joi, martie 28, 2024

Excelenţă, a meritat mediatizarea obţinută cu preţul oprobriului? Mai are rost continuarea misiunii dumneavoastră în România?

Mărturisesc că am fost surprins şi dezamăgit. Am crezut, acum doi ani, la relativ puţină vreme după sosirea domniei sale la Bucureşti, că doar opiniile noastre politice diferă. Porneam atunci de la asumpţia că, la urma urmei, un ambasador trebuie să reprezinte punctul de vedere al conducerii ţării sale, dar atâta vreme cât o face cu profesionalism, stil şi eleganţă misiunea sa diplomatică merită, totuşi, respectul cuvenit, cel puţin în mediile avizate. Ca fost şef de misiune, nutream o anumită (şi, iată, teribil de naivă) înţelegere şi colegialitate faţă de un diplomat care, credeam eu, încearcă să reprezinte cum poate mai bine interesele ţării sale, în limitele decenţei, normelor şi cutumelor profesiunii diplomatice.

În articolul pe care l-am publicat pe 22 aprilie 2013, „Nu avem dreptul să nu ne mai temem de Rusia? (Reflecţii pe marginea interviului unui ambasador bine instruit)” [1] am explicat dezacordul profund în care ne aflăm în raport cu poziţia Federaţiei Ruse faţă de scutul antirachetă, cu ameninţările tot mai frecvente ale Moscovei şi emisarilor ei la adresa ţărilor care intră în acest proiect strategic de apărare, dar am avut cuvinte de apreciere atât faţă de predecesorul său, experimentatul Alexander Ciurilin, pe care avusesem ocazia să-l cunosc în perioada cât am lucrat în Centrala MAE, cât şi faţă de ceea ce credeam atunci a fi Oleg S. Malginov, adică totuşi un ambasador instruit, cu ştiinţa discursului, tehnica argumentării şi cumpătarea vorbelor, cu o anumită jovialitate şi un farmec bonom, tipic spiritului slav, dincolo de divergenţa evidentă a opiniilor.

M-am înşelat. Sau ambasadorul s-a schimbat. Sau liniile de mesaj primite recent de domnia sa şi atmosfera de la Kremlin s-au schimbat, dar oricum reprezentantul Rusiei arată acum altfel decât în acel interviu pe care l-am comentat, şi în care nu fusesesm de acord doar cu tezele strategice, de politică externă şi de securitate ale Rusiei, nu şi cu stilul diplomatului sau cu impresia generală pozitivă pe care se străduia să o inspire.

Doi ani mai târziu, sunt nevoit să reformulez. Ambasadorul Malginov nu are doar opinii diferite de ale noastre, dar face parte realmente dintr-o altă lume, dintr-un alt „model cultural” (uitaţi povestea cu ortodoxia, un mic truc cu care nu cred că mai poate aspira la captatio benevolentiae în România), care neagă însăşi esenţa democraţiilor liberale, separarea societăţii civile de stat şi mai ales convingerea că cineva poate să se exprime în spaţiul public fără să reprezinte agenda guvernului sau să execute un mandat primit de la şefii săi. Spus franc, omul „joacă în alt film” şi se pare n-a înţeles nimic din cea ce ne dorim noi să fim, ca ţară, ca societate, ca cetăţeni liberi, de vreo 25 de ani.

Deci, ambasadorul Rusiei la Bucureşti a numit „bădărani” doi cetăţeni ai României. Fără să mai punem la socoteală că e vorba de o ofensă adusă unor oameni care aparţin elitei acestei ţări, că e vorba de un atac la persoană care vizează doi profesori universitari cu profil public consacrat, fie şi numai ideea că cineva trimis să lucreze pentru îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale între două ţări încearcă să discrediteze grosolan autorii unui articol şi publicaţiile (altminteri la fel de prestigioase) care l-au găzduit e o dovadă a dispreţului profund pe care Oleg Malginov l-a arătat României şi societăţii româneşti. Nu ştiu dacă vreun şef de misiune al României, de acum sau din orice regim, şi-a permis vreodată să utilizeze public un asemenea calificativ în Rusia (sau în orice altă ţară), în timpul mandatului.

Articolul domnilor profesori Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan nu avea nimic scandalos, nimic cu care cineva care aparţine culturii noastre politice să nu fie de acord, în principiu (adică pe fondul problematicii tratate, căci formulările, nuanţele şi tonurile aparţin fiecărui analist) şi nici nu era, la urma urmei, o observaţie în premieră cu privire la modul în care partidele populiste, naţionaliste, radicale sau eurosceptice de pe continent (dar să le numim pe toate cu un singur termen, anti-sistem) cochetează cu noua politică asertivă, anti-occidentală a Rusiei lui Putin. E limpede că ambasadorul Malginov a dorit să se afle în treabă şi să provoace o dispută care să atragă atenţia opiniei publice româneşti. Au văzut că a mers la Copenhaga, au încercat şi aici. Şi, în mare parte, din perspectiva mediatizării, le-a ieşit. Dar a meritat?

Nu vreau să merg până-ntr-acolo încât să cred că micile războaie pe care încep să le provoace ambasadorii ruşi în Europa, în ţările în care servesc ca diplomaţi (vedeţi şi cazul la fel de revoltător din Danemarca[2]), fac parte dintr-o strategie articulată de comunicare publică în care aceştia au primit instrucţiuni să inflameze spiritele pentru a forţa clivaje societale interne, dar nici nu pot să ignor coincidenţa şi suprapunerea unor evenimente care fac parte din acelaşi mod abuziv de gândire, care caută să dividă cu orice preţ şi să supună apoi state şi societăţi slabe, vulnerabilizate, unei influenţe directe sau indirecte.

Din nefericire, o asemenea ieşire, precum a ambasadorului Malginov, nu produce decât rău în actualul context. Domnia sa se face că nu înţelege o diferenţă esenţială: autorii cărora le spune „orice bădărani” (ca şi editorii publicaţiilor respective, niciuna controlată de stat) sunt cetăţeni liberi să-şi exprime opiniile individuale, intelectuali publici care au dreptul la semnătură în mediile online sau scrise precum şi dreptul la formularea unor idei care îi reprezintă, în timp ce ambasadorul chiar vorbeşte în numele ţării sale şi, în particular, a conducerii statului respectiv. Poţi face, desigur, trecerea de la un statut la altul de-a lungul vieţii profesionale, dar nu le poţi avea pe amândouă în acelaşi timp. Nu suntem toţi plătiţi pentru cuvintele pe care le rostim. Nu suntem toţi sub mandat, nu servim toţi agenda liderului absolut sau a guvernului, mai sunt şi oameni liberi în părţile acestea de lume, cu care putem fi sau nu de acord.

Îmi aduc aminte o discuţie din 2013, la Universitatea Babeş-Bolyai, care are legătură cu ceea ce se întâmplă acum. Ambasadorul român numit de puţină vreme pentru Moscova, Vasile Soare, doctorand la universitatea noastră, un diplomat plin de calităţi şi de energie, şi-a prezentat îmbujorat, cu mult entuziasm, multe bune intenţii şi multe speranţe, planurile pentru misiunea care avea să înceapă curând, în faţa unei audienţe academice. Lăudabilă intenţie. Voia să ne convingă că „va schimba lumea” şi va transforma relaţiile bilaterale româno-ruse în ceva ce n-am văzut până acum. Am păstrat multă vreme regretul că am făcut notă discordantă cu optimismul adunării noastre publice, dintre toţi cei care au vorbit dorindu-i mult succes eu fiind singurul care a „exprimat un optimism rezervat faţă de şansele de reuşită ale misiunii sale diplomatice”, atâta timp cât Rusia nu îşi va schimba „etosul politic” (să nu spunem mai direct). Tot atunci am aflat, în particular, că omologul rus chiar nu poate înţelege apariţia în presa românească a unor articole care dezavuează politica externă şi de securitate a Rusiei (şi ţineţi cont că era înainte de Crimeea şi de războiul din Ucraina) şi de ce nu face nimic guvernul român în acest sens. Ne-am amuzat atunci, cu colegii din universitate, asupra acestei „lipse de acţiune a guvernului faţă de autorii şi analiştii răuvoitori din presa politică” şi am trecut mai departe. Dar, iată, lucrurile au devenit tot mai serioase în ultimii doi ani şi sper sincer că admirabilul nostru ambasador la Moscova face progrese în obiectivele diplomatice pe care şi le-a propus. Şi mai ales că noi, chibiţii de pe margine, liberi ca pasărea cerului, nu le facem domnilor ambasadori problemele mai mari decât sunt oricum. O, de-ar putea înţelege şi Excelenţa Sa Oleg Malginov această distincţie fundamentală între libertatea analiştilor şi constrângerile postului de ambasador, am trăi cu toţii într-o lume mai bună!

O întrebare, la final, în atenţia ambasadorului Rusiei: Excelenţă, după toate câte s-au spus zilele acestea, ce rost mai are continuarea misiunii dumneavoastră diplomatice în ţara în care „orice bădărani” (a se vedea, totuşi, despre cine este vorba) pot să-şi publice opiniile în spaţiul public?

NOTE__________________________

1 https://www.contributors.ro/editorial/nu-avem-dreptul-sa-nu-ne-mai-temem-de-rusia-reflectii-pe-marginea-interviului-unui-ambasador-bine-instruit/

2 https://www.contributors.ro/administratie/si-daca-rusia-va-lovi-intr-o-zi-pe-teritoriul-nato-pentru-a-decredibiliza-art-5-ce-vom-face-concret/

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Exista oameni si oameni. Unii nu sunt de acord cu deciziile guvernelor lor si isi dau demisia si pleaca sau se inroleaza in rezistenta vocala.

    Altii sunt dispusi sa faca orice, sa minta, sa insulte, sau sa tradeze, doar ca sa-si pastreze pozitia privilegiata.

  2. Aceleasi metode?
    – „Ministerul Apararii a laudat contributia Diviziei din URSS „Tudor Vladimirescu” la „Romania libera si Independenta”, apoi a sters postarea de pe Facebook

    – „Comunicatul in care ambasadorului rus Oleg Malginov ii numea pe autorii unui articol publicat pe Contributors.ro „badarani” a disparut de pe prima pagina a site-ului oficial al Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti.”
    Nu, nu e intimplator acest gen de manifestari: daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!”

  3. Nu a fost numai atacul contra ”badaranilor”. Zilele astea dl Ambasador a intrat int-o vibratie care e clar ca nu este intamplatoare. Sa fim atenti si destepti – si mai ales sa dam alte raspunsuri decat se asteapta Rusia, mai elaborate eventual.
    Un merit are totusi si Rusia – DA MESAJE CLARE. Agresive , dar CLARE. Nu m-ar mira ca aceste hachite sa preceada o manevra contrara intereselor romanesti din Basarabia, unde stiu ei ca ne doare cel mai tare – cum corect ne-a spus si purtatorul lor de cuvant Tran Basescu.
    Nu la fel de CLARI sunt prietenii.
    Ma refer la punerea Romaniei la mijloc intre Comandamentele Uniunii Europene anti protectioniste si hotararea instantei americane care interesant , judecand un litigiu din interiorul Uniunii ne impune sa nu respectam the Rule of Low ul European si sa dam stipendii fratlor suedezi (Niels si Bjorn ? ) Micula.
    Sunt sigur ca Ambasada Rusiei a sarbatorit cu sampanie si vodca stirea despre aceasta incurcatura care denota nu numai pozitia de pigmeu a Romaniei ci si starea abia mascata de rivalitate dintre cele doua tarmuri ale Atlanticului.

    • partea a doua: Ei bine cred ca dl Johannis a avut o abordare corecta si inteligenta a problemei ambasadorului. Dincolo de explicatia teoretica si invocarea unor cutume PRESEDINTELE ROMANIEI s-a uitat PRIN Excelența Sa ruseasca spunandu-i indirect asa: ”cetatene , de la nivelul meu TU NU TE VEZI si de aceea multumeste-te cu ciomageala diplomatica si EUROPEANA pe care ti-au administrat-o functionarii anume desemnati in aceest sens ai Statului Roman , membru al Uniunii Europene si al NATO”.
      Cam in acelasi fel a fost tratat si ceteteanul TRAIAN , caruia i s-a reamintit ca de fapt el nu mai exista. Johannis ar trebui sa vorbeasca totusi mai des – are un efect linistitor. Multi vorbareti erau ieri dupa conferinta de presa tacuti pprecum Terente , care a sucombat din lipsa de argumente.

  4. Formula folosită în articolul de față, „e vorba de un atac la persoană” reprezintă cheia întregii povești. Articolul de la care a pornit toată disputa exact așa a fost considerat de către Malginov, un atac la persoana lui Vladimir Putin.

    Însă pentru a înțelege asta, trebuie să pornim de la faptul că în spațiul (ex-)sovietic, după 1945, termenul ”fascist” a devenit pur și simplu insultă. Inclusiv copiii de liceu din R.Moldova, atunci când se ceartă, își spun unul altuia ”fascistule”, exact cum în România își spun unul altuia ”tâmpitule”. Adică este vorba de insultă, nu de o evaluare onestă a respectivului.

    Asta s-a întâmplat și cu ”Ispita fascistă a tovarășului Putin”. Deși articolul era cât se poate de serios, trecând în revistă cu onestitate niște atitudini tipic fasciste ale regimului de la Kremlin, el a fost interpretat ca o jignire, ca un atac la persoană. Ca și cum ar fi fost intitulat ”Putin este un tâmpit” sau ceva asemănător. Așa se explică (după părerea subsemnatului) folosirea termenului ”bădărani” de către ambasadorul Malginov. Totul a fost perceput ca o insultă, iar cei care recurg la insulte sunt bădărani, aspect pe care în general îl admitem.

    • Dar cate scuze cautate unui diplomat care trebuia sa-si masoare cuvintele in prima instanta!

      Intr-al doilea rand, nu suntem in R. Moldova si nici domnii Tismaneanu sau Stan nu erau obligati sa desfasoare extinse cercetari de mentalitate rusa sau post-sovietica pentru a detecta eventuale nuante de sens cu scopul de a evita sa-l supere sau jigneasca pe vojdiul de la Kremlin…

      Si chiar daca ar putea exista acele nuante, mai degraba ambasadorul rus trebuia sa se plieze pe sensul general acceptat in Romania a termenului, ci nu sa astepte de la autori sa satisfaca orizontul de sens inteles in Rusia. Este ridicol. Si bunica-mea obisnuia sa-si certe nepotii cu „nu fi obraznic, mai faraonule”. Nu inseamna ca un profesionist in Egiptul antic trebuie sa tina cont de multitudinea de sensuri mai mult sau mai putin folclorice ce i se dau numeroaselor cuvinte sau apelative… :)

      In plus, pregatirea academica a celor doi „badarani” le permite berechet sa evalueze ca fascista, in perfecta cunostinta de cauza, natura atat a organizatiilor si partidelor cu care se inconjoara Putin in Rusia si Europa, cat si a regimului putinist in sine. Tine pana la urma de libertatea de expresie si apreciere.

      • Nu suntem în R.Moldova, dar înclin să cred că ambasadorul Malginov a fost crescut undeva în spațiul ex-sovietic, cu idiosincraziile specifice vremurilor. Și nu, domnii Tismaneanu sau Stan nu erau obligați la nimic. În opinia mea, și-au redactat articolul cu bună credință, nu ca pe o insultă la adresa lui Putin.

        Însă așa se întâmplă când există diferențe culturale, unele afirmații sunt interpretate altfel decât era intenția celui care le-a emis.

        • Eu cred in continuare ca ii cautati degeaba circumstante atenuate ambasadorului. Malginov stia perfect care sens al cuvantului „fascist” l-au avut in vedere autorii !

    • Daca eu as fi ambasadorul si as citi comentul dumneavoastra, nici nu mi-ar trece prin cap ca, de fapt, incercati sa-mi aduceti circumstante antenuante, ba m-as simti jignit; as crede ca incercati sa ma faceti idiot: cum sa credeti ca un om cu un nivel de cultura ridicat poate sa interpreteze astfel cuvântul fascist când in toata lumea (civilizata) se stie exact ce inseamna fascist? Omul asta nu crede ca am absolvit patru clase?

  5. Un articol care adauga nuante la un incident diplomatic. Scris frumos si argumentat. As adauga in spiritul articolului ca dl ambasador Malginov vrea sa ne aminteasca ca suntem ortodoxi si am luptat impreuna impotriva fascismului. Ar trebuii sa inceapa diplomatic cu problemele istorice nerezolvate adica returnarea tezaurului si reparatiile dictatutului Ribentrop Molotov. Sunt convinsa ca ar primi aprecierea tuturor romanilor daca ar fi avut acest curaj.

    • Asta e mai greu. În viziunea rușilor, Pactul Ribbentrop-Molotov a corectat o nedreptate istorică, ocuparea militară a Basarabiei de către România. Ocazie cu care ei au anunțat public că nu intenționează să mai restituie tezaurul.

  6. Parerea mea este ca exageram considerand declaratia ca parte a vreunui plan de comunicare decis la un nivel inalt. Este o remarca marginala, prea subtire ca si continut pentru a urmari vreun scop precis si prea prost gandita pentru a nu fi originala :) Este probabil expresia sincera a vederilor domnului ambasador, care s-a exprimat cum a stiut mai bine, in limita posibilitatilor.

  7. „14. Vi se pare adecvata reactia statului in cazul declaratiilor ambasadorului Rusiei?”

    „Iohannis: Da.”
    Ce atita gilceava?!

  8. Asa cum spune Victor L (vezi comentariul lui la 31/03/2015 la 21:40), dl. Klaus Iohannis s-a pronuntat in aceasta chestiune. Mai poate cineva sa-l declare pe amabasadorul Rusiei ca „persoana non-grata” ? Daca nu, atunci avem un „case closed”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro