Home » Global / Europa »Sinteze » Citesti:

După Ucraina, Rusia plantează flori și la Damasc. Urmează Armenia, Kazahstanul, Moldova?

Cristian Felea aprilie 29, 2018 Global / Europa, Sinteze
10 comentarii 5,063 Vizualizari

Motto:

Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. (…) Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să mulţumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile. Ştim că avem în dumeavoastră un sprijin de nadejde, când va fi nevoie vom apela![1]

Ion Iliescu

Doctrina intervenției militare active într-o zonă de conflict sau în care se intenționează generarea unui conflict, dar fără ca forța de intervenție să fie asumată oficial de puterea agresoare, nu este una nouă, iar tehnologia sa, așa cum este astăzi cunoscută, a fost o invenție a Războiului Rece. Unii teoreticieni ai artei razboiului o atribuie mai degrabă CIA și exemplifică apoi cu armata privată Blackwater și acțiunile sale din Irak[2].

După capturarea peninsulei Crimea de la Ucraina, unde au acționat celebrele trupe de ”omuleți verzi”, pentru a bloca victoria ”Maidanului” de la Kiev, s-a dovedit că tehnologia de tip asimetric a războiului nedeclarat era extrem de cunoscută și la Kremlin. Dar și revoluția română televizată de la București, din decembrie 1989, și mai apoi modul de acțiune (organizat, de tip paramilitar, cu asistența logistică a forțelor de ordine sau a armatei[3]) al minerilor în iunie 1990, respectiv în ianuarie 1999, în beneficiul unei puteri politice reacționare atașată valorilor de tip stalinist, reprezentată de lideri ca Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, ar fi trebuit să conducă imediat la aceeași concluzie.

În principiu ideea este simplă: puterea agresoare, în cazul de față Federația Rusă, caută să-și proiecteze forța în sprijinul intereselor sale politice pe diferite căi, în diverse teatre de operațiune militară, dar și în zonele de frontieră, atât în baza unui mandat asumat oficial și considerat legitim pentru intervenție, dar și în susținerea unor proiecte neoficiale și nerecunoscute, ci doar eventual clamate prin instrumente de propagandă.

NOUL ȘI VECHIUL IMPERIALISM RUS, DOCTRINA CARE A NĂSCUT PUTINISMUL

Concret, intervenția Federației Ruse în zona din proximitate pe care o consideră sfera sa de influență este legitimată în fața cetățenilor și a comunității internaționale ca fiind o măsură prin care protejează națiunile mai mici și vecine în fața imperialismului promovat agresiv de Statele Unite ale Americii și/sau de Uniunea Europeană. Ideologia sferei de influență nu este doar o teză securitară, ci și o combinație de panslavism și panortodoxie, căreia i se adaugă și teoria protejării minorităților ruse și rusofone din vecinătate.

Pe de altă parte, prezența în Balcani și în Orientul Mijlociu este mult mai sofisticat justificată, într-o combinație de istoriografie mistică (o teorie a destinului salvator, combinată cu nevoia de a proteja popoarele ortodoxe din ținuturile fostului imperiu roman răsăritean) și realism politic; realism care se bazează, evident, pe aceleași teorii ale panslavismului și a opoziției față de imperialismul Occidentului, cu forța sa militară, financiară și a corporațiilor.

La scurt timp după succesul electoral al lui Putin, menit să consacre o victorie simbolică a putinismului ca doctrină viabilă nu doar în Federația Rusă ori în proximitatea sa – adică în Armenia, Belarus etc. -, ci și în Uniunea Europeană, prin victoria regimului putinist al lui Viktor Orban la Budapesta, castelul de cărți de joc conceput de ideologii (de inspirație) ceka[4], ce controlează politica la Kremlin, pare că începe să se clatine.

Mai întâi, deși puternic slăbită de negocierile dure cu Uniunea Europeană pe tema ”Brexit”, Marea Britanie a acționat decis și a mobilizat atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite pentru a transmite un mesaj apăsat Moscovei că acțiunile sale subversive nu mai sunt tolerate. În același timp, pe frontul din Siria, armata SUA, în sprijinul insurgenților anti-al-Assad, a atacat formațiunile de luptă rusești ”Wagner” și a transmis același tip de semnal: ”Mister Putin, is enough!

Atacul cu armă chimică comis de regimul al-Assad asupra conaționalilor săi care i se opun, susținuți de Statele Unite, a primit un răspuns imediat de la o coaliție occidentală ad-hoc, stimulată de Franța impetuosului Emmanuel Macron, căreia i s-a alăturat puterea militară covârșitoare a SUA și cea a Marii Britanii. Putin a fost nevoit să facă un pas înapoi în fața demonstrației de putere a Occidentului; dar mai cu seamă va trebui să digere sporirea prezenței militare franceze în zonă[5], dar și pe cea a Marii Britanii[6].

În scurt timp, Uniunea Europeană a decis să mai facă un pas, invitând Albania și Macedonia (FYROM) să înceapă negocierile de aderare[7], într-un proces în care Serbia are un oarecare avans, dar și multe ezitări. Iar în proximitatea imediată, la Erevan, o revoluție pașnică a reușit, deocamdată, să-l măture de la putere pe cel care a siluit constituția armeană pentru a se eterniza la putere, adică pe Serzh Sargsyan[8] și cere reforme și o tranziție de putere care să accelereze procesul de aderare al Armeniei la Uniunea Europeană.

Nu tocmai neașteptate sunt și veștile (neplăcute) care-i vin lui Putin de la Astana. Nazarbaiev nu mai este liderul fidel Moscovei ca odinioară, motiv pentru care propaganda de la Moscova îl acuză de ezitări care servesc scopurilor Occidentului. Abținerea Kazahstanului, ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate, la rezoluția propusă de Moscova prin care era acuzat atacul recent al coaliției occidentale asupra Siriei, l-a determinat pe Putin să-l contacteze telefonic pe Nursultan Nazarbaiev[9].

Își va activa Kremlinul planul de intervenție pentru proximitate? Propaganda rusă dă semne că intervențiile sunt deja în curs de planificare. Cel puțin în cazul Kazahstanului, presa de propagandă rusă a trecut în revistă o listă întreagă de ”acte de trădare”[10] și a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, ca ”omuleții verzi” să intervină în nordul țării vecine, pentru a apăra orașele în care minoritatea rusă este majoritară[11].

În ceea ce privește Armenia, avem toate motivele să credem că Moscova a fost luată prin surprindere[12] – Erevanul părea să fie capitala care privește cu cea mai mare simpatie și recunoștință către fratele său mai mare. Armenia a fost și este sprijinită de Federația Rusă în conflictul său cu Azerbaidjanul, ori, pentru Kremlin, acest gest de ”prietenie” ar trebui să fie suficient pentru a asigura o aliniere necondiționată a armenilor la doctrina putinistă. Poporul armean și-a permis însă să aibă o altă părere, iar acest lucru i-ar putea costa, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu zece ani cu Georgia.

RUSIA ȘI BIZANTINISMUL, MILENARISMUL CARE AR TREBUI SĂ JUSTIFICE IDEILE PUTINISTE

În ianuarie 2018, cu prilejul sărbătoririi Crăciunului pe stil vechi, patriarhul Kirill al Moscovei și al întregii Rusii le-a vorbit credincioșilor ortodocși pe care îi păstorește despre sfârșitul lumii și, ca o concluzie a discusului eshatologic, i-a îndemnat pe ruși să nu ezite să se prezinte în număr cât mai mare la alegerile prezidențiale, în condițiile în care Rusia este amenințată din exterior[13].

Structura birocratică a ierahiei ortodoxiei ruse a fost mereu un vehicul al ambițiilor imperiale ale Rusiei, care se consideră moștenitoarea de drept și, prin urmare, protectoarea ținuturilor fostului imperiu roman oriental creștin și, deci, a ortodoxismului. Putin și Kirill au redescoperit împreună această doctrină și nu ezită să o transforme într-o armă utilă pentru promovarea ambițiilor ideologilor ceka, preocupați de recuperarea poziției de influență pe care o avea odinioară în lume URSS. Patriarhul Daniel poate fi o mărturie vie a modului în care putinismul privește astăzi lumea ortodoxă[14].

Cronicarul Nestor istorisea cum, la sfârșit de mileniu, cneazul Vladimir al Kievului a ”trimis o solie de <zece bărbaţi deştepţi> la bulgarii-magometani de pe Volga, după care la Constantinopol, capitală Bizanţului, şi, în sfârşit la Roma, la catolici (religia iudaică promovata de nişte înţelepţi khazari a fost respinsă din start pe motivul că ruşii nu vor <să-şi piardă patria precum iudaicii pedepsiţi de Dumnezeul şi risipiţi prin toată lumea>).

Aflând că islamul interzice credincioşilor săi consumarea vinului Vladimir a replicat: <Vinul este o veselie pentru ruşi, nu putem fără el>. Catolicismul a fost respins de asemenea: predecesorii cneazului, inclusiv bunica lui, principesa Olga, care trecuseră la creştinism, <nu acceptau credinţa de la Papa>. În schimb, solemnitatea, fastul şi frumuseţea slujbei religioase de la catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, mărturisită de solii întorşi acasă l-a impresionat puternic pe marele cneaz şi alegerea s-a făcut în favoarea ritului bizantin ceea ce a fost şi firesc pentru că Rusia veche aparţinea spaţiului bizantin.”[15]

De fapt, cneazul Vladimir al Kievului a decis că va creștina și uni regatul său dar fără să ceară vreo favoare Constantinopolului, ci acționând în forță. Prin urmare a atacat în Crimea cetatea Hersones (Korsun), a cucerit-o și apoi a trimis o solie imperiului cerând ca basileii Constantin și Vasile să accepte ca, în schimbul înapoierii suveranității cetății să-i accepte căsătoria cu Ana, sora lor. Acțiunea în forță a avut un scop politic, pentru că nu ar fi fost posibilă căsătoria fără creștinarea lui Vladimir (devenit Vasile, după botezul creștin), urmată de creștinarea forțată a tuturor rușilor din regatul kievean.

Este pilduitor pentru acțiunea politică de astăzi a Moscovei imaginarul pe care își clădește, în ochii poporului rus și a altor națiuni, pretențiile privind exercitarea puterii în sfera sa de influență și de ce atât Ucraina, cât mai ales Crimea sunt și astăzi ”noul Kerson”, motivul cuceririi peninsulei, dar și a prezenței sale militare în Siria. De la Moscova, noul imperiu rus este un ”regat al binelui”, protector al creștinătății răsăritene. Alianța cu Turcia lui Erdogan este, firește, doar o conjunctură.

NOILE TEHNOLOGII DE DUCERE A RĂZBOIULUI SUNT PREFERATELE LUI PUTIN

Strict oficial, prezența rusă în Siria, tradițională de altfel în zonele de coastă, unde Federația Rusă are baze militare de ani buni, se limitează la sprijinul acordat regimului al-Assad pentru a duce războiul împotriva radicalilor islamiști combatanți ai ISIS. Ajutorul implică inclusiv suport aerian sau punerea la dispoziție de tehnică militară pentru trupele guvernamentale, care în mod evident contribuie la menținerea la putere a lui Bashar al-Assad.

Dar scopurile Federației Ruse în regiune nu se limitează doar la acest obiectiv, pe care de altfel îl împărtășește și Iranul, a cărui contribuție cu trupe combatante este mult mai consistentă și deci extrem de preocupantă pentru Israel. Pe bună dreptate, de altfel, pentru că Iranul nu și-a ascuns niciodată obiectivul de a distruge statul Israel și a reda teritoriul și Ierusalimul palestinienilor și islamului.

Federația Rusă încearcă de fapt să joace un rol de contrapondere în raport cu Occidentul în estul Mediteranei și în Orientul Mijlociu, deci strategic țintește o repoziționare ca putere militară globală, pe care în același timp încearcă să o justifice și milenarist, prin misiunea salvatoare pe care Moscova o datorează regiunii și creștinilor.

Baletul diplomatic al lui Vladimir Putin în regiune este unul extrem de complicat, pentru că justificarea milenaristă are neajunsul de a se ciocni de proiectele lui Recep Tayyip Erdogan[16], ceea ce ar ostiliza Turcia, chiar dacă între cele două puteri relațiile diplomatice sunt acum la un nivel care satisface părțile; cel puțin la acest moment Turcia este mai degrabă preocupată de confruntarea cu combatanții kurzi, sprijiniți de SUA, iar Rusia de menținerea la putere a regimului al-Assad.

Ori salvarea regimului de la Damasc nu înseamnă salvarea Siriei ca stat, în granițele actuale, nici măcar în viziunea Federației Ruse. Sergei Ryabkov, ministrul adjunct de externe al Rusiei, nu exclude divizarea țării[17], ceea ce implică faptul că la Kremlin nu salvarea Siriei este obiectivul principal, pentru că nici măcar forțele armate conjugate ale Rusiei și Iranului nu pot opri influența și pozițiile pe care le-au ocupat în teren atât Turcia, cât și combatanții susținuți de SUA, Franța sau de saudiți.

În plus, Israelul este decis să nu permită Iranului să se consolideze în zonă mai mult decât este cazul și a avertizat inclusiv Moscova în legătură cu propria sa linie roșie[18] în ceea ce privește ambițiile regimului al-Assad și obiectivele Hezbollah.

În fața realităților complicate ale zonei, care sunt de altfel dificil de soluționat chiar și după aproape opt ani de război sângeros, Rusia a decis că se poate implica militar în teatrul de război doar în măsura în care poate oricând nega că ar avea trupe combatante terestre prezente în zonă, la fel cum a făcut (și încă mai face) în estul Ucrainei.

Dimitry Utkin, un fost agent GRU cu simpatii naziste și admirator al lui Hitler, a pus bazele unei armate private denumită ”Slavonic Corps”, care este – se pare – susținută financiar prin unul din oamenii de afaceri extrem de apropiați de Vladimir Putin, și anume Yevgeniy Prigozhin. Detașamentele armatei private a lui Dimitry Utkin mai sunt supranumite și ”Compania Wagner”, pentru că fostul agent GRU este un mare admirator al lui Richard Wagner.[19]

Acest gen de armate private, precum ”Compania Wagner”, au început să ”facă afaceri” în Africa, în țări precum Sudan sau Republica Centrafricană. Intervenția rusă în Ucraina, în Crimea și Donbas – faimoșii ”omuleți verzi” – a fost susținută cu elemente ale ”Companiei Wagner”.

În stânga imaginii din foto 1 se poate vedea ”statuia mercenarului rus – crucea Wagner” din autoproclamata ”Republică Lughansk”, care are o trimitere clară la luptătorii ”Slavonic Corps”.

Foto 1

Statuia mercenarului rus

Din Ucraina (stanga) și Siria (dreapta)[20]

După ce Rusia lui Vladimir Putin a decis să se implice în Siria, elemente ale ”Companiei Wagner” au fost deplasate în teren, cu sprijin din partea armatei ruse, pentru a contribui la eliberarea Palmyrei. În acest mod a apărut și a doua statuie a mercenarului rus, absolut identică cu cea din Ucraina, care se găsește în Siria (figura 1, dreapta imaginii).

În toamna anului 2017, luptătorii ISIS au executat doi luptători ai ”Companiei Wagner”, pe care i-a capturat în provincia siriana Deir Ez Zor[21]. Unul dintre cei doi luptători capturați era moldovean din Transnistria – Grigori Turkanu. Așa cum a declarat la acea vreme fratele lui Grigori, Roman Turkanu, luptătorul moldovean a avut mai multe contracte în Siria cu ”Compania Wagner”, înainte de a fi capturat și executat de fundamentaliștii islamiști.

În aceeași provincie Deir Ez Zor, la începutul lunii februarie 2018, aviația americană a atacat un corp de luptători sirieni, care s-au dovedit de fapt a fi combatanți ai ”Companiei Wagner”. Federația Rusă a negat că soldații săi ar fi fost implicați în incident, dar Igor Strelkov, fost ministru al apărării în așa-numita Republică Donbas a mărturisit că: …a fost distrus detasamentul nr. 5 de asalt, un grup de blindate și unitatea de artilerie, și s-a întâmplat în apropierea satului Hisham. (…) …o unitate a fost aproape complet distrusă, a doua zdrobită. Pierderile, în orice caz, sunt foarte apropiate de această cifră (100, n.n.). Potrivit informațiilor mele, au fost scoase două camioane Kamaz cu cadavre.”[22]

Pierderile mari ale ”Companiei Wagner” au dat o lovitură grea tacticii asimetrice a lui Putin pentru Siria, iar Ministerul Apărării a refuzat cu obstinație să facă declarații legate de incidentul de la Hisham. Crisparea, furia și frustrările Kremlinului se pare că au fost decontate de ziaristul de investigații Maxim Borodin[23], insistențele sale pe lângă oficialități și ancheta jurnalistică în care a tratat subiectul implicării armatei private a lui Dimitry Utkin (foto 2) în Siria par să-i fi adus sfârșitul prematur[24].

Foto 2

Dimitry Utkin (dreapta) la Kremlin

Tehnologia (pervertită) de război asimetric a Kremlinului, devoalată odată cu intervenția din Ucraina și ulterior cu acțiunile din Siria, este de fapt ceea ce a preocupat și preocupă NATO și a determinat deciziile luate la summit-ul din Țara Galilor, din toamna anului 2014[25], privind întărirea Flanului Estic.

În Irak, armatele private americane, cum a fost cazul Blackwater, au contractat cu armata SUA preluarea unor servicii/operațiuni post-conflict[26], dar operațiunile au fost oficial purtate și asumate de guvernul Statelor Unite. Vladimir Putin a schimbat însă paradigma războiului odată cu Ucraina, preferând (generic) următorii pași:

(i) Pasul 1 – propagandistic – se formulează atacuri și se oferă pretextul intervenției, pe măsură ce escaladează tensiunea;

(ii) Pasul 2 – militar – intervenția armată nu este asumată de Federația Rusă, iar ostilitățile sunt purtate de mercenari și paramilitari infiltrați în zonă, cu susținerea logistică a armatei ruse, până la preluarea controlului în teatrul de operațiuni;

(iii) Pasul 3 – militar – armata rusă preia controlul pentru scurt timp, sub pretextul protejării populației civile, a minorităților ruse și/sau rusofone;

(iv) Pasul 4 – politic și propagandistic – Kremlinul neagă intervenția armată și declară doar scopuri umanitare pentru prezența sa militară. Totodată justifică necesitatea prezenței militare prin nevoia de a răspunde solicitărilor etnicilor ruși, populație civilă ce ar fi persecutată de elemente fasciste etc. și declară că armata va fi retrasă de îndată ce amenințările privind autodeterminarea populației civile amenințate vor fi eliminate;

(v) Pasul 5 – politic, militar și diplomatic  – Federația Rusă caută să obțină instituirea și menținerea unui statu-quo sfidând dreptul internațional, proiectarea forței fiind susținută de trupe paramilitare susținute logistic și politic de Rusia.

CE ȘANSE ARE MOLDOVA SUB PRESIUNEA PUTINISTĂ?

Republica Moldova este statul cel mai vulnerabil în fața provocărilor planificate la Moscova, chiar și decât Statele Baltice, din mai multe motive. Principalul motiv ține de ezitările clasei politice, dominată de oligarhi extrem de puțin interesați în tranziția politică a republicii către un stat de drept, cu o economie de piață liberă și domnia legii.

Sărăcia endemică, complexul multicultural-etnic și de credințe, dar mai ales conflictul înghețat din Transnistria, care a scos de facto acest teritoriu de sub suveranitatea Chișinăului complică dilema politică în care se găsește Republica Moldova, cel puțin atât timp cât voința politică și determinarea de a găsi soluții pentru alinierea societății la ideea integrării europene lipsesc.

Ultimele sondaje date publicității la Chișinău confirmă că majoritatea cetățenilor republicii, adică circa 52%, sunt favorabili aderării Moldovei la Uniunea Europeană[27], ceea ce implică faptul că inclusiv o parte din populația rusofonă (sau chiar etnicii ruși sunt/) este de acord cu ideea de apartenență la spațiul comunitar european.

Figura 1

Proiectul Novorossia – New Russia

Presiunea pentru o Republică Moldova emancipată în raport cu România și Uniunea Europeană, eventual favorabilă unei integrari avansate cu spațiul CSI, pe care Moscova o exercită neîntrerupt, este înlesnită de clasa politică oligarhizată.

Dacă președintele republicii, Igor Dodon, nu se ferește să-și susțină opiniile pro-ruse și să le promoveze ca program politic, deși societatea, în majoritatea sa, se pronunță pentru aparteneța la ideea europeană, oligarhi de tipul Vladimir Plahotniuc preferă menținerea statului moldovean într-o zonă gri, din care se poate clama ideea de unire cu România sau orice altă țintă politică apropiată de ideea europeană, atât timp cât nu se întreprind pași concreți pentru atingerea respectivelor obiective.

Ori, o Republică Moldova aflată într-o zonă gri permite Federației Ruse să manevreze nestingherită în Transnistria, de unde poate menține în viață atât proiectul ”Rusia Nouă” (figura 1) – cu care amenință statalitatea Ucrainei și securitatea la Marea Neagră și Gurile Dunării -, cât și pe cel al unei federații Moldova-Transnistria, o construcție statală care, dacă ar fi dusă la bun sfârșit, ar fi imposibil de integrat în Uniunea Europeană (un nou Kaliningrad).

SBU, serviciul de intelligence ucrainean, a documentat atent războiul asimetric din Donbas și Lughansk[28], descifrând tacticile prin care Moscova a reușit să creeze și mai apoi să mențină în estul Ucrainei o nouă Transnistrie. Pentru a contracara această tactică, care în timp va conduce la izolarea regiunii Odesa, Ucraina a făcut o ofertă de evacuare a efectivelor și a tehnicii militare aparținând Armatei a XIV-a ruse din Transnistria printr-un culoar special, către granița sa de est.

Principalul scop este acela de a evita concentrarea de forțe paramilitare și elemente ale armatelor private în Transnistria, care, cu sprijinul efectivelor regulate, să execute misiuni de luptă concertate prin care sud-estul Ucrainei să fie scos de sub suveranitatea Kievului și să permită crearea proiectului separatist ”Rusia Nouă”.

În principiu, Republica Moldova ar trebui să fie cât se poate de interesată ca, împreună cu Ucraina, să ”sufoce” administrația de la Tiraspol și să taie orice posibilitate de aprovizionare a efectivelor Armatei a XIV-a ruse din Transnistria; ori paradoxul este acela că, din motive dificil de înțeles, în chestiunea transnistreană politicienii moldoveni decid și acționează în favoarea intereselor ruse[29].

Presiunea putinistă găsește un mediu favorabil la Chișinău, iar acest lucru nu mai miră observatorii atenți ai vieții politice de dincolo de Prut. România, însă, stat membru NATO și al Uniunii Europene, este obligată să își construiască o strategie comună cu Ucraina, pentru e evita infiltrarea în Republica Moldova a elementelor capabile să acționeze conjugat pe direcția Tiraspol – Odesa[30] în favoarea proiectului ”Rusia Nouă”.

”Rusia Nouă” ar transforma Federația Rusă într-un stat vecin cu România la Gurile Dunării, iar Marea Neagră într-un adevărat ”lac rusesc”. Așadar, dincolo de declarațiile sforăitoare din Parlament[31], România are o mai mare nevoie de o Republică Moldova ca stat democratic viabil, în care să domnească legea și care să fie decis să adere la Uniunea Europeană, decât de proiecte unioniste fanteziste. Cel puțin nu înainte ca Armata a XIV-a rusă să fie evacuată din Transnistria.

Ar Putea Vladimir Putin să folosească acealeași tactici asimetrice pentru a păstra în sfera sa de influență, cu orice preț, Amenia, Moldova sau Kazahstanul? Iar dacă o va face, Occidentul – SUA și UE – sunt determinate să-i ofere măsuri de contrarăspuns? Este România – astăzi extrem de fragilă politic[32] – capabilă să își asume misiuni alături de partenerii săi pentru a contribui la salvgardarea unui viitor european pentru Republica Moldova?

Mă tem că viitorul apropiat va pune aceste întrebări la modul imperativ, iar răspunsurile vor modela lumea de mâine în mod dramatic.

NOTE_______________


[1] http://evz.ro/discursul-de-neuitat-pe-care-ion-iliescu-l-a-tinut-minerilor-pe-15-iunie-1990-video.html

[2] http://intelligence.sri.ro/razboiul-si-pacea-vremea-omului-modern/

[3] Cum a reușit să demonstreze Parchetul de pe lângă Înalta Curte

[4] http://www.ziare.com/international/stiri-externe/kgb-istii-care-au-raspandit-teroarea-de-la-plehve-la-putin-827897

[5] http://www.ziare.com/emmanuel-macron/presedinte-franta/dupa-ce-l-a-convins-pe-trump-sa-nu-plece-inca-din-siria-macron-trimite-si-mai-multe-trupe-1511290

[6] http://jurnalul.ro/stiri/externe/marea-britanie-a-deschis-o-baza-militara-in-bahrein-771304.html

[7] http://www.capital.ro/comisia-europeana-albania-macedonia.html

[8] http://adevarul.ro/international/in-lume/primavara-armeana-sargsyan-demisionat-1_5adddaf6df52022f75250b99/index.html

[9] https://rezonans.kz/vse-o-politike/5182-rossijskaya-propaganda-prigrozila-kazakhstanu-majdanom

[10] http://svpressa.ru/politic/article/198766/?150ok

[11] http://www.exclusive.kz/expertiza/politika/13358/

[12] https://www.washingtonpost.com/world/armenias-revolution-enters-new-stage-as-russia-begins-to-take-notice/2018/04/26/028f0fac-4957-11e8-8082-105a446d19b8_story.html?utm_term=.26614e4c6dcd

[13] https://www.google.com/search?q=eshatologia&ie=utf-8&oe=utf-8&client=firefox-b-ab

[14] https://www.romaniatv.net/patriarhul-daniel-primit-de-presedintele-putin-la-moscova_391054.html

[15] Apud: https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/10/31/cine-a-crestinat-rusia-kieveana-si-cum-s-au-crestinat-rusii/

[16] care în mod similar vizează o re-otomanizare atât în Bazinul Caspic (Azerbaidjan și Kazahstan), cât și în teritoriile din nord-vestul Siriei

[17] https://www.hotnews.ro/stiri-international-22404486-nalt-oficial-rus-noi-nu-stim-daca-siria-ramne-singura-tara.htm

[18] https://www.hotnews.ro/stiri-international-22397222-replica-israelului-pentru-rusia-vom-pastra-libertate-totala-actiune-siria-nu-acceptam-nicio-limitare.htm

[19] https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2018/02/23/what-we-know-about-the-shadowy-russian-mercenary-firm-behind-the-attack-on-u-s-troops-in-syria/?noredirect=on&utm_term=.d02f6227681b

[20] http://euromaidanpress.com/2018/02/22/identical-statues-to-russias-wagner-mercenaries-erected-in-syria-occupied-donbas/

[21] https://www.flux24.ro/un-mercenar-rus-de-origine-romana-executat-de-isis-in-siria/

[22] http://www.paginaderusia.ro/strelkov-aviatia-sua-in-siria-a-ucis-circa-100-de-mercenari-rusi-din-unitatea-wagner/

[23] http://adevarul.ro/international/rusia/jurnalistul-investigatie-scris-despre-mercenarii-rusi-siria-murit-urma-unui-incident-misterios-1_5ad4a218df52022f75e52eb6/index.html

[24] Cu numai o zi înainte să cadă de la fereastră, Borodin îl sunase pe un prieten să-i spună că apartamentul său a fost înconjurat de forţe de securitate. „Maxim credea că vor intra (peste el) în curând. Însă, la acel moment, părea că se aşteaptă permisiunea din partea instanţei. Ca urmare, avea nevoie de un avocat. De aceea m-a sunat“, a spus Viaceslav Başkov, notează Euronews. „Vocea sa era îngrijorată, dar nu isterică, nu era băut, aşa că am luat totul în serios şi i-am promis că sun pe cine pot şi apoi revin cu un telefon“, a adăugat el. Numai că, după o oră, Borodin l-a sunat din nou şi i-a spus că a fost o greşeală şi că trupe de securitate ar fi făcut un exerciţiu.

[25] http://cursdeguvernare.ro/document-deciziile-summit-ului-nato-intarirea-flancului-estic-combaterea-razboiului-hibrid-sprijinirea-afghanistanului-post-2014.html

[26] Protecție obiective, protecție convoaie, căutare-scotocire, obținere de intelligence etc.

[27] http://adevarul.ro/moldova/politica/sondaj-52-respondenti-sustin-aderarea-ue-41-sprijina-apropierea-uniunea-eurasiatica-1_5ac4a42ddf52022f7567c9f7/index.html

[28] https://deschide.md/ro/stiri/externe/19337/Interceptari-SBU-confirm%C4%83-%E2%80%9EVagner%E2%80%9D—armata-privat%C4%83-a-lui-Putin-a-luptat-%C3%AEn-Donbas.htm

[29] http://adevarul.ro/moldova/politica/trezirea-iluzie-1_5adc2ccfdf52022f7519e71f/index.html

[30] Conjugat cu acțiuni similare de pe mare, dinspre Sevastopul, și dinspre regiunile separatiste din estul Ucrainei

[31] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/liviu-dragnea-eu-vreau-sa-ne-unim-cu-moldova-902587

[32] Datorită modului în care guvernează coaliția PSD-ALDE

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Bătălia pentru Moldova va fi crâncenă fiindcă atragerea ei spre Vest înseamnă pentru Rusia apropierea SUA+NATO de graniţele sale. Cu Moldova mai este o problemă: UE, dar nici SUA, nu sunt prea interesate să grăbească atragerea Moldovei în spaţiul Occidental. Vest-europenii sunt chiar ostili, nici-un stat european nu a cerut în mod imperativ plecarea armatei ruse din Transnistria. Pe de altă parte, nici oligarhia mafiotă din Moldova nu prea are chef de accederea rapidă în spaţiul UE fiindcă asta ar însemna să fie eliminaţi de la conducerea Moldovei. Ce să facă România aici? Nu prea are ce face, este prea mică pentru un război aşa de mare. Poate însă să mărească valoarea capitalului investit în Moldova şi să ajute financiar şi economic. Pare puţin, pare prea lent, dar timpul curge în favoarea noastră.

    • dorin valeriu spune:

      Cred ca, deocamdata, doar atata putem. Dar hai s-o facem !

    • Cosmin spune:

      Aveți dreptate… până la un punct. UE nu se implică. Intuiția îmi spune că cineva dorește să împingă Rusia mai la est. Ucraina e cheia.

    • Dan_Bruma spune:

      Ai tu curaj sa investesti fara sa fii totusi sigur ca SUA e bine instalata în zona?

    • MIHAI 2 spune:

      Coreea de Sud NU A FACUT NIMIC. Doar s-a pregatit ea insasi pentru marele MOMENT. In rest a asteptat sa se intelega intre ei SUA, China, Rusia si Japonia – iar acum , din cate se vede – nu mai este mult.. Desigur , in Romanua babuinii mai cred si acum gogosile ca liderul comunist din Nord e unul care isi executa adversarii legandu-i la gura unui tun. Totusi omul se va intalni cu Trump si o va lua pe Calea Chinezasca de schimbare a paradigmei economoce.care duce la despartirea de comunism si la apropierea de reunificare. Vor invata o multime de la fratii lor din Sud si mie-n suta ca nu vor transforma lupta anticoruptie intr-o marota / nu de altceva dar si in Coreea de Sud scandalurile de coruptie sunt permanente.
      Saracii din Nord vor fi tentati mai degraba sa importe tehnologie si management gen Samsung, decat sa exporte ei in Sud modele de justitie stalinista cu calus in gura. Lasa ca aia are unde sa supravietuiasca si sa infloreasca.
      Ce ar putea invata Romania din acesta rapida schimbare coreeana ?
      Dar DI ȘE SA ÎNVAȚAM , BRE ! Pai noi suntem membrii UE si NATO , ce sens ar avea sa gandim pragmatic , cand ne simtim atat de bine dand cu batul prin gard la rusi , ca niste baltici nesiguri de identitatea si statalitatea lor.

  2. Apartamentul14 spune:

    Eu zic sa așteptăm sa treacă CM de fotbal( găzduit de Rusia). După aceea vor urma evenimente importante, întocmai ca după Olimpiada de la Soci din 2014 când, imediat după încheierea acesteia, Putin a făcut “vizite” prin Ucraina. Pana la Mondial va fi “liniște și pace” , după aceea Vladimir nu mai are nicio reținere.

  3. DragosH spune:

    Despre asta ce ne puteti spune ? Oare cate sectii vor fi in Romania si UE ?
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-22421627-dodon-spune-trebuie-deschise-150-sectii-votare-rusia-pentru-alegerile-parlamentare-din-moldova.htm

    Drumul Chisinaului catre UE se va opri la Ungheni?

  4. mike spune:

    Sincer, harta aceea imi da fiori reci. Nu-mi pot imagina un astfel de scenariu. Ar insemna sacrificarea statelor estice si alunecarea intr-un nou razboi rece. Deja SUA abandoneaza incet-incet Europa, poate tocmai de teama unui conflict major cu Rusia, care nu mai poate fi oprita in planul ei de creare a Noii Rusii. Poate ca NATO/USA n-ar face fata unui razboi pe scara larga cu Rusia. Nu putem sti asta, insa mie asa mi se pare. Practic, nimeni n-ar castiga din acest conflict, iar Occidentul prefera un razboi rece.

  5. Zev spune:

    Bun textul. In fond, sa spunem ca Dodon in fata unor miscari de strada care depasesc capacitatea de reactie a politiei moldovene, contracteaza Wagner. Companie privata. Pentru restabilirea ordinei publice, si intru protejarea civililor moldoveni. Aia sunt deplasati si desfasurati, preiau controlul obiectivelor cheie in timp ce armata moldoveana sta in cazarmi, si de maine nu se mai vorbeste romaneste in Moldova. Konyetz filma.

  6. Dan_Bruma spune:

    Stau si ma întreb, daca rusii astia sînt asa de simpatici, si de prietenosi si de cultivati si cu toate calitatile posibile, de ce au oare ei nevoie sa fie protejati cand se gasesc printre minoritatile altor tari? Buna întrebarea, asa-i? Sau proasta?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Felea


Cristian Felea

Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor... Citeste mai departe


E randul tau

Dragi Comentatori, apropiindu-ne de sfîrşitul acestei discuţii din care eu am învăţat mult (ş...

de: Szilágyi N. Sándor

la "Scrisoare de suflet românilor indignați despre români și unguri, puțin altfel"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)