 2018).

Ingredientele oligarhilor din Moldova, Georgia și Ucraina

Pozițiile puternice ale oligarhilor rezidă dintr-un un set de deficiențe ale construcțiilor statale: (1) slăbiciunea instituțiilor de stat; (2) ramificația relațiilor informale, bazate pe nepotism; (3) corupția în justiție; (4) favorizarea monopolurilor, inclusiv a celor de stat; (5) sistem de partide politice concentrate pe interesul privat și insuficient de atașat de cel public.

Consolidarea instituțiilor publice și eradicarea corupției din sectorul public poate juca un rol major în redistribuirea veniturilor, concentrate în condițiile actuale în mâinile grupărilor oligarhice. De la Autoritatea Națională pentru Integritate și până la Consiliul de Concurență, în fiecare dintre cele trei țări, necesită protecție și resurse pentru a-și putea îndeplini atribuțiile instituționale. Un sector public imun la influența oligarhilor presupune soluționarea problemei integrității, care depinde atât de salarii, cât și de penalitățile aplicate pentru comiterea abuzurilor.

Relațiile informale și nepotismul sunt adânc penetrate în societățile celor trei țări. Chiar și Georgia, recunoscută pentru eficiența combaterii corupției mici, este paralizată de impactul nepotismului. O primă soluție poate fi promovarea competiției, bazată pe merite, în paralel cu persecutarea acestui fenomen în orice colț al sectorului public. Eradicarea nepotismului în politică necesită însă o implicare activă a mass-media și a societății civile, ambele în forță, care să familiarizeze publicul cu nocivitatea nepotismului.

Fără o amiciție cu judecătorii corupți, oligarhilor le-ar fi fost dificil să-și acumuleze nestingherit diverse beneficii politice și economice, inclusiv să-și asigure o impunitate necondiționată. Eliberarea de corupție a judiciarului nu doar va inhiba fenomenul oligarhic, dar și va egala în drepturi toți jucătorii. Reconfirmarea dreptului la proprietate și protejarea efectivă a acestuia va produce efecte pozitive în lanț, în special pentru atragerea investitorilor străini.

Caracterul privat al partidelor politice dominate de oligarhii din Moldova, Ucraina și Georgia, demonstrează intenția lor adevărată. Reprezentativitatea slabă a publicului larg și popularea acestor partide în funcție de relația de nepotism sau alt tip de subordonare informală exclude orice posibilitate ca aceste entități să acționeze conform regulilor. Mai degrabă, regulile jocului sunt în modificare constantă, pentru a căuta o situație de confort pentru gruparea oligarhică. Listele de partid deschise, principiul proporționalității, penalizarea dură pentru folosirea necorespunzătoare a surselor financiare publice, liberalizarea pieții mass-media și alegerile corecte și libere sunt câteva măsuri ce ar putea propulsa partide non-oligarhice în structurile puterii de stat.

Integrarea europeană, posibilă sau nu, fără europenizarea oligarhilor?

Laitmotivul integrării europene constă în realizarea agendei de reforme. În condițiile actuale, nicio reformă serioasă nu va avea sorț de izbândă, dacă nu corespunde calculelor strategice ale grupărilor oligarhice. Orice mișcare greșită poate provoca prăbușirea sistemelor, care se mențin în mod artificial, în pofida unei legitimități publice periculos de nesemnificativă.

De altfel, în timp ce țările date parcurg un proces anevoios de integrare europeană, grupările oligarhice încearcă să-și ajusteze treptat comportamentul, conform regulilor promovate de UE, dar nu în detrimentul propriilor interese. Din acest motiv, dar și din cauza resurselor limitate (cazul Moldovei), oligarhii dați au viziuni pro-europene și se opun revenirii forțelor pro-ruse. Există diferite raționamente care dictează o atitudine loială față de UE în rândul oligarhilor din Moldova, Ucraina și Georgia.

În primul rând, e vorba despre faptul că bunurile oligarhilor sunt localizate în Occident, iar cea mai sigură metodă de a le putea accesa este de a dezvolta relații pozitive cu UE.

Altă motivație a oligarhilor ține de atractivitatea fondurilor europene, de pe seama cărora deja au beneficiat interese obscure din Ungaria, România, Bulgaria etc. Fără un dialog funcțional cu Bruxelles-ul, nicio asistență și respectiv eventuale surse de beneficii nu vor trece frontierele europene.

Nu în ultimul rând, afilierea europeană a oligarhilor le prelungește viața politică și le sporește șansele electorale.

În loc de concluzie…

Sistemele oligarhice din Moldova, Ucraina și Georgia, au multe lucruri în comun și chiar sunt capabile să-și coordoneze acțiunile. Datorită penetrării masive în sistemul politic, grupările oligarhice au reușit să legalizeze relațiile informale și să monopolizeze, inclusiv, procesul de luare a deciziilor politice.

Spre deosebire de oligarhul georgian, cel din Moldova are ambiții politice deschise, iar cel din Ucraina, deși participă activ în politică, încearcă să balanseze interesele numeroaselor grupări oligarhice.

Integrarea europeană și reformele conexe pot juca un rol important în deoligarhizarea țărilor respective, dar fără succes, dacă sistemul de „control și echilibru” nu este restabilit și pornit să funcționeze. Este mică probabilitatea că oligarhii dați vor renunța la interferențele în politic, deoarece aceasta le asigura imunitate și, respectiv, impunitate. Astfel, partenerii externi, pe de o parte, dar și actorii non-statali pro-democrație, pe de altă parte, vor avea o misiune complicată de a dezrădăcina gradual sistemele oligarhice care subminează grav instituțiile democratice.

  • articol aparut pe site-ul IPN.md

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Nimeni nu a ştiut metoda de a trece de la comunism/ dictatură la capitalism/ democraţie. Fiecare ţară a trecut cum s-a priceput. Fenomenul general în TOATE fostele ţări comuniste a fost o înspăimântătoare corupţie de stat cauzat de faptul că averea statului comunist trebuia dată în sectorul privat, adică statul trebuia el însuşi să se dez-etatizeze( dacă se poate spune aşa!). Între timp noii capitalişti/oligarhi apăruţi au acaparat statul, statul a devenit slab şi neputincios. Asta a fost şi în Rusia, dar şi în România, Bulgaria, chiar Hungaria şi bineînţeles în Estul sălbatic(Ucraina, Moldova, Georgia, Kazahstan, etc). Sigur, oligarhia nu duce la democraţie şi stat de drept, deocamdată situaţie este că democraţia se construieşte cu oligarhii. Ne place sau nu, dar asta va dura. În definitiv şi în Vest a durat peste 200 de ani, şi asta în condiţii ajutătoare cu resurse din colonii. Şi tot au avut loc revoluţii, lovituri de stat şi războaie civile până s-au stabilizat lucrurile. Mai e mult până departe.

  2. Silviu spune:

    Deoligarhizare nu sună prea românește, tot așa cum nici deideologizare nu dă bine.
    Dacă dezideologizare există în românește, nu văd de ce nu s-ar scrie dezoligarhizare, care există și în franceză, derivat din „désoligarchiser“.

  3. Totusi spune:

    UE are deja Grupul de la Vishegrad, grup separatist!
    Cele trei s-ar incadra imediat in grupul acesta, ce rost mai are sa devina Ukraina, Georgia si Moldova, membre UE?!
    UE sa

    • Totusi spune:

      UE merita ceva mai bun decat membership-ul celor trei tari mentionate, probleme sunt si cu Romania si Bulgaria, Polonia si Ungaria!
      Oligarhii ar vrea sa aduca in UE o conjunctura ne-democratica!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Denis Cenusa


Denis Cenusa

Denis Cenușa este cercetator la Expert-Grup, Chisinau, si cecetător în cadrul Institut für Politikwissenschaft, pe lângă Justus-Liebig-Universität din Germania. Citeste mai departe


E randul tau

Raspunsul CNAIR: Bună ziua, Circulația alternativă propusă pentru DN 28 nu reprezintă o s...

de: Ghost

la "Drumurile 2+1 alternativ sau cum poate DN2 să devină de 5 ori mai sigur"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

septembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)