Home » Analize »Dosar Stalin »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Dialectica deziluziei: „Novîi Mir” si destalinizarea hrușciovistă

Vladimir Tismaneanu mai 23, 2014 Analize, Dosar Stalin, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
5 comentarii 1,608 Vizualizari

In urma cu 120 de ani, in aprilie 1894, s-a nascut Nikita Sergheievici Hrusciov. Numele sau va ramane pe veci asociat cu marile evenimente ale secolulul XX: planurile cincinale, marea foamete din Ucraina, Marea Teroare, razboiul anti-fascist, de-stalinizarea, Revolutia maghiara, criza rechetelor. Ma voi ocupa aici de tema de-stalinizarii, indeosebi in viata spirituala a ceea ce a fost URSS.

Revistele foileton au fost o trăsătură definitorie a ceea ce numim cultura literară rusă. Importante opere de beletristică, inclusiv prestigiosul „Jurnal de scriitor” al lui Fiodor Dostoievski, au fost publicate în serial în astfel de reviste. În perioada sovietică, ele au continuat să joace un rol central chiar și în cele mai dure momente de cenzură și represiune a intelectualilor.

În 1946, starostele ideologic al lui Stalin, Andrei Jdanov, a înfierat două astfel de jurnale („Zvezda” și „Leningrad”) pentru că publicaseră poemele de dragoste ale Annei Ahmatova și proza satirică a lui Mikhail Zoscenko.

Volumul lui Denis Kozlov se concentrează asupra revistei „Novîi Mir” care, în anii șaizeci, a capăt un statut simbolic extraordinar ca urmare a publicării a două lucrări fundamentale: memoriile lui Ilya Ehrenburg („Oameni, ani, viață” – apărută și în România la Editura pentru Literatură Universală, colecția Meridiane, în șapte volume începând cu 1967) și nuvela lui Aleksander Soljenițîn „O zi din viața lui Ivan Denisovici”.

La vremea respectivă, cu excepția Albaniei, România a fost singura țară din Europa de Est unde nu s-a publicat în traducere nuvela lui Soljeniţîn. A vegheat Leonte Răutu ca acest lucru să nu se petreacă, deși a existat o propunere de publicare în revista „Secolul XX”.

Chiar și în primii ani de după moartea lui Stalin, la începutul anilor cincizeci, în perioada în care comitetul editorial era condus de cameleonicul Konstantin Simonov, un personaj foarte inteligent și cultivat, revista a reușit să includă în paginile sale texte neortodoxe, inclusiv apelul scriitorului Vladimir Pomeranțev la sinceritate ca antidot pentru ipocrizia, duplicitatea și oportunismul care dominau societatea sovietică. Faima revistei „Novîi Mir” a venit însă odată cu preluarea poziției de radactor-șef de către fostul poet stalinist Aleksander Tvardovski, pentru care asumarea trecutului dictatorial a reprezentat o obligație morală.

Splendid documentat, impresionant din perspectiva conceptualizării și extrem de intuitiv, studiul lui Kozlov examinează nu doar dezbaterile legate de lucrări iconoclaste, deschizătoare de drumuri precum cele menționate mai sus (multe altele ar fi putut fi enumerate), ci și reacția cititorilor, care în sine este la fel de relevantă.

Autorul a citit sute de scrisori păstrate în arhiva revistei, multe dintre ele conținând observațiile și adnotările lui Tvardovski. Aceste scrisori, multe dintre ele scrise cu mențiunea expresă de a nu fi publicate, reprezintă vocile publicului sovietic care altfel ar fi rămas înăbușite. Ele erau un fel de feedbackși reflectau reacțiile extrem de diverse și de multe ori radicale împotriva sau de susținere a ideilor afirmate de autorii anti-staliniști. Unele chiar au anticipat temele care mai târziu vor deveni fundamentale în cultura alternativă dizidentă.

Volumul de față este așadar un ghid fascinant în luptele intelectuale asociate cu cele două încercări ale lui Nikita Hrușciov de destalinizare: prima declanșată direct de „Raportul Secret” (februarie 1956), iar a doua inițiată cu ocazia celui de al 22-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în octombrie 1961. Înțelegerea dinamicilor destalinizării în perioada hrușciovistă este esențială pentru a sesiza sensurile gorbaciovismului și centralitatea problemei Stalin („blestemata problemă” cum a numit-o la un moment dat ultra-dogmaticul Iuri  Adropov) pentru orice încercare de umanizare a sistemului sovietic.

Aparatul ideologic a intuit corect că schimbărilor inițiate de „Novîi Mir” sub conducerea lui Tvardovski erau o sfidare fățișă a fundamentelor mitologice ale regimului. Acest fapt explică nervozitatea zbirilor ideologici față de încercările lui Ehrenburg de a recupera memoria culturală și de a readuce în discuția publică principalele victime ale Marii Terori dintre literați, inclusiv celebrii Osip Mandelstam și Isaak Babel, care odată cu eliminarea fizică dispăruseră și din literatură.

Mai mult decât atât, în pofida petelor negre din propriul trecut, când fusese un apologet al infamei campanii a lui Stalin împotriva cosmopolitismului, Ehrenburg s-a folosit de ocazia oferită de liberalizarea din anii șaizeci pentru a îndrepta atenția publicului asupra derapajelor xenofobe din ultimii ani ai lui Stalin. Un asemenea subiect era desigur foarte iritant pentru Hrușciov și sicofanții săi, ei înșiși nefiind imuni la prejudecățile antisemite. Pe de altă parte însă, Tvardovski, care îi promisese lui Ehrenburg libertate totală în publicarea memoriilor (desigur, cu avertizarea implicită privind limitele impuse de cenzură), avea propriile rezerve în raport cu condamnarea dură de către Ehrenburg a entuziasmelor false din perioada sălbatică a stalinismului și a complicității prin tăcere.

Publicarea nuvelei „O zi din viața lui Ivan Denisovici” nu ar fi fost posibilă fără convingerea totală și altruistă a lui Tvardovski privind importanța acesteia. Totodată, Hrușciov a decis personal să se permită apariția nuvelei. A fost un moment cheie al dialecticii deradicalizării (pentru a folosi conceptul lui Robert C. Tucker). Avalanșa de scrisori din partea cititorilor dovedește efectul seismic al acestei explozii de deschidere în paginile unei reviste sovietice oficiale.

Imagine din fostul Gulag (foto: Stepan Cernousek)

Imagine din fostul Gulag (foto: Stepan Cernousek)

Pentru prima dată povestea nu era despre soarta unui aparatcic de partid sau a unei personalități din armată în timpul Marii Terori (acestea erau subiectele favorite ale lui Simonov). Era despre un simplu deținut sovietic, un zekoarecare. Fără să fie menționat cu faimosul său acronim, Gulagul a intrat în literatura sovietică datorită capodoperei lui Soljenițîn.

Cititorii au răspuns cu scrisori detaliate în care confirmau descrierile autorului despre lagărele de muncă, despre chinurile zilnice ale simplilor zeki(deținuții din Gulag), despre  existența unui întreg univers care fusese anterior ignorat, neglijat, negat de discursurile oficiale triumfaliste. Unii cititori au protestat desigur împotriva acestei perspective „negative” și au încercat să justifice nejustificabilul.

Kozlov afirmă că în general reacțiile publicului au fost favorabile necesității de a asuma un asemenea trecut atroce. Analiza avatarelor revistei „Novîi Mir” înseamnă să reflectăm asupra meandrelor ce au marcat destinul afirmării adevărului în literatura sovietică. Acesta este un subiect vital într-o cultură în care minciuna a dominat cu impunitate fiind încurajată și promovată de oficialii de stat (de dinainte de 1989 dar și de cei din perioada Putin).

Nikita Hrușciov a fost îndepărtat de la conducerea PCUS în octombrie 1964. Destul de repede după acest moment, liderii neo-staliniști au decis că venise momentul ca accentuata neliniște a intelighenției sovietice să fie pedepsită exemplar. Procesul a doi scriitori, Andrei Siniavski și Yuli Daniel, care publicaseră sub pseudonim eseuri și beletristică în Occident, a îndeplinit acest obiectiv. Au fost acuzați de „anti-sovietism” și condamnați la ani grei de închisoare. A fost un șoc pentru Tvardovski. Acesta nu aproba acțiunile celor doi, dar deplora încarcerarea intelectualilor.

În anii ce au urmat nu a mai reușit să publice vreun text de Soljenițîn și a devenit din ce în ce mai deziluzionat și descumpănit. Ilya Ehrenburg, supraviețuitorul profesionist, a murit în 1967 și manuscrisul complet al memoriilor sale a apărut numai în perioada glasnost-ului. După ce a fost eliberat, Siniavski a părăsit URSS, a predat la Paris și a devenit una din vocile principale ale intelighenției ruse liberale, pro-occidentale.

După ani de exil în Statele Unite, Aleksandr Soljenițîn a revenit în Rusia. Celebru romancier și recunoscut luptător pentru adevăr, el a fost, in egala masura, un partizan al naționalismului conservator și un critic dur al valorilor liberale. Fostul ofițer KGB Vladimir Putin și-a exprimat admirația pentru fosta victimă a KGB-ului. Cei care doresc să înțeleagă paradoxurile culturii politice ruse contemporane vor avea enorm de câștigat prin lectura volumului excepțional al lui Denis Kozlov.

Denis Kozlov, The Readers of Novyi Mir. Coming to Terms with the Stalinist Past (Cambridge, Mass. and London: Harvard University Press, 2013).


Traducere din engleza de Bogdan C. Iacob

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Un distins avocat din Timișoara, abonat la o revistă sovietică (nu mai știu dacă în românește sau în franceză), a fost prima persoană care a citit și mi-a povestit (eram adolescent) despre „O zi din viața lui Ivan Denisovici”. Din păcate a avut proasta inspirație să dea la legat numerele ce conțineau celebra nuvelă și… a rămas fără ele. Astfel, abia după 1989, am putut să o citesc efectiv. Asta demonstrează cît de ”atent” urmărea PCR destalinizarea hrusciovistă.

  2. T. Bucur spune:

    Am trait ca student perioada destalinizarii hruscioviste si imi amintesc cat de descumpaniti eram noi, tinerii, indoctrinati puternic de mitul lui Stalin. Imi mai amintesc si cat de jenat era profesorul de economie politica (in toate facultatile materia respectiva era obligatorie) atunci cand, imediat dupa nu mai stiu ce hotarire de partid, ne-a spus ca a fost o greseala sustinerea ideilor staliniste privind ascutirea continua a luptei de clasa etc.
    Nu imi este insa clar daca incercarea de destalinizare initiata de Hrusciov a fost o pornire sincera, din convingere, sau doar un pretext pentru inlaturarea unora dintre cei care ar fi putut sa-i ia locul de lider.

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Iată diferența între cei lipsiți de alternative și unii (ca mine), care au avut norocul să trăiască printre oamenii culți și ageri ai vechii societăți. Voi da, fără nici o conotație dubioasă, numele acelui avocat timișorean – Ernest Boer, EVREU din Periam (coleg la Sorbona cu Alexandru Graur). Din contra, acest om a jucat un rol esențial în evoluția mea, fiind un veritabil monument de cultură (tip austro-maghiar), FĂRĂ ECHIVALENȚĂ printre actualele ”elite” românești.

      Pricepe cine poate.

  3. Am pipait-o si am frunzarit-o in holul Fundatiei Regale, la o expozitie de carte… cubaneza! Continutul il aflasem pe unde scurte. Daca pâna si Fidel Castro… Tocmai pentru ca totalitarismul românesc a fost asa de incuiat, urmatorul dupa realizarile Kim Ir Sen si Pol Pot, trebuia adoptata de catre intelectualitatea civica in 1990 o strategie realista de Luminare a Poporului, pas cu pas, babeste, didactic, pe inteles, prin brosuri si bloguri de o simplitate jdanovist-stalinista, cum nici azi nu avem.

    • Mihai Eftimescu spune:

      O zi din viața lui Ivan Denisovici . Parintii sa le confiste smartphonul si sa nu li-l restituie pana nu citesc pe bune aceasta …nuvela ….pe care eu am citit-o cu convingerea ca e roman.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)