joi, martie 28, 2024

Europa, după Bruxelles

Cu doar cîteva luni în urmă ne întrebam cum va arăta Europa după atacurile teroriste de la Paris. Acum, atentatele de la Bruxelles ne obligă, din nefericire, să repetăm interogația. Ca și atunci inscripțiile și postările pe rețele sociale cu „Je suis Bruxelles!”, „Ik ben Brussel!” în variantă flamandă, au apărut imediat, pe linia tradiției instaurate după atentatul asupra redacției Charlie Hebdo. Mesajele sunt fără îndoială emoționante. La fel și cele care ofereă găzduire celor blocați într-un Bruxelles în parte paralizat. Și declarațiile liderilor politici au mers pe linia tradițională: compasiune, apeluri la solidaritate și unitate. „Societatea noastră liberă este mai puternică ca terorismul” a spus doamna Merkel. Însă deja încep să fie mult prea multe „Je suis…”. Doar cu trei zile în urmă, în Istanbul, un alt atac sinucigaș revendicat de ISIS făcuse cinci victime. Ca să nu mai vorbim de seria întreagă de atentate care zguduie, cu o regularitate macabră, țări din Africa. În ciuda bravadei declarative europenii știu deja că viața lor se schimbă profund, în ritm alert. Europa occidentală (deocamdată) va fi nevoită să trăiască așa cum se trăiește în Israel, confruntîndu-se cu amenințarea permanentă a unor atacuri teroriste. Prilej cu care va realiza probabil și ridicolul „lecțiilor de morală” administrate în trecut Israelului de politicienii, elitele intelectuale și jurnaliștii „progresiști” europeni care condamnau „reacția exagerată”, „excesele”, față de atentatele palestiniene.

„Atacurile de la Bruxelles reliefează vulnerabilitatea modelului european al societății deschise”, scrie The New York Times. Și, într-adevăr, dincolo de sentimentul prevalent de insecuritate europenii se vor vedea nevoiți să renunțe, cel puțin parțial, la beneficii care deveniseră elemente definitorii ale stilului lor de viață, precum libertatea de mișcare neîngrădită în interiorul spațiului comunitar. Ultimele atentate pun și mai serios în discuție menținerea unui acord Schengen oricum sever compromis de criza migrației. Realitatea este că, așa cum spunea plastic fostul consilier prezidențial Iulian Fota, Europa s-a aflat în vacanță timp de aproape 25 de ani după terminarea Războiului Rece. Protejați de umbrela de securitate americană europenii au neglijat nonșalant și iresponsabil preocupările legate de propria lor securitate. În ciuda semnalului de alarmă pe care l-a reprezentat agresiunea rusească din Georgia, în 2008. De altfel, lucrurile nu s-au schimbat semnificativ din acest punct de vedere nici măcar după anexarea Crimeii de către Federația Rusă și „insurgența” din estul Ucrainei, evenimente care au pus în discuție fundamental întreaga ecuație de securitate de pe continent.

Și în interior Europa a privit cu relativă lejeritate amenințările de securitate, în particular cele teroriste. Stînga liberală, bine reprezentată în mass media, a criticat pe un ton virulent „supravegherea extinsă” practicată de NSA. Edward Snowden a devenit pentru mulți un erou. Puțini s-a întrebat de ce „eroul” cu pricina a găsit cu cale să se refugieze tocmai la Moscova și de ce nu critică, de exemplu, și mult mai substanțiala violare a drepturilor omului de acolo, culminînd cu asasinarea lui Boris Nemțov. De pildă, pînă de curînd cel mai extins grupaj de articole din ediția în engleză a săptămînalului german Der Spiegel era dedicat cazului Snowden – NSA. Europa s-a iluzionat în toată această perioadă că semnificativul său capital de soft power, construit pe cultivarea respectului pentru drepturile individuale, toleranță, protejarea spațiului privat, altfel admirabil, va putea funcționa chiar și în absența componentei de hard power. Chiar în acest moment trenează de multă vreme în Parlamentul European aprobarea unui acord transatlantic privind colectarea informațiilor legate de pasagerii zborurilor aeriene, practică care este în uz în Statele Unite.

E o discuție complicată și intens emoțională. Cu o zi înainte de atacurile teroriste de la Bruxelles Tim Cook, președintele Apple, declara, în debutul unui eveniment prilejuit de lansarea unor noi produse ale corporației, determinarea sa de a rezista presiunilor FBI și ale Departamentului Justiției care îi solicitau decriptarea telefonului unuia dintre teroriștii implicați în atentatul de la San Bernardino. Între timp se pare că FBI a găsit separat o soluție tehnică de deblocare dar genul acesta de abordare, care oricum nu era aprobată de o majoritate a publicului american și care foarte probabil va deveni acum și mai nepopulară, exprimă tensiunea în creștere între cele două poziții antagonice: ce trebuie să prevaleze protecția spațiului privat sau asigurarea securității? Sigur, ideal ar fi să le avem pe amîndouă dar în realitatea pare improbabil ca acest lucru să fie posibil. Iar după cum arată situația actuală devine tot mai clar că, așa cum se întîmplă chiar acum în Franța după atentatele din noiembrie 2015, că publicul optează pentru a doua variantă. Ceea ce vine la pachet, din păcate, cu un sprijin în creștere pentru discursurile politice radicalizate, precum cel al lui Donald Trump în America sau cel practicat de partidele de extremă dreapta sau stînga din Europa.

Oricum, liderii europeni par dispuși să se uite tot mai mult în altă parte atunci cînd intră în discuție „valorile europene”, considerate pînă nu demult sacrosancte, dacă li se oferă la schimb soluții care promit, de pildă, să limiteze fluxul migraționist. Este cazul acordului cu Turcia negociat într-o perioadă în care regimul Erdogan limita brutal libertatea presei. Și, cu siguranță, la cît sunt de speriați, traumatizați, aceștia sunt dispuși să uite și de agresiunea rusească din Ucraina. Întrebarea e, vor fi ei gata să meargă mai departe de atît, de exemplu în cazul în care ar fi în discuție țările baltice, membre în NATO și UE? Așa cum arată lucrurile în prezent o astfel de variantă nu poate fi cu totul exclusă. Mai ales dacă tendințele izolaționiste din America, cărora le-a dat în mod extrem glas Donald Trump, care e de părere că NATO „costă prea mult”, se accentuează.

Am auzit în ultima vreme voci care pun pe seama lipsei de colaborare dintre serviciile de securitate naționale incapacitatea acestora de a împiedica atentate precum cele de la Paris sau Bruxelles. Soluția, ar fi, în opinia lor, „mai multă Europă”. Adică o integrare tot mai accentuată, pe toate palierele, în interiorul Uniunii Europene. Problema e că un astfel de discurs merge exact împotriva tendințelor existente pe continent. Nu e deloc ceva ce trebuie să ne bucure, din contra, dar asta e realitatea de pe teren care nu poate fi ignorată, mai ales în acest moment în care așa numitul establishment (politic, mass media, cercuri intelectuale), de la care se așteapă să promoveze un astfel de demers, este în mare măsură discreditat. În plus, cu trimitere la punctele de vedere similare exprimate la București, dacă integrarea mai accentuată se va face totuși (cu mai mare probabilitate dacă Brexitul are loc) e foarte puțin probabil ca România să fie parte a acestui proiect. Așa că, după cum se spune, să avem grijă ce ne dorim…

Și, pînă la urmă, în jurul a ce ar trebui europenii să integreze mai mult, tot mai mult? În jurul fondurilor nerambursabile, principiului subsidiarității, programelor care se ocupa de discriminarea de gen, etc? Sunt, desigur, chestiuni relevante dar nu așa poți construi o identitate europeană comună. Din păcate, aceleași elite progresiste au avut grijă să discrediteze lucruri care ar putea constitui poate elemente ale unei astfel de identități. Precum asumarea tradițiilor europene, a rădăcinilor creștine ale continentului. Din contra, auzi voci care se simt iritate ori de cîte ori se vorbește despre asta spunînd că doresc o Europă multiculturală. Sunt vocile permanent vigilente față de pericolul islamofobiei dar care nu s-au arătat deloc deranjate de îndemnurile la ură și violență promovate de ani și ani de zile de zeci, sute de imami aflați în Occident care au creat mediul din care provin teroriști precum cei responsabili pentru atentatele de la Paris și Bruxelles. De pildă pentru Malia Bouttia, unul din liderii Uniunii Naționale a Studenților Britanici, condamnarea ISIS ar constitui un „exemplu flagrant de islamofobie”! Sunt aceleași voci progresiste pentru care Occidentul, omul alb, sunt sursa aproape tuturor relelor de pe planetă. Obsesiva corectitudine politică, multiculturalismul care a contribuit din plin la ghetoizarea comunităților musulmane, în care mulți, mai ales femeile, adesea nici nu vorbesc limba țării în care trăiesc, ne-au adus într-un punct în care cu greu pot fi identificate soluții viabile. Oricum nu pe termen scurt și nici măcar pe termen mediu. Pentru că acest climat e adînc înrădăcinat în Occident iar fluxul migraționist nu poate decît să-l amplifice. Și chiar dacă pînă la urmă ISIS va fi distrus ca organizație contextul societal, ideologic, religios care l-a născut ca mișcare teroristă va continua să existe și va crea, foarte probabil, noi monștri de acelați tip.

Articol apărut în Revista „22”

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Solutii sunt. Trebuie vointa politica si bani. Cele de mai jos le vom vedea poate dupa summitul de zilele astea sau poate dupa o noua serie de atentate.

    S-ar putea crea o agentie europeana antitero. Agentia asta ar avea mai multe misiuni. Misiunea prinicipala ar fi aceea de a unifica datele de la toate serviciile europene pe teme antitero. Ar mai putea lucra impreuna cu SUA, Turcia, Israel pentru colectare de date si training.

    S-ar putea crea un grup de forte speciale europene care sa ii vaneze fara probleme de jurisdictie pe teroristi pe tot continentul european.

    S-ar putea crea un set de reguli obligatorii pentru securitate in toate tarile membre UE. Cand se colecteaza informatii despre un potential atentat sa avem precautii serioase peste tot.

    S-ar putea cauta 100+ de oameni de originbe araba care sa aiba povesti de succes pe artea de integrare in societatile lor. Organizate conferinte si intalniri in special in cartierele enclava in care acei oameni sa isi spuna povestea. Facuta treaba asta o perioada lunga de timp si pe tot teritoriul european.

    Razboi terestru impotriva ISIS cu forte europene si americane ( nu prin proxies si pe calea aerului ca pana acum ).

    Plan similar celui Marhsall pentru zona araba si cea africana dupa acest razboi. Insistat pe educatie si joburi.

    Seriozitate mai mare in zona de securitate publica. Dupa Charlie Hebdo au fost pusi cativa oameni in Paris, la statiile centrale de metrou si tren, sa controleze bagajele si sa caute arme/bombe cu detectorul de metale. Dupa o luna acei oameni au disparut.

    Concluzia e ca am asistat la o mare nepasare a serviciilor de securitate si politie din UE pe probleme de terorism. Efectele acestei nepasari s-au vazut deja.

    Allah e mic :) !

      • @bugsy (24/03/2016 la 12:04)

        Total de acord cu dvs.

        Cine face o asemenea eroare in a compara UE cu SUA nu are cunostinte de baza intre un STAT (federal) si o „UNIUNE” de state(federale sau nu).

        • @Vasile si Bugsy :

          Avem uniune monetara, energetica etc. de ce nu am avea si o uniune a securitatii interne?

          Avem libera circulatie in UE ( binevenita de altfel si imi doresc sa fie pastrata cat mai mult timp ) – asta ne expune unor riscuri de securitate – atentatorii din Paris si Bruxelles s-au plimbat nestingheriti intre cele doua orase. De ce sa nu avem posibilitatea de a combate terorismul transfrontalier ?

          Avem o problema cu integrarea minoritatilor de orice fel in comunitatile europene, de ce sa nu aducem exemple pozitive in fata, oameni care s-au integrat asa cum trebuie?

          Razboiul contra ISIS purtat pe calea aerului si facut la repezeala nu face decat sa genereze victime colaterale si refugiati. Nu cumva aceste victime colaterale si valul de refugiati nu fac decat sa ii indarjeasca si mai tare si sa creeze o prapastie si mai mare intre comunitatile noastre si cele islamice?

          De ce sa nu putem sa facem un fel de plan Marshal pentru acea zona? De ce sa nu incercam o rezolvare?

          De nepasarea si superficialiatea fortelor franceze si belgiene nu mai vorbesc. Apar rapoarte si relatari de suspecti prinsi si eliberati, apar rapoarte de control superficial la pasapoarte samd…

          Alternativa este sa nu facem nimic, si in curand vom avea guverne de extrema dreapta peste tot. Apoi islamofobia ( care si asa e la cote ridicate ) va capata accente dure. De aici pana la lagare si oribilitati nu mai e decat un pas. ,

          Sa vedeti atunci distractie :)

          • – uniunea monetara – un deziderat ce presupune „coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună – euro”. (deocamdata politicile fiscal de la Bucuresti nu sunt a fel cu cele de la Sofia/Budapesta/……Paris/……..Brellin/….etc. Despre moneda comuna nu are rost sa mai vorbim;

            – uniunea energetica – alt deziderat ce are ca obiectiv „asigurarea de energie la prețuri accesibile, sigură și durabilă atât pentru Europa, cât și pentru cetățenii săi.” (bla, bla, bla);

            – inainte de a vorbi, despre „integrarea minoritatilor de orice fel in comunitatile europene” poate ar fi bine sa vorbim despre …….dezintegrarea comunitatilor europene. Aproape 8.000 de evrei francezi s-au mutat din Franta, plecand in Israel, intr-un singur an, dupa atacurile de la Charlie Hebdo. Si aici vorbim de cetateni francezi perfect integrati in comunitate, persoane respectabile, nu asistati sociali. A existat o reactie ferma a autoritatilor si/sau a societatii civile care sa condamne numeroasele acte de anti-semitism? Nu! Grija principala a fost boicotarea produselor Made in Israel si reglementarea etichetarii separate a produselor fabricate in Golan. Dar poate se dorea sa nu se ofenseze sensibilitatea altor cetateni!

  2. Ce e necesar acum e exact eliminarea, inlocuirea, acestor „elite progresiste” care au ajuns dupa 1968 sa domine viata culturala. academica si politica (vest)-europeana.
    Aceste elite (ideologiile la care subscriu) sunt cauza a fundaturii in care intrat Europa. Este exclus ca (tot) aceste elite sa rezolve vreodata problemele care le-au creat.

  3. Cred ca solutia este renuntarea la socialismul european. Adica la „venitul minim garantat”. Si la toate prostiile care decurg din autoincriminarea europenilor pentru toate relele din lume. Si la mizeria asta de „politically corectness”.
    Imi amintesc cum inainte de revolutie veneau la noi niste prieteni sasi care ne povesteau cum in Germania sunt oameni care de 2-3 generatii nu au lucrat nimic, traind doar din ajutoare sociale.
    Daca s-ar renunta la aceste ajutoare sociale, si s-ar reduce taxele, ar fi mai bine si pentru economia europeana.
    Bineinteles, cand ii va ajunge foamea, primul lucru pe care-l vor face „saracii imigranti” va fi sa faca dezordine, dar in cativa ani ori se vor apuca de muncit si nu vor mai avea timp de tampenii ori vor pleca catre alte tari, mai „generoase”.

  4. 1.atita vreme cit va exista conflictul dintre evrei si musulmani in OM nu cred ca vreun avans de vreun fel s-ar putea face caci ramine temelia a ceea ce se intimpla ca terorism in
    lume
    2. in Orientul Mijlociu nu exista democratie, (poate un pic in Tunisia de citiva ani) deci iarasi atita vreme cit aceasta zona ramina prada autocratilor & regilor tirani va ramine generatoare de acte violente.(iar instaurarea democratiei cere sute de ani si violenta, nu uitati Revo Franceza cit de cruda a fost, etc)
    3.interventiile neinspirate ale marilor puteri(URSS si SUA in afganistan) sau in Iraq ce a lasat un mediu propice dupa plecarea lor pt organizatii ca SI(Saddam H si Khaddafi erau ca Ceasca ii tinea in friu pe toti)
    4.politica de imigrare defectuoasa cu generatii intregii ghetoizate si lasate in plata Domnuluiin statele europene esuate dpdv economic & politic (gen FR, BE etc) fara nici o sansa la o viata mai buna.Sa nu uitam ca nu e o intimplare ca tiganii nostrii isi fac de cap de zeci de ani tocmai in aceste state in care autoritatile locale & federale contempleaza de zeci de ani fenomene de mica crima (hotii, droguri) ori aceste persoane vor fi terorisiti de miine (de ce nu in Ge sau Elvetia) In afara ca au ajuns ilegal si ca pina la urma au avut acte, in rest mai nimic.

      • inima rea (25/03/2016 la 17:04)

        Ati emis o axioma (sau doua) :

        „NU exista nici un conflict “intre evrei si musulmani”. Nu in Orientul mijlociu si nici in lume.”

        ………dar ati uitat sa definiti ce intelegeti prin „conflict”.

        De ani de zile, exista conflicte intre statul Israel (populat de evrei) si Palestina ca si alte tari arabe din Orientul Mijlociu (populate de mususlmani) …………sau poate n-am inteles cele afirmate de dvs.

  5. Autorul are din pacate perfecta dreptate. Fudulia si orbirea capeteniilor „progresiste” ale Europei duce continentul spre o noua baie de sange. Nu sunt nici un fel de semne ca „liberalilor progresisti” ar incepe sa le functioneze creierele. Aceeasi paralizie mentala ca si ce a leader-ilor „pacifisti” ai epocii interbelice care au deschis larg portile iadului nevolnicia si imbecilitatea lor.

    Continentul se indreapta inexorabil spre o recrudescenta a autoritarismului. Problema e ca pana sa se ajunga acolo vor mai curge rauri de sange nevinovat sub privirile ingaduitor-senile ale „elitei” politice si universitare. Iar dupa aceea va fi si mai mult sange. Faptul ca indiferent daca vor invinge regimurile autoritare nativ europene, sau daca musulmanii vor islamiza Europa, apostolii corectitudinii politice vor fi oricum starpiti, nu cred ca incalzeste pe nimeni…

    • Intrebarea e cum accepta oamenii cu creier sa fie culpabilizati ca „islamofobi” de idiotii care nu „citesc” conceptele fundamentale ale Islamului printre care, la loc central, se afla cel de „necredinicios”. Nimeni nu-si pune intrebarea ce cauta musulmanii astia intre necredinciosi? De ce trebuie sa acceptam in mijlocul nostru o religie militanta si criminala? Astia nu discuta despre D-zeu, nu au conceptul de mila, ci obsesia lor principala sunt „necredinciosii”.
      De ce au dreptul „imamii” sa predice antagonismul cu legile societatii (vestice) in care au ALES sa traiasca? De ce nu sunt supravegheati indeaproape toti religiosii (de orice religie) care ataca fundamentele legale ale statelor?
      Acum, cu privire la articol. Poate aceste atacuri la adresa vestului – europenilor – sa contribuie indirect si la constientizarea identitatii europene – care exista si e foarte puternica. In mod clar exista o cultura magnifica europeana.

    • Foarte adevarat! Solutia nu e nicidecum instaurarea unui regim superpolitienesc. Asta ar insemna o lupta futila cu efectele. Solutia e eliminarea cauzelor. Ceea ce inseamna definirea islamului ca ceea ce este: o doctrina criminala asemeni comunismului sau fascismului, si nicidecum o „religie a pacii”

      Europa a supravietuit razboiului rece cu milioane de comunisti gata sa o distruga din interiorul frontierei sale pentru ca ei erau identificati ca pericolul din interior. Identificarea inamicului ca atare, e esentiala pentru victorie/supravietuire. Atata vreme cat se accepta minciunile sfruntate cu „islam religia pacii” si cu „doar cativa extremisti pe ici si colo” nu exista nici macar sansa teoretica de a se opri varsarea de sange.

      Oamenii aia trebuie identificati ca si adepti ai unui sistem devalori incompatibili cu civilizatia si drepturile fundamentale ale omului. Asta ar rezolva expulzarea rapida a celor ce adera la crima in masa sclavaj respectiv ar da mijloacele legale si morale de smulgerea a raului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro