joi, martie 28, 2024

Doomsday şi analizele despre Orientul Mijlociu

Am asistat (pasiv) la o discutie dintre amicii mei pe FB. Dintr-o parte – o atitudine hilara despre potentialul militar pe care il are sau nu il are Israel-ul, insotit de o atitudine aproape pro-iraniana  si “contra” unora care anulau aceasta parere cu argumente mai mult sau mai putin fezabile.

Desi am scris destule analize despre Orientul Mijlociu, care din nefericire se indreapta cu pasi mult prea grabiti  spre un conflict inevitabil, nu mi-am permis sa fac o adevarata analiza tactica si strategica despre acest conflict probabil, tocmai pentru ca la ora actuala cine crede ca poate anticipa miscarile adversarilor in general sau ale Israelului in particular greseste amarnic. Intr-un fel sau altul am gasit si motivatia sa o fac – acel dialog aproape copilaresc de pro si contra in fata unei tragedii de proportii care ne poate cuprinde si pe noi. Deci, foarte pe scurt pentru a cruta cititorul de inca o analiza lunga si plictisitoare pe acest subiect.

Israel

1. Israelul are o armata (populara) bazata pe o forta regulata de doua sute de mii de soldati la termen. Serviciul militar este obligatoriu in Israel pentru femei si barbati de la varsta de 18 ani, dupa terminarea liceului. Grosul armatei este constituit din rezervisti (miluim). Numarul acestora este de obicei secret. Conform unelor date semi-oficiale, in cazul unui razboi care necesita mobilizarea totala, Israelul poate dispune de o armata de 700-800 de mii de soldati.
2.
Strategia militara a Israelului este bazata pe faptul ca armata regulata (la termen) poate tine piept oricarui pericol timp de 6 zile. In aceasta perioada toata armata de rezerva poate fi echipata si poate ajunge pe front. Aviatia isreliana are ca prim obiectiv protejarea drumurilor de deplasare a fortelor mobilizate si protejarea centrelor civile. Doua lucruri pe care le-a indeplinit cu succes in conflagratiile mai mari sau mai mici din istoria acestei tari, uneori cu pretul apropiat de decimare (vezi Razboiul din Octombrie 1973 – Yom Kippur)
3.
Israelul beneficiaza de echipamentul cel mai sofisticat din lume in ceea ce priveste blindatele (tancurile Merkava) si aviatie (avioane de prima linie F-xx) cu o avionica net superioara chiar in comparatie cu cea a Statelor Unite.
4.
Israelul beneficiaza de C3I (Command, Control, Communications, Computers, Combat systems and Intelligence) – cel mai avansat in regiune, care dupa parerea mea este mai avansat decat cel al NATO (cu sau fara americani).
5.
Fortele navale ale Israelului au avut intotdeauna un rol defensiv – apararea si protejarea coastelor si ale traficului marin. Incepand cu anul 1999, Israelul a dezvoltat “optiunea celei de a doua lovituri,” cu ajutorul unei flote de super-submarine construite in Germania. Anul acesta, flota va fi compusa din 5 submarine dintre cel mai avansate din lume, cu un potential de lansare a unor rachete balistice cu incarcatura conventionala sau nucleara. Aceste submarine sunt de fapt armamentul dooms-day al Israelului si pot anihila fara nici o indoiala orice agresor care a lovit primul Israelul producand daune insuportabile.
6. Probleme strategice:
(a) Israelul nu poate duce razboaie de durata (uzura) pe termen lung, avand in vedere ca majoritatea rezervistilor isi intrerup activitatile civile si paralizeaza economia nationala; (b) Israelul nu are adancime strategica, retragerea sau purtarea unui razboi pe teritoriul propriu este imposibila; (c) toate razboaiele in care Israelul a avut intaietatea declansarii actiunilor militare s-au terminat rapid si fara multe victime, lucru care nu s-a intamplat cand Israelul a asteptat sa fie atacat; (d) Israelul nu-si poate permite pierderi umane la nivelul zecilor de mii;  (e) Israelul trebuie sa lupte, asa cum s-a intamplat in trecut pe mai multe fronturi, de asta data mult mai complicate, avand in vedere ca aceste fronturi implica populatia civila din Israel, Palestina si Liban.
7.
Probleme geopolitice: (a) Administratia Obama este departe de a fi simpatetica Israelului. Un nou mandat pentru Obama va insemna multa presiune asupra Israelului; (b) actualul regim a destabilizat Orientul Mijlociu, punand sub semn de intrebare Tratate de Pace  (de fact pacturi de neagresiune) intre tarile arabe si Israel;   (c) Israelul nu se bucura de sprijin diplomatic de la nici o putere din lume, singurii fiind pana astazi numai americanii; (d) dupa “Primavara Araba”, Orientul Mijlociu arata mult mai dificil pentru Israel si mult mai extremist decat a fost in 2010; (e) o initiativa militara fara  concursul Satatelor Unite in an electoral in SUA nu va fi privita cu simpatie si nici acceptata la Washington.

Iran:

1. Iranul este o tara imposibil de cucerit. Avand in vedere relieful geografic, operatiuniile terestre de lunga durata pe teritoriul Iranian sunt aproape imposibile;
2.
Iranul nu a declansat niciodata un razboi direct, atacand intotdeauna cu ajutorul unor proxi si prin atacuri subversive;
3.
Iranul are o armata  regulata (in termen) de aproximativ 550 de mii de soldati si o armata compusa din rezervisti de aproximativ 650 de mii de soldati. Armata iraniana este prost echipata si prost antrenata in afara unor corpuri de elita numite “Gardienii Revolutiei Islamice” (Sepah e Pasdaran), formata din 125 de mii de soldati compusa din 34 de divizii (unele surse vorbesc numai de 31 de divizii, una pentru fiecare din teritoriile in care este impartit Iranul, Teheranul avand 2 divizii) . Din punct de vedere militar, aceste unitati sunt organizate in 20 de divizii de infanterie mecanizata, 4 brigazi independente, care poseda si capabilitati de blindate grele, o brigada de aviatie si unitati “aero-spatiale” inarmate cu rachete, inclusiv rachete balistice);
4.
O alta unitate  care face parte din Pasdaran este Unitatea Quds (Ierusalim). Cam 3000 de soldati, care se ocupa cu activitatile cvasi-teroriste in afara Iranului in toata lumea. Statele Unite si UE considera aceasta unitate ca terorista.
5.
In sfarsit, Ansar-ol-Mahdi Corps este o unitate de “paza si protectie” a demnitarilor iranieni, dar si ale activitatilor considerate strategice (nucleare). Probabil de cateva mii de oameni;
6.
Echipamentul militar al Iranului este invechit si in majoritatea lui produs in Iran pe baza unor licente primite in timp din Rusia (URSS), China, Nord-Coreea si Pakistan. Aviatia iraniana este inca bazata pe avioane de tip F-4 Phantom II si F-14 Tomcat, primite de la americani inca pe timpul Sahului si avioane HESA Saeqeh, de constructie proprie pe platforma buclucasului F-5 Tiger II. Iranul poseda si 3 submarine diesel de tip Kilo, de provenienta ruseasca si doua submarine din constructie proprie. Corpul de blindate iranian este inzestrat cu tancuri Zulfiqar, productie proprie – de fapt un hibrid intre T-72 rusesc si M48 si M6 american. Nimeni nu stie cate tancuri de acest gen au fost construite de facto. Majoritatea tancurilor iraniene sunt T-64 si T-72 rusesti si cateva ramasite americane si britanice  de pe timpul Sahului – M47 Patton si M60A1. Toate la un nivel de armament sub nivelul armatelor sofisticate;
7.
Iranul a incercat sa ajunga la un echilibru strategic cu Israel cu ajutorul a trei vectori principali: (a) Anularea superioritatii militare israeliene prin crearea amenintarilor balistice si probabil in viitorul apropiat, nucleare; (b) Crearea unor amenintari imediate asupra centrelor civile prin inarmarea, antrenarea si finantarea unor proxi de genul Hamas si in special Hizbullah; (c) activitati subversive la nivel local si mondial asupra unor obiective israeliene;
8.  Probleme strategice:
(a) Iranul este un stat teocratic, cu tot ceea ce deriva din asta; (b) Iranul a pierdut o generatie in razboiul cu Irak si cu emigratia masiva dupa caderea Sahului; (c) Iranul are inamici  puternici in regiune – Arabia Saudita, Turcia si Israelul. Inamici pe care ii forteaza sa se alieze; (d) Iranul nu are potentialul militar pentru a castiga un razboi impotriva unei aliante, chiar daca SUA nu va participa activ la o asemenea alianta; (e) Iranul este vulnerabil in Siria si Liban. Caderea regimului lui Assad va intrerupe legatura directa cu acolitii directi in Liban si Palestina.
9. Probleme geopolitice:
(a) Aliatii politici si militari ai Iranului au interes intr-un conflict deschis sau un razboi rece in regiune , bineinteles fiecare din alta cauza; (b) Iranul are un “cont deschis” in Statele Unite indiferent de administratia Prezidentiala actuala sau viitoare; (c) din punct de vedere politic si militar, Iranul se afla intr-o situatie de no-win; (d) Iranul este predispus la un conflict religios pe care nu poate sa-l castige.

Cateva concluzii:

I. Exista patru scenarii pe care nu le voi analiza pe un blog public – toate sunt pesimiste;
II.
Tinta primara a Iranului nu este Israelul, ci Irakul si dupa aceea Arabia Saudita si Emiratele din Golf;
III.
Putine sanse de reconciliere intr-un orizont de timp apropiat si chiar mijlociu;
IV.
Iranul va avea pana la urma o capabilitate nucleara; Nimeni nu poate prevedea care va fi raspunsul vecinilor din regiune. Aici nu ma refer numai la Israel, ci la la Turcia si in special Arabia Saudita.

P.S Despre Siria – aici; despre Arbia Saudita – aici; despre Nordul Aficii – aici


Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. La Israel / punctul 7. Probleme geopolitice / (b) – la ce „actual regim” faceţi referire, cel care a „destabilizat Orientul Mijlociu”?

  2. Va multumesc, Domnule Profesor !

    Pentru un inginer situatia din Orientul Mijlociu este atat de complexa, incat nici nu mai stiu cine cu cine se lupta (si/sau de ce). Imi aduc aminte ca v-am rugat acum cateva saptamani sa ne faceti o scurta „dumerire”, iar ultimele Dumneavoastra articole sunt exact ceea ce mi-as fi dorit: nici prea detaliate dar nici prea simpliste.

    In sfarsit, am si eu impresia ca incep sa inteleg despre ce este vorba, iar ca sa subliniez ceva ce poate ca nu ati accentuat destul, diferenta de forta militara dintre Israel si Iran nu este doar cantitativa. Forta militara a Israelului nu poate fi apreciata prin extrapolare lineara. Iar un alt aspect mult mai important decat tehnica: moralul trupelor evreiesti este extrordinar, pe cand iranienii sunt mult mai putin motivati. Am convingerea ca AICI va lovi Israelul mai intai: prima lovitura va fi de natura sa zdruncine puternic moralul cetateanului de rand. Aceasta lovitura risca sa fie atat de cumplita, incat regimul ayatollahilor va deveni istorie, la fel ca si regimul Sadam sau regimul Gaddafi, care parea vesnic, iar rasturnarea regimului ar putea veni din interior; vorbim totusi de un sistem meta-stabil.

    Nu ma bucur de ingenuncherea unui popor si „privatizarea” resurselor sale dupa modelul din Irak sau Libia. Nu ma bucur sa stiu ca un popor mandru va fi umilit, decimat si aruncat cu secole inapoi, fara posibilitatea de a mai recupera decalajul in urmatoarele doua sute de ani. Dar din cate se pare, asta urmeaza.

    Citisem ca cu banii cheltuiti in razboiul din Vietnam, fiecare familie putea primi o vila cu piscina; am verificat, e valabil si pentru razboiul din Irak. Vad posibila inclusiv o tradare masiva a armatei iraniene, in urma unui „sprijin financiar” masiv pentru toti ofiterii care „isi iubesc tara”. Sper ca acest lucru sa salveze poporul de la umilinta unei infrangeri intr-un conflict direct.

    Oricum, mi-as dori mult sa pot citi cele patru scenarii :-)

    Ah, si inca ceva: care ar fi strategia optima pentru Iran ? Mai exista asa ceva ?

    Cu respect.

  3. cu circa 25 de ani in urma, am lucrat ca sofer de taxi/yellow cab in nyc.
    printre diferti clienti ciudati, am avut un iranian care se lauda ca fost agent in serviciul secret al shului, celebrul savak.
    fusese si in romania, intr’o vizita a sahului. stia multe desrpe romania.
    el mi’a zis ca, nu exista natie mai urata, in iran, decat arabii.
    sustinea ca tiganii nostrii ar fi de origine araba.

    sunt convins ca iranul nu intentioneaza sa loveasca israelul. sau, cel putin nu vor face primul pas.

    americanii au piredut momentumul.
    daca voiau sa loveasca iranul, o puteau face cand avea trupele in irak si bazele aerien in fostele republici sovietice din asia. aveau trupe in iraq, in afganistan, baze la nord si la sud de iran. erau intr’o pozitie f. buna.
    cred ca, totusi, s’au temut si se tem de extinderea conflictului.

    • Confirm: persanii nu spun pur si simplu „arabi”, ci „cainii de arabi”.

      In timpul razboiului cu Irakul, soldatii arabi din armata iraniana erau trimisi in prima linie cu arme facute de lemn, iar ofiterii ii impuscau in spate daca nu fugeau inainte.

      Cat despre tigani, din ce stiu eu, ei provin din India, mai precis din casta paria. In timpul „Marii invazii a tatarilor” (de fapt a mongolilor) acestia erau trupe anexe si au dezertat prin toata Europa.

  4. Stimate domn,
    Conflictul din Orientul Apropiat nu poate fi analizat doar prin raportul arma per arma!
    Este ,in mod esential, un conflict religios ,vechi de 2000 de ani intr-un prim plan,de 3000 de ani intrun plan secund !
    Iranul nu are legatura geopolitica cu acest conflict ,nu a avut niciodata si este atras si identificat ca dusman doar prin prisma unel religii !
    Iranul este patria a numeroase religii (zoroastrismul, maniheismul, mazdaismul, yazdanismul, credința Bàbì și credința Bahà’ì), iar religia a avut dintotdeauna un rol important în cultura iraniană.În zilele noastre, versiunea Shia a culturii islamice are o mare influență asupra culturii și a identității iraniene.99% din populatie este de credinta siita!
    Dar nu pentru ca ar fi cine stie ce radicali,Arabia Saudita este mult mai intoleranta,Pakistan ,care are arma atomica,este mult mai agresiv, a se vedea de unde a plecat si unde a fost executat Bin Laden !
    Problema este ca Iran a renuntat la dolar ca moneda de afaceri cu petrol ca si Iraqul lui Saddam,pentru care acesta au platit intrun razboi cu cauze inventate !Fara petrol ,dolarul e un fel de lira sterlina sau franc elvetian,acceptata sau refuzata de toti ,iar marile averi ale evreilor sunt in SUA deci exista un real pericol de pierdere a puterii banului, cand tarile lumii decid sa nu mai aiba nevoie de rezerve in dolari,avand euro, yuanul sau rubla garantata de petrolul si gazele rusesti!
    Problema e banul fara de care nici armata israeliana nu ajungea la nivelul actual, dar problema majora este resursa care asigura combustia tancurilor,avioanelor ,etc !Nivelul tehnologic nu poate fi atins fara un nivel financiar ,si pentru asta dolarul ,in forma data de tiparnita de bani ,fara acoperire in marfa si activele SUA, se poate prabusioricand fara acoperirea in petrol,petrol care se gaseste in alta parte decat liocatia tiparnitei de bani!
    Concluzia Iran nu are nimic cu Israel, ce sa ii ia ,ce sa ocupe,dar Israel-sa ii zicem asa interfetei – are ce are cu Iranul ,are ca sa ii ia are ce sa ocupe! Sa purtam deci razboaie de dragul razboaielor …..
    Stima,

  5. Salut Petronius :)
    Scenariul optimal pentru Iran este jucat acum. Iranul castiga pe toate fronturile daca se pastreaza acest status-quo. Ei isi vad de treaba si schimba injuraturi cu toata lumea. Lucru extrem de neplacut pentru adversarii. Am sa va trimit o sinteza a scenariilor pe mailul dumneavoastra.

  6. „Doomsday”, eh?
    Ingurgitat la greu texte „warmongering” de pe Debka, Foxnews, CNN, Reuters, AP, AFP, s.a.m.d. şi acum instilăm parşiv fiorul „saber-rattling” şi pe plaiul mioritic, nu-i aşa?
    Ne-am plictisit de „Counter Strike” şi vrem ceva „live”?
    Un post care nu se ridică cu nimic deasupra absurdităţilor debitate în acest articol din tabloidul „The Sun” de astăzi:

    http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/politics/4154426/Britains-battle-plan-for-war-with-Iran.html

    Ar fi o idee să-l trimiteţi acolo, poate, cine ştie, îl traduc şi-l publică. Poza de fundal poate rămâne aceeaşi. Dacă nu acolo, atunci pe Debka.com. Acolo merge sigur!

  7. Va citesc constant, dar e prima oara cand trimit si un comentariu. Simplu: Felicitari! Sper sa nu se ajunga la un conflict in OM, dar daca va fi, optiunea mea este ISRAEL! Unde poate fi citita o sinteza a scenariiolor de care amintiti in text? Multumesc

  8. Mie imi pare doar ciudat cum greutatile intampinate de regimul Assad sunt foarte bine acoperite de „vociferarile” Iranului … De asemenea, Turcia nu inghite nu numai Iranul … Un grupe de nave militare ruse se „joaca” si ele prin zona in perioada asta (si nu numai ele, un mic grup de „cercetasi” i-au speriat pe turci si bulgari zilele trecute cu „zmeiele” lor) … In Egipt sunt alegeri, si unii din afara sunt siguri ca daca stau cuminti rezultatele sunt cu totul altele decat daca fac pe nebunii … In caz de razboi, unii au de acoperit 3 din 4 puncte cardinale …
    Cred ca situatia nu poate fi corect descrisa analizand numai partile implicate in mod direct si „pe fata”.

  9. Buna seara Theophyle,

    Apreciez mult articolele de geopolitica/analiza militara. Care sunt cele 4 scenarii despre care nu poti scrie pe Politeia? Unde le-am putea citi atunci :p ?

    • Salut Horia,
      asa cum am raspuns mai sus, mm sa incerc sa curat materialul de terminologia mult prea profesionala si sa fac textul citibil. Poate il voi publica intr-o versiune light

  10. Si o parere de la fata locului: locuiesc si muncesc de ceva vreme in israel si am participat la discutii legate de Iran cu colegii de munca (nu lucrez in domeniul militar, deci sunt simple pareri ai unor civili)

    Ceea ce am observat e ca oamenii sustin atacarea Iranului. Parerea generala e ca trebuie facut ceva. Pe de alta parte, orice discutie legata de razboi are, in incheiere, sperante ca se va gasi o solutie pasnica de rezolvare a conflictului. Daca ati scris in articol ca soldatii israilieni sunt foarte motivati si au moralul ridicat, populatia civila traieste intr-o usoara stare de incertitudine. Am colegi care vor sa isi cumpere case (muncesc intr-un colectiv tanar) si care asteapta sa vada ce o sa se intample si nu vor sa inchida un sfert de milion de dolari intr-o casa. Aceeasi usoara neliniste se vede in cam tot ce inseamna decizii pe trmen lung. Situatia actuala nu convine nimanui.

    Banui ca si in Iran exista o stare de neliniste legata de acest conflict. Sunt (aproape) sigur ca iranianului simplu, civil, nu ii pasa de Israel si de ambitiile nucleare ale „sefului”, ci de traiul lui de zi cu zi.

    Ceea ce ar mai trebui spus despre Israel e ca aici locuiesc, temporar sau permanent, oameni proveniti din toate tarile lumii (cu dubla cetatenie sau numai cetateni ai respectivei tari), iar in cazul unui razboi toate tarile, in caz de nevoie (sper sa nu fie vre-odata nevoie) vor trebui sa ajute macar la evacuarea civililor. Nici nu prea inteleg cum ar trebui privita aceasta problema, daca atacarea unor cetateni straini, stabiliti definitiv sau temporar (afaceri, relatii comerciale, culturale, educatie etc – sunt multi) nu va angrena statele ai caror cetateni sunt in conflict.

    • zeltera salut,

      Cred ca nu se va ajunge la asa ceva. Au fost acolo multe razboaie, poate si mai grele decat cel anticipat – niciodata nu s-a ajuns la evacuari masive. De acum stiti si de ce ambasda Statelor Unite in Tel Aviv este pe malul marii :)

  11. Am cateva observatii la articolul tau:

    – evreii nu au cum sa aiba echipament militar mai sofisticat decat sponsorii lor principali, americanii. Ar fi ilogic. Inconstestabil, echipamentul lor e dintre cele mai bune din lume, dar nu au in arsenal nici F-22 si nici F-35, iar cand au avut nevoie de bombe anti-buncar, le-au cerut de la americani. Nu trebuie exagerata capacitatea lor militara.
    (Btw. de ce pomenesti de tancurile israeliene si cele iraniene? neavand granite comune e foarte putin probabil sa se intalneasca vreodata pe campul de lupta ).

    – Iranul, pe de alta parte, nu sta asa de prost cu pare. O mare parte din armanetul sau este invechit, insa au si niste puncte forte surprinzatoare: rachete balistice precise, torpile supersonice, sisteme antiaeriene Tor si clone dupa S-300, instalatii sofisticate de bruiaj Avtobaza etc. Toate astea miros a sprijin puternic din partea rusilor. Sa nu uitam ca recent iranienii au doborat prin bruiaj o drona americana! Daca instralatiile de bruiaj erau operate de tehnicieni rusi care testau eficacitatea lor in conditii reale?

    – in cazul unui razboi intre Israel si Iran, este posibil sa asistam la un nou conflict de tip proxy-war, fiecare parte cu sponsorii ei: SUA pt Israel si Rusia si China pentru Iran. Evident, sprijinul nu trebuie sa fie pe fata, declarat. Conflictul poate degenera ulterior in toata regiunea.

    – Iraelul e foarte bun la lovituri puternice, prin surpindere. Cu toate acestea Iranul a invatat din greselile vecinilor si este bine pregatit. Instalatiile sale nucleare sunt raspandite peste tot, la distante mari si bine ingropate. Un atac precum cel de la Osirak e putin probabil asa ca vor incerca alta metoda ca sa implice si pe altii de partea lor in conflict.

  12. Wow! Excelenta analiza, felicitarile mele! Pot sa-mi permit sa va intreb ce profesie aveti, daca are vreo legatura cu spiritul analitic de care dati dovada in acest articol?

  13. Am priceput ca sunt 4 scenarii pesimiste. Probabil ca toate sunt bazate pe ipoteza mentinerii actualei situatii din Iran.

    Totusi, ar fi interesant cum ar evolua lucrurile in cazul destabilizarii interne a Iranului.

    Sincer, nu am printre interese astfel de probleme, mai mult decat ca parte a culturii generale, dar m-ar interesa o analiza a stabilitatii Iranului, pentru posibile invataminte generale.

    Curiozitatea mea e data si de nedumerirea in ce priveste modul in care a fost posibil ca una dintre cele mai avansate tari din lume din punct de vedere spriritual sa ajunga un termen major al unei ecuatii a instabilitatii.

    Nu ca si Israelul nu ar fi si el intr-o situatie asemanatoare… :-)

    • Salut Dedalus,

      Din punct de vedere istoric, Orientul Mijlociu este putin cam defazat fata de Europa sau America. Aceasta defazare indica faptul ca acei oameni / state / societati se afla in fata unor etape pe care Europa le-a depasit. Vezi

      http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/01/29/incepe-razboiul-de-treizeci-de-ani-in-orientul-mijlociu/

      Nu, nu cred ca Iranul va intra intr-o perioada de instabilitate. Aici sunt de acord cu teza Saudita care sustine faptul ca Iranul este si creatorul si beneficiarul „Primaverii Arabe”

      • Multumesc pentru link! Informativ, clar.

        Ramane totusi intrebarea cum de este posibil ca o cultura cum e cea araba, care a avut o perioada extrem de prolifica in Evul Mediu si mai detine inca un bagaj suficient de cunoastere sa ajunga intr-o stare de conflict cvasipermanent.

        Poate ca pana prin anul 1000 disputele religioase or fi fost prevalente, dar apoi?

        Si in Europa avem catolicism si ortodoxie, dar nu avem si conflicte pe aceast motiv. Ma rog, am avut pe alte motive, si inca 2 conflicte extrem de sangeroase in mai putin de 50 de ani.

        Care sa fie diferenta?

        • Dedalus,
          Nu ma refer la divergentele religioase sintre Catolici si Ortodocsi care nu au declansat conflicte sangeroase majore (poate in afara cruciadelor si cucerirea si jefuirea Constantinopolului) ci la reforma protestanta care a declansat un razboi san\geros de 30 de ani. Divergenta sunna – shia este de fapt un fel de reforma, care declanseaza (destul de tarziu) un conflict asemanator. Aspectul religios nu este singurul dar este destul de important in jocurile de putere in OM.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro