Home » Energie »Global / Europa » Citesti:

Expansiunea nucleară a Chinei. Riscuri

Raluca Besliu aprilie 10, 2017 Energie, Global / Europa
3 comentarii 2,100 Vizualizari

Actuala administrație a SUA nu este dornică să-și asume rolul principal în problemele ce țin de schimbările climatice. În aceste condiții, în următorii patru ani responsabilitatea în acest domeniu îi revine Uniunii Europene și Chinei.

În timp ce Beijingul a respins deja afirmația președintelui Donald Trump, potrivit căreia schimbările climatice reprezintă o invenție, câteva dintre proiectele sale nucleare – inclusiv unul ce avansează rapid în România – nu reflectă un angajament autentic în direcția protejării mediului și a combaterii încălzirii globale, ci dimpotrivă, mai degrabă afectează în mod semnificativ orice politici și practici legate de mediu.

În ianuarie 2016, China General Nuclear Power (CNG) a anunțat că a primit o scrisoare de susținere din partea guvernului român cu privire la construirea și operarea unităților 3 și 4 ale Centralei de la Cernavodă.

Este vorba de șase reactoare CANDU  de 700MW. Costul total este estimat la 7,7 miliarde de USD, iar construcția ar trebui să fie terminată într-un interval de șapte ani de la semnarea contractului.

Negocierile încă sunt în curs de desfășurare. Pe 9 martie 2017, actualul minister al Energiei din România a anunțat că intenționează să grăbească negocierile cu CGN cu privire la reactoare, după ce acestea au fost deja prelungite de trei ori în 2016. În prezent guvernul încearcă să inițieze cât mai curând un memorandum pentru a primi mandatul de a negocia cu CGN.

Proiectul are scopul de a transforma România într-un hub de electricitate regional și de a genera 16000 de locuri de muncă. Între timp, China își continuă expansiunea nucleară în Europa de Est și în Balcani: în decembrie 2016, a inițiat negocieri cu guvernul bulgar cu privire la centrala nucleară de la Belene, situată lângă Dunăre. Acest proiect a fost abandonat în 2012, aparent din lipsa fondurilor.

China pare să folosească Europa de Est ca teren de probă pentru extinderea industriei sale nucleare, după  cum indică inițiativele sale din România și Bulgaria.

Nuclearelectrica din România și CGN negociază un posibil acord pentru a crea o întreprindere mixtă – o unică platformă pentru dezvoltarea viitoare a Proiectului Cernavodă. CGN ar urma să dețină cel puțin 51% din capital.

Inițial, unitățile 3 și 4 de la Cernavodă ar fi trebuit să fie construite de RWE, Iberdrola și GDF Suez, care s-au retras în 2011, afectate de impactul crizei financiare asupra capitalului lor și de crescânda nesiguranță a pieței. Investiția ar fi trebuit să atingă 4 miliarde USD pentru unități de 720 MW.

Situată la 48 km de Marea Neagră, Centrala de la Cernavodă are deja două unități CANDU operaționale din 1996 și, respectiv, 2007. În noiembrie 2015, o delegație  a Asociației Mondiale a Operatorilor Nucleari a declarat că ambele prezintă un înalt nivel de securitate.

Evaluarea a constatat că zonele de activitate ale centralei sunt printre cele mai sigure din lume. Directorul centralei, Daniela Lulache, a subliniat faptul că aceste rezultate se datorează în întregime profesionalismului angajaților.

Întrebarea e dacă CNG va menține aceste standarde înalte la cele două unități pe care le va construi – mai ales dacă ne gândim la proiectul nuclear Hinkley pe care compania chineză îl desfășoară în prezent în Marea Britanie.


O viziune expansionsită rapidă

Aceste planuri țin de uriașele ambiții mondiale ale Chinei, unde există deja 36 de reactoare nucleare operaționale, 21 în construcție, iar multe altele urmează să fie construite în anii următori.  După cum afirmă Power Construction Corp of China, cel mai recente planuri anticipează că, în următoarele decenii, China va avea peste 200 de reactoare – 110 pănâ în 2030 – ceea ce o transformă în unica țară din lume care își extinde programul energetic nuclear. Dar o mare parte din construcțiile nucleare ale Chinei urmează a fi amplasată departe de granițele sale.

Potrivit lui Mycle Schneider, un consultant parizian în materie de energie nucleară și, din 2000 încoace, principal autor al Rapoartelor asupra Industriei  Nucleare la nivel mondial, ‘industria chineză și-a extins considerabil capacitățile de construcție, în special în ceea ce privește componentele de mari dimensiuni, în condițiile unei stagnări la nivel mondial, obținând omologarea în conformitate cu standardele ASME și cu alte criterii de standardizare tehnică la nivel internațional’.

După cum adăuga Schneider, cea mai spectaculoasă urmare a accidentului de la Fukushima – pe lângă decizia Germaniei de a renunța la energia nucleară – a fost hotărârea chinezilor de a sista timp de patru ani procesul de autorizare a unor noi instalații, în vederea îmbunătățirii securizării și supravegherii lor.

În opinia lui Schneider, acest lucru este lăsat să treacă mult prea neobservat.

“Chiar dacă în 2015, în China, a fost autorizată construcția a opt noi reactoare, nu se poate ascunde faptul că dezvoltarea nucleară a Chinei s-a redus mult ca amploare și viteză”, a afirmat el.

Mark Hibbs, senior associate la Carnegie Endowment’s Nuclear Policy Program, a dezvoltat acest punct de vedere: dincolo de câștiguri evidente precum profit financiar și influență, motivul pentru care China exportă echipament pentru centrale nucleare este să domine tehnologia produselor vândute în alte țări.

Proiectele din străinătate, inclusiv cele din România, Marea Britanie, Africa de Sud și Argentina vor “crește credibilitatea Chinei, pentru că exporturile înseamnă că tehnologia lor se cere, este accesibilă și funcționează în siguranță”, a adăugat el.

Probleme de export

Încercările Chinei de a cuceri piețe străine – și de a influența standardele tehnologice de pe respectivele piețe – nu țin, firește, doar de sectorul nuclear, ci sunt parte a unei strategii geopolitice generale. În noiembrie 2016, Banca Industrială și Comercială a Chinei a anunțat instituirea unui fond de investiții de 11,15 miliarde de dolari pentru implementarea proiectelor  de infrastructură, de producție high-tech și bunuri de consum în Europa Centrală și de Est. Potrivit agenției Xinhua, China a lansat inițiativa Belt and Road (B&R) ce încearcă să conecteze China cu Europa, Africa și Asia de Sud-Est pe două rute diferite. B&R include proiecte de infrastructură, însoțite de o serie de  acorduri comerciale bilaterale și regionale.

Și totuși, mai mult decât alte sectoare, producția tehnologiei pentru energia nucleară, pune semne de întrebare și agită anumiți lideri.

Într-un interviu pentru Washington Post, din decembrie 2015, He Zuoxiu, un fizician care a lucrat la programul energetic nuclear al Chinei, compara această expansiune nucleară cu un ‘împiedicat pas înainte’, care va duce la accidente dezastruoase, mai ales din cauza vitezei extraordinare cu care se vor construi reactoarele.

Îngrijorarea lui este justificată, dacă ne gândim la slabele performanțe ale Chinei în ceea ce privește securitatea în muncă în general. În prima jumătate a anului 2016, Administrația de stat chineză pentru securitatea muncii a raportat 13.723 de decese la locul de muncă, ceea ce înseamnă 75 de decese pe zi. Accidentele mortale în industrie reprezintă ceva obișnuit, odată ce China acordă mai multă importanță creșterii economice și nu standardelor de securitate. După cum afirmă Greenpeace, doar între ianuarie și august 2016, 29 de accidente chimice au avut loc în fiecare lună.

Ar putea România să se aleagă cu o centrală nucleară construită cu materiale de proastă calitate și componente nesigure? Nu este o temere nejustificată.

Împotriva curentului

Potrivit lui Hibbs, una dintre cele mai controversate probleme cu care se confruntă expansiunea nucleară a Chinei se referă la reactoarele din această țară, într-un scenariu de neacceptat în care resursele de apă ar fi contaminate de scurgerile radioactive.

Această temere depășește granițele țării în condițiile în care China dezvoltă reactoare nucleare la 48 de kilometri în interiorul României. Țări precum România sunt supuse risculului dacă vor da curs ambițiilor Chinei. Iar China nu intenționează să se oprească aici.

Principala barieră în calea ambițiilor expansioniste ale Chinei subliniază Hibbs, este faptul că pătrunde pe o piață aglomerată, dominată de Franța, Statele Unite și Rusia, dar și de jucători mai mici precum Coreea de Sud și Japonia. China trebuie să demonstreze că, în ciuda lipsei de tradiție, tehnologia ei este la fel de bună ca aceea oferită de ceilalți.

Această strategie are o mare problemă: până acum China a vândut o singură centrală nucleară, anume Pakistanului, inaugurată în decembrie 2016.

Schneider a subliniat că, din punct de vedere geopolitic, “vânzarea, construirea și operarea unei centrale nucleare într-o țară industrializată din Europa, înseamnă intrarea într-un club exclusivist. În opinia lui, totuși, o problemă și mai mare este lipsa unei piețe în prezent, astfel că, cele mai multe proiecte internaționale de reactoare, ramân, evident, ‘fanteziste’.

Astfel, speranțele Chinei într-un proiect de anvergură într-o economie europeană majoră – pentru a căpăta notorietate – sunt temperate de realitatea politică a unui apetit european redus față de extinderea activității nucleare în prezent. Astfel încât China ajunge să stabilească acorduri de genul celui din România.

Soluții?

Există o excepție, mai sus menționatul proiect din Anglia, dar simpla lui existență și execuție accentuează îndoielile celor ce privesc cu scepticism proiectele Chinei în locuri ca România (sau chiar în China). Guvernul britanic a anunțat proiectul în 2010 iar licența pentru șantier a fost acordată în noiembrie 2012; construcția a fost însă amânată de mai multe ori, aprobarea fiind acordată în cele din urmă în septembrie 2016.

Proiectul de la Hinkley a fost criticat și pentru că este prea costisitor, iar construcția lui va dura prea mult. Mai este criticat și pentru că este dăunător pentru consumatorii britanici și pentru că va face Marea Britanie excesiv de dependentă de surse străine de energie, în timp ce eforturile ar trebui direcționate spre energia din surse regenerabile.

Și totuși, acesta este proiectul simbolic al Chinei, în timp ce toate celelalte inițiative, inclusiv cea din România, sunt de nivel secundar. Acest proiect, condus de EDF din Franța, va costa 24 de miliarde de USD, cel mai scump proiect realizat vreodată, ceea ce reprezintă dublul investiției în cele două unități din România.

CGN ar deține o treime, ceea ce înseamnă semnificativ mai puțin decât 51% din proiectul derulat în România.  Anul 2017 – ca termen de finalizare – a fost înlocuit demult cu 2025, subminând eforturile Chinei de a-si construi o reputație solidă în acest proiect simbolic. Proiectul britanic intenționează totodată să creeze 25.000 de noi locuri de muncă, mai multe decât cele de la ambele unități de la Cernavodă.

Între aceste întârzieri planificate din Marea Britanie și costul semnificativ mai redus al acordului pe care China îl are cu România, se pune întrebarea ce s-a ajustat pentru a se ajunge la un acord atât de avantajos la Cernavodă. Va fi China la fel de atentă în România ca atunci când se află în atenția unei economii de importanță majoră?

Dar deșeurile nucleare?

Guvernul român a fost criticat pentru intențiile sale de a-și consolida energia nucleară. În octombrie 2015, Greenpeace a reacționat față de decizia României de a investi în energie nucleară subliniind că proiectul nu se justifică deoarece, din cauza declinului industrial și a creșterii eficienței consumului, România nu se confruntă cu o creștere a cererii de energie.

Greenpeace afirmă că nevoia de energie prezentă și viitoare ar putea fi asigurată prin utilizarea unor surse mai ieftine și mai flexibile față de cererea pieței, în condițiile în care centralele nucleare produc în mod constant, chiar dacă cererea e scăzută.

Greenpeace a fost împotriva proiectului încă de la încheierea acordului cu GDF Suez în 2012, arătând că, prin construcția acestor două noi unități, România își asumă în mod inutil substanțiale riscuri financiare, de sănătate și mediu.

Potrivit acestei organizații, energia eolienă a României este o soluție preferabilă, având un potential de circa 11.0000 MW.

Uriașele ambiții nucleare ale Chinei la nivel mondial pun probleme serioase și în ceea ce privește reziduurile nucleare, ceea ce are implicații directe asupra României. Combustibilul nuclear păstrează un nivel ridicat de radioactivitate mii de ani după ce nu mai este folosit într-un reactor.

În prezent, soluția este să răcești combustibilul cu nivel ridicat de radioactivitate în bazine cu apă, scufundat la peste 6 m adâncime. Riscul apare în situația scurgerilor, existând pericolul ca substanțe profund radioactive să afecteze mediul. După cutremurul din 2011 de la Fukushima, din cauza combustibilului fierbinte, apa a atins punctul de fierbere în bazinele de răcire, ajungând aproape de barele de uraniu. Doar norocul și măsurile de urgență luate au împiedicat un dezastru.

Pericolul începe să scadă prin transferarea combustibilului uzat într-un sarcofag uscat și sigur, un cilindru de oțel și beton care este sudat și sigilat timp de 10 ani. Problema e că acest lucru nu se poate face decât după răcirea barelor de uraniu în bazin, timp de cinci ani.

Dar nici bazinele și nici sarcofagele uscate nu reprezintă o soluție permanentă pentru depozitarea deșeurilor nucleare. În prezent, soluția permanentă este arderea reziduurilor într-un depozit subteran. Dar, potrivit organizației Greenpeace, este totuși greu de prevăzut dacă această măsură va fi suficientă pentru a preveni scurgeri radioactive catastrofale pentru generațiile viitoare.

Potrivit lui Hibbs, cei ce planifică sistemul de electricitate al Chinei mizează pe energia nucleară pentru a reduce la jumătate emisiile de carbon ale țării, restul energiei necesare urmând să fie obținut din surse regenerabile, în special hidrocentrale, energie solară și eoliană. Schneider subliniază totuși că, în cele din urmă, energia nucleară se dovedește a fi o alternativă costisitoare, lentă și neviabilă față de alte opțiuni și chiar în țări ca Franța, a cărei energie nucleară reprezintă un model, o familie din cinci duce lipsă de energie.

Riscuri

După cum am menționat anterior, China nu prezintă standarde de securitate înalte care să asigure faptul că ar putea gestiona eficient deșeurile nucleare, cu accent pe prevenirea dezastrelor, mai ales ținând cont de viteza cu care țara intenționează să construiască o mulțime de centrale nucleare. Riscurile vor amenința mai ales terioriile în care China va construi aceste centrale, inclusiv România.

După cum au arătat accidentele de la Fukushima sau Cernobîl, un dezastru nuclear are consecințe globale multiple și de durată pe care, în prezent, indiferent de cât de dezvoltată este, nicio țară nu are capacitatea să le soluționeze.

Articol preluat de pe site-ul sinopsis.info.ro. Articolul a fost publicat în limba engleză pe site-ul Balkanist. Traducerea în limba română și adaptarea au fost făcute de Mihaela Danga.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. Marco spune:

    Incalzirea globala este reala, mai putin convingatoare este declaratia ca activittile umane sunt responsabile pentru ca niciodata in ultimii 4 miliarde de ani temperatura nu a stat pe loc.. Iar solutia este si mai nebuna, sa oferim politicienilor sume uriase de bani ca sa controleze dansii ca sunt mai priceputi temperatura planetei. Temperatura media a urcat cu 0,7 grade in ultima suta de ani, va dati seama ca este de rasul curcilor sa putem controla in mod obiectiv cum a folosit Dragnea banii ca sa franeze temperatura planetei. Si care este tempratura ideala ? cea din anul 2000 sau din 1912 ?

  2. Kurt spune:

    Fiecare săptămînă se conectează cinci termocentrale electrice noi pe bază de cărbune la rețea, pe glob. In China sunt două pe săptămînă, de mulți ani merge așa! Aceste centrale termoelectrice vor rămîne în funcțiune cel puțin 30- 40 de ani. La cele 2300 centrale electrice pe bază de cărbune care produc azi 41% energie electrică vin deci anual peste 260 centrale termoelectrice noi. Rusia vinde 21 milioane cărbune înspre Europa. Indonezia și Australia exportă cărbune spre China și Japonia. Se va arde și ultimul kg de cărbune?

    Pe bază de gaze naturale se produc 20 % din curentul electric în 3000 de centrale electrice. Fraking a dus în SUA la o producție mai mare de gaze naturale. Se va arde și ultimul metrucub de gaze naturale?

    Cele ca. 439 centrale atomice pentru curent electric produc 10% (din mediile ultimelor zile) din curentul electric pe glob.

    … „…Aceste planuri țin de uriașele ambiții mondiale ale Chinei, unde există deja 36 de reactoare nucleare operaționale, 21 în construcție, iar multe altele urmează să fie construite în anii următori. ……”…

    China, Franța, etc au proiecte pentru centrale atomice noi pentru energie electrică. Franța produce ca. 78% curent electric în aceste centrale atomice. Industria atomică în Franța e stat în stat. Franța are proiecte pentru multe centrale noi (închide Fessenheim la Rin în anul 2020) și prelungește folosirea celor în funcțiune. Problematic a rămas tehnologia veche (Druckwasserreaktoren) cu riscurile avariilor ca la Cernobil și Fukushima. Unii experți văd în reactorul cu toriu (la TV oficialul american Weinberger,era în anii 1960-70 în comisia de supraveghere în SUA, a prezentat reactorul cu toriu. El a fost expulsat și concediat cînd a insistat. Uraniul și plutoniul sunt necesare pentru bombe, aceste reactoare au primit prioritate în toate țările de pe glob!) o tehnologie mai nouă care are riscruri mai mici, nu se topesc ca barele de uraniu (în Elveția e nevoie de ca.20 de ani pînă cînd primul reactor cu toriu ar putea intra în functiune, la TV 3sat cu oficiali elvețieni, Thorium Salzschmelzereaktoren, nu se pun la dispoziție bani pentru prototipuri din anii 1970.. în SUA și China….are cercetători…).
    Germania închide (Atomsustieg) rînd pe rînd centralele atomice (la ora actuală Neckarwestheim 1 e demontat).

    In Japonia în laborator s-a obtinut un randament de 26% (din 29 % teoretic posibile) la celule de siliciu fotovoltaice. Germania forțează energiile regenerative (vînt, fotovoltaice, etc.), care sunt încă mult mai scumpe. China e un mare producător și exportator de instalații fotovoltaice (randamentul scade repede an de an, deșeuri problematice) la preț mai mic.

    …”.. Potrivit acestei organizații, energia eolienă a României este o soluție preferabilă, având un potential de circa 11.0000 MW.
    … „…

    De ce se construiesc centrale nucleare pentru curent electric în România de azi (am vorbit ca. acum 20 de ani cu un fizician de la Cernavodă, salarizarea…) cînd e cunoscut că nu sunt soluții pentru deșeurile radioactice (cei care cunosc ciclul de înjumătățire la uraniu, cu cele 19 stadii intermediare pînă devine plumb… miliarde de ani!… e vorba de mii și milioane de ani, atît timp sunt riscuri cu deșeurile puternic radioactive)? Primul și singurul depozit definitiv pe lume pentru deșeuri puternic radioactive se construiește actual în Finlanda. Autorea prezintă o documentație UP TO DATE!

    Consumul de energie pe unitatea de produs 1$ e mult mai mare în România decît în occident. Aici e o sursă de economisire prin performanțe mai bune în producție.
    Dezbateri în spatiul public românesc pentru un „proiect de țară” cînd devine concret în problema energetică? Prezentarea autoarei merită atenție (fără speculațiile dîmbovițene politice uzuale). Consecințe?

    Hidrocentrale (Pumpspeicherwerke, acoperă orele de vîrf la prînz, etc.)? Energia apei (Elveția, Austria, Norvegia, Noua Zelanda, etc)? Idei mai sunt…..

  3. donquijote spune:

    Energia nucleara are doua inconveniente majore fara de care viitorul energetic al omenirii ar fi asigurat prin acest unic mod (pana cand omenirea si-ar gasi un alt mod de a se epuiza): riscul tehnologic si procesarea deseurilor rezultate din “arderea” combustibilului.
    Aceasta da un factor de neincredere suficent de mare pentru ca un astfel de sistem sa fie utilizat cu maxima prudenta si sa se caute solutii alternative.
    Daca este vorba despre un produs chinezesc, de regula esti tentat sa cumperi trei in loc de unul – aparent chiar si asa iesi bine la pret si ai senzatia ca ai luat o rezerva suficienta. Desi se poate intampla sa cumperi chiar pe cele 3 piese defecte din zece bune pe care le produce industria chineza in plina viteza.
    Deci, hai sa zicem, trei la unu’ coeficient de siguranta.
    In plus, daca aceasta achiztie se face de catre statul roman, trebuie, cel putin, sa dublam coeficientul rezultat, pentru ca statul roman nu angajeaza in astfel de evaluari specialist pe criterii tehnice ci, in primul rand pe simpatii politice. Vedem cum sunt evaluate proiectele de investitii din cele mai modeste pana la cele mai complexe, sa zicem de la retele de apa la autostrazi si ce coeficient de reusita au.
    Marile brandri care produc in China echipamente avansate tehnologic o fac numai cu supravegherea riguroasa 7/7 24/24 de catre specialistii proprii. Chiar si asa, daca supervizorul inchide ochii o secunda este posibil ca in clipa aceea sa se produca un rebut.
    Nu intamplator bugetul calculat pentru centrala din UK este atat de mare, fiindca in mod sigur s-au luat in considerare multipla redundanta a supervizarii de ambele parti. Romania nu reprezinta o miza suficient de mare, chinezii nu-si vor da osteneala sa demonstreze.

    Nu exista niciun motiv pentru care Romania sa construiasca aceste reactoare cu chinezii, nici din punct de vedere al necesarului de energie nici din punct de vedere al solutiei.
    Ce este clar este ca s-ar instala in zona o bomba nucleara cu ceas imprevizibil (made in China evident)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raluca Besliu


Raluca Besliu

Raluca Beșliu este o jurnalistă independentă, interesată de subiecte legate de Europa de Est, drepturile omului și ale refugiaților. Articolele sale au fost publicate, printr... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Dle Cranganu, sincer, nu ati gasit nimic mai interesant cu care sa atacati pe frumosul Trudeau ( a...

de: Quebecoisfier

la "Încălzire globală și ipocrizie politică în China și Canada"

Cauta articole

iulie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)