joi, martie 28, 2024

Esecul demagogilor: „Antenele” nu pot asasina constiintele

Incotro merge Romania? Cum este posibil ca discursul gaunos, agresiv si vituperant al liderului PNL sa nu fie demistificat, ba chiar sa fie imbratisat si promovat de unii intelectuali? De ce se cade atat de usor victima unor nesabuite mituri populiste? Cum poate fi restabilita normalitatea democratica in conditiile in care se agita la fiecare cinci minute spectrul suspendarii presedintelui tarii, iar civilitatea este expulzata din spatiul public? Exista riscul real al transformarii Romaniei intr-un regim autoritar de tip Venezuela ori Belarus? Mai conteaza identitatile ideologice ori vorbim doar de travestiuri, de oportunisme, de masti, de camuflaje, de noduri de interese transpartinice? Sunt intrebari legitime la care incerc sa raspund in interviul realizat de Daniela Ratiu, purtator de cuvant, Forta Civica Timis.

Daniela RAŢIU: Declaraţi că aţi revăzut recent, în cadrul unui seminar despre dictatori şi dictaturi pe care îl ţineţi la Universitatea din Maryland (SUA), Departamentul de Stiinte Politice, filmul „Downfall” despre ultimele zile ale lui Hitler. Spuneţi că „mecanismul mental al Fuhrer-ului, delirul de persecuţie al Fuhrerului era exact acesta: toţi cei care aveau cea mai mică îndoială privind geniul său erau trădători (v. cazul Moisescu-Chiliman), cretini şi imbecili, instrumente ale propagandei iudeo-bolşevice. Hitler spunea că îşi urmează destinul cu certitudinea unui somnambul”. Forţând analogia, dincolo de profilul politico-clinic al lui Crin Antonescu, care s-a revelat în acest an, posedă acesta abilitatea de a-i ţine laolaltă pe liberali în jurul său, în ciuda uriaşelor deservicii pe care le-a adus liberalilor? Îi conduce spre pieire fără ca aceştia să realizeze ce li se întâmplă?

Vladimir TISMĂNEANU: Personajul Crin Antonescu este histrionic, artificial, strident şi mediocru. Nu are capacitatea magnetizantă a unor Lenin, Mussolini sau Hitler. Nici măcar pe aceea a lui Ceauşescu. Nu este un mare orator, gesturile sale sunt de un neţărmurit ridicol, speech-urile sunt vide de idei. Pe scurt, nu mi se pare că ar avea carismă. Secretul lui Crin Antonescu este talentul de a apăsa pe ceea ce putem numi pedala frustrărilor colective, incontinenţa verbală şi nesăbuinţa afişată cu maximă nonşalanţă. La un ceas istoric când România are o vitală nevoie de responsabilitate, Crin Antonescu personifică iresponsabilitatea militantă. Este o maladie, neîndoios, dar una contagioasă. În rest, să fim de acord, echipa care îl susţine este lamentabilă. Nu doar precară din punct de vedere intelectual, ci şi abulică moral. Puţinii oameni din conducere cu trecut veritabil în PNL sunt de fapt îngroziţi. Pe seniori, deci pe veteranii prigoanei comuniste, El Crin îi ţine în şah, probabil prin intimidare, mituire şi şantaj. Nu stiu ce gândesc cei de la Fundaţia „Horia Rusu”. Bănuiesc că în sinea lor sunt cel puţin jenaţi. În orice caz, ar trebui să fie. În lumea politică a României de azi, trei personaje se comportă fără jenă ca bullies: Felix, El Crin şi Gigi Becali. Nu este de mirare că s-au înfrăţit.L-aş fi pomenit şi pe Vadim, dar el este tot mai irelevant.

Daniela RAŢIU: Atacurile asupra lui Mircea Cărtărescu, asupra dumneavoastră, specializarea televiziunilor de partid în adevărate tribune unde asistăm la cele mai abjecte scenarii de destructurare naţională, schimbările care au avut loc la nivelul ICR-ului, aducerea la comanda acestei instituţii a lui Marga care fabulează senil despre calorifere – toate acestea creionează schiţa parcă cunoscută a anilor 50 când s-a pus pe butuci cam tot ce însemna România cu adevărat. Se repetă istoria?

Vladimir TISMĂNEANU: Nu se poate repeta aidoma. România face parte din structurile euro-atlantice, lumea nu poate fi spălată pe creier pe lungă durată, „Antenele” nu pot asasina conştiinţele. Puciştii sunt corupţi şi ticăloşi, dar, mai cu seamă, sunt stupizi. Toate acţiunile lor dovedesc lipsa de realism strategic, apetit gargantuan pentru putere şi daltonism etic. La acest ultim punct, plagiatorul Victor Ponta este campionul de necontestat. Cazul Marga este teribil de trist. L-am cunoscut bine pe Andrei Marga, am impresia că nu mai este acelaşi om. Reacţii brutale, gelozii furibunde, ameninţări patimaşe, un discurs de o rară agresivitate şi şocant de rudimentar. Nu cred că va rezista multă vreme în fruntea ICR. Răul făcut culturii româneşti în aceste luni este însă imens. Am mai citat un vechi proverb german: „Pădurii îi trebuie o mie de ani ca să crească, este de ajuns o noapte ca să ardă”. Nu mă îndoiesc ca duumvirii piromani şi culturnicul de serviciu Andrei Marga vor fi învinşi, dar preţul pentru aventura pe care au impus-o ţării nu va fi plătit (doar) de ei, ci de un întreg popor. Nu sunt pesimist, văd lumina la capătul tunelului, ori măcar o luminiţă, dar nu vă ascund că sunt îngrijorat.

Pentru textul complet al interviului:

http://fortacivicatimis.ro/2012/11/romania-face-parte-din-structurile-euro-atlantice-lumea-nu-poate-fi-spalata-pe-creier-pe-lunga-durata-antenele-nu-pot-asasina-constiintele-vladimir-tismaneanu/

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Si totusi: cum este posibil, Dle Tismaneanu?!
    V-am mai intrebat asta si nu mi-ati raspuns, ba mi-amintesc ca acum ceva vreme, cand era PDL la guvernare si va puneam intrebari despre catastrofala guvernare Boc si matrapazlacurile portocalii(citandu-va tot delul de matrapazlacuri ale fruntasilor PDL) nu o data mi-ati raspuns ca nu urmariti politica interna !!!
    Ca nu cunoasteti toate acele detalii despre care eu va vorbeam si care faceau prima pagina a presei si TVunilor din Romania !!
    Cum este posibil, Dle Tismaneanu?!
    Cum a ajuns in asemenea hal Romania, Dle Tismaneanu, dupa ce in 2005 romanii au votat in majoritate Traian Basescu si PDL ??!
    Cum este posibil ceea ce vedem acum, Dle Tismaneanu?!
    Care credeti Dvs ca este CAUZA primara a acestei deviatii periculoase a Romaniei, de unde se trag aceste grave deviatii ?!
    Cum a fost posibil ca in ultimii vreo 8 ani sa explodeze efectiv mafiile in toate domeniile si mai ales sa avem implicate nume grele de politicieni din toate partidele, inclusiv bancheri din banci private?
    Romania, scuzati-ma, parca a ajuns Tara Nimanui !!!
    Cum a fost posibil, dle Tismaneanu?!

    • @costica. Cum e posibil sa ….. (numai cu A3)???? Cand la Cocarlati politia nu prinde hotii, inseamna ca au criminalitate zero? si cand incepe sa-i prinda inseamna ca a crescut criminalitatea? Cand DNA a prins plevusca pana in 2006-2007 nu era corpuptie in tara si cand a inceput sa prinda bibanii mari a devenit corupta??? Costica, NU BATE CAMPII, caci s-ar putea sa ti se implineasca ce doresti: un jaf pe scara mare, dar tacut. Si daca nu stii de el, Costica, nu inseamna ca jaful nu exista? „Fericiti cei saraci cu duhul…”.

  2. Se pare ca exista pnl-isti neinregimentati in „Echipa Crin”…
    Nu cunosc ce putere si influenta au acesti stimabili in cadrul PNL la ora actuala, dar ma bucur ca s-au ridicat voci care il taxeaza pe Infantele lui Felix.

    http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/ChilimanRazboiul-ambasadorului-SUA-Merkel-Barroso_0_803919690.html

    Nebunia lui Hitler – surprinsa magistral in Downfall – functiona in ambele sensuri. Spre exemplu, in timpul asediului Berlinului, cazul Generalului de campanie, chemat in bunker pentru a fi executat din simplul motiv ca si-a mutat trupele spre vest cu cateva sute de metri, pentru a le proteja. Hiler daduse ordin ca niciun pas in retragere este acceptabil. Dupa intrevederea cu Fuhrerul, acelasi General este numit de acelasi Hitler comandantul insarcinat cu apararea Berlinului (Armata Rosie se afla e strazile orasului in acel moment). Este memorabila replica Generalului, care dupa numire marturiseste ca ar fi preferat sa fi fost executat…
    Cea mai realista interpretare a lui Hitler in opinia mea, gratie artistului Bruno Ganz.

    • Foarte bun filmul Downfall, merita vazut intr-adevar. Si pentru interpretarea exceptionala a lui Bruno Ganz (care initial nu a vrut rolul – nu-i greu de inteles de ce…) dar si pentru prezentarea istoric exacta a majoritatii scenelor, inclusiv recrearea faimoasei scene cand Hitler ii viziteaza pe HitlerJugend si i se vede mana tremurand la spate – ultima scena in care apare in viata.

      • Interesant este ca scenele au fost filmate in Rusia… cladirile vechi din Sankt Petersburg au reusit sa reconstruiasca foarte bine atmosfera din zona centrala a Berlinului anilor ’40. Un film exceptional.

        • Pentru mine una din scenele cele mai cutremuratoare este discutia Magdei Goebbels cu doctorul SS, momentul in care justifica decizia de otravire a copiilor pentru ca nu vrea sa-i lase sa traiasca „intr-o lume fara national socialism”. Este paroxismul fanatismului, al transei ideologice. Apoi, Goebbels insusi, posedat, transpus, maniac. Nu mai vorbesc de scenele apocaliptice ale dansului din bunker, sub bombe. Simon Sebag Montefiore a scris acum vreun an in „New York Times” un excelent articol despre cum sfarsesc dictatorii.

  3. Domnule Tismaneanu,
    La articolul anterior v-am adresat trei intrebari care erau deranjante pentru dumneavoastra si care in mod evident n-au aparut, nemaivorbind sa raspundeti la ele. Constat ca va faceti norma de articole, indiferent de subiect sau de reactia celor care le citesc. Am crezut ca aceasta platforma Contributors reprezinta un schimb de opinii pe subiecte de larg interes. M-am inselat. Sunt unii care-si publica opiniile, aproape totdeauna anti USL, in care dumneavoastra ocupati o pozitie de varf si din cand in cand se accepta si pareri contrare. Tema de mai sus este absolut fara importanta si prezentata intr-o maniera sub nivelul dumneavoastra. Chiar atat de jos ati coborat ? Sigur ca nu va aparea acest comentariu, dar n-ar fi o surpriza. Daca voi mai interveni promit sa va aprob in tot ce veti scrie. Stiu ca asta va face bine.

      • domnule Tismaneanu, inteleg ca ati avut de curand un conflict de idei cu dl Rogozanu, dar pe Vox Publica sunt si autori buni, precum Alin Fumurescu sau Andrei Pantu..

        • Se poate, dar cu o floare sau doua flori nu prea se face primavara :)

          Apoi, cred ca folositi, cu gentilete, o hiperbola. „Conflict de idei” cu dl Rogozanu? Sa fim seriosi. N-am facut decat sa mentionez, citand textul sau, ca a scris intr-un mod inacceptabil despre ambasadorul Statelor Unite. Ni plus, ni moins.

      • Cesa-i faci?! Au si ei contributorii lor: pare ca astfel de platforme sunt create doar pentru cei ce au deja convingeri.

  4. Un agitatorism de moda veche si penibil. Probabil ca asa se vede Romania prin geamul incetosat de vremuri, din biroul de la Washington. Sau poate nu geamul este de vina, ci prafuita filosofie politica, din secolul trecut, din care continuati sa va adapati cu obstinatie discursul. Sindromul pe care il acuzati la altii il internalizati in modul cel mai profund, prin tentativele de inghetare a unui prezidentialism impopular, idiosincrazie pentru alternativa democratica, dispret fata de „tirania majoritatii”, mania persecutiei, de profet neinteles, anatemizarea adversarilor politici si a intelectualilor care-si pastreaza libertatea de gandire, care cel putin pe ultimii nici macar nu-i mai mira, in urma descifrarii limbajului dublu, construit cu ajutorul alfabetului orwellian. Nu stiu daca traiti cu adevarat in trecut sau doar incercati sa abateti atentia de la prezent, dar asasinii de constiinte au fost in voga in veacul trecut, acum sunt la moda asasinii economici. Daca tot vorbiti de duumvirii Crin Antonescu si Victor Ponta, ingaduiti-mi sa va fac cunoscut un secret al lui Polichinelle privind existenta unui alt tip de duumvirat, cel dintre ambasadorul-jucator Mark Gitenstein si propagandistul Vladimir Tismaneanu. Ceea ce ma mira insa, in mod sincer, la acesti duumviri este pretentia lor utopica de a ramane imaculati, dupa ce au ales sa imbrace armura de luptatori si sa coboare in mocirla din arena politica romaneasca!

    • Poate ne spuneti ce intelegeti „prafuita filosofie politica”. Va referiti cumva la Hannah Arendt, Raymond Aron, Isaiah Berlin, Leo Strauss, Daniel Bell, Judith Shklar, Leszek Kolakowski, Pierre Manent, Marcel Gauchet? Cat priveste ideea unui duumvirat intre ambasadorul SUA si mine, ea mi se pare de un haz irezistibil. Oricum, ma bucur ca raspunsurile mele la intrebarile Danielei Ratiu v-au provocat aceste reflectii. Macar nu v-au lasat indiferent :)

    • @FP. Tu chiar crezi ca ambasadorul USA face altceva decat sa respecte in cel mai mic amanunt politica OFICIALA a USA? ca face/spune altceva decat zice Departamentul de Stat? ca face/spune ceva esential diferit de precedentii ambasadori (Taubman, Guest)???? Daca nu-ti place ce gandeste USA, sau scrii o scrisoare trista catre Casa Alba sau catre Kremlin. Nu garantez ca vei avea vreun raspuns. PS. si daca ti se pare ca ambasadorul unui presedinte democrat e dur, asteapta-l pe cel republican……..

      • Iar daca ambasadorului USA nu-i place ce gandeste Romania face o scrisoare trista catre Bucuresti sau catre Bruxelles … mi se pare echitabil!

  5. Dvs, Dle Tismaneanu nu sunteti pesimist, in schimb romanii sunt printre cei mai pesimisti oameni din lume !!!’
    Ce va spune asta ??!!!

    „Românii – printre cei mai pesimiști din lume

    Românii sunt printre cei mai pesimiști oameni din lume. România a adunat doar 60 de puncte în clasamentul Nielsen al încrederii consumatorilor din întreaga lume în viitor, clasament actualizat în al treilea trimestru din acest an, informează agenția bulgară de presă Novinite.
    Mai pesimiști sunt doar grecii, cu un index Nielsen de 46 de puncte. Bulgarii sunt ceva mai optimiști decât noi – 64 de puncte.
    Cei mai optimiști sunt indienii, indonezienii li filipinezii.
    În Europa , văd în roz elvețienii, belgienii și norvegienii.”

    http://jurnalul.ro/stiri/observator/romanii-pesimisti-clasament-nielsen-627879.html#

  6. Mai vede careva luminita de la capatul tunelului ??!!!

    Vezi articolul din Romania libera !!!

    „Radiografie. Portret al unei economii subdezvoltate şi atipice
    România, victima favorită a unei noi crize europene

    Frumoasă pe afară, dar putredă pe dinăuntru. Concluzia privitoare la economia noastră rezultă dintr-o radiografie pe care i-au făcut-o economiştii autohtoni.

    Evaziune, datorii mari pe termen scurt, rata de ocupare la minimul european, taxe sociale mari, plătite însă de prea puţini, exporturi dezechilibrate şi prea puţin vizibile în PIB, economisire internă fragilă, companii ce nu se pot finanţa decât prin credit, politici macroeconomice eronate sunt doar câteva caracteristici ale economiei noastre identificate în raportul „Reevaluarea modelului de creştere economică în România- lecţii şi consecinţe ale crizei” prezentat luni de către Ionuţ Dumitru, şef al Consiliului Fiscal, în cadrul unui seminar ce a avut loc la BNR.

    Datoria publică. Mică, însă ameninţătoare
    Rezervele valutare. Un sac fără fund?
    Forţa de muncă. Avem „argintul” la rata mică de ocupare
    Fondurile europene. Şi aici ultimii
    Exporturile. Cea mai mică pondere în PIB
    Bugetarii. Rămân numeroşi
    Veniturile statului. Cele mai mici din UE
    Explicaţia e evaziunea fiscală. Aceasta „este estimată undeva între 10 şi 15% din PIB. Dacă s-ar colecta doar 30% din evaziunea fiscală, România ar avea acum excedent bugetar”, afirmă economistul. După Bulgaria, România are o a doua economie „ascunsă” a UE ca pondere în total, respectiv 30% din aceasta, pondere de patru ori mai mare decât, spre exemplu, cea din Austria (7%). ”
    http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/romania-victima-favorita-a-unei-noi-crize-europene-282668.html

    Evaziunea fiscala tine de VOINTA POLITICA !!
    Curat modernizate si reformate institutiile statului roman, nu ??!!!!!!!!

    http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/romania-victima-favorita-a-unei-noi-crize-europene-282668.html

  7. Stimate domnule Tismăneanu,

    Aveți tendința să vedeți o anumită tabără prea în negru. În comparație cu Ighaș, Botiș, Băsescu- Crin este un intelectual adevărat. Da, dacă PD-Lul era condus de dl.Voinescu, dl. Preda sau de persoane de alura dvs.- mai vorbeam. Dar discutăm de niște oameni de relativ bun simț (Doamne Ferește, nimeni nu-i cere lui Crin să aibă carisma lui Lenin- am avea dificultăți mari de tot) comparativ cu medicoritățile care ne-au guvernat. Lăsând deoparte pseudo-guvernul MRU ( pentru că n-am avea ce să cârcotim- au stat extrem de puțin la putere) din guvernele Boc putem identifica doar 2 intelectuali adevărați și de valoare- dl.Funeriu- și dl. Șeitan- care a stat foarte puțin pe funcție. În rest, să ne scuzați dar ultimul PSD-ist persoană publică e de preferat lui Ighaș sau Elenei Udrea.

    • Chair si un plagiator dovedit? Nu cred ca are sens sa reluam discutia. Numirile la educatie au fost catastrofale. Despre doamnele Andronescu si Pivniceru ma abtin. La ora actuala, carisma in zona PNL a fost adjudecata de Gigi Becali :)

      • sehr geehrter herr professor,

        va rog respectuos sa-mi deslusiti si mie si cititorilor dumneavoastra care ar fi problema cu doamna pivniceru. in afara ca s-a urcat intr-o masina care nu era condusa de proprietarul ei.

          • Domnule Tismaneanu, va rog nu-l bagati in seama pe frank g. schmidt. E doar un postac plictisit din Austria, care comenteaza pe toate forumurile si rastalmaceste tot ce se poate rastalmaci in favoarea PNL-ului. Nu are pic de logica, si nici nu vrea sa aiba logica, e plin de diversiuni.

            Orice om normal a vazut cum s-a urcat actualul Ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, in masina lui Andrei Nastase, fiul actualului detinut Adrian Nastase…

            • usor cu Austria, daca nu cumva Ferentari s-a mutat langa Graz. Frank Schmidt, diplomat in dezinformare, utilizeaza un nick menit sa-i dea credibilitate. In rest zbiara marxism-leninimsul din el la fiecare fraza.

      • Stimate domnule Tismăneanu,

        Ca de la obsedat de istorie la istoric profesionist îmi îngădui să vă amintesc doar 2 maxime- apărute cu mult înainte de orice fel de guvern post- comunist. Bismark :” a fi român este o profesiune, nu o nație…”. Poincare (viitor președinte al Franței- la vremea respectivă avocat): ”Aici suntem la porțile Orientului unde se aplică cu totul alte legi….

        • Poate verificati citatul din Poincaré. Daca memoria nu ma inseala, suna cam asa: „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère”. Este, cred, motto-ul „Crailor de Curtea Veche”. Imi cer scuze pentru pedanterie. Noi traim acum revenirea celor numiti de Monica Lovinescu „trepadusi de Curte Noua”.

          • Agreed, cu comentariul ca acea curte, nici macar noua nu se mai poate numi, au trecut >10 ani de-atunci….eu ma uit la Crin si-l vad pe Ceausescu, in toata splendoarea lui Ceshcutza, cata era, pe atunci (nu sunt de acord cu dvs ca n-are carisma, in ciuda ridicolului – si Ceausescu era uneori teribil de ridicol, zic eu). Crin/Ceausescu, adica nimic nou, de fapt. Inca o copie a unei copii a unei copii, copy/paste, daca preferati. Ar fi interesant de facut odata si discutia asta, de unde ne vine oare noua, romanilor, acest „mal roumain” (to call it so), „neantul balcanic” cum ii spunea Cioran, de unde vine si unde se duce? Poate fi anihilat, se poate lupta cu el, scapa de el? Ar fi un (alt) articol pe care va invit sa-l scrieti, odata, candva, ar fi cat se poate de actual. „balcanic nothing”, eu zic ca suna bine si ca nume pt. o marca de mini-radiator, daca imi (mai) permiteti (inca) o gluma.
            Ca eu unul, nu mi-as mai permite, vazand ce se intampla. Parca mi-as trage singur o palma, sa zbor pana in Fr/UK/DK/DE/etc.

    • @ Andrei George

      Am intilnit frecvent marota asta cu Antonescu intelectual si culmea, la cadre didactice din mediul universitar romanesc, ceea ce mi se pare inspaimintator. Pe d-voastra v-ar linisti cu ceva daca, fiind intr-un avion in plina furtuna ati auzi un pasager spunind ca, fiindca pilotii nu-s intelectuali, acestia ar trebui schimbati chiar in timpul zborului? V-ati mai relaxa macar cu putin daca jumatate dintre pasageri ar fi de acord cu punctul acesta de vedere?

      Ca si pilotii, politicienii ar trebui sa fie profesionisti. Iar in general, pentru a judeca performantele politicienilor sint necesare teste si intrebari. Privitor la performantele lui Basescu si Antonescu, iata doar citeva din posibilele intrebari test:

      Care dintre politicieni vi se pare mai competent? Basescu sau Antonescu? Argumentati.
      Care dintre politicieni exprima mai coerent idei cu sens si la obiect? Argumentati.
      Amintiti cel putin trei fapte politice importante dar si benefice pentru Romania sau pentru colectivitati mai mici in cazul fiecaruia?
      Discursul carui politician dintre cei doi, va duce mai aproape de ideologia groasa? Argumentati.
      Care dintre cei doi politicieni va pare mai stabil emotional? (n-am zis mai iresponsabil sau mai cinic, ci pur si simplu mai stabil) Argumentati.
      Care politician dintre cei doi vi se pare mai corect? Dar mai onest? Argumentati.
      Care dintre cei doi vi se pare mai sirguincios? Argumentati.
      Despre care dintre ei puteti spune ca lucreaza mai bine intr-o echipa? Argumentati.
      Care dintre cei doi credeti ca practica mai bine o meserie?

      N-am pus intrebari de tipul „Care politician a consolidat stabilitatea Romaniei, chiar si pe timp de criza internationala?” pentru a nu-l defavoriza pe cel fara experienta.
      Asadar, nu-i musai ca intelectualii sa faca politica: fiindca daca politicienii se revendica de la intelectualii autentici, atunci lucrurile vor merge spre bine. Pina una alta, spre cinstea sa, presedintele Basescu s-a revendicat si se revendica de la intelectuali ca Patapievici, Cartarescu, Plesu sau Liiceanu – amintiti-va, asa a fost posibila condamnarea comunismului. S-a spus deja, nu intelectualii amintiti sint ai lui Basescu, ci Basescu este, daca vreti, al intelectualilor, mai precis le urmareste nu atit personalitatile, cit ideile: numai in mintea propagandistilor intelectualii pot si trebuie sa fie subordonati politicienilor, asa gindeau comunistii. Trasatura esentiala a unui intelectual e libertatea de gindire. Or, propagandistilor tocmai asta le este cel mai nesuferit. Anume ca exista oameni care gindesc liber. Si n-am avut nici o clipa senzatia ca Patapievici, Cartarescu, Plesu sau Liiceanu n-ar mai fi liberi, liberi macar de ideologia groasa: amintiti-va, oamenii astia nu sint membri de partid. Vladimir Tismaneanu, care pentru multi trece drept „devotat cauzei” nu e totusi membru al nici unui partid: implicarea sa insufletita eu o pun pe seama faptului ca, nefiind prezent, simte nevoia sa ajute si sa compenseze, si as zice ca o face admirabil: s-a impregnat de spiritul american si se implica fara rezerve, nu se multumeste cu simpla si facila circoteala tipic romaneasca – iertati-ma domnule Tismaneanu ca trebuie sa reiau evidente.

      Sa gindim putin impreuna: daca Iisus vine si spune ca femeia usoara s-a pocait, nu inseamna ca Iisus a fost cumparat de femeie, ci ca femeia i-a urmat invatatura. Mai mult, daca femeia recade in pacat, nu inseamna citusi de putin ca Iisus a gresit cind a spus ca e iertata. Acesta este si raportul corect dintre politicieni si intelectualii nostri de marca. Intelectualul este invatatorul, nu cirmuitorul. Ginditi-va putin, doar cei de rea-credinta pot vedea in recunoasterea caracterului ilegitim si criminal al comunismului un fapt reprobabil. Putem discuta despre faptul daca cei care au pus umarul la infaptuirea raului s-au cait sau nu, dar era foarte important ca raul sa fie recunoscut ca atare: fiindca in orice fel de demers al caintei recunoasterea raului este primul pas. Ii banuiti cumva de onestitate pe cei care critica cu vehementa acest prim pas, sub cuvint ca cel care i-a dat glas este presedintele tarii, la rindu-i unul dintre milioanele de fosti comunisti?
      Nu stiu daca va dati seama, dar ati fost manipulat exemplar: fiindca ati ajuns sa-i credeti pe propagandisti, ca adica trebuie sa alegeti intre intelectuali si politicieni. Dar atunci va trebui sa va hotariti intre
      Gabriel Liiceanu si Andrei Marga
      Dan Tapalaga si jucatorul din prima liga, S.R.S., intre
      Patapievici, Mihaies, Radu si Hasotti, Diaconu sau Fenechiu, intre
      Tismaneanu si Zoe Petre, intre
      Sever Voinescu si Dan Sova, intre
      Neagu Djuvara si Dinu C. Giurescu, intre
      Mihai Razvan Ungureanu si Victor Ponta, intre
      Daniel Funeriu si Ecaterina Andronescu,
      Teodor Baconschi si Crin Antonescu,
      Mihail Neamtu si Titus Corlatean,
      ca sa rezum, aveti de ales nu intre Basescu si Antonescu, ci intre Plesu si Felix.

      • Va multumesc pentru substantialul comentariu. M-ati crutat de un efort de a demonstra de ce El Crin nu este un intelectual, oricat s-ar stradui Zoe Petre si Daniel Barbu sa-l unga „print al spiritului” :) Nu vreau sa sun arogant, dar distanta dintre El Crin, un belfer fara opera si neterminat in fond ca studii, si un Teordor Baconsky ori Cristian Preda este de ani-lumina. Repet, ma refer la Crin, nu la sustinatorii sai cu background academic real.

        Am intrat pe blogul Dvs si am gasit texte foarte interesante. Ofer aici linkul:

        http://r-muresan.blogspot.com/

      • Domnule Mureșan,

        Dacă v-aș spune că sunteți plicticos și neinteresant ați avea probabil impresia că vă jignesc. Dacă ne referim însă la cazuistica dvs. de doi bani jumate cred că majoritatea celor din această țară- care nu-l plac pe Băsescu- sunt mai motivați în opiniile lor decât dvs. cu argumente de genul ”câți îngeri pot sta pe un vârf de ac”. V-ați manifestat logoreea fără a observa un lucru foarte simplu- acela că avem nevoie de un președinte decent- care poate fi Crin Antonescu- nu de un mitocan jucător de barbut (pentru că dl.Guvernator a jucat din păcate doar barbut în cursul celor 8 ani de mandat- niciodată un sport cât de cât constructiv). Asta e tot și e foarte simplu- dacă vă străduiți să gândiți măcar un pic veți vedea că dl. Crin va fi exact ceea ce așteptăm de la el- un președinte decent.
        PS:Sper că acest comentariu va apărea- nu de alta dar e păcat să-l lăsăm pe dl. Mureșan fără un răspuns normal la filipicile avocățești (de tribunal Dorohoi) ale domniei sale.

        • Comentariul a aparut. Ingaduiti-mi sa ma delimitez fara echivoc de tonul si de adjectivele pe care le folositi. Nu este corect sa va referiti la un partener de dialog in termeni de „cazuistica de doi bani”, „logoree”, „avocat de Dorohoi” etc By the way, ce este asa de compromitator in a fi avocat de Dorohoi, de Botosani, de Alexandria, de Zalau etc? Cat priveste angajamentul d-lui Antonescu in favoarea decentei publice, poate ii intrebam si pe Adriana Saftoiu, Vlad Moisescu, Dan Grigore etc etc

          http://www.contributors.ro/cultura/crin-antonescu-dan-grigore-si-problema-onoarei/

          Ii indemn cititorii acestui forum sa se ocupe de subiectul central al articolului.

          • Stimate domnule Tismăneanu,

            Trebuie să recunosc- deschis- că sunteți unul din cei mai democrați moderatori care publică în Contributors. Jos pălăria, lăsați să treacă și comentariile defavorabile. Revenind la chestiune- am exact aceeași dorință ca și dvs.- am trăit ceva mai puțin în comunism- respectiv 28 de ani- dar nu vreau să mă întorc acolo. Și teama mea cea mare nu este legată de un partid sau altul acuzate de dușmani că ar fi comuniste (nici vorbă, nici măcar pentru PSD- pentru că toate partidele noastre- fără excepții- respectă îndemnul- decent- a lui Casimir Perrier- de pe la 1848 dacă nu mă înșel , ”Îmbogățiți-vă” le spunea el membrilor parlamentului francez). Mie mi-e extrem de frică de omul providențial, personalitatea neapărat necesară, etc., etc., etc.- adică de purtarea și aptitudinile dictatoriale ale dlui. Băsescu. Dvs. care nu stați aici perioade mai lungi probabil că nu le simțiți- dar de 8 ani noi cam simțim cum dl. Băsescu știe toate despre tot și ne-ar întoarce cu drag în epoca Kondukătorului, Kârmaciului (că oricum a cârmit și el), etc. Dacă adăugăm la dl.Băsescu o populație care din motive strict reale nu are experiența unei piețe concurențiale și care este dispusă să creadă că ”eu știu ce e mai bine pentru România”- ne întoarcem exact la anii 1988 și la Ura, Ura. Care a și avut loc prin provincie- dacă e să ne amintim de băile de mulțime organizate de dl. fost primar SOlomon.

            • @andrei george. De ce am eu impresia ca tocmai postarea ta e in spiritul lui Ura, Ura? Dar remarca ca: ” marea adunare populara” de pe stadion a fost a USL nu a lui TB, Martin Schulz nu a absolvit nici bac (deci nu e un „must have”) si n-ati infierat nimic si ca un skiper nu carmeste vreodata. In rest, ura ta viscerala (subventionata sau nu) nu a costruit vreodata ceva, la fel cum atacurile la politica USA (glasuite de un ambasador) nu amelioreaza relatiile cu USA -mai ales daca vine Mitt Romney la Casa Alba. Sau poate deteriorarea e de fapt scopul?

        • @ Andrei George

          Va multumesc pentru raspunsul d-voastra „normal”. Fiti linistit. Sint obisnuit sa trec drept plicticos si neinteresant, ma ocup de ecuatii.
          Textul meu cuprindea doar doua referiri la Iisus. Daca trimiterile la Iisus va irita, puteti intelege ca vorbeam de un invatator. De asemenea, cuvintul ‘pacat’ se poate inlocui cu ‘greseala’. Procedati la inlocuire ca si cind ati avea de-a face cu o ecuatie.
          Regret ca argumentatia mea a fost lunga si ca v-a iritat intr-atit incit s-o numiti logoree. Regret, de asemenea, ca nu pot lua iritarea d-voastra drept argument. Cit despre antipatiile fata de presedintele Basescu, motivatiile sau opiniile anti-basesciene, acestea nu pot servi drept argumente, indiferent de taria lor. Inchipuiti-va oroarea ca pentru cineva ca mine, nici macar votul nu se poate constitui in argument. Si iertati-ma, dar nu va cred cind spuneti ca aveti nevoie de un presedinte decent: motivul este evident, d-voastra nu sinteti decent cind va exprimati in legatura cu actualul presedinte. Iar promisiunea d-voastra (fara acoperire), ca Antonescu va fi un presedinte decent nu-mi este de nici un folos.
          In fine, ma simt onorat ca m-ati luat drept avocat al unui intelectual de marca, cum e domnul Tismaneanu: d-voastra insa nu sinteti in pozitia de a numi un avocat al dinsului. Cit despre tribunalul de la Dorohoi, daca acolo se argumenteaza si se aplica legea, atunci Dorohoiul nu e cu nimic mai prejos decit Bucurestiul sau Washington-ul.
          Sa stiti ca nu ma supar daca ma lasati fara un raspuns „normal”.

        • @ dl. Andrei George

          La Dorohoi nu este (si nu a fost) vreun tribunal –tribunalul (un nivel peste judecatorie) se afla la Botosani , situat pe bulevardul Eminescu , unde sinteti invitat oricind pentru o „vizita de lucru”.
          Serios vorbind, nu inteleg de ce aceasta zona din nordul tarii (inclusiv Dorohoi) e folosita totdeauna cind e necesar a da o nota de bascalie,ironie,persiflare, etc. Enescu s-a nascut la Liveni (Dorohoi) si nu in Oltenia. Ciprian Porumbescu la Stupca si nu la Strehaia . Ca sa nu mai zic de Iorga, Eminescu,Bancila, Pompeiu , Calimachi (printul rosu) si atatia altii. Scuze pt. off topic, dar e pacat a folosi drept standard „Giga” tocmai o zona care a excelat cultural in particular si intelectual in general.

          • Stimate domnule Lecter,

            Dvs. și dl. Mureșan sunteți surse inepuizabile de amuzament. Parol. Dl. Mureșan și-a închipuit că spuneam că ar fi avocatul dlui. Tismăneanu. Cu totul aiurea. Ceea ce am afirmat este că exprimarea domniei sale este exact ca a unui Cațavencu de Dorohoi….

            • Nu eu sint sursa de amuzament –dvs. va amuzati folosind Dorohoi (Botosani) drept etalon pentru ridicol . De ce nu folositi un altul ? Daca cei din zona ar citi ce scrieti (re. Dorohoi ,pt. ca in rest la multe comentarii sint de acord cu dvs.) poate s-ar simti ofensati. Nu sint in acea zona acum, dar o cunosc bine si zau nu se merita. Inteleg ca sinteti nascut in ’61 –poate va amintiti ca la olimpiade erau multe performante deosebite obtinute de elevi din acea zona. Acum,sa fiu drept, am vazut nedreptati flagrante si injustitii grave in sistemul judiciar BT , dar altfel oamenii sint gigea , adica de treaba . Ma gindesc poate sa faceti trimitere la olteni,cu alta ocazie similara.

      • Buna expunerea!
        Imi aduce aminte de vremuri ce le credeam apuse: cand, student fiind, voiam sa intru in Bolta Rece sa degust un pa’ar de vin, ospatarul imi infingea intai sub nari o chiftea prajita si rasprajita. Pentru a-si desface produsele indoielnice de macelarie nu exista alta sansa decat s-o ofere „la pachet” cu rafinamentul oenologic.
        Cam asa si cu expunerea asta: daca vreau sa lecturez Liiceanu, trebuie sa-l votez pe Basescu.
        Problema e insa ca niciodata cand ceream o chiftea, nu capatam si vinul „supliment”.

  8. Media-cratia romaneasca nu ar putea indobitocii chiar atat de mult boborul elector,daca cei care sunt dispusi sa spuna niste adevaruri,ar fi cu adevarat responsabili si COMPETENTI (ce oameni credibili arunca opozitia in dezbaterile publice ?)

  9. No bun, sa presupunem ca m-ati convins, USL e „nasol”, propaganda Antenelor e „nashpa”, etc.
    OK, si alternativa ar fi? Ca tocmai ce ma lamentam la un articol al lui dom’ profesor/candidat Vlaston ca la mine in judet „schimbarea” ARD este fix cu aceiasi candidati care sunt actualmente parlamentari PDL! Deci???

  10. Găsesc fascinant procesul de transformare a oamenilor din victime în călăi, referitor la conştiinţe.

    Un exemplu perfect este Mircea Diaconu. Din artistul care simboliza sub comunism rezistenţa împotriva viciilor induse de regimul totalitar(Mere Roşii) a ajuns un simbol al rezistenţei unui sistem corupt pentru vicii personale, incapabil să abandoneze rolul de parlamentar.

    E adevărat a fost doar un rol , pe care remarcabilul Alexandru Tatos( un regizor despre care din păcatte se vorbeşte prea puţin astăzi , care putea spune adevărul prin intermediul peliculei într-o vreme când nimeni nu îndrăznea să spună nimic)

    Alexandru Tatos 20 mai 1973:

    ” sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică – mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele…”

    • Avatarul domnului Diaconu nu ține neapărat de registrul spectaculosului. Eu, de pildă, îl prețuiam ca actor și mă bucuram să descopăr la el – cu prilejul câte unui interviu sau exercițiu de opinie – o firească civilitate a limbii, un ton și un tonus persuasive, o plauzibilă energie civică. La scurt timp, am putut să observ că profesionistul Diaconu făcea tot mai dese salturi din ecuson. Vorbea mai mult despre partide, legi și guvern decât despre artă și har, se simțea tot mai bine și mai îndreptățit în postura de lehămetuit volubil, se încrunta în exces și se lăsa anturat de haimanalele politice ale Opoziției, alături de care a început să simtă că poate depana patria. Actorul de altădată devenea, vizibil, un robust activist, o flașnetă nervoasă cu pedigree artistic, un combatant de platou. Ce l-a stricat? Cam ce l-a smintit și pe Puric, pe altă linie: senzația că măiestria de ramură legitimează orice veleitate deviantă. Întrebat tot mai des despre pensii, industrie, educație și diplomație, actorul își inventează o misiune utopică și un portret hiperbolic. Nu mai știe la ce se pricepe și la ce nu se pricepe, unde are expertiză și unde e lipsit de instrumentar și de chemare, câte prune are în straiță și care prune i se refuză… În fond, Mircea Diaconu e victima unui prost dialog cu sine: cu aura sa reală, cu limitele proprii, cu daimonul său lăuntric.

      • Nici dl Puric, nici dl Diaconu nu sunt unici. Deloc. Amandoi cred ca popularitatea tine loc de competenta si ca o data ce lumea te aplauda intr-un domeniu (altfel foarte onorabil, dar destul de ingust) inseamna ca de fapt te pricepi la (aproape) orice si ca, de fapt, tu ai intotdeauna dreptate.

  11. BREȘĂ:

    Nu ieșim nițeluș din grimasa dedicată manejului politic? Știu o secvență agreabilă despre eros și clișee…

    (E off-topic, admit, dar nu te întâlnești în fiecare zi cu Badiou sub prestația profesorului Tismăneanu. Și nici dânsul nu e într-atât de neînduplecat ideologic încât să refuze o „gustăricăˮ din polul opus. Mai ales că e duminică….)

    • Tot pentru a iesi din clisee, propun un pasaj dinr-un interviu realizat in 1997 cu Agnes Heller, candva cea mai aporpiata colaboratoare a lui Georg Lukacs, ganditoare radicala si disidenta, astazi mult mai sceptica la capitolul universalimsului redemptiv. Este vorba de destinul modernitatii (politice, estetice etc). La conferinta NEXUS care va avea loc la inceputul lunii decembrie 2012 la Amsterdam, Agnes Heller urma sa poarte un dialog cu Slavoj Zizek, programat sa prezinte the keynote address. Din pacate, am aflat chiar ieri, Zizek nu va mai putea participa din ratiuni de sanatate.

      https://www.nexus-instituut.nl/nexus-activities/109-how-to-change-the-world

      Csaba Polony: Could you elaborate on why you believe that modernity did not fail?

      Agnes Heller: Yes, it has not failed because I think we have to look at what our expectations have been. If we think that modernity has failed we have to compare modernity with our expectations and the question which we may then ask is whether or not we have had the wrong expectations. We expected development, we expected progression, we expected that the modern world would solve all the problems that the pre-modern world could not solve. We expected the modern world to become far superior to all kinds of pre-modern world arrangements. It didn’t happen that way and instead of speaking about the failure of modernity we have to ask the question whether our expectations were right. Rather, we need to look at modernity as being different than all pre-modern social arrangements. The fact that it is different doesn’t mean that it is necessarily better, it is simply different. And if we describe it as different we have to ask how it performs its function as a new social arrangement in counter distinction to all previous social arrangements. And for the time being we cannot speak of modernity’s failure but of its enormous success. Because it first became elaborated two or three centuries ago in Europe and since then it has spread throughout the whole world. The whole world has essentially become modern as far as the social arrangement is concerned. It’s an amazing success and not a failure. Of course if you are dissatisfied with the modern world, if you don’t like it, if you feel that meaning is lost and if you are afraid and speak with Heidegger then, yes, I believe it is so. But it is not the failure of modernity, dissatisfaction with modernity also belongs to modernity. It is part of its functioning, it belongs to its survival. Of course, I do not know if modernity will be able to survive. That is something to which you cannot yet give an answer. It is still a very new social arrangement and it is difficult for us to imagine how a social arrangement with so little spirituality can survive. Whether it will be possible for modernity to survive is an open question. It is still too early to tell, but at this point we cannot describe it as a failure.

      http://www.leftcurve.org/lc22webpages/heller.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro