Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Europa franco-germană se va distanţa de Flancul Estic. Opţiunile dificile ale Europei Centrale

Valentin Naumescu ianuarie 17, 2018 Analize, Global / Europa
76 comentarii 9,649 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Iminentul acord pentru reînnoirea „marii coaliţii” de la Berlin – care nu mai este chiar atât de mare, ajungând abia la 53%, față de 66% acum patru ani – anunţă şi o reorientare strategică mai profundă a Uniunii Europene, pe termen lung. Schimbarea începuse oarecum să se contureze în primele luni ale colaborării Merkel-Macron;
  • Susținută de un SPD reintrat cu mari pretenții la guvernare în Germania, viziunea lui Macron asupra Uniunii Europene va deveni principala sursă de inspirație politică a faimosului motor al integrării, cu atât mai mult cu cât devine evident că Angela Merkel joacă în actul final al mandatelor sale de cancelar și a început să piardă din suflul pe care îl avea acum câțiva ani;
  • Schiţat imediat după alegerile franceze din luna mai şi înaintea alegerilor germane din septembrie 2017, accentul puternic franco-german şi aproape explicit anti-american al nucleului dur european ar fi putut fi, dacă nu evitat, cel puțin limitat sau amânat prin trecerea social-democraţilor lui Martin Schulz şi Sigmar Gabriel în opoziţie. Mutarea ar fi fost oricum mai sănătoasă şi pentru sistemul politic german, care are acum cele două mari partide istorice la guvernare, deschizând drumul în Bundestag spre o opoziţie anti-europeană agresivă din partea AfD (devenit principalul partid de opoziţie), cu şanse de a creşte în actuala legislatură în simpatiile germanilor;
  • Blocul CDU/CSU ar fi putut mai uşor limita/absorbi influenţele la guvernare ale unor partide mici precum FDP şi Verzii (în jur de 10% fiecare), care nici nu se înţeleg bine între ele, decât ale unui bloc compact de 20% (SPD), puternic ideologizat şi dornic de revanşă. „Coaliţia Jamaica” a eşuat însă înainte de a se naşte, din cauza ieşirii de la negocieri a liderului liberal Christian Lindner, al cărui loc firesc ar fi fost acum în noul guvern;
  • Angela Merkel a fost tot timpul un politican moderat, pragmatic şi precaut, care a refuzat soluţiile super-ideologizate, radicale (în fond, este „eleva” lui Kohl, păstrând ceva din stilul reţinut, raţional şi auster al acestuia), mai ales pe teme economice, sociale şi de securitate, dar social-democraţii au revenit în guvern, cu pretenţii sporite şi ultimative după eşecul CDU de a forma „coaliţia Jamaica”, presând puternic pentru susţinerea Planului Macron şi întărirea nucleului dur franco-german. Merkel, tot mai slăbită politic, pare că nu mai poate să se opună presiunilor social-democrate în creștere, aşa cum o făcuse în Guvernele Merkel I (2005-2009) şi Merkel III (2013-2017), acceptând acum alunecarea programului de guvernare Merkel IV spre stânga dar şi spre noile orientări ideologice şi strategice europene;
  • Macron pare să fi preluat inițiativa politică în cadrul tandemului franco-german, fiind un politician mult mai tânăr (40 de ani) și mai energic, hiperactiv, legitimat de un succes electoral masiv primăvara trecută, un lider carismatic care deschide numeroase teme și dosare – unii, la el acasă, spun chiar că prea multe – dar nu obosește în a-și promova ideile, în Franța, în toată Europa, în Africa și, recent, în vizita de stat din China;
  • Uniunea centrată pe Zona Euro se va distanţa treptat de Flancul Estic al UE, din motive care ţin de ambele părţi, şi va căuta strângerea relaţiilor economice avantajoase cu China şi Rusia, pe fondul delimitării de Trump (şi invers), forţând în plus şi o Uniune a Apărării (PESCO), nobilă în principiu dar evident benefică în primul rând industriilor de apărare din Franţa şi Germania;
  • Acesta este peisajul european dilematic al anului 2018. Europa Centrală, cu teribilul ei recul iliberal dar, totuşi, cu bune şi cu rele, regiunea noastră, în care trăim şi la care ţinem, se află în faţa unor opţiuni extrem de dificile și de riscante, pe care vom încerca să le discutăm în cuprinsul articolului.

*

Pentru a înțelege mutațiile care au loc acum în opțiunile tandemului franco-german, trebuie să pornim discuția de la o minimă evaluare istorică a profilului strategic și intereselor politice ale celor două puteri europene în epoca postbelică și, respectiv, după Războiul Rece. Dacă Franța a fost orientată cu precădere spre partea occidentală a continentului, plus interesul ei specific orientat spre Sud, spre Mediterană și spre Africa, Germania a avut o vocație mai mare pentru Est, pe care și-a manifestat-o și înainte de 1989 (a se vedea Ostpolitik, 1969) dar mai ales după căderea regimurilor comuniste.

Într-un fel, Germania, ca putere centrală, a trecut în ultimii 10-15 ani pe planul al doilea interesul ei pentru Europa de Vest, făcând să prevaleze opțiunea de expansiune economică și comercială spre ceea ce este astăzi Flancul Estic al Uniunii Europene și chiar dincolo de frontierele Uniunii, până în Rusia.

Acum, întorcându-se spre Franța, Germania își va estompa interesul pentru Europa Centrală și de Est, preferând o definiție mai degrabă practică a Uniunii Europene, limitată la Zona Euro. Dezamăgirile politice din relaţia cu Estul Europei, corupţia şi reacţiile suveraniste şi naţionaliste combinate cu asaltul politic asupra independenţei justiţiei, din Polonia şi Ungaria, şi recent şi din România şi Bulgaria, vor adânci falia dintre statele fondatoare şi cele nou venite. Pe de altă parte, Franţa ştie că nu are un impact extraordinar în Europa Centrală, nici politic, nici economic, nici cultural, nici măcar în ţări considerate formal francofone, iar dezamăgirea reciprocă rezultată din vizita mediocră a lui Macron la Bucureşti este încă un exemplu.

Activarea art. 7 din Tratat împotriva Poloniei este doar primul semn din această nouă abordare. S-ar putea să urmeze şi altele, îndreptate şi împotriva altor state din regiune care încep să sfideze valorile şi reglementările Uniunii Europene, la care au aderat cu bună ştiinţă în anii 2000, luând apoi căruţe de bani de la Bruxelles şi dezvoltându-se în ritmuri accelerate, dar nu suficiente pentru a recupera deficite istorice faţă de ţările din Vest.

În fine, dacă acceptăm scenariul că Uniunea Europeană se va structura tot mai clar într-un nucleu dur (economiile centrale), care doreşte întărirea măsurilor de guvernare supranaţională şi desprinderea de Statele Unite pe linie de apărare, şi o periferie cu performanţe şi niveluri de competitivitate inferioare, care începe să reanime ideile naţionaliste, tradiţionaliste şi protecţioniste şi să pună sub semnul întrebării statul de drept şi independenţa justiţiei, atunci România (pentru a nu ne referi la alte ţări din regiune) are în faţă următoarele opţiuni/perspective de evoluţie şi scenarii, mai mult sau mai puţin realiste:

  1. Încercarea de a adera la nucleul central al unei Uniuni Europene reformate. Uşor de zis, greu de făcut. Involuţiile din România ultimului an arată, în fond, o mişcare în sens opus a ţării. Plus că nu e deloc sigur că guverne şi societăţi care nu ne-au privit niciodată cu ochi buni, din diferite motive (Germania, Olanda, Finlanda, Austria etc.) ne vor accepta uşor ca parteneri egali la masa deciziilor noii Uniuni Europene. Dacă România este ţinută de şapte ani în afara Spaţiului Schengen, îndeplinind criteriile tehnice, oare cât va dura până când vor fi de acord să ne primească în Zona Euro? Deşi sună cam tare, România ar trebui măcar să ia în considerare şi un Plan B, în care reticenţele franco-germano-olandeze vor fi atât de mari faţă de Bucureşti, mai ales după exemplul Greciei, încât să nu aderăm niciodată la Zona Euro. Nu spun că aşa se va întâmpla, dar este o posibilitate care nu ar trebui exclusă;
  2. Rămânerea la periferia Uniunii Europene şi întărirea parteneriatului strategic cu Statele Unite, un scenariu care garantează (atât cât ceva poate fi garantat în politica internaţională) securitatea României dar nu oferă perspective credibile de dezvoltare economică, creionând profilul riscant al unei ţări izolate de nucleul central al Europei integrate şi în care guvernările o pot oricând lua razna. În acest caz, ne putem fructifica doar statutul de gazde primitoare ale bazelor militare americane, cu deschidere geopolitică interesantă spre Marea Neagră, Turcia şi Orientul Mijlociu. Companiile americane nu vor considera însă economia românească atractivă, din motive evidente (distanţă mare, piaţă mică, incompatibilităţi structurale, diferenţe culturale şi manageriale uriaşe, lipsă de predictibilitate, preţuri în creştere, deficit de infrastructură etc.) iar parteneriatul cu SUA va rămâne bazat pe dimensiunea de securitate militară şi intelligence, investitorii americani găsind oricând, la nivel global, zone mult mai atrăgătoare şi mai profitabile economic;
  3. Apropierea de Grupul de la Vişegrad şi crearea unei forţe care să echilibreze relativ Uniunea pe axa Vest-Est, teză care are doar argumentul unor similarităţi regionale aparente între statele membre (economice, istorice, socio-culturale, de infrastructură, competitivitate şi potenţial comparabil etc.), un scenariu nefavorabil în opinia mea, în primul rând pentru că marchează ruperea politică de marile puteri europene şi de ţările afine acestora din nord-vestul continentului, care vor rămâne oricum dominante la Bruxelles, şi în al doilea rând pentru că V4 este un grup instabil şi volatil, care se va dilua ca semnificaţie sau va dispărea de facto imediat ce la Varşovia sau Budapesta vor reveni, mai devreme sau mai târziu, guvernările liberale;
  4. Prăbuşirea în abordări iliberale şi naţionaliste şi recăderea întregii regiuni sub influenţa Rusiei, un scenariu catastrofal din perspectivă politică, economică, civilizaţională şi de securitate, improbabil dar nu imposibil, mai ales dacă relaţia transatlantică se va răci în continuare iar nucleul franco-german se va întoarce cu faţa spre sine însuşi, renunţând să mai sprijine integrarea europeană efectivă a Flancului Estic.

Dacă acestea sunt variantele, fireşte că de preferat ar fi scenariul nr. 1, în care România ar face tot posibilul să adere la Zona Euro, fără de care apartenenţa de facto la nucleul central al Uniunii Europene nu este posibilă, indiferent la câte formule de cooperare structurată permanentă (PESCO) vom adera în viitor. România nu este Danemarca, nici economic, nici geopolitic, nici cultural sau istoric, pentru a spera să facă parte oricum din inima civilizaţională a Europei, indiferent dacă este parte sau nu a Zonei Euro. Pentru noi, poate mai mult decât pentru alţii care se învecinează cu Germania şi Suedia, aderarea la moneda Euro este un instrument politic şi strategic esenţial de garantare a apartenenţei la spaţiul european integrat.

Opţiunea Euro este dificilă economic într-o ţară săracă şi necompetitivă şi ar putea avea costuri destul de mari pe termen scurt, mai ales dacă procesul este (şi cred că ar trebui) accelerat politico-administrativ, pentru ca România să aibă un răspuns limpede la acest obiectiv în următorii 5-7 ani şi să ştie ce are de făcut în continuare, dacă e albă sau dacă e neagră. Indiferent care va fi rezultatul acestui demers şi indiferent cât de repede sau de adânc va avansa PESCO în domeniul Apărării, parteneriatul strategic cu Statele Unite va trebui păstrat şi consolidat.

Nu sperăm neapărat la roluri unice, extraordinare, pe care le putem juca în sistemul relaţiilor internaţionale actuale, pentru a nu ne aminti de iluziile politicii externe ceauşiste, dar poate că este şansa noastră să fructificăm acest specific cert pe care îl avem acum, de a fi intens şi egal pro-europeni şi pro-americani, o trăsătură tot mai rară a doctrinelor statelor de pe continent.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , ,



Currently there are "76 comments" on this Article:

  1. Alex spune:

    In general foarte bune si pertinente observatiile dvs referitoare la politica internationala. Multe aspecte ies din umbra in urma citirii textelor.
    Spor in continuare si multa inspiratie!

  2. Harald spune:

    Ostpolitik? Germania a avut o vocație mai mare pentru Est? Păi, Willy Brandt era asistat în permanență de un agent KGB, din cauza căruia a și fost nevoit să demisioneze în cele din urmă. Vocația Germaniei pentru Est era și este vocația Germaniei pentru Rusia, orchestrată de la Kremlin.

    Merkel ”eleva” lui Kohl? Unde, la FDJ? (Freie Deutsche Jugend, UTC-ul din RDG). Acceptarea ei de către Kohl a fost cel mai probabil o parte din prețul reunificării.

    Iar o nouă große Koalition la momentul de față nu e decât rețeta pentru dezastru. Merkel trebuie să plece din postul de cancelar înainte de sfârșitul anului, ca să se mai poată salva ceva.

    • JB spune:

      Sumbru prezent si viitor avem sub influența malefică a hegemonului teuton….. :-) Nu?!?
      Brrr….!! Grele proorociri !!
      Merkel asta nu se lasă și pace. In loc să asculte glasul rațiunii din Downing st.10 se încăpățânează către o cale verificată în practică si care a dus la “dezastruoasele” rezultate ale modelului german postbelic…..

      • Harald spune:

        Care model german? Acela în care îți bate poliția la ușă dacă scrii ce nu trebuie pe Facebook? Acela în care cancelarul german invită imigranți în UE în disprețul oricărei legi și după aceea impune altor țări acceptarea unor cote? Sau acela în care îl impune pe Juncker la șefia Comisiei Europene, ștergând pe jos cu David Cameron in the process, astfel încât o națiune întreagă a văzut că opinia liderilor ei nu contează în fața Germaniei?

        • JB spune:

          Ok, I got it ! Modelul german postbelic e caracterizat de abuz, autoritarism si inadmisibilă lipsă de considerație pentru infailibilitatea opiniei britanice, in the process……
          Uf !!! Ce bine ptr.ei că au votat ptr.brexit. Au scăpat de răutățile franco-teutone.

          Ah, uitasem. Da’ cum e posibilă existența hegemonului teuton când modelul optim e aplicat cu atâta succes across the channel ?!?! Hmmm….!!! Tre’ să fie o greșeală!!
          EFTA, creația grozavă a gândirii politice a Albionului a dat faliment in anii ’60-’70. Chiar și creatorul si-a abandonat creația și a dat fuga să ciocăne la ușa modelului abuziv teutonic.
          Oare de ce franco-teutonii nu vor să asculte la cei care se pricep și să repete experimentul de succes EFTA?!?! Hmm….!

          • Harald spune:

            Brexit-ul e de fapt un divorț, iar dintr-un divorț nu câștigă nimeni. Dacă nevastă-ta vrea să divorțeze, asta nu înseamnă că autoritarismul tău era bun și că trebuia să-l aplice și ea. Brexit-ul nu este nici în interesul Germaniei, oricâte aclamații ai tu din tribună pentru ea.

            Când comportamentul Germaniei este cel care a forțat Brexit-ul, este demențial să lauzi Germania pentru comportamentul ei. Obiectiv vorbind, Brexit-ul nu e o soluție pentru nimic și britanicii vor fi primii care se vor convinge de asta. Iar despre ipocrizia britanicilor de a blama lipsa de democrație de la Bruxelles, când ei au o Cameră a Lorzilor, am scris deja în alte comentarii.

            Dar din punctul lor de vedere, Germania și Franța sunt singurele care profită de UE și profită inclusiv de UK, o mulțime de companii britanice sunt cumpărate de cele germane sau franceze. Poate românii lucrează cu maximum de entuziasm patriotic în firmele de componente auto germane din Transilvania, dar asta nu înseamnă că e obligatoriu și pentru britanici să facă la fel în East sau West Midlands. Vor fi mai săraci după Brexit, asta e clar, dar nu vor fi conduși nici de la Berlin, nici de la Bruxelles.

            • JB spune:

              Îmi spuneți că ar fi un “divorț” bazat pe hotărâri iraționale/emotionale….. Interesant ! Tind să fiu de acord.
              Dar cum a forțat DE brexit-ul e foaaarte greu de înțeles. Nici măcar nu a insistat asupra principiului unicității/egalității normei juridice ptr.toate statele membre. Deși principiul este into the hardcore a creației politice numite UE. Ar fi trebuit să nu cedeze la momentul aderării UK și la cel al șantajului lui M.Thatcher asupra tuturor celorlalți când cu Maastricht (parcă). Dar au cedat, toți. Maggie s-a intors acasă cu o victorie urâtă, rea și dezbinatoare.

              Oare comp.germane si franceze, despre care vorbiți, le cumpără pe cele british ptr.că au vreun aranjament fraudulos sau poate că……brits au vreo lipsă de competitivitate. Hmmm….! Dacă cele franceze sunt mai competitive decât cele british înseamnă ca sit.e gravă de tot. FR e disperată de această lipsă a ec.FR……
              Dar cum de apostolii libertății comerțului și liberei inițiative pot fi deranjați de astfel de achiziții?!? Teorii bune doar unidirecțional?!?

              Overall, brexit-ul e o gură de oxigen nesperată ptr.adeptii unei uniuni din ce in ce mai integrate și mai aproape de o US of Eur. Tovarășii maxim de ipocriți din clasa pol.brit. au fost lipsiți de arma șantajului perpetuu cu amenințarea unui brexit. Obstructionismul permanent a fost cut short de către o populatie/un popor care a crezut in sinceritatea unor practicieni ai șantajului la nivel de stat. Ce ironie a sorții!!?! Discursul lor mincinos adresat urechilor europenilor a prins, dar acolo unde nu-și doreau. Cine sapă groapa altuia…..
              Și ca să-l cităm, cinic, pe tov.Stalin, UK e doar o insulă, stat client al US….. O spun fără satisfacție.
              Dar sper ca UE să nu mai facă eroarea admiterii unor situații privilegiate.

    • Rottweiler spune:

      Problema e ca gandirea germana postbelica nu a facut ruptura definitiva cu gandirea germana din totdeauna si ca amorul ruso-german e ceva foarte, foarte vechi.

      • JB spune:

        Ok. Si?!? Rusia e o paria by default?!? E compromițător să ai relații bune cu Rusia?!?
        Adică nu era nici o problemă să fii in relații bune cu URSS&co, dar e nashpa să te ai bine cu Rusia.
        Ca un exemplu ciudat. Când URSS a atacat Finlanda in ’39 guvr.US a declanșat/declarat un embargo…..moral. După 2 luni nici acesta nu mai exista.
        De Germania momentului ce să mai vorbim, dar acolo conducea cineva departe de democrație si care a făcut grozăviile pe care le-a făcut..

        Poate că ar trebui să nu mai confundăm Rusia cu URSS. Fără discuție că Rusia mai păstrează reflexe din perioada sovietică. Se dorește o mare putere și este o mare putere. Păi și UK are veleități de mare putere ptr.că a fost o mare putere si vrea să rămână la un nivel care depășește, cu mult, realitatile actuale..
        Rusia isi urmărește interesele world-wide si de ce n-ar face-o?!? O face orice mare putere si o s-o facă atât timp cât vor exista mari puteri. Ah, că trebuie sanctionate derapajele e foarte adevărat.
        Dar ptr.a avea o oarecare onestitate a discuției trebuie să recunoaștem că e departe de URSS.

        • Harald spune:

          Dimpotrivă, Rusia a reișit mai mult. URSS nu reușise să închidă centralele nucleare ale Germaniei și nici să le înlocuiască cu conducte de gaze prin Marea Baltică, făcând astfel Germania dependentă energetic.

          • JB spune:

            Ei, să nu subestimăm impactul Fukushima asupra unei populații/unui popor cu o oarecare aplecare spre ecologie…… Să nu acordăm întregul merit unei operațiuni orchestrate la Moscova. Ar fi o exagerare grosieră si nemeritată.
            Ah, că profită Rusiei e altă discuție. Și stați așa că încă nu s-au inchis…..

            • Harald spune:

              @JB – nu se inventase Fukushima pe vremea lui Gerhard Schroeder și Joschka Fischer, atunci s-a decis închiderea centralelor nucleare germane. Iar Nord Stream era deja construit pe vremea accidentului de la Fukushima și Gerhard Schroeder deja cooptat pentru un salariu de 1 milion de euro pe an la conducerea unui proiect pe care-l aprobase în calitate de cancelar.

              În urmă cu aproxinativ 2 ani, un comentator care atunci își spunea când @Florix, când @Florin economistul, iar astăzi își spune @Yellow Submarine și în alte câteva moduri, scria condescendent despre ”verzii lui Joschka Fischer ca despre istoria antică, pretextând că Merkel doar a continuat politica deja implementată. Tu vorbești astăzi despre Fukushima, ca și cum la acel moment n-ar fi avut nimeni de gând să construiască Nord Stream, iar justiția germană nu s-ar fi pronunțat încă în privința lui Gerhard Schoeder.

              Concluzia e simplă: mai răsfirați, băieți, mai răsfirați!

              P.S. Chiar te crezi în postura să mă apostrofezi pe mine pentru ”înțelegere grosieră”?! :)
              Ai mai jos propriul tău răspuns la comentariul lui @mimiloi, acela e o adevărată mostră de înțelegere.

  3. RazvanM spune:

    Dupa cum observ in acest articol, se merge pe ideea transformarii UE intr-un vehicul in care deciziile democratice (luate cu majoritate de voturi) se transforma in decizii pe modelul votului proportional cu puterea economica. Nu stiu exact ce incearca autorul sa ne vanda, dar senzatia mea este ca suntem pusi in fata unui fapt implinit si decis deja fara a se cere parerea cetatenilor.

    Deja sunt luate decizii cu impact major asupra structurii etnice la nivel de Germania – Merkel a decis deschiderea granitelor in fata valurilor de asa-zisi refugiati, in fapt emigranti economici proveniti din tari majoritar musulmane sau africane – care impacteaza toata Europa.

  4. Lucifer spune:

    În fine, dl Naumescu constată cu neplăcere evidenţa: Europa de Est, inclusiv România, nu va mai face parte din “Noua Europă” franco-germană( anti-SUA+UK+NATO…). Să sperăm că “noua Europă” anti-americană nu va deveni una pro-rusă…
    Şi mai trebuie să sperăm ceva: SUA+UK+NATO să nu părăsească Europa Centrală şi de Est. Iar eu cred că nu o vor părăsi, ba dimpotrivă. Fiindcă, dacă SUA+aliaţii ar pleca de aici se va face Uniunea Euro-Asiatică cu Rusia, un gigant politic şi economic care ar atenta la hegemonia anglo-saxonilor.
    Aşa că pentru România varianta principală pentru viitor rămâne SUA+UK+NATO. Probabil că se va încropi “o altă Europă” botezată sau nu Intermarium( cu statele din Europa Centrală şi de Est, inclusiv Ucraina şi Moldova….), sub puternicul patronaj SUA+UK+NATO. Care, ca părere, nu exclude o bună cooperare economică şi politică cu…Rusia.
    România ar face bine să-şi ia gândul de la “Europa lor”, adică a Franţei şi Germaniei. Să-i lăsăm în plata Domnului până se vor încăiera din nou între ei…
    Vin vremuri interesante. Nenorocirea este că România încă nu a înţeles pe ce lume se află.

    • IONI spune:

      Sperante desarte! Din pacate …istoria revine la cursul obisnuit…aruncand din nou Romania in dilema eterna….Mergem cu vestul…care ne impinge in bratele orientului….!
      Germania si Franta ….lupi cu blana de oaie! Toti conspira cu Rusia sa jupoaie Polonia, Romania si ce mai e pe aici…cu unii mici acoliti, ca Ungaria, Ausitria, Serbia!

      • Nik spune:

        Sa jefuiasca ”ce mai e pe aici? Glumesti! Pai ce ”mai e pe aici”? E vorba doar de pozitia noastra geopolitica in zona.ATAT! Restul e,crede-ma,zero….

    • Om batran spune:

      Exact! SUA, UK, NATO, asta e singura solutie, nu capitularea neconditionata in fata Rusiei. Rusia nu s-a multumit niciodata cu capitularea, a cerut totdeauna mai mult si mai mult.
      Romaniei i se canta prodohul de sute de ani. Hai sa fim prgamatici. Si Franta si Germania si SUA si Israelul au nevoie de noi, pt investitii si geografie, mai ales dupa ce Turcia a facut pactul cu Rusia.
      Dusmanul nostru e coruptia si defetismul. Nimeni nu ar mai trebui sa accepte vreo porcarie de la stat, nici un ton ridicat, nici o bataie de joc la coada, nici o formalitate inutila. Si sa terminam cu autocritica asta comunista si cu rusinea patologica de noi insine. Cine are frustrari sa mearga la preot, psiholog, carciuma, terapie de grup, masaj de relaxare, you name it, dar sa nu ii incarce si pe cei din jur cu problemele lui nerezolvate.

      • JB spune:

        Păi de-aia plouă la noi cu investiții in neștire ptr.că “Si Franta si Germania si SUA si Israelul au nevoie de noi, pt investitii si geografie”…. Deci noi continuăm să fim buricul pământului de care nimeni nu se poate lipsi…… Gata! Am lovit-o in pălărie!
        Păguboase convingeri aveți.

  5. victor L spune:

    Stiu ca Istoria nu se face cu “dacă”, dar daca Germania ori Franta ar fi fost vecine cu marele urs, alta ar fi fost abordarea “nucleului dur”.
    Pentru cine-si mai aminteste, caci nu sint secole de uitare de atunci, cind URSS prin tarile pretine avea granita cu RFG, alta era atitudinea antiamericanilor de azi.Berlinul a fost scapat de blocada sovietica de americani, nu de olandezi ori austrieci.
    Asa, exista un fel de “cortina de fier” intre Europa de vest si marele capcaun de la rasarit spre care se vor indrepta aniti americanii franco-germani.

    • YellowSubmarine spune:

      Ce “anti-americani” visezi? Marea majoritate a germanilor si a francezilor sunt oameni fini si impart valori comune cu marea majoritate a americanilor (democratie, stat de drept, respectarea drepturilor omului si a deminitatii umane, egalitate intre barbati si femei, samd).

  6. neamtu tiganu spune:

    Ar trebui poate ca un asemenea articol sa apara de abia saptamina viitoare. Marea coalitie germana nu e deloc sigura… http://www.t-online.de/nachrichten/deutschland/parteien/id_83059390/-die-spd-hat-die-wahl-zwischen-pest-und-cholera-.html
    SPD are de ales intre ciuma si holera.

    Apropos stiti cit costa EU? Un luxemburgez plateste 1,56 euroi pe zi si persoana, in timp ce un roman plateste 22 centi, pe zi si persoana, ceva mai mult decit bulgari care platesc doar 18 centi.

    • YellowSubmarine spune:

      Unii platesc mai mult la bugetul UE si primesc mai putin (contribuabilii net) iar altii platesc mai putin si primesc mai mult (beneficiarii net). Polonia de exemplu se numara printre cei mai mari beneficiari (in ultimii 10 ani polonezii primit cu peste 120 miliarde de euro peste contributia lor). UE este rea?

      vezi operating budgetary balance (acolo unde scrie expenditure:) http://ec.europa.eu/budget/figures/2007-2013/index_en.cfm

  7. Constantin spune:

    Consider remarcabil, în primul rând, faptul că opțiunea în ceea ce privește viitorul României este o opțiune politică și este a noastră. (Cei care spun diverse aiureli cu privire la factorii de dezvoltare ai unei economii și pun pe primul loc pe cei de natură istorică, geografică, culturală etc., au acum un excelent exemplu de moment decisiv, în care poporul optează pentru un anumit parcurs pe termen mediu și lung. Bunăstarea unui popor este opțiunea politică a lui însuși!)

    Noi suntem ocupați în această perioadă cu ocrotirea d-lui Daddy!

    Pe de altă parte, nu mă îndoiesc că, în ciuda amenințărilor la adresa siguranței noastre, pe multiple planuri, vor apărea deîndată la acest interesant articol al d-lui Naumescu numeroase comentarii favorabile intereselor putiniste. Autorii lor vor lăuda foarte probabil guvernările kleptocrației, favorabile “castrării” Justiției, vor dezaproba Uniunea Europeană, își vor manifesta admirația pentru statele Vișegrad și Turcia și politicile lor antidemocratice, cum, la fel, vor arăta antipatie pentru Partidul Republican din SUA, dar simpatie pentru D Trump, sprijinit în alegeri de aceeași Maică Rusie. Iar locul României în lume?! Alături de Rusia și prietenii ei, firește!

    • Nik spune:

      Dar va trebui sa si explice ce avantaj avem de la ”maica Rusia”….ca cetatenii ei sunt mai saraci chiar decat ai nostri….care,oricum,sunt fundul Europei…

    • JB spune:

      Subscriu comentariului dvs., dar nu in totalitate.
      Factorii istorici și culturali ( in sens larg) au un rol f.important in dezvoltarea unor tari/popoare.
      Ptr.a nu cădea in ispita privitului doar in propria ogradă putem lua ca exemple (auto)distrugerea flotei chineze in 1525 in timpul dinastiei Ming și deschiderea către occident a Japoniei începută in timpul dinastiei Meiji.
      Aceștia sunt factori istorici care au avut un impact cultural semnificativ in stagnarea sau dezvoltarea ulterioară. Nu sunt chestiuni care pot fi trecute cu vederea.
      Ar mai fi exemplul interzicerii tiparului in Imp.otoman, pe fondul interpretării unor precepte religioase islamice….

      Opțiunea politică a unui popor are aspecte culturale deloc neglijabile. Votul masiv pentru ceata de pungași a lui Daddy este grăitor. Factorii istorici și culturali sunt usor de sesizat in repartiția optiunilor politce la nivel național.

      • Constantin spune:

        „Factorii istorici și culturali sunt usor de sesizat in repartiția optiunilor politce la nivel național.”

        Aș îndrăzni un răspuns asemănător cu cel al dumneavoastră la texul meu: „Subscriu comentariului dvs., dar nu in totalitate”. Observ și eu, la fel ca dumneavoastră, opțiunea locuitorilor Capitalei pentru primari generali și de sector care provin din rândurile PSD (inclusiv „independentul” S Oprescu). Aceasta se explică, probabil, printr-o cultură puternică de stânga în regiunea București-Ilfov , cea mai dinamică din punct de vedere economic din țară. Este posibil, de asemenea, ca în condițiile unor venituri relativ modeste și în lipsa unei clase de mijloc la fel de consistente precum în alte zone ale României, preferințele pentru exponenții politicilor de dreapta să fie în regiunea București-Ilfov mai puține și mai lipsite de relevanță. Acest lucru este explicabil, pe de altă parte, prin prezența în zona Capitalei a unui număr mare de intelectuali, oameni de cultură reprezentativi, dar nu numai, care în mod tradițional sunt adepți ai politicilor de stânga. Asta cu privire la influența factorilor istorici și culturali în repartiția opțiunilor politice la nivel național.

        Altfel, pentru că v-ați concentrat atenția asupra votului (deși „opțiunea politică” are mijloace variate de manifestare), cetățenii votează în conformitate cu interesul lor pe termen scurt și în funcție de informațiile de care dispun. De ce nu există în acest moment capacitatea de a contracara în mod eficient informațiile manipulatorii care determină alegătorii să voteze într-un anumit fel este un alt subiect, ușor diferit de cel al articolului d-lui V Naumescu, dar care poate fi discutat cu acordul administratorilor platformei (a se vedea, spre exemplu, alegerile prezidențiale din SUA, ori Brexit).

        Fără îndoială, factorii istorici și culturali ( in sens larg) au un rol foarte important în dezvoltarea unor țări/popoare. Dar, opțiunea cu rol determinant în obținerea bunăstării este una politică și aparține poporului. Iar poporul are întotdeauna dreptate și votează bine, chiar și atunci când o face determinând consecințe negative pentru el însuși pe termen lung…Spre un interesant exemplu, cetățenii români și ai altor state declară în sondaje că sunt pro-europeni, că doresc respectarea principiilor statului de drept, că vor să se bucure de libertățile fundamentale UE, spre exemplu, ori de avantajele comerciale ale diferitelor acorduri internaționale (NAFTA, bunăoară) șamd., totul conform convingerilor culturale, parcursului istoric, spațiului geografic, condițiilor climatice etc., dar votează formațiuni politice care acționează întocmai contrar…Ori manifestă opțiuni politice extra-electorale exact contrare….Oare ce-o fi în neregulă cu ei?! Ce-i determină să acționeze astfel? Să se fi umplut lumea de „lebede negre”, astfel încât cele albe să fi devenit surprinzătoare?!

        • JB spune:

          Merçi ptr.răspuns. Problematica e interesantă. Nu degeaba preocupă oamenii (unii :-) ) de-atâta amar de timp.
          De ce ajung la putere Oprescu, Fii rea, Draknea&co e o intrebare fără răspuns simplu sau exhaustiv. Aș putea încerca/enunta unele dintre motive, fără a intra in detalii:
          snobismul unei elite (in principal economice) bucureștene (sunt f.bine plasat (geografic) :-) )ptr.a sesiza aceste aspecte) ptr.care votul însuși is just a waste of time, n-ai cu cine vota, etc
          o lehamite/un fatalism bizantino-balcanic real(ă);
          o indulgență reală dar nerecunoscută ptr.hotie, mica ciupeală, scurtătura șmecheră, calculul, exclusiv, pe termen scurt si foarte scurt; școala/biserica (fie-mi iertat exemplul) difuzează foarte eficient această atitudine prin exemplul cotidian al profilor/preotilor care vorbesc mecanic despre cinste, onestitate, adevăr dar, practic, procedează exact pe dos….;
          răspândirea incredibilă a teoriei primordialității dacice !!!-românesti in, practic, orice domeniu, primordialitate urgisită de “bicisnicii profitori catolico-occidentali”…..; aport substantial al unei anumite părți a clerului ortodox, labeled as patriotic, singurul și adevăratul mărturisitor, etc.;
          convingerea bizară că simpla normă juridică poate schimba, peste noapte, iadul in rai și creșterea generală (din pix) a veniturilor este ceva la îndemână pe care unii guvernanți nu vor s-o facă “de-ai dracu’ ” la instigarea UE, etc…..

          Evident că am simplificat până la simplism și că nu am răspuns decât la o părticică din noianul întrebărilor firești. Dar, până la urmă, e doar un comentariu…..

  8. Tr. spune:

    Cred că mai există o variantă: ca țările cu adevărat europene să dorească recuperarea recidivaților estici în comunism și turcism. Pentru că orice om cu scaun la cap care constată acum distanțele și tendințele nu se așteaptă ca mâine să plouă cu denunțuri făcute de funcționarii publici care ar fi fost supuși unor tentative de mituire sau presiuni din partea unor politicieni sau oameni din servicii. Cu Budapesta e mai ușor: cade Orban și lucrurile se reașează relativ repede.
    Cum nu am INTRAT în UE, ci am fost absorbiți datorită itereselor de la acel moment, la fel și-acum: ne păstrează sau renunță la noi, nu IEȘIM noi că așa vrea Dragnea sau vreun alt îngust la minte dar mare la funcție de pe la noi. Sunt dispuși să facă ceva efort (nu mare) sau les jeux sont faits?
    (Am intrat de vreo 2 luni pe acest site și ați rămas cam singurul om cu păreri obiective, care nu dă soluții cu argumente beton din literatură (rezistența anticomunistă, interbelicul, iliberalii, istoria, țărișoara noastră scumpă, cai verzi pe pereți etc. Restul ocolesc argumentele geopolitice cu aceeași delicatețe cu care nu vorbeam de rău Securitatea în public în anii de dinainte de 1989!))

  9. admir spune:

    Probabil ca este primul articol pe care il semnati cu care sa tind sa fiu de acord. Ati facut un progres vizibil acceptand realitatea ca Merkel nu mai e un pol de putere, in timp ce Trump oricat l-ai uri nu poate nega nimeni ca este un presedinte puternic, de aici si faliile subsecvente dupa primul an de mandat.
    Dar, cum diferentele vin din nuante, eu cred ca este idealist sau utopic sa credeti ca Romania sau orice alta tara poate fi in mod egal pro-europeana sau pro-americana. E suficient ca e o tara si o piata pro-occidentala. Economic insa Romania trebuie sa fie mai mult de pro-europeana, trebuie sa fie pragmatica. Daca Germania, Franta, Ungaria si Grecia isi permit afaceri noi cu Rusia, daca Serbia, Grecia si Ungaria tanjesc dupa capitalul chinez, eu nu cred ca asta arata nimic altceva decat pragmatism american, cam ce face si Trump in US.
    Romania ar trebui sa recupereze si pietele castigate de Ceausescu din Africa si Orientul Mijlociu, pe care prosteste le-am pierdut devenind strict piata de desfacere pentru altii.
    Fara sa amestecam lucrurile, dictatorul Ceausescu a fost pe plan extern un bun agent economic prin schimburile cu piata africana si asiatica, pe langa CAER. Arata ceva viziune.
    L-a ingropat insa dorinta de a plati datoria externa a Romaniei pana la ultimul cent, aici fiind aproape de modelul auster german din timpul razboiului si la polul opus al celui american, bazat pe traiul pe datorie.
    Revenind la ipotezele de lucru, Romania este intr-o alianta solida cu US, cel mai mare castig strategic din intreaga istorie a noastra. Dar inca nu stie sa isi joace economic sansa.
    Cred ca gresiti mizand ca grupul Visegrad se va prabusi dupa schimbarea unor orientari politice. Adevarul istoric, politic, economic si societar este ca acest grup Visegrad este foarte omogen ca mentalitate, istorie si circuite economice.
    V4 nu va dispare pt ca e un format eficient si le da putere mai mare membrilor cam pe modelul pe care a fost demult construita UE. Insa UE arata lipsa de coeziune, ciocnirea multor contradictii unele fundamentale, in timp ce Visegrad este un nucleu bine conturat, dar fara apanaj militar propriu.
    Ati desenat corect dupa mine noua UE, care in fapt e un scenariu de ani de zile testat si exersat. Fr – Ge – Olanda, Finlanda cam pe linia asta Vest – Nord se contureaza eurozona, in timp ce sudul si estul sunt vulnerabile jocului facut pe mai multe fronturi de china si rusia.
    Eu cred ca Estul si sudul poate spera la un input economic din US, asa cum Turcia a reusit sa se ridicie intr-o mare putere emergenta, cu largul concurs al investitiilor americane.
    Romania ar trebui sa fie pragmatica si sa se apropie de US si de Visegrad pt ca Franta si Germania sunt o iluzie scumpa pt noi, scumpa si politic si economic dupa cum s-a vazut.
    Mizez ca Fr si Germania fac un joc de incercare cu US si ca nu va trece mult pana vor renunta la bazaconiile actuale pentru ca fara UK flancul vestic nu este suficient de puternic. US este liderul Occidentului si asa va ramane, de asta cred ca pentru Romania esential e sa ramana pe orbita Occidentului, si deci implicit a US.

    • neamtu tiganu spune:

      Romania ar trebui sa recupereze si pietele castigate de Ceausescu din Africa si Orientul Mijlociu, pe care prosteste le-am pierdut devenind strict piata de desfacere pentru altii.

      Am impresia ca celebrele piete africane si din orient au fost nisip in ochi, nici azi nu si-au platit datoriile.
      In plus Ro nu are probleme ca nu are cui exporta, problema RO e ca nu are CE exporta pt simplu fapt ca nu se prea produce!

      • Cinicul spune:

        Tocmai am primit o fotografie de la un prieten in excursie la El Calafate (Argentina), cu on Logan facand nazbatii intr-un trafic austral moderat. Deci ceva s-ar mai gasi de exportat pana si la dracu-n praznic. Deocamdata exportam in principal forta de munca.
        Nu toate investitiile facute de Ceasca in Africa si Asia au fost perdante. Romania a pierdut cel mai mult in Iraq si Libia, in ambele cazuri tari din cauza unor “greseli” post-decembriste. Vanzarea pe nimic investitiei din Libia a fost antamata (ca asa se exprimau el si prietenul sau Severin) de Petre Roman, afacere finalizata de Vacarescu.

      • admir spune:

        Problema Romaniei nu este ca nu poate exporta, ci ce exporta. Exportam cereale, busteni, masa lemnoasa, materii prime si importam produse finite, cu valoare adaugata mai mare. Daca va referiti ca statul roman nu mai are ce exporta pentru ca le-a privatizat, asta e alta discutie, dar exact cum spunea aici un comentator daca exportam Logan-uri, componente auto, tubulatura, echipamente industriale, si nu creierele pregatite de saracul stat roman, macar stau in Romania niste mii de locuri de munca. Tema lui Trump este reala azi pentru toata planeta. Azi conteaza sa iti tii locurile de munca acasa si sa poti sa taxezi companiile la sit-ul de productie. Altfel, suntem muritori de foame cam ce se intampla acum in fapt.
        Ceausescu a facut bine cand s-a dus in statele arabe, nu uitati ca am produs know how in energie si petrol & gaze, medici, aici au fost scoliti multi arabi. Dar noi cand ne-am suparat pe Ceausescu ca se murea de foame am aruncat totul la gunoi – contracte externe, sisteme de irigatii, cap-uri de parca erau ale lui Ceausescu personal si noua nu ne trebuiau. La fel facem de 20 de ani, visam autostrazi, dar nu suntem in stare sa pastram reteaua de cale ferata, printre cele mai dezvoltate din Europa in 1990, si sa facem pasul la transport feroviar de mare viteza, marfuri si persoane.
        Ceausescu a vizitat cam toate tarile de pe Glob si era bine ca stiau toti de noi, acum nu am avut premier sa il primeasca pe premierul japonez, a treia forta economica a lumii.
        Astea erau partile bune de la care Romania trebuia sa continue dupa 1990. Din pacate, acum suntem asa de slabi ca nu ne baga nimeni in seama.
        Ne revenim doar daca reusim sa dezvoltam resursele si sa exportam produse de valoare mai mare, sa alergam dupa contracte noi in toata lumea, cum fac toti presedintii care nu se duc sa piarda timpul la shopping. Pana la urma toata lumea are treaba. Noi nu prea avem si se pare ca le si pierdem timpul altora, cum a fost cu Shinzo Abe.

        • Harald spune:

          Cu excepția Marii Britanii, care a privatizat integral transporturile feroviare și a obținut dublarea numărului de pasageri în 20 de ani (1995-2005) ajungând la cel mai mare număr de pasageri din istoria țării, numărul de pasageri la tren a scăzut în toată Europa, din 2000 încoace. Inclusiv în Germania a scăzut cu 6%.

          Rețeaua feroviară românească este extrem de disfucțională, în realitate România nu are destule căi ferate și nu a avut niciodată. Iar dacă modernizarea coridorului IV va dura peste 10 ani, va costa miliarde de euro și va presupune să mergi de la București la Arad prin Sighișoara și Alba-Iulia, asta înseamnă bani aruncați.

    • Nik spune:

      Chestia cu ”Romania nu stie sa-si valorifice capitalul strategic” e o gluma? Pai ce a spus Dragnea dupa ”cearta ambasadorului SUA” cu privire la Justitie? Nu a zis cumva in sensul ca ”ce mai vor astia dupa ce le-am cumparat rachetele”? Ati inteles acum? Pe unii ca Dragnea ii intereseaza acest parteneriat atat timp cat le-ar putea servi lor ca moneda de schimb pentru smecheriile lor! Acum ati inteles? Deci NU ROMANIA a ratat sansele! Ci o gasca de derbedei politici a facut asta…..

      • admir spune:

        Pai Romania, SUA, UE inseamna niste oameni in niste functii, impinsi acolo de alti oameni. Cand treci de granita, pe nimeni nu intereseaza cine e Dragnea sau Iohannis, decizia politica inseamna Romania. Ca nu ne place sa ne privim in oglinda e altceva, poate nici altora.
        Dar Romania o lalaie de zeci de ani, ca e Iliescu, Basescu, Iohanis sau Dragnea, vorbim de gusturi doar, in ansamblu nu am facut niciun salt inainte. Politica economica pe care o avem e dezastruoasa, saraceste o lume intreaga ca sa imbogateasca doar cativa indivizi.
        Schimbarile fundamentale la noi pleaca de jos in sus, dar istoria ne arata ca avem nevoie de zeci, chiar sute de ani sa facem o schimbare de tipul asta.

  10. cristi spune:

    Întreg flancul estic, începând cu țările baltice, Polonia, Ungaria și România, vor defini zona de forță și constrângere îndreptate împotriva Rusiei. Toată costrucția, vasala unchiului Sam, este mult mai competitivă dpdv economic față de letargicul vest. Azi suntem departe de ideea asta dar peste 10 ani totul va fi mai clar. Nu se poate discuta despre Europa fără să ținem cont și de ambițiile Turciei. Următorul hegemon de acolo vine și asta e cea mai mare problemă a României. Fără o Turcie cu ambiții, costrucția rusească nu poate fi diluată.

  11. Dan Nicolescu spune:

    Alunecarea spre stinga a Dnei Merkel este evidenta si poate fi catastrofala pentru viitorul Europei, mai ales daca si in Anglia va urma un proces similar prin plecarea conservatorilor dela guvernare.
    Dna Merkel. gropara Europei crestin-democrata, imaginata de parintii fondatori ai UE, a preferat din nou alianta cu socialistii unei orientari spre centru dreapta alaturi de liberali . Interesant este ca liberalii si nu verzii au iesit dela tratativele cu Merkel, exasperati de pozitiile pro imigratie musulmana , pro-ruse si anti-americane ale Dnei Merkel.
    Iertati-mi expresia, ” putoiul ” Macron, propulsat la putere in Franta in disperare de cauza dupa catastrofa socialista Hollande, este gata si el, minat numai de ura nevestei sale impotriva lui Melanie Trump, sa cedeze din manifestul liberal si sa dea satisfactie ” marxismului cultural” , pentru a cistiga un aliat german iluzoriu, visindu-se un nou Napoleon, dominind Europa, asistat ( nu dirijat ) de o Germanie slabita prin decadenta regimului Merkel.
    Deasupra tuturor apare satisfacut, ” rinjetul bolsevic ” al lui Vladimir Putin.

  12. mimiloi spune:

    A cita oara se intimpla asta in istoria Europei? Cind vor invata europenii vestici ceva din istoria lor? Cind se vor rupe de interesul imediat de cel pe termen mediu si lung. Deocamdata se vede ca nu au inteles nimic. De ce? Pentru ca prevaleaza propriul interes electoral.
    Intotdeauna Europa de vest a sacrificat partea estica pentru simplul fapt ca nu este in imediata apropiere. Este o politica care s-a dovedit falimentara de-a lungul isoriei si ultimul exemplu a fost cedarea spre URSS a zonei estice.
    Acum vesticii fac aceeasi greseala in numele interesului imediat. Pracitc abandoneaza estul Europei Rusiei putiniste ca sa se concentreze chipurile asupra unei Europe care este valida pentru a merge mai departe.
    Toata prostia asta este de fapt generata de lacomia pentru bani. Cind ii bagi lui putin 1 miliard de euro pe zi in buzunar pentru ca si tu ai profituri mari din afacerile cu petrol si gaz si nu iti dai seama ca banii tai vor fi folositi ca sa te rupa, inseamna ca esti prea idiot sau prea lacom pentru a fi in stare sa conduci destinele Europei.
    Parerea mea este ca esti lacom pina la idiotenie.
    Daca si un partener extern cum sint americanii isi dau seama care sint prioritatile in Europa,iar tu persisiti in greseala si abandoezi o parte importanta a Europei inseamna ca esti incapabil sa conduci.
    Cite exemple iti mai trebuie din propria istorie ca sa intelegi? Ca mareata Franta s-a aliat cu turcii impotriva lui Carol cel Mare pina cind turcii au ajuns in Viena? Si este doar una din multele greseli facute de vestici.
    Sint foarte dezamagit de asa-zisa politica a celor doua puteri care conduc UE. Este proasta si falimentara. Este politica strutului si a celor care abia reusesc sa-si mentina scaunele pe care cu greutate au reusit sa le obtina. A celor care nu inteleg ca daca partidele extremiste sint in ascensiune in Europa, este doar vina celor care au guvernat pina acum, care au dezamagit cetatenii si au permis lui putin sa-i infiltreze prin toate mijloacele secolului XXI in timp ce ei dormeau fericiti pe salarii grase.

    • JB spune:

      Oare când s-a aliat FR cu turcii impotriva lui Charlemagne ?!? Păi FR era in imperiul carolingian…. Cum vine treaba?!?
      La 700-800 turcii nici nu existau ca putere in spatiul Eurpean-Mediteranean.

      E interesantă concluza că “vesticii” n-ar lua in considerare/n-ar face planuri pe termen mediu si lung….. Atunci UE ce e?!? Nu un plan pe termen mediu si lung?!? Construcția asta atât de îndrăzneață cu ambiția de a aduce/menține pacea in Europa unde dihoniile de toate naturile au secole vechime este un exemplu clar că vă inselati amarnic.

      De unde rezultă ca vestul Europei ne-ar fi vândut URSS?!!? Șervețelul lui Churchill?!? Păi atunci Rep.Moldova, Bucovina de nord ce sa spună despre dezinteresul fățiș al Ro.față de ele?!?
      Dar de unirea Transilvaniei cu țara nu amintiti?!? In dauna imp.Austro-Ungar…..
      Fără “măreața Franța” (ca sa citez) rămânea un vis, o aspiratie neîmplinită. A propos de planuri pe termen mediu si lung.
      Să fim rezonabili…..

      Pe de altă parte, cum vine asta?!? Noi înjurăm occidentul “pe unde-l prindem”, scuipăm aspru pe valorile sale dar pretindem arțăgoși ca el occidentul să aibă grijă de noi ca de cloșca cu pui de aur…. Politicienii noștri nu stiu cum să se mai dezică de angajamentele asumate clar, constient, explict si in scris la intrarea in UE dar avem curajul (doar aici la noi în bătătură) să cerem “să ne lase in pace cu prostiile lor”.

      • Harald spune:

        E evident că @mimiloi se referă la alianța dintre François I al Franței și Suleiman I Magnificul împotriva Casei de Habsburg, chiar dacă l-a amestecat din greșeală pe Charlemagne în evenimente derulate cu 700 de ani mai târziu.

      • Harald spune:

        În completare la comentariul de mai sus: includerea lui Charlemagne (Carol cel Mare) provine cel mai probabil din confuzia cu Carol al V-lea, reprezentant al casei de Habsburg afectat în mod direct de alianța franco-otomană.

  13. Dan Nicolescu spune:

    Dintre solutiile Dvs, Dle profesor, trei sint evident imposibile sau daunatoare.

    1, Aderarea la nucleul dur este imposibila , evident, din cauza degringoladei politice si social din Romania. O tara prost administrata de secole si fara nici un reviriment serios in ultimii 28 de ani, fara infrastructura, educatie si santate, imprevizibila legilativ, financiar si politic, , este incomptibila cu o Europa unita, puternic centralizata.
    2. Aderarea la grupul Visegrad , este o aberatie cu radacini istorice. In acest grup se regasesc dusmanii istorici seculari ai Romaniei, Polonia si Ungaria , precum si dispreturitorii Cehi si Slovaci. ( ati uitat de comportamentul acestira duoa 1968, cind Romanai ia fost singura alaturi de ei fat de invazia sovietica ? ) .Toti fac parte din fostul Imperiu Habssburgic, apoi Austro – Ungar, a 3-a hiena la hotarele Principatelor Romanesti, ocupantul nemilos al Transilvaniei si Banatului, pe care il vad ( dece nu ? ) reconstituti intr-o gripare satelita nucleului dur al EU, darin care Roamani ar fi o ” oaie saraca ‘ si dispretuita., buna poate sa i se defriseze 100% padurile.
    3. Realinierea la Moscova, este desigur visul PSD , pe filiera , transmisa ca o torta din tata in fiu spiritual , Iliescu – Nastase – Ponta – Dragnea ( prostanacul Geoana a facut o exceptie, a fost poate singura minte lucida in aceasta sleahta ) , dare set moartea Romaniei ca natiune si tara. este insa posibila, in conditiile in care prin tot ce se intimpla, se doreste si deja s-a realizat in mare masura ( prin depopulare, si politici gresite in inestiti,, educarie si sanatate ) , si anume transformarea poporului roman intr-o POPULATI amorfa, imbecilizata , care va mai ocupa un timp o provincie a unui imperiu vecin, Rusia cu cele mai mari sanse.

    Prin eliminare, ramine numai pozitia de stat satelit in cercul 2 sau 3 al Uniunii Europene, membru leal. aplicind ferm politicile economice si sociala , cuplata cu alianta strategica si militara cu USA. Pentru asta insa trebui lideri de marca, cu minte,, CINSTE si vointa ( ” cojones ” ). Pina acum, nimeni in Romania de azi nu a dovedit asemena calitati in afara de Dl. Ciolos . Cine a mai avut ceva vointa, n-a avut minte si nici cinste, vezi trista evolutie a lui Traian Basescu . Cine a avut minte si vointa , n-a avut cinste, vezi alt caz trist, cel a lui Adrian Nastase.
    Il puteti readuce inapoi pe Dacian Ciolos ?
    Puteti dragi politicienimromani din opozirite sa va ginditi la altceva decit la orgolii si propria inavutire ?

  14. FLANCUL ESTIC. Interesanta prezentarea, insa situatia actuala a tarilor din EST este rezultatul politicii de distrugere a economiilor acestora, de catre factori politici influienti, cu putere de decizie din Westul Europei. O parte din tari ,Polonia, Cehia, Ungaria si altii s-au cam trezit si incearca o organizare zonala, in cooperare cu Rusia ,iar ceilalti din Sudul Europei, pot ave ca orientare similara, o dezvoltare proprie in Balcani. Invazia milioanelor de refugiati spre Europa, inclusiv actiunea Brexit, ar putea schimba perspectivele viitoare de dezvoltare si de siguranta pe intreg continentul.

  15. Ion spune:

    Poate s-or distanta retoric, dar de investitiile facute pana acum nu se vor distanta. Germania nu isi va permite asa ceva. Franta va deveni complet nerelevanta daca face miscari radicale de una singura.
    Ce ne arde pe noi e securitatea si imbratisarea urssului de la Est, asa ca votam cu NATO si SUA.
    Abordarile iliberale si nationaliste nu pot fi evitate decat daca lumea va avea ales un democrat normal, deschis, care nu leaga aticoruptia de acceptarea militantismului LGBT, ca Raluca Pruna. Nu s-a vazut pana acum ca ceva gen Ciolos, Monica Macovei nu iau mai mult de 10%, si asta cu maximum de optimism????? Nu Dragnea, nici Ciolos/Pruna!

  16. Kurt spune:

    Cred că este de două ori exact contrariul celor relatate de autor.

    1) Scindare est-vest s-a realizat la Bratislava 2016. Asociaţii Vişegrad, tovarăşii de ieri de la Pactul de la Varşovia, au declarat de repetate ori că nu mai susţin UE în forma ei inţială 1957-2016. Deci e invers: estul s-a despărţit 2016 la Bratislava de vest. A urmat imediat răspunsul socialistului F. Hollande de la Paris 2016: UE cu două viteze. Noul preşedinte francez E. Macron a preluat acest concept francez din 2016 şi continuă cu intenţia de „adâncire“ în ZE.19, fără ceilalţi. Cred, sper că nu va reuşi.
    2) Tandemul franco-german nu şi-a clarificat încă noua orientare 2017- 2022. Azi la Berlin ora 14 în comunicatul de presă A. Merkel cu cancelarul austriac Kurz au schiţat unele opţiuni comune pentru ZE.19 şi UE.27. E exact contrariul prognozei autorului. Cred că UE.27 rămâne 2017- 2022 în structura mai favorabilă României, cu un singur budget comun al celor 27. Deci nu se va crea un budget separat numai pentru 19 în ZE, după conceptul francez favorizat de E. Macron. Nimic nou în vest?
    3) Din comunicatul de la Berlin de azi reiese clar: numai un singur budget UE.27, compensat cum spun cei doi cancelari CDU/ÖVP, după expirarea celor 12 miliarde Euro pe an de la Londra. La Paris se va constata în curând: în primul rând se formulează problema de rezolvat, apoi vin subvenţiile UE pentru toate statele din sud-est, numai pentru investiţii. Nu se începe cu un ministru de finanţe francez ZE.19 fără proiecte bine definite. Conceptul francez de la Paris cu un budget separat de 2%- 3% din BIP al ZE.19, deci 200 până 300 miliarde Euro pe an nu mai e azi o temă practicabilă la Berlin şi Viena. Probabil un budget suplimentar mic de 30 miliarde pe an pentru investiţii va fi acceptat şi realizat 2018/2019.
    4) Probabil se vor lărgi competenţele actualelor „umbrele“ UE.27, ale fondurilor existente de asigurare (băncile italiene, greceşti) , pentru toţi 27. Nu mai e vorba de o „intergrare- adâncire“ numai în ZE.19. Scindarea est-vest nu vine de la Berlin 2017. Bratislava 2016 e problemă nerezolvată în UE.27 şi omisă de autor. Cred că contraiul din textul prezentat e de aşteptat în UE şi ZE.

    … „.. Opţiunea Euro este dificilă economic într-o ţară săracă şi necompetitivă şi ar putea avea costuri destul de mari pe termen scurt, mai ales dacă procesul este (şi cred că ar trebui) accelerat politico-administrativ, pentru ca România să aibă un răspuns limpede la acest obiectiv în următorii 5-7 ani şi să ştie ce are de făcut în continuare, …. … Nu sperăm neapărat la roluri unice, extraordinare, pe care le putem juca în sistemul relaţiilor internaţionale actuale, pentru a nu ne aminti de iluziile politicii externe ceauşiste, dar poate că este şansa noastră … „ …..

    Bucureştiul are şansa de a pune 2019 o problemă centrală în atenţia partenerilor din UE.27. Speculaţiile dâmboviţene politice ca în secolul trecut nu mai prind. Relaţiile între NATO/SUA şi UE.27 nu pot fi manipulate de nişte penali dâmboviţeni la preşedinţia 2019. La Paris se practică de mult timp o politică mai distanţată de SUA/NATO şi se tinde spre o „apărare“ UE.27 mai puternică sub comanda franceză. PRESCO al UE.27 e prea micuţ şi vine târziu. La Berlin s-a precizat azi că o parte din budgetul suplimentar UE.27 se va acorda conceptului de apărare a frontierelor externe, maritime. De la început politica externă (Adenauer, Kohl) RFG e o balanţă echilibrată Washington (NATO) şi Paris (UE). Consecinţa a fost o clauză adăugată la Bonn tratatului franco –german De Gaulle- Adenauer (din anii 1968) unde se accentuează prioritatea SUA/NATO în cenceptul de apărare al RFG (la Paris s-a stopat în anii 1956 tratatul de apărare UE.6). Cred că prezentarea autorului e mai mult teoretică şi mai puţin după textele şi sensul tratatelor UE şi NATO/SUA.

    Care e interesul legitim al României la preşedinţia 2019 (nici unul din oaspeţi vorbeşte limba gazdelor) şi cu care temă centrală se prezintă regimul actual de la Bucureşti? Sunt de data aceasta, cu mult respect, de altă părere decât autorul.
    Pentru tinerii de azi doresc numai bine.

  17. mike spune:

    Ati uitat un al 5-lea scenariu: plecarea din tara.

    1. “Încercarea de a adera la nucleul central al unei Uniuni Europene reformate” este un scenariu SF care probabil ca va avea loc intr-un viitor indepartat. Cu o situatie politica dezastruoasa si lideri precum Dragnea, cu reforme economice care sperie companiile straine si cu exemplul de “diplomatie” oferit ieri primului ministru japonez, cu siguranta ca sansele de a adera la zona EURO tind spre zero.
    2. “Rămânerea la periferia Uniunii Europene şi întărirea parteneriatului strategic cu Statele Unite”– o idee buna dar care depinde de cum se scoala dimineata Trump. Daca este cu fundu-n sus, s-ar putea sa nu ne convina parteneriatul.
    3. “Apropierea de Grupul de la Vişegrad şi crearea unei forţe care să echilibreze relativ Uniunea pe axa Vest-Est” – Bad idea. De aici si pana la scenariul 4 nu mai este decat un pas.
    4. “Prăbuşirea în abordări iliberale şi naţionaliste şi recăderea întregii regiuni sub influenţa Rusiei,”— Nasol. Trebuie sa gasim o cale de a ne salva fundul.

  18. Rahan5 spune:

    ,,Blocul CDU/CSU ar fi putut mai uşor limita/absorbi influenţele la guvernare ale unor partide mici precum FDP şi Verzii (în jur de 10% fiecare), care nici nu se înţeleg bine între ele, decât ale unui bloc compact de 20% (SPD)”
    Domnul Naumescu face o grava eroare daca considera partidele ca diverse legume pe o taraba in piata. Adica FDP si Verzii ,,nici nu se inteleg bine intre ele” . Dar de ce sa se inteleaga?
    Se gandeste domnul Naumescu, ca daca electoratul vedea ca aceste partide ,,se inteleg intre ele”, nici macar nu intrau in Parlament ?
    FDP este un partid mai de dreapta decat CDU si Verzii de stanga, ca si SPD.
    Era oricum o intelegere foarte greu de facut intre aceste partide, desi oarecum posibila, prin masivitatea partidului SPD, care sa aduca din dreapta pe FDP, si din stanga pe Verzi. Dar distantele insumate de la FDP la CDU si de la CDU la Verzi a fost prea mare pentru a se face aceasta coalitie.

  19. Roland spune:

    Toata lumea a inceput si a “dansat” cu americanii. Absolut toti. Dupa care, unii s-au despartit, sau, au fost abandonati. SUA are suficienta “experienta” si germana, si greaca, si austriaca, ba chiar si franceza (fara sa mai vorbim de cea norvegiana si suedeza). SUA , are in I-ul rand experienta cu Italia . Delicat subeict, delicata abordare. Iar excluderea CSI din ecutia, devine din ce in ce mai grea

  20. memorix spune:

    Ramane “puntu” doi: periferia UE si parteneriatului strategic cu Statele Unite dar nu cred ca va tine povestea asta pt foarte mult timp

    Vizibil si in faptul ca tanarul cu nevasta batrana n’a reusit sa vanda romanilor mare lucru in celebra vizita, doar promisiunea cumpararii catorva elicoptere asamblate/nu fabricate la Brasov

    Altfel optiunea de securitate mi se pare clara prin cumpararea de armament american (ce s’a semnat pana acum) Patriot si General Dynamics European Land Systems Piranha5

    Periferia este oricum zona cea mai buna pt hotii din Romania de la toate palierele societatii incepand de foarte de sus si pana la ultimul functionar, o zona gri unde se poate fura/smenui

    Zona euro oricum inseamna sinucidere in contextul actual cultural/economic/justitie

    Nu poti fi “intens şi egal pro-europeni şi pro-americani”, daca esti intens proamerican nu vei fi bagat in seama la modul serios de catre nucleul european chiar daca te integrezi intr’o brigada cu germanii

    La un moment dat la anumit nivel se profileaza alegerea de a juca ori cu aia ori cu ailalti si asta se va accentua odata cu divergentele dintre UE si America

  21. nonel spune:

    SUA nu va garanta securitatea Europei de Est fara a garanta securitatea Europei de Vest, invers insa nu. Estul este neglijabil pentru americani atit militar cit si economic cu exceptia vanzarilor de armament scump.
    Nu cred ca americani isi vor da viata sa apere Polonia, sau o alta tara estica daca aceasta va fi invadata dinspre est . Pentru Germania da.
    Franta si Germania si altele din vest nu au alte alternative la ora actuala decit sa isi stringa fortele si sa abordeze domenii , mai ales militar care erau lasate in grija hegemonului SUA.

    Romania trebuie sa se pozitioneze langa acestea doua din ratiuni economice si ulterior militare precum sa isi pastreze atitudinea pro americana. Cele doua pozitii nu se exclud.

    • Nik spune:

      Geostrategic,Polonia e cel putin tot atat de importanta ca si Germania.Scuturile de aparare in Polonia sunt,nu in Germania.Strategic,statele din prima linie sunt mai importante decat cele ”din spate”….Problema e ca dobitocii negociatori romani (intotdeauna ei sunt buricul problemelor) ai sistemului de aparare Patriot,nu au negociat si maintenanta si productia AICI a armelor….Economic era excelent fiindca recuperam banii dati pe scut.(altii asa fac!).Am vrut sa zic prin asta ca cu o clasa politica iresponsabila nu prea avem sanse…SUA,prin reducerea de catre Trump a taxelor,a repatriat deja firme si industrii din strainatate,obtinand deja un plus de 700 miliarde dolari la PIB.Firme chiar europene incep sa se mute in SUA datorita fiscalitatii mai mici!! Se complica deci dilema noastra: CU CINE? Cu UE sau cu SUA? Pai datorita distantei,cu SUA putem mentine parteneriatul strategic iar cu UE unul preponderent economic…Din pacate pentru noi,problema NU E AFARA,ci INAUNTRUL tarii!

  22. panduru spune:

    Domnul Profesor Naumescu a zugravit un tablou pesimist, dar realist, din pacate. Nu cred ca tarile occidentale au alta solutie, cu exceptia acestei indepartari de blocul estic. Pastrarea status-quo-ului ar duce la dezintegrarea rapida a UE. Vedem ce se intampla prin aceste parti ale lumii si vedem care este situatia in Romania dupa 10 ani de apartenenta la UE. O mentalitate mai precara si valori morale mai firave decat la aderare. Examinati doar lista si performantele europarlamentarilor romani de pana acum. Acele persoane ne reprezinta. Arata foarte bine ce am inteles noi din UE si cat de serios am abordat aceasta chestiune. Pe mine nu ma mira absolut deloc decizia UK de a parasi corabia. Nu-mi face placere sa constat aceste lucruri, o fac cu amaraciune, dar nu cred ca le putem ignora.

  23. Mircea M. Cociu spune:

    “”luând apoi căruţe de bani de la Bruxelles” = Cat au luat, Romania indeosebi! Dar prin expansiunea economica in Est, vechii “europeni” si-au scos banii, tragand o linie, pentru plus. Vechii “europeni” n-au pierdut nimic, ba au castigat o piata uriasa, si, ceea ce-i mai important, o “frontiera” mai ferma intre ei si Rusia.

    • Harald spune:

      Piața ca piața, dar au câștigat forța de muncă. Germania nu produce componente auto ca să le vândă în România, le vinde în vest, dar le produce la salariile din România.

  24. George spune:

    Romania ar putea avea un cuvint de spus, ar putea avea o politica adecvata telurilor sale doar daca ar fi ea insasi o entitate unitara si previzibila ca gesticulatie politica pliata interesului national. Astazi nu este. Cu constatarea amara ca liderii nostri, in marea lor majoritatea sint in cel mai bun caz nepregatiti si ca nu se pot ridica la inaltimea mandatului incredintat , ridicam si vesnica intrebare : de ce ar merita cetatenii acestei tari ceva in ce nu cred ? Ar fi chiar nedrept ca cetatenii unei tari in care politicienii corupti se constituie in modele ale natiunii, in care manelele sint considerate folclor , elitele intelectuale stigmatizate, occidentul supus unui tir pemanent de invective si batjocuri , sa beneficieze de avantajele unei integrari care nu i se potriveste. Trebuie sa reia ciclul durerii si umilintei, muncii si repunerii in drepturi a integritatii morale, sau mai stii ?ciclul foametei si razboiului si daca vor mai ramine oameni si populatia va putea deveni din nou popor cu o voce proprie sa poata ridica cu demnitate capul sus. Atunci Romania va exista si va avea un cuvint de spus, acum nu.

  25. M_mare spune:

    Vad ca multi inteleg ca Vestul si nucelul dur au parasit Est-ul.
    Din pacate e fix invers. Est-ul s-a dstantat de Vest din diverse motive.
    UE nu poat supravietui decat daca se integreaza mai mult, iar sta in seamna mai putina suveranittate la nivel national, iar in momentul asta asta e inaceptabl pentru niste baroni locali ca alde Dragnea, Orban etc..
    Dragoste cu de-a sila nu se poate.
    UE ( a se citi zona euro ) o sa isi vada de treaba.
    Trezirea o sa fie dura. Si UK ave impresia ca o sa negocieze dur, si pana acum au acceptat toate cererile UE Ce sansa poate avea Polonia, Ungaria, Romania ?
    Pacat, am avut o sansa sa devenim parteneri, vom fi vasali, asta e de nevitat acum. Singurul lucru de vazut e vasalli cui ? UE, US sau Rusia.

  26. carp spune:

    coalitia “franco-germana” nu prea exista.. exista dominatia germana cu franta luata partener de fatada (stim de ce), partener care stie realitatea dar se complace ptr a perpetua idea (falsa a) maretiei franceze care s-a dezumflat de fapt cam de pe la 1815. Germania nu va renunta la interesele ei in europei de est de dragul frantei, orice aparenta e doar un joc de moment.

    Romania va avea o soarta vitrega ca de obicei. Prinsa intre nepasarea visegradului pe care l-a evitat dintr-o falsa viziune asupra accederii la asa zisa zona a nucleului dur (in care nimeni n-o doreste), se va gasi ca inainte de anii ’30 la rascruce de vanturi, cu mici aliante regionale si sub influenta economica directa a germaniei si rusiei. Sa crezi altfel e o naivitate, tarile vestului ne vad ca povara si singura sansa era sa fim acceptati de esalonul doi, polonia-cehia-ungaria, dar ne dam mai europeni decat europenii si ne-am grabit sa dam vrabia din mana pe cioara de pe gard.

    America s-a format dintr-un amestec extrem de populatii care nu aveau revendicari teritoriale ptr ca nu aveau cum – pana si in conditiile astea au avut un razboi civil mai incrancenat decat un razboi mondial.. cum ne imaginam ca UE va deveni la un moment dat un stat federal echilibrat, cand exista disensiuni inter-etnice majore si preconceptii peste care populatiile nu pot trece?

    • Harald spune:

      Dpdv militar Ungaria și Cehia nu contează, singurele care contează pe flancul estic sunt România și Polonia, ambele bazându-se pe Statele Unite. Greșeala României din perioada interbelică a fost neînțelegerea superiorității americane în orice conflict la care participă. România a schimbat atunci prostește taberele, trecând de la tabăra învingătoare în Primul Război la tabăra învinsă, iar Al Doilea Război nu a făcut decât consfințească rezultatul Primului, cum era de așteptat.

      Astăzi nu mai e posibilă o asemenea greșeală, superioritatea militară americană e evidentă pentru oricine. Franța și Germania nu mai au nevoie o apărare asigurată de americani, însă România și Polonia au și ambele înțeleg asta.

      Economic vorbind, Germania nu face concesii României. Dimpotrivă, își produce o bună parte din componentele auto în România, adică Germania profită, nu pierde, în relația cu România. Relația asta e OK și pentru România, însă doar până în punctul în care România s-ar putea vedea nevoită să aleagă între Germania și Statele Unite. În acel moment, România va trebui să joace cartea americană, cel puțin până la înlocuirea lui Putin. După, ‘om mai vedea.

      • Harald spune:

        În 1982, Germania însăși a început să joace cartea americană, după înlocuirea lui Helmut Schmidt cu Helmut Kohl. Asta pare a fi soluția și astăzi, înlocuirea Angelei Merkel (poate cu Horst Seehofer?) și trecerea Germaniei de partea Statelor Unite.

        Macron va rămâne prieten cu Putin, dar Franța de una singură practic nu contează. Și Mitterand (l’ami de l’assasin) era mare prieten cu Gorbaciov.

        • YellowSubmarine spune:

          Trimeti-l pe scizofrenicul George Friedman la Casa Alba sa ceara 30 miliarde pe an (US foreign aid) pentru tarile grupului Visegrad si dupa aia mai vorbim (cred ca Trump il va scoate cu picioare in fund afara:)

          http://www.paih.gov.pl/europeanfunds
          https://polska.pl/economy/investments-projects/eu-funds-poland/

          P.S,
          Germania, Franta, Olanda, Italia, etc au relatii foarte stranse cu SUA (Germania de exemplu se numara printre cei mai mari investitori directi in SUA). Trump cu ideile lui fixe si putine a cam calcat prin strachini la inceput (nu a avut experienta) dar se pare ca invata repede. Pe parcursul urmatorilor ani poate sa devina chiar si un om de stat (se vezi ce amabil va fi cu doamna Merkel la urmatoarea intalnire). A realizat si el ca George Friedman, Bannon et al au vandut gogosi umpluti cu aer rece.

          https://www.state.gov/p/eur/rt/eu/index.htm
          https://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3997.htm

          • Harald spune:

            Are @MariS un comentariu foarte bun mai jos, poți considera că reprezintă și punctul meu de vedere. Pe care l-am exprimat de altfel în diverse comentarii. Nu știu ce vârstă aveai pe vremea lui Honecker și nu știu dacă ai citit ce scriau propagandiștii regimului pe vremea aceea, dar faci exact același lucru.

            Mai mult decât atât, având în vedere disputele mele cu propaganda și cultul personalității de pe Deutsche Welle, înclin să cred că regimul Merkel face cu bună știință lucrurile astea, copiate de la Honecker. La fel cum Putin face tot felul de lucruri copiate de la Brejnev și de la Andropov.

  27. DSK spune:

    Celor patrioți care văd Franța și Germania ca doi lupi care au dat iama in miorițele noastre, le-au jupuit și acum se întorc lingandu-se pe bot in bârlog: sunteți ….., da’ mulți, cum a constatat sec Lăpușneanu. 42% ar vota și astăzi PSD, zic sondajele. Și toți ăștia dau zor la urne, că se să democrație și vor și ei să apuce până nu se termină! Exercițiu democratic, că așa zice și la televizor, că exercițiile fac bine la sănătate.
    Africanii ăia de s-au ofticat că i-a făcut Trump de S**T ar trebui să îi zică: băi nene, ce vorbești, să-ti arătăm noi o tara locuită de albi in Europa, ceva mai la vale de Norvegia, care e și mai de S**T! Hai că o știi, n-ai citit breafingul de presă azi dimineață? Unde a venit prim-ministrul Japoniei cu toți Senseii după el și l-au plimbat prin parcuri. Mi-e îmi vine să intru în pământ de rușine și umilință că trăiesc într-o țară unde s-au cocoțat la putere niste gunoaie umane. Prin puterea votului popular, voința nației. Că toți sunt Rromâni verzi, nu sunt boanghine dușmănoase ca ăia de la UDMR! Că ce e mai verde decât codrul verde? Și ce codru e mai verde decât Deli-Orman de care s-au speriat și turcii? Fost-a omul Pădurii / Și nu l’or mancat lupii. Las’ că le scoate el dinții și ăstora de la DNA! Iar ăștia de la OLAF n-au decât să urle la lună, în Duminica Orbului vin mai mult din ăia surzii!

  28. DSK spune:

    Pt. Cinicul: Loganul din Argentina e fabricat în Brazilia (sic!)

  29. MariS spune:

    Trendul opţiunilor politice ale cetăţenilor din UE, fie din Est sau din Vest, nu e spre mai multă integrare, ci dimpotrivă. Partidele ce doresc mai multă integrare sunt în pierdere de votanţi cam peste tot. Cu presiunea asta pe cap, nu cred că Macron îşi va putea duce la îndeplinire planurile sale. Chiar el a trebuit să se declare de centru, adică să găsească o poziţie de echilibru între progresişti şi conservatori, pentru a fi votat. Acum dacă el încearcă să o cârmească spre progresişti sau ultra-progresişti, aşa cum pare, va fi forţat să revină la linia de echilibru chiar de conaţionalii săi, cei care l-au votat. La fel şi cu Merkel. Doar că Merkel e mai realistă şi nu doreşte o SUE, ci merge pe varianta cu o UE cât mai eficientă. Deci la ora asta avem două viziuni pentru UE: a) “mai multă eficienţă” sau b) “mai multă integrare”. Cu cât liderii UE se îndârjesc să aleagă varianta SUE, cu atât mai mult suflă în pânzele forţelor conservatoare, care vor câştiga procente în plus la vot. Cetăţenii obişnuiţi ai UE nu îşi doresc un superstat, nu au vise de mărire sau dorinţe de putere; ei vor doar mai multă siguranţă, mai puţină birocraţie şi supraveghere, autostrăzi cât mai multe, libertatea de a-şi afişa identitatea, credinţa, etc. Lucruri simple, obişnuite, nu vise şi glorii deşarte. De altfel, dacă prin absurd unii lideri europeni ar forţa nota şi ar umbla la schimbătorul de viteze, mărind distanţa cu plutonul, ar declanşa o scindare în uniune simultan cu Brexitul. Statele din plutonul doi, dar posibil şi unele din primul eşalon, ar putea să schimbe direcţia, luând trena UK şi să se constitue într-o nouă structură, să zicem CE2, în model confederat sau piaţă comună. Această CE2 ar deveni cu timpul un concurent incomod pentru restul statelor rămase în UE, mai ales dacă va fi ajutată de SUA, Canada şi alte state anglo-saxone. Nu cred că Franţa şi Germania nu vor lua în calcul şi o astfel de variantă. De aceea intuiţia îmi spune că, în final, câştig de cauză va avea viziunea lui Merkel: “mai multă eficienţă”.

    • Harald spune:

      De-acord cu mare parte din comentariu, însă o mică precizare despre eficiență se impune totuși. Democrația ca mod de funcționare nu este unul foarte eficient, iar Merkel este exact genul de persoană care preferă eficiența în dauna democrației.

      AfD a apărut în Germania lui Merkel, în Franța lui macron exista deja Le Pen. Iar CDU pe vremea lui Helmut Kohl era cam ca AfD astăzi. Merkel a cârmit-o spre progresiști, devenind în multe momente mai socialistă ca SPD-ul.. De asta consider că ea trebuie să plece, chiar și viziunea ei ”moderată” în raport cu Macron merge de fapt spre dezintegrarea UE. La fel ca în bancul cu Nixon de pe vremuri, acum UE are nevoie de frâne, nu de motor.

    • Hantzy spune:

      @MariS
      Nu putem cred că putem vorbi de un “trend” antieuropean. Există, cum e și normal în momentul unor schimbări de paradigmă, un curent rebel față de noua organizare continentală, aflat în creștere temporară, dar el nu va fi nici de durată, nici de amplitudine. În general curentele de acest gen coagulează adepți, ce au o unică explicație pentru efectele cele mai diverse. Inițial universalitatea motivației pare coerentă, dar odată cu detalierea inerenta a diferitelor motivații ale fanilor, risipirea acestora devine ireversibilă. Oricum, chiar și cu o temporară reușită electorală de peste 10-15%, majoritare rămân opțiunile centripete UE, indiferent dacă motivațiile sunt sociale sau economice.

      Vorbiți însă de două viziuni: “mai multă integrare” versus “mai multă eficiență”, privind viitorul UE. Nu mi se par a fi diametral opuse. De ce n-ar putea coexista cele două?! Pentru că atunci când vorbiți, bănuiesc, despre eficiență, apelând la metafora schimbătorului de viteze, oferiți ca efect scindarea dorită de plutonul secund după modelul Brexit, iar când e vorba de ultraprogresismul macronian, vedeți drept contrasolutie conservatorismul lui Le Pen. Ori Brexit a fost aprobat la limită, existând încă și acum voci ce ar fi favoriza rămânerea în UE, în vreme ce victoria lui Macron a fost de două treimi, iar de Marine, susținută, inclusiv financiar, de socialistul și adversarul Europei Unite Putin, nu mai amintește nimeni. Ori asta arată că insistența liderilor doar pe una dintre viziuni ar fi inconsistentă. Chiar dacă varianta SUE nu e scopul majorității europenilor, nici destrămarea nu reprezintă o soluție, oricât ar încerca ukip, FN sau AfD să exploateze nemulțumirile și frustrările unor conaționali.

      • MariS spune:

        @Hantzy: “Nu putem cred că putem vorbi de un “trend” antieuropean.”
        Nu, nici eu nu cred că trendul e antieuropean, ci doar antifederalizare şi împotriva neomarxismului. Cetăţenii UE nu-şi doresc o federaţie de tipul Statele Unite ale Europei. Gândiţi-vă că sunt ţări cu monarhii, care au Regi şi Regine. Ce ar deveni ei într-o federaţie de tip SUE? SUE ar trebui să fie republică sau monarhie? Dacă va fi republică ce facem cu Regii şi Reginele existente? Îi coborâm la rangul de Duci, Ducese şi Marchizi? Sunt probleme foarte sensibile aici şi nu văd cum s-ar rezolva mulţumitor pentru toţi. De aceea o federaţie de tip SUE pare ceva utopic. Iar când se vorbeşte de “mai multă integrare”, de fapt se are în vedere o astfel de ţintă: o federaţie a Statelor Unite ale Europei.
        Cât despre cele două viziuni, ele au fost puse în circulaţie chiar de cei doi protagonişti: Macron şi Merkel. Dacă aţi fost atent la ceea ce spunea Merkel că trebuie făcut în continuare, ea nu vorbea de mai multă integrare, ci de necesitatea de a face UE mai eficientă. Macron e cel care vorbeşte de faptul că UE are nevoie de mai multă integrare. Deci au viziuni diferite. Eu doar le-am pus în evidenţă şi am făcut o predicţie.
        Cât priveşte Brexit-ul, iarăşi sunt de acord că a fost la limită şi că a fost obţinut şi cu ceva manipulare, ba chiar că acum e posibil să existe o majoritate care să dorească rămânerea în UE. Dar, atenţie, rămânerea în UE nu e necondiţionată, ci doar dacă UE nu se îndreaptă spre o SUE. Britanicii, cu regimul lor monarhic, nu vor dori să fie conduşi de la Bruxelles ori Berlin. Căci, dacă presupunem că SUE s-ar realiza, mă îndoiesc că noua capitală va mai rămâne Bruxelles. Ar fi aici loc de o altă bătălie, iar în final locul noii capitale a superstatului va fi dat de cel care deţine puterea financiară şi economică. Şi acestea sunt amândouă în mâna Germaniei.
        De aceea mi se pare mai realistă viziunea lui Merkel, cu toate greşelile ei, evidenţiate şi de Harald, dar pe care sper să nu le mai repete. E o viziune mai echilibrată, care favorizează debirocratizarea şi eficientizarea uniunii, aşa cum e ea acum. Ambiţiile prea mari pot strica rezultatul mai ales când tensiunile cresc.

        • Hantzy spune:

          Mulțumesc pentru clarificări! Am senzația unui același deznodământ, atât “mai multă integrare” cât și “mai multă eficiență” sfârșesc prin impunerea liderului teuton în, fie federația, fie Uniunea Europeană. Acum tabloul pare a fi complet, iar federația e nedorită de grija monarhilor continentului, dar eficiența conduce și ea la dezintegrare, după cum ați sugerat în comentariul precedent.
          Orice organizație interstatală are neajunsul că, oficial sau nu, impune participanților un lider. Chiar și ipotetica dumneavoastră piață CE2 ar fi avut așa ceva, mai ales în cazul sperat al ajutorului anglo-saxon. Cred că această viziune, al liderului nepotrivit, este de fapt ceea ce deranjează, iar sub grija pentru viitorul uniunii e disimulat euroscepticismul.

          P.S. Adăugiri de tipul “neomarxism” ucid discuția. Personal, le consider etichetari, tocmai pentru a avea subiect de luptă. Luptă, ce nu mai poate fi pierdută, prin prisma conotației negative impuse aprioric.

          • Harald spune:

            @Hantzy – ar fi grozav ca ”neomarxism” să fie o simplă etichetare, cum zici tu. Din păcate nu e, neomarxismul a devenit politică de stat în vremurile lui Merkel și Obama. Iar dacă Obama s-a dus, Merkel încă nu. Însă indiferent dacă negarea neomarxismului este ordin de zi pe unitate, simplă nevroză sau puir și simplu infantilism, asta nu schimbă realitatea.

            Cât despre conducerea unei Europe federale care include și monarhii, Napoleon a găsit soluția în urmă cu peste 200 de ani: s-a declarat Împărat al Republicii Franceze. Un Rege poate accepta conducerea unui Împărat, corect? :)

            La modul serios, forțele diverselor state europene sunt prea dezechilibrate pentru a accepta o Europă federală. Dacă insiști în direcția asta, UE se va dezmembra la fel ca URSS. Pentru comparație, în 1992, 1995 sau 1999 nu dorea nimeni dezmembrarea UE. Ce concluzie tragem noi de-aici?

      • Constantin spune:

        ” Vorbiți însă de două viziuni: “mai multă integrare” versus “mai multă eficiență”…”

        Am citit și eu comentariul și am considerat că este o glumă prea puțin reușită pentru a-i acorda atenție, dar am observat că dumneavoastră i-ați dat, așadar, am zăbovit și eu asupra lui.

        OK, și eu mă gândesc uneori, spre exemplu, cum ar fi oare mai bine pentru România, să părăsească mai întâi NATO și să se alăture Rusiei, ori să părăsească întâi Uniunea Europeană și apoi să se alăture Rusiei?! Doar că oricum abordez problema, pare un viciu de logică, de fapt, oricare dintre variantele menționate este proastă pentru România.

        A evalua “două viziuni: “mai multă integrare” versus “mai multă eficiență”…” este un raționament-capcană, pentru că cele două procese, de creștere a gradului de integrare și cel de sporire a eficienței, se condiționează reciproc. Adică, nu poate exista unul fără celălalt. Prin urmare, un raționament disjunctiv exclusiv de felul acesta conduce la concluzia că viziunea reală este în afara Uniunii Europene.

  30. MariS spune:

    “Francezii ar vota probabil în favoarea părăsirii Uniunii Europene, dacă ar avea loc un referendum pe această temă, a declarat preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, în cadrul unui interviu difuzat duminică de postul BBC.” – ştire Mediafax de azi.
    Asta înseamnă că Macron nu e rupt de realitate, ceea ce e foarte bine, totuşi nu ştiu dacă sesizează că merge pe gheaţă subţire ..

  31. linus spune:

    Datoria estului fata de vest, ok, dar est = rusia, care are inca de platit pentru zecile de milioane de morti, ologiti, distrusi psihic, etc. Carutele de bani de la ue nu le-am vazut, vama arata la fel ca-n 1995, se mai joaca si acum barbut, etc. Despre ce vorbim ? Mall-urile si prostitutia nu s-au facut cu fonduri UE. Atunci unde-s carutele de fonduri UE, si ce datorie am eu fata de aia care, dupa ce m-au arun cat in gura lupului, vor acum sa-mi ia pielea pe care mi-au imprumutat-o ? Si ce datorie mai am fata de lup in afara de a-l ucide ?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)