Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Fata morgana și uninominalul din Republica Moldova. Sau de ce simpla schimbare a sistemului electoral nu salvează țara de corupți

Septimius Parvu aprilie 7, 2017 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine
Deocamdata nu sunt comentarii 889 Vizualizari

Schimbarea sistemului electoral pentru interese punctuale ale unui grup de politicieni nu este niciodată o idee bună. Pentru cetățeni, adică. Un exemplu foarte clar este cel al alegerilor locale din România din ultimii ani, unde s-a aplicat un sistem majoritar cu un singur tur, adică principiul câștigătorul ia totul, iar partidele mari și cu acces la resurse au triumfat fără mari piedici. Acum, Partidul Democrat din Moldova a propus schimbarea sistemului electoral într-unul majoritar cu un tur pentru alegerile parlamentare (http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative) și promite că va scăpa țara de corupți, de parlamentari care nu prestează în serviciul comunității și va apropia cetățeanul de alegător.

Sistemele majoritare sunt în general caracteristice statelor stabile din punct de vedere democratic, care au o tradiție a dialogului și nu fostelor țări comuniste, unde consensualismul de acest tip pare a fi mai degrabă excepția. Astfel de sisteme se regăsesc în țări precum Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii și sunt mai degrabă excepții în Europa de Centrală și de Est, unde majoritatea țărilor au sisteme proporționale – vezi țările marcate cu verde deschis  (http://www.idea.int/data-tools/question-view/130355). Aici, unde scena politică este mai fărmițată funcționează mai bine sistemele propoționale, pe liste deschise sau închise (și aici este o discuție de purtat), care produc o mai bună reprezentativitate a intereselor cetățenilor și a diverselor tipuri de comunități, împăcând în același timp mai bine interesele tuturor partidelor politice.

Totuși, care sunt efectele pe care le poate un astfel de sistem în Moldova, un stat care nu excelează la capitolul stat de drept? Și unde interesele partidelor politice și ale societății sunt cât se poate de diverse, având clivaje profunde pe teme sociale, legate de corupție sau Est vs. Vest. În general, efectele vor fi negative, iar câteva răspunsuri găsim chiar din experiența românească, a sistemului electoral mixt german importat și tradus în varianta originală românească, care popular s-a numit uninominal.

Alegerile din 2008 și 2012 au avut loc pe baza acestui sistem puternic dezbătut și contestat. Administrativ, a implicat împărțirea țării în 452 colegii (315 la Camera Deputaților și 137 la Senat) și 43 de circumscripții, inclusiv străinătatea. Sistemul combină 2 tipuri de scrutin: majoritar la nivel de colegiu, unde se aleg câte un senator sau un deputat, acolo unde trec de pragul de 50% și două nivelul de repartizare a voturilor rămase, la nivel de circumscripție (județ) și la nivel național. Dacă repartizarea mandatelor la nivel de colegiu pare destul de clară, forma finală a legii a generat multe anomalii și a permis intrarea în Parlament a unui număr foarte mare de persoane, astfel că a ajuns să fie unul dintre cele mai mari legislative din lume, cu 588 de membri.

Dintre beneficiile pe care ar fi trebuit să le aducă acest sistem se numără apropiere candidaților față de alegători și responsabilizarea acestora, candidați mai “curați” și o campanie electorală mai corectă. Dar rezultatele s-au lăsat așteptate.

În primul rând, candidații nu au fost mai aproape de alegători. Se presupune faptul că aceștia ar trebui să fie candidați locali, din colegiile lor. Dar partidele și-au dus conducătorii în colegii călduțe, rurale, controlate, departe de București, unde siguranța alegerii era mai mult mai mare decât în colegii urbane, cu competiție acerbă. Mai mult, unul dintre riscurile aferente modificării sistemului electoral este trasarea arbitrară a limitelor colegiilor, astfel încât unele să fie mai comode și mai ușor de câștigat, proces care se cheamă gerrymandering și care este cunoscut și statelor mai democrate.

În al doilea rând, candidații ar fi trebuit să fie mai curați. Un sistem electoral nu poate dicta calitatea candidaților, este doar un mit. Partidele sunt cele care trebuie să își impună politici care să favorizeze candidații curați, prin norme de conduită, alegeri primare în interiorul partidului etc. Dimpotrivă, este posibil ca votul mixt să fi crescut competiția necinstită la nivel local. Cu siguranță a crescut prețul campaniei electorale, pe principiul “cine dă mai mult intră în față”. În același timp este posibil să fi crescut prețul mitei electorale.

Ultimii opt ani au arătat că parlamentul a fost populat cu parlamentari care au fost condamnați pentru mită, conflicte de interese și multe altele. Câteva exemple: Relu Fenechiu, Miron Mitrea, Mircia Muntean, Mate Andras Levente, Tudor Chiuariu, Sorin Roșca Stănescu, Gheorghe Becali, Antonie Solomon etc etc. Câteva zeci de parlamentari au fost trimiși în judecată sau condamnați în aceste ultime două mandate, iar unii dintre ei s-au desprins cu foarte mare greutate de locul confortabil din Parlament.

De asemenea, sistemul uninominal poate favoriza clientelismul și grupurile de influență locale, care au ca scop împingerea propriilor candidați în lupta din colegii și la centru. Interesul grupurilor de putere locale crește întrucât resimt nevoia de a avea proprii trimiși în parlament care să le consolideze puterea. Mai mult, cine are bani și resurse în teritoriu are toate șansele să intre în Parlament, chiar dacă are probleme penale sau o imagine foarte proastă; exemple destule sunt mai sus.

Legea din Moldova își propune să responsabilizeze aleșii printr-un mecanism de revocare, care are un mare potențial de neconstituționalitate. Propunerea de act normativ prevede că: “Revocarea deputatului prin referendum poate fi iniţiată în cazul în care acesta nu respectă interesele comunităţii din circumscripţie, nu exercită în mod adecvat atribuţiile de deputat prevăzute de lege, încalcă normele morale şi etice, fapte confirmate în modul stabilit.” Fiind atât de vag, nu are cum să fie un mecanism real de responabilizare, ci devine mai degrabă unul de presiune și de șantaj. Ce înseamnă până la urmă interesele comunității (în condițiile în care un parlamentar are și vocație națională, nu doar una locală) și care sunt normele etice?

Propunerea legislativă pare a fi susținută de un număr foarte mic de politicieni, de fapt de un singur partid. Cu siguranță, un sistem elecetoral nu se poate modifica dacă nu există consens la nivel clasei politice și a cetățenilor. Iar în Moldova nu pare să existe, întrucât toată lumea pare a fi împotrivă, din diverse motive. Mai mult, proiectul de lege este explicat publicului larg mai degrabă propagandistic și nu astfel încât cetățeanul să înțeleagă toată fațetele.

Dacă partidele politice vor să schimbe ceva, ar trebui să înceapă cu ele însele. Dacă schimbă sistemul electoral nu își vor schimba neapărat și popularitatea. Poate doar influența și numărul de locuri din Parlament. Așa că, în primul rând, trebuie să existe mecanisme de control intern, care să nu mai permită corupților să candideze sau să ocupe locuri în fruntea formațiunilor politice. Apoi trebuie să se apropie de alegători și să se ocupe de ceea ce ar trebui să facă partidele politice: să reprezinte interesele cetățenilor și să guverneze sau să facă opoziție pe bune, prin politici publice eficiente.

Și chiar dacă sistemul proportional pe liste închise nu este cel mai bun poate fi înlocuit oricând cu un sistem proportional cu liste deschise, care să permită alegătorilor să își adauge preferințele pe buletinul de vot, astfel încât ordinea finală a parlamentarilor să reprezinte un compromis între propunerile partidului și selecția alegătorilor.
Vezi și alte explicații în video Expert Forum, pe www.expertforum.ro/uninominal-idee-proasta.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Septimius Parvu


Septimius Parvu

Specializat ȋn reforma administrației publice şi promovarea bunei guvernări. A lucrat ȋn proiecte de monitorizare electorală, participare publică, transparență decizional... Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)