joi, martie 28, 2024

După Minsk- hainele cele noi ale Imperiului lui Putin

Acordul de la Minsk, salutat cu mai mult sau mai puţin entuziasm de o Europă măcinată de propriile slăbiciuni, este, dincolo de etichetele diplomatice, o recompensare a agresorului rus. Vladimir Putin a reuşit să îşi impună agenda, prin consacrarea diviziunii teritoriale a Ucrainei, acceptarea tacită a anexării Crimeeii şi oferirea unui statut de actor internaţional cvasi- statal entităţilor separatiste din Est. Toate acestea sunt semnele că proiectul de expasiune imperială continuă implacabil, hrănit de o putere autocratică şi de viziunea ideologică a unei măreţii regăsite.

Sincretismul intelectual al lui Putin este una dintre cheile de lectură ce permite înţelegerea acestei noi conduite a Rusiei. Doar aparent deconcertantă, asocierea dintre nostalgia sovietică şi cultivarea , stridentă, a unei direcţii slavofile dovedeşte capacitatea de adaptare a tiranului de la Kremlin la peisajul mentalitar schimbat al Rusiei pe care o guvernează. Ţarismul reloaded pe care îl propune Putin este şi tentativa de a plasa în prezent lecţiile unei istorii ruse a cărei memorie este încă vie. Elogiul lui Stalin se suprapune peste exploatarea unui filon mesianic- fostul ofiţer KGB este unul dintre admiratorii declaraţi şi fervenţi ai lui Alexandr Soljeninţîn.

Imperiul rus reloaded

Rusia lui Putin este, în anul de graţie 2015, mai aproape de profilul Imperiului Rus decât de Uniunea Sovietică. Din mantia sovietică a supravieţuit doar un fior de emoţie în faţa gloriei trecute şi amintirea ceasurilor în care drapelul roşu flutura deasupra Europei. Invocarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei este un element din această scenografie elaborată, menită să menţină treaz un ethos expansionist. Prăbuşirea universalismului marxist- leninist a lăsat un loc liber pe care autocraţia lui Putin l-a ocupat, simbolic, prin vehicularea unui discurs ce uneşte accentul pe unicitatea rusă şi pe necesitatea apărării ţării impotriva unui inamic ubicuu. Este, în cele din urmă, o formulă apropiată de cea imaginată de Uvarov, în deceniul patru al secolului XIX, autocraţie, ortodoxie, naţionalitate.

Continuitatea imperială este evidentă şi la nivelul lecturii pe care Imperiul reconstituit o dă relaţiei întreţinute cu statul şi cu naţiunea ucraineană. De la ţari, Putin şi Rusia sa moştenesc un complex velikorus de superioritate şi de agresivitate culturală. Existenţa unui stat ucrainian independent, apropiat de Occident, contrazice una dintre axiomele pe care se întemeiază Imperiul Rus, de la finele secolului al XVIII-lea. Revendicarea, pentru Rusia, a succesiunii statului Kievean, insistenţa pe natura artificială a Ucrainei nu sunt accidente, ci simptomele abordării imperiale panruse, ce acordă preeminenţă ideii unei Rusii unice şi indivizibile. Vladimir Putin gândeşte în termenii la care recurgeau şi oficialii ruşi ai Imperiului, până la finele acestuia- apariţia unei identităţi ucraniene separate este un pericol mortal pentru misiunea istorică a Rusiei. Eşecul menţinerii protectoratului de facto a condus la agresiunea armată. Ţinta este evidentă- subminarea statalităţii Ucrainei.

Viziunea imperială a lui Putin abandonează aparenţele de internaţionalism proletar, spre a le înlocui cu lectură a autodeteminării ruse ce aminteşte de apetitul carnivor al Germaniei lui Hitler. Separatiştii din Est sunt sudeţiii lui Putin, acel pretext ce furnizează legitimitatea istorică pentru actele de agresiune şi de rapt. Delirul demagogic ocazionat de anexarea Crimeeii a însemnat prilejul de marca ascendenţa panslavismului putinist.

Ca şi Imperiul ţarilor, imperiul lui Putin este o entitate teritorială autocratică, fondată pe extindere şi confruntare. Perspectivele legate de avansul unei filosofii a liberalizării şi destinderii în Rusia sunt simple exerciţii utopice- regimul lui Putin este implacabil opus oricărui glasnost, în sens gorbaciovist. Esenţa sa este combinaţia de patrimonialism, control poliţienesc şi atac militar. Putinismul nu poate fi reconciliat cu valorile occidentale. El este tăgăduirea lor programatică.

Asemeni ţarilor, Rusia lui Putin este un actor internaţional ce exploatează,cu abilitate, fisurile din frontul european şi cel atlantic. Memoria Caterinei cea Mare , ( vie în ceasurile de anexare a Crimeeii ) este legată de voracitatea cu care Rusia a ocupat teritorii în Răsărit, ca şi în Vest,graţie alianţelor ţesute cu puterile Europei Centrale. Imperiul Rus este statul prădător ce cunoaşte cea mai rapidă şi spectaculoasă expansiune în veacurile XVIII şi XIX. Alianţele europene sunt fundalul pe care se plasează acest avans. Între Franţa, Prusia şi Austria, Rusia ţarilor a ştiut să se poziţioneze spre a maximiza şansele ei de rapt. Distrugerea Poloniei este un caz istoric clasic de solidaritate în agresiune. Rusia lui Putin merge pe urmele acestui trecut.

Pacea câştigată la Minsk este doar un armistiţiu. Imperiul Rus al lui Putin nu poate supravieţui decât dacă îşi menţine raţiunea de a fi. Genomul imperial rus este acela al agresivităţii, duplicităţii şi expansiunii. Europa divizată şi laşă de astăzi este terenul ideal pe care poate înainta autocraţia rusă.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Ce înțelegeți prin ”valori occidentale”? Un număr de instituții devenite, după cîteva secole de utilizare, tradiționale și de neînlocuit, sau niște stări de spirit? Mulțumesc.

  2. Prea multe nu sint de spus „Minsk 2015 un fel de Munchen 1938” la alta scara si in alte vremi. Si cu o singura constanta: Franta.
    Pentru Europa, 0 – 1 cu Putin.
    Si vechea satisfactie: am cistigat o pacea pentru 1.000 de ani; chef, neneaca :P

  3. Nu e vorba de nici o „expansiune imperiala”. Din contra, sfera de influenta a Rusiei s-a restrans dramatic prin pierderea a 80% din Ucraina.
    Trebuie sa fiti mai atent la evolutiile geopolitice.
    Cat despre amenintarile presupuse la adresa spatiului UE/NATO, asta chiar e o afirmatie hazardata.

    • Nu. nu. Nu e expansiune imperiala. Ci Eurasiatica. Dl Stanomir a uitat de Dughin. E bine ca ati amintit Dvs. ca e ca la olimpiada de la Soci, defilează si seceri si ciocane, si muncitori si soldati imperiali.

    • Rusiei i s-a oferit sansa sa devina un partener egal cu UE, a fost inclusa in formatul G7 +1, a avut un parteneriat cu NATO, cu alte cuvinte i s-au oferit toate solutiile sa devina un stat respectat. Ce a facut Rusia in schimb? a continuat sa gandeasca in termenii spatiului de influenta, sa mentina zone de conflict inghetat in fostele republici(Transnistria, Osetia de nord, Nagorno-karabah), sa invadeze armat teritorii ale statelor vecine( Georgia 2008) si sa anexeze teritorii ale unui stat independent(Crimeea)
      Pe tot teritoriul fostei URSS limba rusa a functionat ca un liant, ca limba culturala si tehnica. faptul ca ucrainienii au ales UE si nu Uniunea Vamala inseamna ca rusii nu mai sunt atractivi ca model de urmat si rusii pur si simplu refuza sa inteleaga unde e greseala lor.
      Trec peste faptul ca Putin e la putere de peste 15 ani iar democatia in Rusia este o gluma.

      • Sigur ca ai dreptate in tot ceea ce spui. Doar ca e irelevant.
        Politica mondiala trebuie elaborata tinandu-se cont de Rusia asa cum e, nu cum am vrea noi sa fie.
        Iar rusii gandesc in termenii sferelor de influenta: orice li se ofera e apa de ploaie, daca Occidentul urmareste sa integreze tarile CSI in NATO si in UE.
        Si intebarea pe care nu mai putem sa o evitam mult timp este: cat de departe suntem dispusi sa mergem, ce costuri si riscuri suntem dispusi sa ne asumam pentru a sustrage tarile respective din zona de influenta a Rusiei si pentru a le ajuta sa-si recupereze teritoriile?
        Cred ca luarile de pozitie pe tema razboiului din Ucraina trebuie incadrate in doua categorii:
        1.Blesteme la adresa Rusiei.
        2.Analize privind masurile care trebuie luate (sau mai degraba care trebuie evitate).
        Atunci cand amesteci planul 1 cu planul 2 obtii reteta dezastrului garantat.

        • Depinde pana unde vede Rusia sfera sa de influenta considerata „legitima” . Pentru ca , daca ne luam dupa Dughin care vede uniunea euro-asiatica incluzand si Austria !? , atunci lucrurile nu vor iesi deloc bine

          • Pai pe Dughin l-au dat afara si de la Universitate :)
            Unele din ideile lui i-au fost utile lui Putin pentru a articula o ideologie care sa-i asigure legitimitatea pe plan intern. Dar asta nu inseamna ca l-a luat in serios din punct de vedere al proiectelor geopolitice.
            Mie mi se pare foarte clara sfera de influenta pe care o doreste Putin: spatiul CSI.
            Rusia nu doreste o confruntare cu UE si NATO: din UE vin banii si Rusia e prea slaba pentru a avea intentii agresive la adresa NATO.
            Lucrurile se schimba insa daca Occidentul urmareste integrarea Ucrainei, Georgiei, Moldovei in UE/NATO. Asa cum spuneam, va trebui sa faca o analiza serioasa si sa vada ce riscuri si costuri isi poate asuma.
            Parerea mea e ca un conflict cu Rusia pe aceasta tema nu e in interesul Occidentului.

  4. cccp a proclamat dogma vestica – casatoria pe vecie – si in acelasi timp , pe cea asiatica – supunere vesnica conducatorului puternic !
    cu alte cuvinte, nimeni nu misca in front pentru cel putin 1000 de ani , indiferent ca-i place sau nu si bineinteles ca Romania s-a oferit de buna voie rossiei – aceasta sa faca ce binevoieste cu toate cele ce-i apartin, fara nicio ingradire, in schimbul luminii primite dinspre pamanturile rasaritene !
    exact ca la inceputul omenirii, cand nu se stia de ce dispare Soarele la asfintit !
    se suparase vecinul pe noi si ne penaliza cu lipsa de lumina peste noapte !
    iar cand rusii nu au venit de buna voie peste noi, atunci s-au dus romanii peste ei si i-a invadat , si le-a asuprit tara si poporul truditor !

  5. Imi pare greu de evaluat, in ce masura proiectul de expansiune imperiala este unul real si de mare extensie, sau ,,ocazia” data lui Putin, de a bloca ,,bagareala” UE si a NATO, dincolo de limitele unei logici teritoriale firesti, ale coexistentei cu o Rusie atit de ,,diferita”.
    Daca ar fi vorba de o adevarata extensie imperiala, ea trebuia sa aiba loc pe teritorii vaste, iar nu pe cele de securitate nationala, chiar daca ea este una excesiva, evaluata la nivelul unei Rusii frustrate de incapacitatea de a deveni la fel ca UE, ,,magnetul economic”, pentru fostele tari din URSS.
    Cred ca pina la urma, asta impune (si justifica) atitudinea impaciuitorista a UE, iar nu slabiciunile ei, care sint generate de incapacitatea de a produce,,dezvoltare economica” in unele din tarile apartinatoare.

  6. Domnule Stanomir, scuze ca va inoportunez c-o intrebare mai… cetoasa. In cadrul NATO macar sau in cadrul unor consilieri UE sau membri ai guvernelor UE sau unor politologi de prin SUA lucrurile pe care Dvs. le expuneti nu sunt gandite, formulate? Daca da, as dori o analiza si a motivelor si, de ce nu, al leacului lasitatii europene si, tinand cont de cine e la Casa Alba, a celei americane in relationarea cu Rusia. M-ar interesa sa stiu daca acesti factori de decizie pot fi treziti, daca noi, publicul, putem trimite un semnal, daca cei care conduc acum partea noastra de lume ar putea decide o alta abordare… Cu alte cuvinte, daca lucrurile spuse de Dvs. se stiu, de ce se iau decizii catastrofale pe termen lung?

  7. Cred ca ucrainienii au ales vestul din acelasi motiv pe care l-am ales si noi: prosperitate, bunastare, democratie, civilizatie, libertate… Oferta Rusiei nu este, in contrapartida nici pe departe la fel de atragatoare. Nu ofera bunastare si valorile civilizatiei democratice, ci chiar as putea indrazni sa zic, contrariul: autocratie, opacitatea sistemului de guvernare, coruptie sufocanta, opresiune si control din partea unui sistem care ingradeste libertatea individului samd.
    Solutia pe care o vad eu? Indraznesc sa spun ca este una singura: disparitia sau absortia unuia dintre aceste sisteme de catre celalalt. A inceput poate faza finala a unui razboi dintre 2 mari ideologii si sisteme de viata. Acum lupta este economica, psihologica, maine se va ajunge la razboi militar. Nu pot sa vad alta desfasurare a evenimentelor. Rusia lui Putin nu este pasiva si nu poate astepta sa fie ingradita si inglobata in sistemul vestic al lucrurilor. Va raspunde cumva. De ce se ajunge aici? Tocmai pentru ca exista o diferenta foarte mare la modul de a gandi si percepe lucrurile. Cele 2 sisteme sunt incompatibile.Rusia are un mod de gandire invechit, autocratic demn de sec. XX care nu genereaza suficienta atractie pentru celelalte natiuni sa-l urmeze, ci eventual doar de frica sau din lipsa de optiuni-vezi Kazahstan si alte republici fost sovietice.
    Nu stiu daca liderii europeni gandesc asa dar din experienta istoriei concesiile invita la si mai multa agresiune si tupeu.
    Sper sa ma insel si sa nu fie asa. Sper ca Putin sa fie multumit cu neutralitatea Ucrainei, fara apartenenta la NATO si UE cu o noua Transnistrie in estul tarii.

  8. E o analiza care are meritul de a nu se concentra pe „comunismul” lui Putin sau pe „Putin noul Hitler”. Intr-adevar, Putin nu e niciuna dintre acestea, e, asa cum spune autorul, un autocrat de tip tarist. De tip tarist, pentru ca el vine si dintr-o alta scoala si nu ma refer la cea a KGB-ului (responsabila, desigur, pentru o parte din modul in care s-a format), ci la cea a capitalismului de stat de tip rusesc, o specie aparte a capitalismului salbatic.
    Nu spun asta ca sa dau in capitalism, ci pentru a sti care-s resorturile care-l anima pe Putin si in ce termeni trebuie pusa problema cu el. Putin nu e vreun revolutionar utopic, ca Lenin, sau vreun scelerat orbit de vreo dogma si de propria importanta cum era Stalin, ci un bisnitar calculat, calare pe niste cai imperiali. Ceea ce-l aseamana mai mult cu acestia nu sunt atat pornirile imperiale, cat aplecarea spre materialism, adica spre un realpolitik in care conteaza doar ce ii iese lui din situatia data. Ce are Occidentul de oferit pe termen scurt si tangibil. Cate divizii are Papa? :)

  9. Europ occidentala este prezent o confederatie prospera de indutriasi si negustori vasali ai SUA, putere miitara globala. Daca SUA nu opreste prin tratative expansiunea ruseasca spre vest, Europa-si poate doar cumpara libertatea, „platind” taxa de protectie Rusiei. Solutia este ca Europa sa renunte la texte si sa se organizeze militar spre a face fata expansiunii si santajului Rusiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro