vineri, martie 29, 2024

Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu. Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO. În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii! Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?   

_____________________


[1] http://www.thelocal.de/20140710/german-to-expel-us-secret-service-representative-in-berlin

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Daca dl Naumescu se cearta cu sotia este vreo problema? Divorteaza? Nu nu este nici-o problema. Se intimpla. Prietenia Rusiei cu Germania costa foarte mult. Oare cit a costat retrocedarea Germaniei de est ? America a facut un plan de reconstructie a Germaniei dupa razboi, Rusia nu este capabila de gesturi asa generoase. Dimpotriva ce a luat, este luat (vezi tezaurul transferat legal ). Sint lucruri care nu se uita. Germania nu se poate apara singura impotriva arsenalului atomic rusesc iar o fisura in relatiile America -Germania nu presupune divort. Rusia este un partener agresiv, provocator si in care nu poti avea incredere. Familia NATO in situatia actualelor realitati este singura forta capabila sa contrabalanseze Rusia. Si daca nu ar fi fost America astazi dl Naumescu ar fi scris aici ruseste.

    • exact, rusii au furat tezaurul romaniei.
      asta spre deosebire de ceilalti care, prompt, au returnat aurul germaniei imediat, si este vorba de multe sute de tone.
      asa ca rusii ar trebui sa invete si sa ia exemplu, sa se termine cu hotia odata.
      sau sa fie invatati.

      • ce te prefaci matale ca nu stii, este ca nu aliatii au luat aurul germaniei si ca totusi germania a inceput razboiul. Revizionim postsovietic ieftin tipic frustratilor semidocti gen criticacatac.

        • @bec
          nu este vorba de aurul capturat sau confiscat dupa razboi.nu are nici o legatura cu razboiul sau revizionismul. nu este ceva facut silit.
          mai cititi. mai informati-va si dupa aceea dati cu bata (stiti, militia facea asa, batea si apoi intreba, de ce te bat mah ?!). scrie pe dw.de sau pe orice site sau mass-media, nu este vorba de teorii conspirationiste.
          guvernul german vorbeste de asta in ultimul an.
          nu are nici o legatura cu alte tari. aurul germaniei este dat la pastrare in 2 locuri in Europa si inca in alta parte. cei doi din Europa sunt OK, l-au dat sau il dau in scurt timp.
          acum este clar ?

          • Once again…

            Probabil ca nu stie, pentru ca presa mainstream nu (are voie sa) scrie despre asta. Iar daca totusi stie, adevarul neavind nici o valoare pentru el – dupa cum usor se vede din comentariile scrisnite pe-aici -, insulta in stinga si in dreapta, eticheteaza, scuipa… Maniere a la Victoria Nuland.

            Adevarul despre aurul Germaniei – obtinut din munca cinstita (Mercedesuri, BMW-uri etc.) si depus spre pastrare, contra cost, la FED New-York in deceniile care au urmat razboiului, nu inainte – e asta:

            – In 2012, the Bundesbank (the central bank of Germany) asked to visit the vault of the Federal Reserve in New York, to view the 1,536 tons of gold they have stored there.

            – The Federal Reserve told them no. They were not allowed to see their gold.

            – In response, Germany said that they wanted 300 tons of their gold back.

            – The Federal Reserve said that they’d need seven years to get the gold back to Germany. (Something that should take them seven weeks, tops.)

            – One year later, the Fed has returned only 5 tons of gold to Germany. At this rate, it will take 60 years for the Germans to get less than one fifth of their gold back.

            Astia sint americanii, adica aliatii nostri, ai nemtilor si ai celorlalti europeni… Demni de toata increderea. Fiabili. Mai ales bancherii si servitorii lor, politrucii din Washington.

            Dormiti linistiti, americanii lucreaza/vegheaza pentru voi.

            P.S. avenirv: zici ca „guvernul german vorbeste de asta in ultimul an.” A VORBIT. LA TRECUT. Pentru ca de citva timp a inceput sa taca. Si tace de rasuna valea. Iar daca e intrebat din nou, o da la intors. Problema nu (mai) exista. Totul e bine, frumos, minunat.

    • „Si daca nu ar fi fost America astazi dl Naumescu ar fi scris aici ruseste.”

      Eu cred ca, mai degraba, rusii ar fi scris nemteste. :-)
      Iar noi nu am fi construit socialismul.
      Etc.

        • Si ca neamtul de rus. Aceeasi Marie cu alta palarie.

          Ce mi-e Kant, ce mi-e Plehanov.
          Ce mi-e Mercedes, ce mi-e Lada.
          Ce mi-e Wernher von Braun, ce mi-e Trofim Lysenko.

        • Si ca neamtul de rus. Aceeasi Marie cu alta palarie.

          Ce mi-e Kant, ce mi-e Plehanov.
          Ce mi-e Mercedes, ce mi-e Lada.
          Ce mi-e Wernher von Braun, ce mi-e Trofim Lysenko…

  2. Dupa cum se comporta Germania fata de Rusia in problemele recente, nu cred ca ar fi altceva de asteptat.
    Sinteti cam blind cind spuneti ca ” fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc”
    In rest, cred ca e foarte bine ca exista „nesuferirii si incultii de americani” cu privirile indreptate spre noi.
    Din partea Germaniei nu ma astept la ceva bun in politica externa.

    • Subscriu. Așa cum am mai susținut și cu alte ocazii, după isprăvile lui Schroeder, spionarea cancelarului german ar trebui prevăzută în tratate internaționale :P

      Germania joacă mereu la două capete și nu se poate avea încredere în ce privește relația ei cu Rusia.

  3. Corect, exista o „facinatie ruso-germana”. Din pacate nu e doar la nivelul politicienilor (care ar putea fi schimbati in timp), ci la nivelul maselor largi, neimplicate politic. Pana nu e bine inteleasa si demontata (daca se poate), tarile mai mici (si nu numai) din Europa vor avea de suferit. Probabil ar fi binevenita o analiza interdisciplinara.

    Am o vaga impresie ca ambele tari sufera de un complex de „mare” putere, care la inceput se respecta (evita confruntarea) si chiar fac aliante (mai mult sau mai putin la vedere). Dupa ce „matura” totul in jurul lor (statele mai mici pe care le desconsidera) si nu mai au ce „cuceri”, incepe razboiul intre ele. Cred ca atat Rusia cat si Germania trebuie sa fie ajutate sa scape de acest complex (dar nu stiu cum). Ca si mentalitate, Germania pare adepta actiunilor mai directe (tip confruntare/razboi), iar Rusia a celor indirecte (spionaj, dezinformare, intimidare, tradare).

  4. Încercarea Germaniei de a transforma forța economică în forță politică este sortită eșecului datorită trecutului său agresiv. Este fără îndoială frustrant pentru o țară cu asemenea potențial și realizări să rămână pe termen nedefinit vioara a doua, însă cum și-a așternut așa va dormi. Din partea României, Cehiei, Poloniei nu va avea susținere niciodată pentru mai mult decât un rol economic major la nivel european. Soarta Germaniei este așadar indisolubil legată de cea a proiectului european. Norocul nostru ca țară, pentru că Germania este forțată să susțină Europa, iar SUA să-și întărească influența în țările care se află între Germania și Rusia, pentru a împiedica joncțiunea geo-politică a celor două.

  5. Germania e colonie americana de multa vreme. Aici nu se intampla absolut nimic fara sa fi fost in prealabil sanctionat de americani. Astea cu Snowden si cu „expulzarea” nu stiu cui sef de agentie din Germania e abureala pentru mass media si analize politice de facut pe bloguri. America spioneaza in Germania? Ce sa spioneze? America dirijeaza din/in Germania

      • XXL are dreptate. Germania continua sa fie o tara ocupata de trupele americane. La fel si Japonia.

        Cu sau fara analizele lui XXL, postacii de doi bani tot saraci spiritual ramin indiferent cit de bascaliosi se inchipuie ei.

        • Ocuparea de către trupele americane nu exclude înțelegeri cu Rusia care merg dincolo de limita bunului simț. Ce ne puteți spune despre faptul că Rheinmetall antrena militari ruși și construia pentru ei poligoane de antrenament cu facilități similare celor folosite de trupele speciale germane? Erau cumva invitați și ofițeri americani printre consultanți? :)

          • Nu cunosc absolut nimic despre Rheinmetall, dar, daca e adevarat ce spuneti, inseamna ca relatiile speciale ruso-germane merg bine merci inainte, netulburate de incidentul usor dezagreabil cunoscut sub numele de WW2. Ma refer, printre altele, la faptul ca, deoarece in anii dintre WW1 si WW2 Germania avea o sumedenie de interdictii si restrictii privind inarmarea impuse de tratatul de pace, sute de piloti militari germani s-au pregatit in mare taina in… URSS! :mrgreen: Pai, Stalin a ramas perplex vreo doua saptamini dupa 22 iunie 1941 si se astepta sa fie arestat si executat de fratii lui din partid, ca inaintau nemtii cu cite 50-100 Km pe zi.

            Nu stiu daca erau invitați și ofițeri americani printre consultanți, insa sint sigur ca erau la curent si aprobasera.

            Si nu stiu daca dv stiti ca si Canada a antrenat militari ruși pina recent cind, pe motiv de Crimeea, i-a trimis acasa. Insa pe asta trebuie sa o stiti: sute de marinari-militari rusi sint chiar acum instruiti in Franta ca sa poata manevra cele doua nave amfibie de asalt Mistral. Motiv pentru care (asa zic unii) banca frantuzeasca BNP Paribas s-a pomenit cu o amenda uriasa de la aliatul american.

            Viata e complexa si are multe aspecte.

            P.S. Si dupa WW2 li s-au interzis nemtilor o gramada de lucruri. De ex., sa nu produca decit motoare in 2 timpi. Rusii au impus (in RDG) riguros toate restrictiile, de unde si TRABANTUL, in timp ce americanii au inchis un ochi. De unde si MERCEDESUL. Si multe altele pe linga.

  6. expulzarea sefului spionilor din berlin e furtuna in pahar cu apa.
    n-am inteles unde e „fascinaţia ruso-germană”, poate cel mult franco-germana in UE, asta nu inseamna ca nu se spioneaza mai departe fiecare cum poate, si francezii pe nemti, nemtii pe americani (sau erau atat de naivi sa se bazeze exclusiv pe serviciile americane?)

    • „n-am inteles unde e “fascinaţia ruso-germană””
      Din cartile de Istorie, daca le cititi, poate veti intelege ceva :P

      • Cartile de istorie, cele oficiale (din scoli si facultati), sint ultimele din care poti invata ceva despre trecut.

        Un autor american, Paul Rosenberg, discuta cu editorul sau despre o carte in lucru. La un moment dat au inceput sa discute despre istorie si, cumva, au ajuns la genocidul armenilor. Editorul s-a aratat surprins ca interlocutorul sau stia despre asta (multi inca nu stiu), dar explicatia era ca, in copilarie, acesta cunoscuse mai multi copii armeni si le-a ascultat istorisirile.

        Legat de asta, editorul i-a relatat o intimplare. Cu citiva ani in urma lucra la un manual de istorie pentru liceu. Intr-o zi primeste un telefon de la US State Department. A fost socat sa afle ca l-au sunat ca sa discute despre cartea de istorie la care tocmai lucra. Mai departe, citez din articolul „How I Discovered The Hidden Side of History” de Paul Rosenberg:

        “We need you to cut back the section on the Armenian genocide,” the man from the State Department said. My friend was horrified, and complained that it was the true history. “Yes,” said the man, “but we need to keep the Turks happy.” My friend’s 2-3 pages on the Armenian genocide was reduced to 2-3 paragraphs, and it was a victory that he got that much space.

        According to all I learned in school, such things did not happen in America. According to all that is self-promoted about academia, they are the sworn enemies of such things. But they do happen – a lot.

        Istoria e in mare masura un exercitiu de transfer al vinovatiei. Perceptia publica asupra baietilor buni si a baietilor rai e modelata intr-o masura la fel de mare de ceea ce e spus ca si de ceea ce e omis. Asa ca, maestre victor L, cartile de istorie nu ajuta la intelegerea istoriei, ci la mentinerea unora sau altora la putere prin ascunderea sau justificarea crimelor comise chiar de ei (sau de cei din grupul lor) si diabolizarea celor invinsi.

        Despre Pearl Harbor, daca va intereseaza sa aflati adevarul, s-au publicat recent memoriile unui fost presedinte american: “Freedom Betrayed: Herbert Hoover’s History of the Second World War and Its Aftermath”. Ori puteti sa cititi macar articolul „Pearl Harbor Historiography: A Lesson in Academic Housecleaning” By Gary North.

  7. He-he. Cu fraza „Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime” mi-ati adus aminte de filmul Meet the Fockers. Cam asa e si SUA (un F.cker) cu „circle of trust” si cu paranoia asta de a spiona tot ce misca.

  8. Vin, vin americanii! O stim de la bunicii nostri…Vin negresit….Cat despre spionarea aliatilor pentru ca nu mai ai incredere in ei, ce sa mai zicem? De ce ii mai consideri aliati atunci si le pretinzi actiuni care sa contravina intereselor lor economice si de securitate pe termen lung doar pentru ca tu esti lipsit de resurse financiare si militare, dar mai ales de vointa politica pentru a-ti proiecta puterea, si esti lipsit de credibilitate in ochii tuturor batausilor geopolitici?

  9. Cred că un caz de spionaj poate fi pretextul unei „răceli” de durată, dar nu cauza ei. Toată lumea spionează pe toată lumea, într-un fel sau altul, mai agresiv sau mai subtil. Să ne amintim de cazul Pollard, care a făcut la fel de multă vâlvă în SUA și care evident că nu avea cum să producă o ruptură cu Israelul. E menirea diplomaților și șefilor de stat să aplice un spin destinat să vindece rănile provocate de o misiune prost gândită și prost executată. Era poate timpul ca șeful agenturii CIA în Germania să fie înlocuit, ori poate mai sus, să fie pensionați cei care și-au dat acordul. Am înțeles din ce s-a relatat din presă că acel funcționar BND a vândut 200 de documente pentru $25000. Presupun că valoarea secretelor divulgate e minoră doar dacă omul nu a fost prost să vândă chestii capitale pe nimic- iar în acest caz, ar fi fost de întrebat de ce un astfel de individ a fost recrutat. Presupun că „promitea”- altfel nu-mi închipui că fie șeful misiunii locale, fie superiorii lui, au autorizat o operațiune de $25000 cu riscul înveninării relației cu cel mai însemnat stat vest-european.
    Poate Schroeder, a cărui viață privată este considerabil mai profitabilă decât cea de cancelar, și-a convins foștii colegi și adversari politici că viitorul european constă dintr-o alianță teutono-slavă, unde întâii furnizează banii și tehnologia iar cei din urmă energia și „entertainmentul” militar. Dacă e așa, orice pretext ar fi bun pentru a marca „răcirea” față de SUA. Mă îndoiesc însă că în circumstanțele actuale, fie și cu o Rusie mai puțin amenințătoare global decât URSS și Statele Unite aflate în „convalescență”, Germania ar hotărî că relația cu America a devenit de unică folosință. Oricum, și ăsta e un panseu economic a la Bulă, economia Rusiei nu produce îndeajuns cash pentru a-și cumpăra singură producția de petrol și gaze naturale- până aici am priceput. Dar nu este un secret că exportul e esențial pentru economia Germaniei. Numai SUA și Marea Britanie împreună cumpără de 5 ori mai mult decât Rusia. Iar dacă adăugăm și aportul chinez, făcut pe oceane, al căror echilibru strategic și libertate de mișcare sînt cel puțin deocamdată asigurate de flotele SUA și nu de „Kriegsmarine” și nici tovarășii matrozi din Vladivostok, mi s-ar părea un gest cam îndrăzneț această aruncare a mănușii în fața americană. Germania are o îndelungă experiență militară și politică de purtat în cârcă aliați care ar fi fost mai potriviți sub formă de ghiulea la picioare- dacă prețul petrolului scade sub $100 barilul și gazele naturale urmează un trend similar, economia Rusiei intră în colaps și probabil va trebui să fie ajutată, oricât de multă antipatie și-au atras în ultima vreme. Cred că în acel caz Germania va prefera să fie membru al unui consorțiu international și nu singura infirmieră a ursului lovit de inaniție.

    • ” dacă prețul petrolului scade sub $100 barilul și gazele naturale urmează un trend similar”

      atunci cad:
      oil sands, texas, Kansas, toate cu fracking, sauditii, iran, emiratele, norvegia, Anglia, bp, Aramco, Texaco, Louisiana, arkansaw, Venezuela (daca mai e ceva de cazut la ei), Iraq (daca mai e ceva de cazut la ei), kurzii, royal dutch, total, azerbaigean, turkmenia, kazahstan, etc.
      majoritatea sunt americani sau aliati americani.
      canadienii si rusii mai au multe alte resurse decat energetice ce le vand. dupa chinezi rusii sunt pe locul 2 la metale rare; amandoua au peste 95% din productie (chinezii sunt de departe nr 1).
      sauditii vor scadea productia cu 20% si gata !
      chestiunile sunt ceva mai complicate.

      • tocmai uitai masivele investitii ce le face israelul in gazelle din mediterana orientala.
        deci sigut totul este ceva mai complicat decat scazutul barilului.

  10. Germania, dupa ’45, are in permanenta un bocanc pe grumaz. Nu face ce vrea iar ce face e aprobat mai intii de jupanii care i-au scos nazismul din cap.
    Daca vroiau sa-l plesneasca pe seful CIA din Berlin, pur si simplu ii deconspira numele real iar cariera vulturasului era incheiata (exact cum au facut rusii acum vreo 2-3 ani cu omologul de la Moscova cand au agatat un pusti, cu peruca-n mana, ca vroia sa recruteze KGB-isti). Dar asa…ne mai pupam, ne mai jucam…dar nu-l las, cucoana, ce, mi-s proasta?
    Parca-i vad, cit de curind, ca mai doneaza un submarin Israelului pentru ca ii ataca teroristii din Gaza.

  11. Americanii urmareeeesc… ce urmaresc, ei?
    …sa va salveze pe voi, Europa, Lumea?

    Americanii urmaresc doar CTRL asupra zonei in care va aflati si voi, buricime,
    urmarindu-si interesele specifice!

    (buricii universului!
    fiind chiar voi!!
    ALLteniile si ardeleneshii Lumii de azi)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro