marți, martie 19, 2024

Dilema extinderii NATO în fostul spaţiu sovietic: Art.5. Cum reinventează Putin Occidentul

A spune că în tot răul e şi un bine a devenit aproape un loc comun, folosit în tot felul de ocazii, mai mult sau mai puţin elocvente. Asta nu înseamnă că „axioma” în cauză nu are o anumită valabilitate strategică în contextul crizei ucrainene şi mai ales al declanşării celui de-al doilea Război Rece, toamna trecută, înaintea Summitului de la Vilnius.

Tensiunea Rusia-Occident s-a acutizat ulterior, continuu şi accelerat, culminând cu recenta anexare a Crimeei de către o Rusie care a dorit astfel să arate că este din nou capabilă să sfideze „ordinea occidentală” şi să nu se teamă de consecinţe.

Pe termen scurt, Putin s-a impus. Fulgerător, practic imediat după închiderea Olimpiadei de la Soci, liderul de la Kremlin a „mutat” în Crimeea şi a obţinut ceea ce şi-a propus: recunoaşterea de facto a puterii Federaţiei Ruse, căreia „nimeni nu i se poate opune”. A puterii hard, dată de forţa militară brută de care dispune, ruginită sau nu, dar şi (element de noutate istorică absolută, căci Rusia nu a fost niciodată o putere populară în afara graniţelor sale) şi a celei soft, la rândul ei regizată sau nu, prin care mii de oameni, vârstnici şi tineri deopotrivă, au umplut entuziaşti pieţele oraşelor din Crimeea şi Estul Ucrainei cu steagurile Rusiei în mână, cerând alipirea la teritoriul federaţiei. Cu alte cuvinte, fostul ofiţer KGB a dorit să arate că Rusia este acum o putere atractivă în zonele respective, atâta timp cât oamenii nu flutură acolo steagurile Americii sau Uniunii Europene, ci pe al Rusiei. Ce triumf!

În pofida unei importante victorii de etapă a Moscovei în faţa Occidentului (căci, trebuie spus, încordarea muşchilor Kremlinului nu vizează punctual Ucraina, ci sistemul euro-atlantic în ansamblu), obţinută sfidător de uşor, pe care am anticipat-o însă pe 23 februarie a.c.[1], imediat după plecarea lui Ianukovici din Kiev „spre o destinaţie necunoscută”, continui să cred că, pe termen lung, strategia lui Vladimir Putin de a înfrunta Occidentul este esenţialmente eronată şi contraproductivă, iar viitorul lider de la Moscova (atunci când va veni, mâine sau peste şase ani) va trebui să o corecteze drastic. Indiferent de câte rezerve de petrol şi gaze dispune, Rusia are totuşi nevoie de Occident (mai mult decât are Occidentul nevoie de Rusia) pentru a-şi continua dezvoltarea economică: de tehnologia din Vest, de piaţa bogată a sistemului euro-atlantic, de o anumită integrare în mecanismele decizionale globale. Gaz vând şi alţii (Iranul abia iese acum din izolare, noi resurse se identifică în mare şi pe uscat, inclusiv în Europa), iar când preţul mondial a scăzut, în anii 80, cea mai afectată a fost Uniunea Sovietică, nu Occidentul. În plus, economia lumii nu e numai despre gaz, oricât de tare ne-ar speria subiectul, justificat doar până la un punct.

Scriam acum câteva zile, sugerând posibilitatea revigorării unităţii Occidentului în noul context politic internaţional, că „ceea ce părea obosit ca idealuri şi credibilitate, erodat ca economie, după criza din 2008-2010, şi fragilizat ca forţă de acţiune unitară, datorită ipocriziei relaţiei transatlatice din ultimii 10-11 ani (după campania americană din Irak), poate fi acum resuscitat în câteva luni, „graţie” ambiţiilor revizioniste ale lui Vladimir Putin. Occidentul a slăbit când Rusia nu mai era un pericol. Simetric, o Rusie asertivă poate da o nouă şansă conceptului şi sistemului euro-atlantic.”[2]

Dacă aşa vor sta lucrurile până la urmă, această „reinventare” a Occidentului va fi posibilă numai în condiţiile în care Statele Unite vor dori să asume din nou rolul de lider al lumii democratice. Mă îndoiesc de potenţialul Uniunii Europene de a conduce riposta anti-Putin şi de mecanismele de „containment” al revizionsmului rusesc, aflate la îndemâna Bruxellesului. Dacă mai există o speranţă ca Rusia să fie pusă la punct, aceasta nu poate veni decât din America. Iată ce spune senatorul republican John McCain, fost candidat la alegerile prezidenţiale şi o voce respectată în politica americană, acum câteva zile, într-un op. ed. în New York Times: „The first, and most urgent, is crisis management. We need to work with our allies to shore up Ukraine, reassure shaken friends in Eastern Europe and the Baltic States, show Mr. Putin a strong, united front, and prevent the crisis from getting worse.

This does not mean military action against Russia. But it should mean sanctioning Russian officials, isolating Russia internationally, and increasing NATO’s military presence and exercises on its eastern frontier. It should mean boycotting the Group of 8 Summit meeting in Sochi and convening the Group of 7 elsewhere. It should also mean making every effort to support and resupply Ukrainian patriots, both soldiers and civilians, who are standing their ground in government facilities across Crimea. They refuse to accept the dismemberment of their country. So should we”[3].

Dar care sunt considerentele momentului în privinţa extinderii NATO, să zicem în Georgia, Ucraina sau Republica Moldova? Personal, am afirmat în repetate rânduri că acolo unde sunt conflicte îngheţate şi trupe ruseşti staţionate este foarte puţin probabilă o extindere instituţională şi juridică a Occidentului. Am văzut însă, recent, analişti de televiziune spunând că dacă s-a putut în cazul Ciprului, de ce nu s-ar putea şi cu Georgia sau Moldova? Mă văd nevoit să-i explic respectivului analist (altminteri un om experimentat, cu foste demnităţi înalte în stat) care ar putea fi complicaţiile.

Iată, deci, de ce. Povestea cu Ciprul este vechea iluzie care se flutură în ochii super-optimiştilor aderării Republicii Moldova, sau ai altor ţări blocate ca perspectivă euro-atlantică de Rusia, prin plasarea strategică de trupe pe teritoriul lor formal. În primul rând, Turcia (care a invadat nordul insulei Cipru în 1974) nu este Rusia. Turcia este membru NATO, este un aliat vechi al Statelor Unite, împotriva căruia nu se pune problema activării faimosului art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord[4]. Turcia nu reprezenta şi nu reprezintă un pericol pentru niciun alt membru al Alianţei, problema fiind strict locală. Art. 5 nu se activează împotriva unui membru al NATO, logic. De fapt, a fost activat o singură dată în istoria Alianţei, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, în semn de solidaritate cu Statele Unite. Pe de altă parte, Cipru nu este membru al NATO, ci doar al Uniunii Europene, unde a fost primit în 2004, fiind multe voci care regretă chiar şi acest lucru şi spunând că situaţia este irepetabilă. Pentru toate celelalte state din Estul Europei (fost comuniste), aderarea la NATO a precedat însă aderarea la Uniunea Europeană, din motive strategice.

Rusia, spre deosebire de Turcia, s-a aflat pe poziţii de război cu Occidentul timp de o jumătate de secol, ameninţând sistemul euro-atlantic ca super-putere mondială, iar acum a intrat în al doilea Război Rece împotriva Statelor Unite şi Uniunii Europene, pentru a-şi îmbunătăţi, consideră strategii de la Kremlin, balanţa de putere în raport cu Occidentul, grav afectată după 1991. Dacă, să zicem, Republica Moldova ar adera mâine la NATO, având în vedere că pe teritoriul ei se află trupe ale unui stat non-NATO, ar însemna că Alianţa ar trebui să activeze articolul 5 din prima zi a apartenenţei noului stat, considerându-se o agresiune împotriva tuturor membrilor NATO, şi ar trebui în consecinţă să îndepărteze agresorul de pe teritoriul NATO! Cu alte cuvinte, primind o ţară cu trupe ruseşti în Alianţă, NATO asumă să declare război, în ansamblul său, puterii care a agresat un membru al Tratatului. Doreşte vreun stat occidental confruntare militară cu Rusia? Fireşte că nu.

Bun, veţi zice, s-ar putea face un amendament la Tratat, prin care să nu se aplice articolul 5 în cazul respectiv, punctual, fiind o problemă care a precedat aderarea etc. Tehnic, se poate găsi artificiul prin care să eviţi obligaţia de a interveni militar. Dar, practic, acesta nu ar mai fi NATO! Ar deveni orice altceva, Consiliul Europei, OSCE, fundaţie umanitară etc., dar nu NATO, nu cel din 1949. NATO fără art.5 din Tratat devine un club de reflecţie politică.

În mod esenţial, puterea simbolică a Alianţei Nord-Atlantice a fost dată de convingerea tuturor că America se va bate pentru independenţa şi suveranitatea fiecăruia din aliaţii săi europeni. Dacă pierde formal până şi această iluzie, NATO îşi pierde raţiunea de a exista. Acela ar fi adevăratul sfârşit al ideii politice şi militare a Occidentului solidar. Măcar aşa mai ai o speranţă, până la proba contrarie. Aţi înţeles de ce nu pot fi lăsaţi soldaţii ruşi în NATO?

PS. Rusia nu va anexa Transnistria. Ar fi gestul care ar arunca Republica Moldova, fără alte probleme, direct în braţele NATO şi ale Uniunii Europene. Va face însă altceva, mai rău: o va lăsa, chipurile, a Republicii Moldova, îi va încuraja atitudinea de nesupunere, va menţine soldaţii săi acolo (sau îşi va consolida prezenţa militară, pentru protejarea intereselor legitime ale etnicilor ruşi, ştim deja argumentul), în fine, o va instrumentaliza politic împotriva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau la NATO. Alta este soluţia pentru Basarabia.

__________________________________

[1] https://www.contributors.ro/editorial/un-elicopter-pentru-ianukovici-criza-ucrainei-si-preliminariile-razboiului-la-periferia-europei/

[2] https://www.contributors.ro/global-europa/intoarcerea-revizionismului-in-europa-metoda-referendumului/

[3] http://www.nytimes.com/2014/03/15/opinion/mccain-a-return-to-us-realism.html?_r=0
[4] http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm?selectedLocale=en

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Referitor la Transnistria si argumentul enuntat in finalul articolului, ma indoiesc ca asta e si logica lui Putin. Ar fi putut face acelasi lucru in Crimeea. Ucraina fara peninsula poate adera pe acest principiu la NATO, ceea ce presupune eliminarea „zonei tampon” intre Rusia si NATO,

    • sincer, daca ai cunoaste „logica lui Putin” ai fi mana cereasca pentru Occident si SUA.
      Iar Ucraina nu va fi primita in NATO avind un difernd cu Rusia pentru Crimeea.

  2. Din păcate, SUA şi NATO i-au servit lui Putin reţeta desprinderii Crimeii prin precedentul Kossovo. Atîta prostie păguboasă este şi greu să-ţi imaginezi la nişte oameni care au pretenţia de a conduce lumea spre mai bine.
    Şi mai este o problemă majoră: sancţiunile economice ar afecta în mai mică măsură Rusia, decât ţările care s-ar încumeta (eventual!) să le impună. Şi asta pentru că Occidentul nu a ieşit dintr-o criză economică de amploare, în care vânează fiecare contract şi dolar (care ar fi motivul „dragostei” pentru ucraineeni?), regimurilepolitice fiind tot mai presate de către propria populaţie, pe tema scăderii dramatice a nivelului de trai – capitol la care ruşii rezistă mult mai bine… Prviţi la Marea Britanie, şi mai vorbim după ce ajungeţi la nişte concluzii.

    • SUA/ UE i-au servit lui Putin si pretextul, as spune chiar motivul: Euro-„Maidanul” din Kiev.

      …Ocidentul, SUA , nici nu vor iesi din criza; asistam la o criza a insusi capitalismului (se tot spune despre criza bancilor; cand spui banci, spui capitalism); occidentul a intrat in criza de fapt, in anii ’70, incet si sigur, datorita pretului petrolului impus de Liga Aaraba. Si-a revenit putin dupa ce au distrus blocul comunist (si-a largit piata de desfacere, a gasit mana de lucru ieftina; dar asta nu putea dura prea mult). Comunismul NU s-a prabusit din interior, cum spun unii. Perstroika putea sa functioneze; insa Gorbachov a fost cumparat de SUA, si a devenit un vanzator de ideologie si de neam.
      Lacomia bogatului e nemasurata insa.
      Nivelul de trai in occident e in continua scadere. Cineva comenta pe aici, ca vestul stie sa faca hrana ieftina; asa este , dar e si proasta – din ce in ce mai proasta. In curand vom manca alge presate (cu mono-glutamat de sodiu si ulei de porumb), si datorita reclamelor, chir o sa ne placa; in timp ce bogatasii vor manca fripturi. vezi: http://www.antena3.ro/life/stiinta/nasa-suntem-in-pericol-civilizatia-se-va-prabusi-247478.html .
      Intr-adevar rusii rezista mai bine la acest capitol. Cind engezul o va duce ca noi romanii sau rusii, se vor intreba: totusi ce a adus rau omenirii, comunismul? nu cumva e mai bun? Omul intotdeauna va cauta alternative. Se stie: CAPITALISMUL FAVORIZEAZA LACOMIA.
      In esenta, comunismul ofera mai multa siguranta, iar capitalismul, mai multa libertate (nu confundati comunismul cu ultimii ani ai erei Ceausescu – in Cehoslovacie era mult mai bine).
      Libertatea oferita de capitalisti a dat nastere la copii care isi impusca colegii – nu e un caz singular;
      a dat nastere la drogati (((daca s-ar vrea , s-ar putea eradica acest flagel; mai mult, in statele din sudul SUA, s-a legalizt vanzarea de droguri usoare; de ce? BOGATASII POT SUPUNE MAI USOR UN POPOR CARE VISEAZA FUMOS, DECAT UNUL CARE GANDESTE URAT! apoi, DROGATUL UITA CA E SI SARAC. Si de ce este asa ieftina bautura in Romania, comparativ cu tigarile, carburanti…??))).
      Se tot bate moneda pe aceasta Libertate; e praf in ochi. In orice carte de psihologie e scis: nevoile primordiale ale omului, sunt nevoia de hrana si nevoia de adapost, iar comunismul a raspuns mai bine la aceste nevoi (penuria de alimente din ultimii ani ai erei Ceausescu, tot FMI-ului ii datoram).
      Poetii spun: dragostea trece prin stomac; eu cred ca si Libertatea trece prin stomac.

      Am scris cele de mai sus, si pentru a-l intreba pe dl. Naumescu: nu cumva V. Putin vrea sa aduca inapoi URSS-ul cu tot cu sistemul comunist?? eu cred ca e putin probabil, dar nu imposibil.
      Si cred ca va fi mai bine; omenirea stie sa invete din greselile trecutului.

      • @nemo
        1. omenirea trece in acest moment printr-o criza morala, de aici vin excesele prezentate de dumneavoastra(crime, droguri, lacomie). Ideal e un capitalism bazat pe etica crestina.
        2. comunismul s-a autodistrus. nu stau sa va explic de ce pentru ca am impresia ca nu o sa vreti sa intelegeti, dar va dau un exemplu prezentat de Niall Ferguson, luam un popor, il impartim in 2, in Vest lasam capitalismul in Est dam comunismul. Cred ca v-ati dat seama ca e vorba de poporul german. Cei din Vest vor produce cele mai bune masini din lume(Mercedes, Volkswagen. BMW, Audi, Porsche cei din Est vor produce cea mai proasta masina din lume: Trabant. Cam asta e cu capitalism vs. comunism(mai aveti exemplu Coreea, le fel impartita in 2)

        • 1. Criza morala e generata in principal de saracie (mai ales de prapastia dintre bogati si saraci).
          Etica crestina… hmmm. Suedia – spune wiki – are cei mai putin credinciosi (procentul) , iar poporul suedez il consider cel mai linistit. In SUA, unde mai toata lumea merge la biserica Duminica, sublima lor democratie, da nastere la copii care isi impusca colegii (NUE DOAR UN CAZ SINGULAR).
          2. Imi mentin afirmatia: comunismul a fost vindut de Gorbaciov. Orice sistem are crize, din care poate iesi, daca se vrea; sunt destui care imi dau dreptate, dar si care va dau dreptate.
          Exemplul lui Niall Ferguson, e un ex. „domo pro domo” , prezentat de un capitalist pentru capitalism.
          Si estul putea produce Mercedes (chiar si Coreea de nord), dar nu s-a vrut; tocmai pt. a imparti mai echitabil plusvaloarea (acest lucru e relevant in dilema Comunism vs. Capitalism). Mercedesul insa, nu e supra-calitate? Nu se polueaza prea mult , nu se consuma prea multe resurse, pentru a produce, si a exploata un Mercedes?? Si Trabantul si Mercedesul , te duc de la munte la mare. Exemplul d-voastra e copilaresc si prea putin relevant. Uitati ca Rusia a lansat primul satelit in spatiu? Ambele sisteme, au contributii in stiinta si tehnologie, comunismul insa merge pe vorba: „grabeste-te incet” – a avut un pic grija de natura. Capitalismul promoveaza competitia, care in secunda 2 devine neloiala (pestele mare il inghite pe cel mic), competitie care genereaza o evolutie prea rapida a tehnologiei, in raport cu morala; alt factor al crizei morale de la pct. 1.

  3. Buna ziua,

    am o intrebare, probabil naiva: exista vreun mod prin care R. Moldova ar putea renunta la Transnistria? Sa le acorde independenta mult dorita, cu conditia ca romanii care doresc sa se intoarca in R. Moldova sa o poata face (sub protectorat ONU). Transnistria sa faca apoi ce doreste, iar Moldova sa poata intra in NATO fara trupe rusesti pe teritoriu.

    • „Yransnistria”.cum ii zice presa din Romania, nu e doar dincolo de Nistru; o buna bucata, cu orasul Tighina (Bender) e „dincoace”. Ce ne facem atunci ? Si ce le spunem celor cateva sute de mii de romani care ar ramane „dincolo”? La fel ca cei din Bugeac, din Nordul Basarabiei si Nordul Bucovinei. Unde mai pui ca sefii de la Tiraspol vor sa se unesca cu Rusia, de care o despart sute de kilpmetri …

      • Cererea e oarecum aberanta. In TR sunt din ce stiu eu cam 30-35% din cele 3 populatii: rusi, ucrainieni, moldoveni. Rusii nu trec de 50%, nici macar in Tiraspol, si nu cred ca restul doresc asa cu mare drag la mama Rusia. Evident, conducatorii pot sa zica cum li se dicteaza. Dar Rusia nu are culoar pana acolo, TR e facuta pachet intre Moldova si Ucraina si poate fi izolata pana moare de foame. Taiate tevi de gaz/curent. Blocate „frontierele”. Etc…Se pot face multe sicane, daca se doreste, dar situatia se va deteriora.

        Ca sa aduca ajutoare Rusia trebuie sa treaca peste Ucraina, se pot dobora usor avioanele, TR e destul de ingusta asa ca ii poti pandi de peste granita si cu niste rachete moderne … cred ca exista un singur aeroport la Tiraspol. Nu prea poti aduce multe tancuri cu avionul. Inteleg ca ar fi vreo 1500 de soldati rusi acolo acuma.

        Si la o adica Moldova ar putea cere ajutor NATO de survol aerian, etc.

        Probabil ca cel mai simplu ar fi fost intradevar sa renunte la TR, cu schimb de populatie si granita la Nistru.
        Sau impartit zona in 3 bucati pe etnii, una la Moldova, una la Ucraina (compensat cu un teritoriu din Sud sau Nord zona cu moldoveni lipita de Moldova – ex acces la Marea Neagra cum au bosniacii o bucata de 10km din tarmul corat) si rusii sa se duca la mama Rusia ca o mica enclava, eventual lipiti cu Gagauzia sa se duca invartinduse impreuna. Eventual intrebati si restul etnicilor rusi din Moldova ce doresc, sa ramana cetateni or sa se mute in enclava rusa. Si gata, cumva se rezolva.

        Multumiti tovarasului Stalin pentru toate aceste focare…

    • Cam cum a facut Romania, cand pentru a intra in NATO, a semnat tratatul cu Ucraina?
      Eu inca sper ca fostul secretar de partid de la Universitatea Bucuresti sa dea socoteala pentru asta.

      • Cred ca pentru romanii din fostele teritorii romanesti acum in Ucraina situatia ar putea fi imbunatatita daca Ucraina ar intra in UE. Asa cred ca Romania ar avea mai multa putere pentru a impune conditii decente de viata pentru „minoritatea romaneasca” din Ucraina (nu imi place cum suna, dar asta e acum).
        Revizuirea granitelor ar fi creat un precedent periculos in toata Europa; basca ar fi dat apa la moara rusilor. Deja vezi turnatul gazului peste foc a la Jirinovski; declaratia lui nu vrea sa creeze altceva decat neincredere intre Ucraina si vecini (Ro, Polonia si Ungaria) si cine crezi ca are de castigat? Rusia! Putem sa-l blestemam pe Stalin pentru eternitate, dar pentru situatia de acum trebuiesc solutii inteligente, care sa le pareze pe ale lui. Intrebarea este daca avem asemenea oameni inteligenti, care sa se faca si ascultati…

  4. Interesanta perspectiva!
    In acest caz nu s-ar putea aplica o procedura din medicina, in care un membru/organ irecuperabil este amputat cu scopul salvarii organismului? De ce nu renunta republica Moldova la Transnistria recunoscandu-i independenta, dupa care poate adera linistita la NATO?

  5. „Dacă, să zicem, Republica Moldova ar adera mâine la NATO, având în vedere că pe teritoriul ei se află trupe ale unui stat non-NATO, ar însemna că Alianţa ar trebui să activeze articolul 5 din prima zi a apartenenţei noului stat, considerându-se o agresiune împotriva tuturor membrilor NATO, şi ar trebui în consecinţă să îndepărteze agresorul de pe teritoriul NATO! Cu alte cuvinte, primind o ţară cu trupe ruseşti în Alianţă, NATO asumă să declare război, în ansamblul său, puterii care a agresat un membru al Tratatului. Doreşte vreun stat occidental confruntare militară cu Rusia? Fireşte că nu.

    Bun, veţi zice, s-ar putea face un amendament la Tratat, prin care să nu se aplice articolul 5 în cazul respectiv, punctual, fiind o problemă care a precedat aderarea etc. Tehnic, se poate găsi artificiul prin care să eviţi obligaţia de a interveni militar. Dar, practic, acesta nu ar mai fi NATO! Ar deveni orice altceva, Consiliul Europei, OSCE, fundaţie umanitară etc., dar nu NATO, nu cel din 1949. NATO fără art.5 din Tratat devine un club de reflecţie politică.”

    S-a mai întâmplat în trecut. Reunificarea Germaniei. Membrul NATO Republica Federală Germania a avut pe teritoriul său Grupul de Armate Vest, care s-a retras treptat între 1991 şi 1994.

  6. „Doreşte vreun stat occidental confruntare militară cu Rusia? Fireşte că nu.” Da de ce nu mai domnule profesor.
    Afirmatia asta repetata obsesiv si superior este identica cu cea cu robinetul de gaze rusesc. Doreşte vreun stat occidental ca Rusia sa inchida robinetul? Fireşte că nu. Dar Rusia doreste sa nu mai incaseze miliardele pe gaze? De ce sa nu se confrunte NATO fix 3-6 ore pina ar spulbera orice forta a FR din Moldova. Sau de oriunde. Dar in cazul in care NATO si-ar aduna mucii si ar alege confruntarea FR ce ar face? FR ar indrazni sa raspunda? Ar putea sa o faca? Ar putea sa reziste mai mult de citeva zile? Ar folosi rachetele nucleare pe care nu le-a folosit nici Hrusciov?
    Raspunsul e simplu: nu. FR ar negocia, dar de pe alte pozitii. Reagan acctorasul ironizat de progresistii din State sau de aiurea a demonstrat asta.

    • Problema confruntarii este mai delicata. In primul rind occidentul trateaza Rusia cu respect si atentie. Oricind poate fi un nebun care poate face un gest de nereparat. Deci nu se ia in calcul gesturi care sa duca la confruntare chiar daca Putin le da palme in public. Sanctiunile economice si politice au dat rezultate. Afrontul primit de ucrainieni este de nesuportat. Ucraina poate sa se confrunte militar si asta va nivela constiinta nationala a intregului popor. Putin se teme de aceasta confruntare si din cauza asta declara ca nu va mai face anexari. Deci Putin vrea sa cistige timp.

    • RT, ai curaj sa te inrolezi? sa lupti contra putinismului din FR? in linia intai? cu sange, terciuri de corpuri, amputari de membre, vaiete si zbiarete in jurul tau? sau esti doar intelectual?

      • Eu da, hipsterii eco-lgbt-isti corecti politic probabil nu.
        Dar nu despre asta e vorba. E vorba de o clasa politica iresponsabila de pigmei populisti cu deficienta cronica de testosteron. Si de universitari progresisti semidocti care ii consiliaza indopindu-i cu sentinte docte despre robinetul de gaze, complexitatea civilizatiei ruse si echilibrul fragil al irascibilitatii marelui urs.

  7. Articolul asta e asa, sa ne mai imbarbateze in fata gaunoseniei „unitatii” UE si a flascii hotarari SUA?

    Offfffffff

  8. ridic aceeasi tema ca si adi (@13:57): ce implicatii ar avea o secesiune a Moldovei fata de Transnistria (care poate fi a oricui o mai vrea)…
    „Alta e solutia….” – ne-o spuneti „inainte” sau „dupa”, domnule profesor?

  9. „Rusia nu va anexa Transnistria. Ar fi gestul care ar arunca Republica Moldova, fără alte probleme, direct în braţele NATO şi ale Uniunii Europene.”
    Si daca Rusia ar anexa Transnistria, dupa un referendum in Transnistria cu 97% in favoarea anexarii? Chiar UE ar primi Republica Moldova cu bratele deschise? Chiar s-ar grabi sa o primeasca in Uniune, fara eficienta economica, fara Raport MCV, fara granite securizate? Chiar s-ar grabi NATO sa o primeasca pe Republica Moldova in randurile ei fara minime standarde? Exact, ce ar face UE si NATO daca Transnistria ar proceda da si Crimeea?

    • UE și NATO nu ar face nimic, iar dacă mâine Rusia ar anexa Transnistria, să-i fie de bine. Extinderea UE nu ține de astfel de conflicte locale, e un proces istoric întins pe multe generații. Când vor dori și vor fi pregătite, R.Moldova, Ucraina și Rusia vor adera pe rând la Uniunea Europeană.

      Fără supărare, impresia mea e că majoritatea analiștilor și comentatorilor scriu de parcă s-ar fi născut ieri, fără să înțeleagă nimic din istorie. Foarte probabil, acești analiști și comentatori nu erau născuți pe vremea Declarației Schuman, dar ar trebui totuși să fie capabili să înțeleagă faptul că e vorba de o evoluție socială și economică a națiunilor europene, nu de un imperiu de genul celor din secolul XIX.

      Dacă Rusia se comportă azi ca un astfel de imperiu, UE nu devine și ea peste noapte un astfel de imperiu.

      • Acum ca spuneti … da si nu. Da, UE este de fapt o federalizare in care statele accepta deliberat sa respecte anumite standarde. Economice, politice, sociale. Probabil ca noi (eu) nu intelegem prea bine acest fenomen sau politicienii nostri nu accepta ideea de standarde clar definite, nu prea mi-e clar. (TVR1 ar putea face o prezentare mai corecta pentru populatie a ideii de UE, poate cu ocazia Europarlamentarelor.)

        Poate de aceea gestul Rusiei nu (mi-) a mai parut asa maret si panicard. Nivelele de evolutie si asteptari sunt altele. Oare atat de mare sa fie decalajul de perceptie intre „statele civilizate” (UE, America) si cele inca „barbare”?

        Dar nu, Rusia nu se comporta ca un imperiu, nu. Dpmdv a dat doar dovada de putere, a primit in „casa” sa niste „oameni” care doreau sa intre. Nu oricine (deocamdata nimeni) isi permite asta :)

        • Pentru statele ca România e valabil ce spuneți dvs., ele ”accepta deliberat sa respecte anumite standarde. Economice, politice, sociale”. Însă România abia se apuca de construit comunismul, pe vremea Declarației Schuman. Și avea să-și petreacă următoarele două generații străduindu-se să călărească un cal mort.

          Dar Inner Six, grupul inițial fondator al Comunităților Europene, nu e în situația asta. În cazul lor, modificările economice, politice și sociale au apărut ÎNAINTE de crearea UE, aceasta din urmă nefiind pentru ele decât un vehicul. Dacă aveți de mers la Viena pentru un nou loc de muncă, obiectivul dvs.e acel loc de muncă, nu avionul cu care vă deplasați până acolo.

          România nu înțelege lucrurile astea, România (inclusiv dvs.) are impresia că scopul este de a urca în acel avion, fără să aibă habar unde merge acel avion și motivele pentru care el merge acolo și nu în altă parte. Dar puteți medita la următorul aspect: Elveția și Norvegia nu sunt membre UE și totuși aplică aceleași standarde economice, politice și sociale. Canada și Australia, la fel. Oare de ce? :P

          • Imi permit sa spun ca aveti un mod confuz de a combina lucrurile, fiind foarte variat dar lapidar. Poate este problema mea, scuze. Amestecati trecutul (comunismul, declaratia Schuman) cu prezentul UE si viitorul Romaniei.
            Ok, inteleg ca tarile inital membre UE ajunsesera la anumit nivel/standard social, economic si politic. Dupa Razboiul Rece au decis extinderea catre Est, doar catre state care intrunesc la randul lor niste conditii minime sociale/economice/politice. Aceasta extindere le-a permis urcarea pe un alt nivel economic/politic, fiind putin tulburate social – dar raportul beneficii/deranj este supraunitar.
            Nu, nu am inteles analogia cu serviciul din Viena si avionul. Serviciul este o problema, transportul pana acolo este alta problema, si fiecare problema trebuie rezolvata pe rand in cel mai bun mod cu putinta.
            Ce inteleg eu este ca odata acceptata apartanenta la o Uniune, este necesara adoptarea unui comportament si a unor reguli specifice Uniunii – de fapt specifice nivelului la care ai urcat. Ca UE a urcat prin extindere 2 nivele si ca Ro a urcat 1 nivel, este alta problema ce tine de ritmul de urcare si de nivelul initial.

            • Din păcate, trebuie să mă limitez la comentarii scurte, pe alea lungi nu le citește nimeni :)
              Iar o carte n-am de gând să scriu pe tema asta, fiindcă cei care ar citi-o știu deja lucrurile astea.

              Serviciul la Viena și transportul până acolo nu sunt două probleme diferite, separate. Dacă n-ați fi găsit serviciul, acolo nu aveați nici cea mai mică nevoie de acel avion până la Viena. Deci avionul acela e doar un mijloc, un vehicul, așa cum am spus mai sus despre UE.

              Ei, Elveția sau Norvegia n-au nicio nevoie de acel vehicul numit UE, că ele n-au de ce să ajungă la Viena, lor le merge deja mai bine decât dacă ar lucra la Viena. Dar România a înțeles doar ideea generală, că trebuie să prindă job-ul de la Viena. Și a urcat în acel avion, dar a descoperit abia după aceea că nu prea știe germană și abia acum devine conștientă că la Viena se vorbește germana. Plus consecința că dacă ar vorbi germana, ar putea găsi de lucru și la Munchen sau la Frankfurt, unde e chiar mai bine decât la Viena.

              Și făcând descoperirea asta așa târziu, acum apar voci pe tema ”dar ce ne trebuie nouă Viena? Că noi puteam trăi și fără să învățăm germană, ne descurcam cât de cât în rusă și ne mergea destul de bine”. Uitând că în realitate ne-a mers bine ultima dată cam în urmă cu 35 de ani. Cam asta-i. :)

  10. Teoretic ar trebui sa avem un aliat in plus in Transnistria, sau cel putin sa ni-l facem: Ucraina. Transnistria a aparut pentru ca ucrainenii si rusii s-au unit contra moldovenilor, fiecare avand aproximativ 30% din populatie. Daca vom sti sa fructificam conflictul dintre rusi si ucraineni, s-ar putea obtine o majoritate care ar putea vota pentru revenirea sub jurisdictia Moldovei. Faptul ca Transnistria nu are acces la mare, deci e nevoie de acceptul Ucrainei pentru tranzit, iar este un avantaj. Dar ma tem ca avem capabilitati diplomatice prea limitate pentru un astfel de obiectiv…

  11. Cred ca este gresita sutinerea ca precedentul Kosova se deosebeste de cel din Crimeia sustinere ce are la baza ca daca in Crimeia nu s-a incercat de ucrainieni purificarea etnica(ca si cum si-o puteau pernmite in raport cu rusii :) ) in timp ce serbi au incercat-o ca doar si-o puteau permite dar occidentul nu le-a permis-o, asta ar face ca situatiile sa fie deosebite. Dar deloc, in Crimeia populatia majoritara rusa (cu tatarii ar fi o problema si nu cu ucrainienii) au dorit ce a dorit si in Kosovo populatia majoritara albaneza. Punct.

    PS Si nu stiu ce ne framanta pe noi Transnistria, o adunatura cu toti golanii URSS-ului.Mai bine daca este posibil ca minoritatea romaneasca sa o paraseasca(cu tot ajutorul necesar posibil) si sa lase adunatura de rusofoni care trebuie separati si cu ziduri de 5 metrii de resul Moldovei , sa se ucida intre ei.

    • Si, apropo, este prima oara cand trebuie sa fiu cu totul de acord cu Jirinovski, caci decat Plato prefer adevarul. :)
      Si asta o spune unul care a urat comunismul, URSS si kgb din tot sufletul.

  12. Occidentul nu urmareste sa rezolve conflictele, ci sa mentina procesele pentru a se apropia de Rusia si a pune presiune pe situatia interna.
    Nu am vazut un gram de determinare a Kievului de a apara Crimeea, un foc de arma tras de militarii ucraineni – un raspuns ferm inca de la inceput poate ar fi schimbat evolutia lucrurilor.
    Ce are Moscova in plan? Probabil nimic, inventeaza pe masura ce evolueaza situatia, reactie de fiara incoltita. 13 state impotriva sa la CS al ONU nu este putin avand in vedere ca Moscova propune insistent reformatarea sistemului de relatii internationale spre unul multipolar (plus reactia de astazi a Chinei). Cum sa mai clamezi principiul suveranitatii, pe cine sa mai convingi la nivel global.
    Reiese ca Rusia pierde net, iar Occidentul s-a eliberat de presiunea ruseasca data de prestanta diplomatica excelenta a Moscovei din anul 2013.
    Occidentul este in ofensiva, Rusia a trecut in defensiva.

  13. Autorul afirma ca occidentul are nevoie de o „reinventare” (sunt absolut de acord). De asemenea autorul afirma ca reinventarea este posibila numai cu ajutorul Americii. Intr-un ton voalat autorul sugereaza ca Europa are nevoie de „muschii” americani ca sa-l puna la punct pe Putin. Asta inseamna o forta militara moderna, puternica, mobila si ….sacrificiu uman. Asa ceva, din punctul meu de vedere este foarte improbabil din mai multe considerente.

    In primul rand orice razboi purtat de USA din ’45 incoace (si au fost o multime, cele mai multe nejustificate) aduce acasa in USA sicrie. Soldati americani impuscati, aruncati in aer, arsi, mutilati, etc. Massmedia de fiecare data face o campanie anti-war acerba iar cota de suport public a administratiei respective scade vertiginos.

    Obama a evitat greselile administratiei Bush si in ultimii cinci ani a dezvoltat vertiginos capacitatea de „remote war” folosind armed drones, retele de satelit si un network informational minimal din zonele de conflict, eficient si bine dispersat.

    Da, are succes, dar, drones nu inlocuiesc „the boots on the ground” (soldatii americani in teritoriul inamic). Si aici toata super-tehnologia face fass pentru ca orice presedinte american, fie el republican sau democrat are o mare problema de suport in momentul in care autorizeaza trimiterea de trupe.

    Intrebarea mea este urmatoarea: autorul articolului se refera la capacitatea tehnologica americana sau ia in calcul si trupele de ocupatie americane?

    In cazul in care USA sunt dispuse sa asigure asistenta tehnologica si logistica, este UE capabila sa mobilizeze soldati din randul tzarilor unionale? Cum ar fi Romania? By the way soldatii romani inca mor in Afghanistan, nu-i asa? De ce? Ce are Romania in comun cu triburile afghane care traiesc si gandesc in sec XV?

    Si daca tzari ca Germania, Franta, Italia, etc refuza sa trimita trupe proprii sa moara in Ukraina sau Crimea, atunci pe cine vor trimite? Pe romani? Pe bulgari? Pe unguri? Adica pe „cetatenii europeni mai putin europeni” care oricum sunt la perifeira „imperiului european” si nu-i asa, este datoria lor sa apere frontierele? Parca Roma antica facuse ceva aranjamente de acest gen cu „periferia barbara”, nu-i asa? Nu-mi amintesc detalii istorice, dar retin bine ca povestea s-a terminat prost pentru Roma. Sau gresesc?

    Ar fi interesant de citit un raspuns bine fundamentat.

  14. Titlu alternativ:
    „Marea greseala a NATO: extinderea in spatiul ex-sovietic”. NATO trebuie sa se multumeasca cu satelitii fostului URSS.
    Marea greseala a occidentului: incurajarea golanilor de pe „Maidan”.Vor vedea mai tarziu pe cine au sprijint… . (In nordul Africii au inlaturat regimurile totalitare, lasand loc fanaticilor: „Fratia Musulmana” si altii. In ultimul timp au adus instbilitate si insecuritate, pe unde au intervenit).

    Vesticii au fost naivi, crezand ca toata Ukraina sprijina „Maidan”-ul kievean. I-au dat parctic Rusiei, Crimea pe tava. Putin a reactionat in mod firesc si rapid.

    Din articol: „strategia lui Vladimir Putin de a înfrunta Occidentul este esenţialmente eronată şi contraproductivă”
    Cred ca strategia lui Putin este corecta si productiva,… si pentru noi, Est-europenii; occidentul trebuie pus cu botul pe labe, macar din cand in cand; altfel i se urca puterea la cap, si vor lua si pielea de pe noi. Deja cred ca am naparlit o data. Vestul sa ia in seama, ca in extremis, avem o alternativa: reorientarea politico-economica spre Rusia. Multi spun de „cizma ruseasca”. – sa lasam metaforele; FMI si UE, ne-au facut mai rau decat Rusia si Imperiul Otoman la un loc. in ultimii 2000 de ani ne-am inteles mai bine cu Estul decat cu Vestul; ba Vestul ne-a si tradat (efectiv, sau doar asteptarile), in Evul Mediu. Oare pentru ca suntem Ortodocsi?? Cred ca DA.
    Exista si o psihologie a popoarelor; noi romanii semanam mult mai bine cu rusii, decat cu nemtii sau englezii (o fi bine sau rau, nu stiu- dar asta e).

    • Nu cred ca semanam mai mult cu rusii. Semanam mai mult cu grecii si turci (nici italienii nu sunt departe). Sarbii si bulgarii seamana mai mult cu rusii, nu neaparat datorita limbii, ci caracterului. Sunt orgoliosi, intransigenti si recurg usor la violenta. Si la noi si la ei este coruptie generalizata, diferenta e ca la ei (ca si in Rusia si Ucraina) orice problema se rezolva rapid cu un glont in ceafa, pe cand la noi totul se negociaza. Asta e explicatia pentru faptul ca Romania a ajuns in UE, iar de Iugoslavia s-a ales praful, desi s-au format cam in aceeasi perioada si au avut un destin oarecum similar.

    • Dacă sunteți de părere că ”vestul ne-a trădat, în Evul Mediu”, poate ar fi cazul să aflați că Alexandru cel Bun (1400-1432) a fost cel care a exilat toți cărturarii occidentali (papistași :P ) și a ars cărțile și textele scrise cu litere latine. Scopul fiind, se pare, acela de a împiedica răspândirea catolicismului în Moldova.

      Așa ajuns alfabetul chirilic să domine cultura românească pentru următorii peste 400 de ani. Iar problema (reconectarea la civilizația occidentală prin adoptarea alfabetului latin) a fost rezolvată abia pe vremea lui Alexandru Iona Cuza. Așa că lăsați-o mai moale cu ”vestul ne-a trădat în Evul Mediu”, românii s-au rusificat de bună voie și cu bună știință.

  15. Acum o saptamâna am vazut un video (interzis în Rusia, bineînteles!) în care se mentiona faptul ca în Rusia, AN DE AN, se produce o evaziune fiscala de… 300 de miliarde de euro! AN DE AN! Sunt convins ca, la fel ca marea majoritate a evazionistilor fiscali din lume, si evazionistii fiscali din Rusia au peste 90% din acesti bani negri în strainatate, NU în Rusia!!! Deci, daca s-ar bloca conturile din strainatate ale oligarhilor si politicienilor rusi, atunci s-ar putea împarti acesti bani între toate tarile afectate de un embargou impus Rusiei, însa pentru asta este nevoie de VOINTA SI UNITATE POLITICA din partea Occidentului!!!
    http://documentare.rightbe.com/…/adevaratul-vladimir…

  16. Solutia, in afara de recucerirea prin forta a teritoriului – sortita esecului, cu costul unor noi pierderi teritoriale si a destabilizarii totale a vietii economice in context – ar fi o uniune/ aliantza cu Ucraina urmata de un blocaj asupra TRANSNISTRIEI cu sprijin OCCIDENTAL.
    Croatia e in NATO? (carei sit in B-H?)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro