vineri, martie 29, 2024

Fenomenul Donald Trump

Înca din faza lor prelimnară, alegerile prezidenţiale americane din acest ciclu sunt deosebite. De partea democrată, Hilary Clinton apărea imbatabilă la începutul anului: pentru ea şi cei mai mulţi din partidul democrat, alegerile din 2016 urmau să fie o încoronare şi drumul către aceasta se aştepta să fie necontestat şi fără nici o ameninţare. Nu a fost nici pe departe aşa: contracandidatul ei, congresmanul independent Bernie Sanders, care se numeşte el însuşi un socialist, s-a căţărat în sondaje până la a o depăşi pe fosta primă doamnă, iar scandalurile în care este încurcată Hillary (în special cel legat de atacul ambasadei americane din Benghazi, Libia şi descoperirea că fosta ministra de externe a folosit tot timpul un server de internet particular, ascuns în pivmiţa propriei case, prin care manipula toate documentele oficiale, inclusiv cele top secret) o trag în permanenţă în jos şi procentele ei au coborât în şase luni de la 67% la 33%. Confruntată cu investigaţia de presă şi ancheta FBI în domeniul e-mail-urilor, doamna Clinton s-a încurcat într-o serie de minciuni, dovedite de media. Situaţia poveştii deja poreclite server-gate începe să semene din ce în ce mai mult cu faimosul scandal Watergate, care a dus la dezonoarea şi demisia preşedintelui Nixon.

De partea republicană, neobişnuitul a început cu înscrierea oficială a nu mai puţin de şaisprezece candidaţi, dintre care – până acum – s-au retras din cursă numai doi. Între cei care au intrat în competiţia prezidenţială, au fost şi trei “nepoliticieni”: magnatul Donald Trump, neurochirurgul Ben Carson şi fosta directoare a firmei Hewlett-Packard, Carly Fiorina. Din  primele faze, Trump s-a instalat la conducere şi încet-încet ceilalţi doi au urcat până la poziţiile imediat următoare liderului. Acum, cei trei “nepoliticieni” domină sondajele şi se aşteaptă să câştige primele preliminarii, cele din statele Iowa şi New Hampshire, amândouă foarte importante pentru a identifica pe cei cu şanse adevărate.

Presa l-a întâmpinat pe Trump cu neîncredere şi sarcasm. Prezicerile au fost că va fi curând eliminat, iar calificativele folosite pentru el au avut toate nuanţe peiorative, de la arogant şi incompetent, la clovn, extravagant şi fanfaron. Numai că, din luna mai şi până acum, Trump nu a părăsit prima poziţie şi procentele lui au fost constant între 20 si 33%, în timp ce Jeb Bush se zbate la 4%, iar unul din favoriţii de la început Scott Walker, guvernatorul statului Wisconsin, s-a retras.

Ce se întâmplă? Nu ştiam noi că publicul american detestă ideea că un individ ultrabogat ar putea “cumpăra” alegerile? Nu vrea lumea un şef de stat care are experienţă politică, aşa cum au arătat aproape toate alegerile, cu  preşedinţi aleşi dintre foşti guvernatori, senatori sau congresmani? Dacă e aşa, cum se explică fenomenul Trump?

Un prim factor care i-a adus în fruntea listei pe “amatorii nepoliticieni” este intensa nemulţumire a electoratului republican generată de ineficienţa, lipsa de viziune şi erorile republicanilor din congres. Deşi au câştigat cu doi ani în urmă majoritatea în ambele camere ale congresului, republicanii au fost incapabili să se opună agendei preşedintelui Obama, care împinge ţara într-o direcţie considerată greşită de cea mai mare parte a poporului american. Cu doar câteva zile în urmă, sub presiunea mai multor factori, între care şi puternica acţiune a organizaţiei populare Partidul Ceaiului (Tea Party), speaker-ul camerei reprezentanţilor, John Boehner, a fost silit să demisioneze. Se pare că Mitch Connell, liderul majorităţii republicane din senat, îi va urma.

În acest context, Trump a vorbit deschis şi limpede despre marile probleme care nemulţumesc şi îngrijorează naţiunea: întârzierea refacerii economice, creşterea fără precedent a datoriei naţionale, politica externă ezitantă şi contradictorie a echipei Obama cu insuccese repetate, imigraţia ilegală continuă şi crescândă, scăderea prestigiului Statelor Unite în lume, slăbirea potenţialului forţelor armate, poziţia dezavantajoasă a ţării în relaţiile economice cu China, Japonia şi alţi parteneri, etc.

În timp ce alţi politicieni pun surdina când se discută acest fel de probleme, Trump a enunţat clar lucrurile care trebuiesc remediate, vorbind cu pasiune şi arătând îngrijorare pentru viitorul ţării, dacă nu se iau rapid măsuri drastice de corectare.

Tot din prima fază a preliminarilor, Donald Trump a făcut clar faptul că va susţine financiar propria campanie, fără nicio contribuţie de la donatori şi fără să primească niciun sprijin de la lobby-urile cu agendă şi scopuri proprii, care creează o dependenţă a politicienilor pe care îi susţin, alterând deciziile lor politice viitoare. Acest lucru a conferit autenticitate candidatului Trump, plasându-l într-o altă categorie decât concurenţii lui.

Donald Trump s-a născut într-o familie comfortabilă financiar din Queens, NY şi – după ce a absolvit studiile economice la Universitatea din Pennsylvania – a intrat în afaceri imobiliare. Curând a devenit bogat şi cu banii câştigaţi a construit hoteluri de lux şi cazinouri în marile centre de joc. La sfârşitul anilor ’80, a dat faliment, dar a folosit cu mare abilitate legislaţia prin care a scăpat de o parte din datorii, a restructurat propriile companii şi şi-a refăcut averea. El afirmă că are peste 10 miliarde de dolari, deşi revista Forbes il contrazice şi îl creditează cu “numai” 4,6 miliarde. Dar istoria neobişnuită a unei reveniri atât de spectaculoase de la faliment la o avere şi mai mare îl fac pe Trump să apară în ochii lumii ca un potenţial salvator: dacă a putut să-şi refacă propria avere, de ce nu e el cel care e capabil să refacă şi economia americană?

După primele luni de campanie şi după primele două dezbateri republicane, Trump a arătat, în mai multe ocazii, că nu are cunoştinte profunde de macroeconomie, politică externă, ştiinţe sociale şi diplomaţie. Unele situaţii s-a soldat cu gafe. Dar lumea îi iartă greşelile, mai mult decât a făcut-o şi o face cu alţii. Aruncând răspunsuri sentenţioase şi greşite de mai multe ori, acel tip de răspunsuri care i-ar fi făcut pe alţi politicieni să se prăbuşească, Trump arată a doua zi după întâmplare că îşi menţine poziţia de lider, ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Întrebat ce crede despre acţiunile Rusiei în Siria, Trump a răspuns că nu vede nici o problemă în a-l lăsa pe Putin să se angajeze în conflictul militar cu rebelii şi ISIS, fiindcă în final el se va împotmoli acolo: lasă-l pe el să o facă, de ce să intrăm noi în haosul creat în Orientul Mijlociu (citat din memorie). Trump a fost obişnuit pentru decenii să ia hotărâri necontestate şi să nu fie contrazis în conducerea multelor lui companii. Succesul înregistrat îi dă pornirea să răspundă repede, fără prea multă gândire. Te întrebi dacă un astfel de candidat reuşeşte să ajungă preşedinte va avea el flerul şi norocul de a găsi un Kissinger, care să-i compenseze limitele?

Printre alte calităţi pe care şi le asumă Donald Trump este şi aceea de a avea o lungă experienţă în a lua decizii grele, care s-au dovedit bune. Voi fi capabil să fac negocieri şi înţelegeri mult mai bune decât cele ale politicienilor de azi, dintre care mulţi nu au habar ce fac (citat din memorie) spune prea puţin modestul miliardar.

Căderea lui Trump în sondaje şi în opinia generală a fost prezisă de mai multe ori, dar nu s-a întâmplat. Chiar şi apariţia lui fizică, cu o coafură extravagantă şi cu gesticulaţie exagerată, ar trebui să fie în defavoarea succesului, dar mersul lui Trump apare încă de neoprit şi ceva stârneşte în cei care îl susţin o încredere care nu se lasă îndepărtată de erorile comise. La patru luni de la anunţarea candidaturii lui, Trump arată calm, puternic şi îşi conduce aproape singur programul. Nu are strategi şi consilieri, nu e înconjurat de o armată de ajutoare, scriitori de discursuri sau psihologi. Cuvântările lor sunt mai mult vorbiri colocviale cu auditoriul numeros, de unde o directeţe, care lipseşte altora, prea antrenaţi, exersaţi şi dominaţi de scenarii prefabricate. Printre alte succese, Trump a avut şi o mare reuşită cu show-ul lui de televiziune “Ucenicul” (The Apprentice), ca şi cu strălucitoarele concursuri anuale Miss America. De acolo îi vine o nonşalanţă în public şi un fel îndemânatic de a controla auditoriul. Cele mai multe din apariţiile sale publice sunt atractive, apar spontane şi neregizate şi – chiar cu erori şi paşi greşiţi – menţin atenţia.

Magnatul spectaculos şi nu arareori iritant subliniază mereu că nu face parte din sistemul politic washingtonian, care a dus la situaţiile critice în care se află ţara. Definindu-se ca un candidat dianafară (outsider), Trump promite să contracareze politicienii iresponsabili şi se poziţionează abil în postura de luptător. Un purtător al ideii de rebeliune faţă de structura anchilozată a partidului republican, care a pierdut ultimele două alegeri şi ale cărei opţiuni riscă să deschidă calea spre eventualitatea de care se  îngrozesc toţi votanţii republicani: succesul lui Hillary.

Lozinca campaniei lui Donald Trump este Hai să facem din nou America mare! Rezonanţa apelului este vizibilă fiindcă ea sintetizează o dorinţă generală şi cei mai mulţi ar vrea să vadă acest vis împlinit.

La fel cu cei mai mulţi analişti politici şi eu am spus de la început şi continui să spun că nu cred că Donald Trump va fi preşedintele ţării, sau că va fi ales candidatul oficial al partidului republican. Dar, spre deosebire de alţii, nu cred că succesul lui este întâmplător, nici că nu are un substrat de realitate, pe care am încercat să-l explic. Ii acord lui Trump meritul de a fi adus energie în campania preliminară a partidului republican, că a avut curajul să abordeze subiecte de care ceilalţi politicieni se fereau, că a pus partidul republican în situaţia să devină mai activ şi să preia de la el unele idei bune şi potrivite şi că a arătat că are deja o voce mai curajoasă şi mai puternică decât a altora. Fenomenul Trump există cu adevărat şi – până acum –  supravieţuieşte.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Cu tot respectul datorat, si cu regret, sunt de parere ca ascensiunea lui Donald Trump este un simptom cat se poate de serios al slabiciunilor democratiei. Din plictiseala, din pierderea reperelor, din prostie pur si simplu, alegatorii se orienteaza catre un bufon, putred de bogat, nesimtit dar tare-n gura. Faptul ca atatea lucruri in lume depind de toanele acestui electorat e… nelinistitor, ca sa folosesc un eufemism.

    • Ascensiunea lui Trump confirma tendinta alegatorilor de a se orienta catre personaje pitoresti si tari in gura dupa cum ati observat – a fost cazul si la noi cu dan diaconescu, becali, basescu, dar se pare ca ne-am revenit intr-o oarecare masura.

    • „Din plictiseala, din pierderea reperelor, din prostie pur si simplu, alegatorii se orienteaza catre un bufon, putred de bogat, nesimtit dar tare-n gura”

      Domnul doctor Martin a mentionat foarte clar motivele principale pentru care alegatorii se orienteaza spre Trump. Printre ele nu sunt incluse cele enumerate de dv.

      • Mda. D-l doctor Martin a spus, prin urmare nu mai poate adauga nimic. Ma intreb atunci de ce mai exista spatiu pentru comentarii ?!

        Indraznesc o ipoteza. D-l Martin isi iubeste tara de adoptie. (Il inteleg; si eu o iubesc). D-sa constata situatia neobisnuita in care se afla tara, la un an inainte de alegeri: candidatii pe val ale ambelor tabere majore sunt niste ciudati antisistem, care daca ar fi alesi ar fi in stare sa o puna pe butuci sau sa o faca de rusine (sau ambele). Ceva care parea de neimaginat in trecut, atunci cand d-sa a emigrat acolo. Ceva ingrijorator. Iar incercarea sa de a explica fenomenul (Trump, dar si Sanders) prin reactii rezonabile ale electoratului mi se pare insa un exercitiu de (self)denial. Nu privim realitatea in fata, ca doare; in loc de asta, dregem busuiocul. E de inteles, dar nu cred ca a ignora problema contribuie cu ceva la rezolvarea ei. Dimpotriva, doar luciditatea si critica o mai pot indrepta – daca ceva o mai poate indrepta.

        Asadar : ce electorat est acela care ii prefera, conform sondajelor, pe demagogii iresponsabili figurilor moderate? Cu siguranta nu unul inteligent, cu repere stabile, care se intereseaza serios de viata publica. Prin urmare ipoteza mea initiala, ca electoratul este plictisit, lipsit de repere, si pana la urma… compus din (multi) prosti, este una valabila. Trist dar adevarat.

        • Da domnule Vlad pentru ca asa cum am comentat mai jos sau mai sus, americanul nu a ajuns inca la virstra adulta, El vrea sa se distreze tot timpul. Viata e un fel de distractie. Asa cum imi spunea filozoful francez Rémi Brague daca un american vine la Paris si i-a o ceasca de cafea pe o terasa spune ca a fost FUN, viziteaza le Louvre spune tot ca a fost FUN mege la o slujba intr-o biserica si tot FUN a fost. Cand am ajuns prima oara in America, si sunt cativa ani de atunci, de atunci lucurile au devenit si mai exagerate, cuvintul enjoyable nu mai exista. Era doar FUN.

      • Am si eu rude in US si primesc acelasi feedback: Trump este in fruntea sondajelor pt. ca spune lucrurilor pe nume; si e vorba delucrurile care ii dor pe americani. Ben Carson (alt outsider – neurochirurgul de exceptie) este si el un candidat similar (el a spus „politically correctness means to lie” – citat din memorie), dar cu un discurs mult mai elevat; e o diferenta intre un afacerist imbogatit din imobiliare si un neurochirurg de exceptie.

        • Si totusi, poate ca pacea, stabilitatea si prosperitatea Occidentului din ultimele decenii se bazeaza intr-o oarecare masura si pe acest mod al „establishment”-ului de a evita anumite subiecte sau de a le aborda intr-un anumit fel. Chiar daca e elitist si nedemocratic, sa nu uitam ca nazismul a ajuns la putere prin votul liber al electoratului acordat unui politician carismatic, insa iresponsabil. Evident, nu il compar pe Trump cu Hitler, ci reactia electoratului in fata unui om care are un discurs rasunator si care nu pare controlat din spate de o ” elita” interesata de mentinerea stabilitatii. Poate ca a ajuns sa ne exaspereze discursul ” politically correct”, insa am gindi altfel daca am face parte din minoritatile pe care discursul „liber” si „sincer” le stigmatizeaza adesea. Daca am fi fost evrei in anii 30, tigani sau arabi astazi in Romania, etc. etc
          Mie mi se pare destul de ingrijorator succesul tendintei „anti-sistem” din ultima vreme (cinquestele in italia, podemos in spania, syriza in grecia, marine lepen in franta, dan diaconescu la noi, etc)

          • Nu stiu daca Marine LePen este anti sistem este o nationalista si nationalismul nu poate decat se se manifeste intr-oi lume care pare a fi in pericol de asi pierde identitatea. Cand ne spune ca suntem toti si toate si ca nu exista diferente, diferentele se vor manifesta.

      • De data asta votez cu @Vlad. Donald Trump e un clown, iar modul cum a făcut el avere ține mai mult de șiretenie, de șmecherie, nu de vreo competență nemaivăzută în vreun domeniu. Donald Trump nu e Bill Gates. El nu a schimbat lumea, el a făcut avere din diverse combinații. E un personaj colorat, pentru care candidatura e o bună ocazie de a face spectacol. Ca să fie în centrul atenției, nu pentru că ar avea vreo viziune deosebită asupra politicii de urmat de către Statele Unite.

  2. Trump îmi evocă un Teddy Roosevelt antitetic- în loc de „speak softly and carry a big stick” (vorbește nerăstit dar poartă cu tine un ciomag), avem „zbiară dar tine un ciomăgel în locul pixului”. Un amestec de tătucă rus cu Kardashianka- de fapt, era doar o chestiune de timp până să avem și asta. Dacă acum avem o casură netă între președinte și congres, cu Trump vom avea o situație în care Casa Albă se ceartă cu propria-i majoritate (ceea ce s-a întâmplat și la democrați). Marele Tămăduitor(e) al Rănilor Dezbinării Nației se mai lasă încă așteptat.
    Această înclinație spre mesianism a unei părți din electorat este firească, date fiind dezamăgirile. Dar Mesia cu freză și doldora de bani, e ceva nou. Cât trăim, învățăm.
    În ce privește asemănarea dintre scandalul cu e-mail-urile lui Hilary Clinton și Watergate, cazul ei este mult mai grav, domnule Martin. Este bine că ați punctat asta.

    • „Trump este arogant și ignorant. Îl irită întrebările directe, de altminteri tot ceea ce este common sense. Jignește ziariști, oameni din media, pe alți candidați republicani fără niciun fel de probleme. Spune foarte multe modul în care privește la Syria si implicarea Rusiei de ultimă oră.”

      Da, perfect adevarat. Si ar mai fi si alte pacate care s-ar putea adauga la lista asta.

      Insa electoratul acorda atentie nu numai acestor chestiuni ci si faptului ca Trump a atacat subiecte dure, fara frica. De exemplu, faptul ca guvernul lui Obama practic incurajeaza imigratia ilegala (!!!) in speranta ca acesti amarasteni proveniti din lumea a treia vor ajunge intr-o buna zi sa voteze, legal sau nu, si atunci vor vota Partidul Democrat. Iar pina in ziua aceea, toti acesti imigranti primesc de la guvernul Obama diverse ajutoare sociale si diverse drepturi, isi trimit copiii la scolile de stat (desi platesc ZERO taxe, intrucit sunt ilegali si lucreaza la negru), lucruri care pur si simplu sufoca sistemul actual in care traieste americanul de rind. Alti politicieni nu vor in ruptul capului sa discute problema acesta in termeni transanti, de frica. Electoratul are o problema, mare, care trebuie rezolvata cumva si daca *singura* solutie este Trump atunci Trump va fi votat. Mie mi se pare o chestiune logica, chiar daca nu-mi place perspectiva.

      • Nu mi-era adresat mie comentariul dumneavoastră. Dar faptul că imigranții ilegali lucrează pentru salarii de cacao și fără beneficii, este un aport direct la economia americană. Deci ei plătesc taxele copiilor lor care merg la școală, în alt mod. Chiar, oare câți dintre ei lucrează în construcții ? :)

      • @Maria Luca – de acord, pasivitatea administratiei Obama referitoare la imigratia ilegala este o mare problema. De facto exista doua standarde: mii de imigranti obtin cetatenia pe cale legala, prin loterie sau platind avocati (totul legal) in timp ce sute de mii trec frontiera ilegal, se bucura de privilegiile unui contribuabil la randu-i neplatind taxe, etc. 51% din familiile de imigranti ilegali primesc o forma sau alta de ajutor social de la autoritatile federale sau locale. Pomeni.

        Frustrarea lui Trump pe acest subiect este de inteles. Ce nu este de inteles este modul in care se prezinta publicului. Faptul ca este vocal, imberb si deschis confruntarilor frontale, directe, nu duce la solutii, ci din contra, polarizeaza opinia publica. De fapt ceea ce face este o retorica de prost gust, fara a oferi solutii. Eu cred ca aduce un mare deserviciu Partidului Republican. Ca republican moderat nu pot decat sa imi exprim profunda disatisfactie cu acest caracter de circ. Chiar daca pe moment are majoritatea relativa, nu cred ca va obtine nominalizarea GOP. Cel putin asa imi place sa cred.

  3. Cea mai nefericită aliniere de politicieni și neopoliticieni de ambele părți ale spectrului politic. Există o lipsă acută de carismă, de moderație, de centrism care din păcate a atins și lumea politică din SUA, lume care tradițional excela la capitolul compromis.
    Mărturisesc că îmi displace Donald Trump, pentru mine este un simplu clovn care a reușit și continuă să anime pregătirile pentru alegerile din 2016. Este o distracție. De altminteri un personaj inconsecvent, se cunosc foarte bine preferințele sale democrate cu ani în urmă. El singurel a mărturisit că afacerile sale au prosperat pe vremea administrațiilor democrate. „Mutarea” sa spre dreapta e justificată de antipatia pe care i-o poartă actualului președinte. Se cunoaște că Trump este un birther, adică face parte din grupul celor care susțin că Barack Obama nu a dobândit cetățenia americană prin naștere și prin urmare, conform Constituției, nu ar fi avut dreptul să candideze la președinția SUA. Trump este arogant și ignorant. Îl irită întrebările directe, de altminteri tot ceea ce este common sense. Jignește ziariști, oameni din media, pe alți candidați republicani fără niciun fel de probleme. Spune foarte multe modul în care privește la Syria si implicarea Rusiei de ultimă oră.

    Ca să încheiem într-o notă pozitivă:

    https://www.youtube.com/watch?v=Ft5XUalItuY

    • Domnule Brebenel,

      Trebuie sa recunosc ca nu prea am ce alege in SUA la anul. Ma uit la toti candidatii si nu ma convinge nimeni.

      Daca nu e vreun candidat surpriza la anul, va trebuie sa ma orientez dupa raul cel mai mic.

      Optiunea de a sta acasa nu prea exista.

  4. Parerea mea despre Donald Trump coincide cu urmatoarea (exprimata undeva, pe un blog american):

    I have no idea what his actual motivations are, nor would I presume to guess. Having said that what you cannot dismiss is that this man has single handedly changed the conversation in the USA from one of obsequious groveling to any demand from the combined forces of MSM/PC/SJW/he/she/whatevers to contemptuous, in your face dismissals. That, to me, is huge.

    (…)

    There are frequent calls for “open” conversations on a variety of topics but that’s not what they mean, what they mean is that they want you to change your mind, alter your opinion, develop new beliefs and submit to the authority of the ruling elites and their support structure.

    The fact is that we don’t deserve a nation- we’re cowards, failures, weaklings, hopelessly naive, gutless poseurs who talk a good game but fail to stand up to even the slightest criticism when the only thing that should ever matter is what you think of yourself when you look in the mirror or the eyes of your loved ones. (…)

    Donald Trump gets this much from me- he is a human being. He is allowed to voice different opinions at different times in his life without being called a hypocrite. He is allowed to donate to politicians because as a businessman in the USA during the 21st century he understands that we live in a thoroughly corrupt oligarchy and that is the cost of doing business. He can advocate for closing the border while having nice things to say about foreign workers who have been in his employ without being a two faced liar because the two things are not the same. He can say snide and crappy things about certain women without hating all women, he can criticize a Republican candidate without being a Democratic shill and he can even have an ego the size of the Trump Plaza without wanting to crush the individual because people are allowed to be multi-dimensional.

    (…)

    We are never going to vote our way out of the current system because it is not a free society but and elaborate open range prison. The only options are to leave, to remain but go Galt, to embrace the system and take what you can from it, to openly oppose it and take your chances or to fight it clandestinely. Trump offers nothing more than encouragement to those who have had enough of the PC dogma and nothing less than an alternative to the political dynasties that currently control our political parties. Asking for more than that is just greedy, but typically American.

  5. Nu ii blamez pe cei care se uita cu neincredere la „fenomenul Trump” pentru ca am fost si eu in aceeasi situatie. Va ofer insa o perspectiva diferita, buna sau rea asa cum este. Nu va cer sa fiti de accord, just keep an open mind. S-ar putea sa ma razgindesc chiar eu in vreo luna-doua (-:

    Incep prin a spune ca nu am auzit numele „Trump” pina cu vreo trei luni in urma. Nu traiesc intr-o pestera dar nici nu citesc tabloide, nu am dat de cladirile celebre purtindu-i numele, hotelurile lui sint prea luxoase pt. bugetul meu etc. In principiu nu am o mare simpatie pentru clasa sociala din care face parte dar nici nu o detest la modul marxist. Ii las in plata Domnului.

    Eram deci ignorant dar nici nu aveam pareri preconcepute despre ipochimen. In momentul in care a aparut pe scena politica republicana nu l-am mai putut ignora si, la prima aparitie observata de mine, mi-a facut o impresie relativ proasta – zgomotos, agitat, prea scufundat in cultura populara, vulgara. Vorbind despre sine prea mult si dindu-se mare. M-a uimit insa si cit de rapid a fost atacat de tot spectrul politic – si de democrati si de „ai lui”. (Nu am nici cea mai mica indoiala ca e sincer in evolutiile parerilor sale politice… si Reagan a fost democrat inainte de a le vedea incompetenta si ipocrizia. La ora asta Trump e un republican pe gustul meu – adica competent economic dar fara obsesii conservator-social-religioase prea pronuntate, cu toate ca in SUA trebuie sa joci nitel si aceasta carte.)

    Motivul pt. care am continuat sa il observ cu atentie este faptul ca un amic de mare cultura, daca nu mare oricum mult mai citit decit mine, mi-a reprosat nu te lua dupa aparente, dupa manierisme, asculta-l atent, dincolo de aspectele de „entertainment”.

    La ora asta am o cu totul alta opinie despre Donald Trump. Nu ca il vad ca pe un sfintisor, ca nu e. M-am informat insa si despre calitatile sale, nu numai despre defectele evidente. Energia incredibila nu numai pentru un barbat de 69 de ani, ci chiar pentru cineva de 20. Abilitatea de a exprima in cuvinte simple ceea ce altii nu reusesc sa spuna in fraze intortocheate, studiate indelung in fata oglinzii.

    Are pina si curaj fizic, real, in situatii in care se vede caracterul, nu de mardeias. In 1991 a oprit de unul singur o tilharie violenta. Nu a mentionat treaba asta in campania de acum, am gasit-o eu.

    http://articles.philly.com/1991-11-20/news/25769814_1_donald-trump-marla-maples-big-bat

    Mai am si alte exemple, a propos.

    Faptul ca este bogat nu are insemnatate in sine, ci in masura in care

    – indica o buna capacitate de organizare intr-un imperiu economic de invidiat

    – ridica intrebarea: avem de-a face cu un bogatas smecher care vrea sa junga la putere pentru a-si spori si mai mult averea? (posibil si de asta m-am temut, dar la ora asta cred ca NU) sau un patriot, asa mai gregar cum se afla el, care in mod sincer crede ca are destui bani sa-i ajunga pentru sapte vieti si saptezeci de copii si chiar doreste sa isi ajute tara distrusa de opt ani de Bush si 7, deocamdata, de Obama?

    Data fiind incregatura de interese din Washington, faptul ca democratii si republicanii se cearta in media pe teme secundare (conservatism versus progresivism social etc.) dar cind vine vorba de BANI, de forta de munca ieftina, de imigratie ilegala, de tratate economice globaliste SINT, pe la spate, TOTI LA FEL, platiti de aceeasi oameni, luind aceleasi masuri politice in esenta, dincolo de sloganele pe care si le urla unii altora, nu e de mirare ca oamenii il asculta cu atentie pe Donald Trump, care este macar *posibil* sa fie realmente independent, pe banii lui, si sa ii pase mai mult de SUA decit de Premiul Nobel pentru Pace – care, in cel mai Orwellian mod cu putinta, este oferit mai des tradatorilor, teroristilor si ticalosilor, decit facatorilor de pace.

    Imaginati-va, pina si eu aveam o opinie foarte buna despre madam Merkel pina la criza cu invadatorii ilegali – fara exagerare, cred ca Angela Merkel ar trebui pusa sub acuzare penala pentru acte de tradare a propriei tari si pentru un ciorchine otravit de alte ilegalitati pe care le-a comis, impotriva tarii sale SI impotriva altor tari. Politicieni care *par* decenti, de bun simt, cu gura mica etc. dar sint de fapt incompetenti, gaunosi pina la maduva si uneori vinduti unor interese obscure care nu devin evidente decit in momente de criza, sint puzderie.

    Merita Donald Trump asadar o incredere oarba? Fara indoiala nu. Dar sa nu credeti ca cei care il asculta cu atentie si deocamdata vor sa ii dea o sansa sint toti prosti, needucati etc. E o greseala. Si daca istoria lui Donald Trump ne invata ceva, este ca cei care l-au subestimat in orice situatie au invatat sa-si regrete greseala. Chiar daca nu va obtine nominalizarea, simpla sa – si mult criticata – „grosolanie” (citeodata reala si gratuita dar de multe ori pur si simplu o abilitate de a spune lucrurilor pe nume, a la Traian Basescu) a adus la suprafata fluviile de ipocrizie „politically correct” exacerbate de administratia Obama care, pe linga ca e incompetenta si internationalista, la modul cel mai las si izvoditor de dezastre, este si cea mai rasista administratie de la Woodrow Wilson incoace.

    • excelent comentariul dvs, nimic de adaugat, si eu gindesc la fel. Personal, il prefer pe ben carson, dar vom vedea cine va ajunge sa fie ales candidat GOP pina la urma.

    • „A spune lucrurilor pe nume” e o varianta populista de a vorbi oamenilor pe Limba lor, de a le intari convingerile, de a-i afunda inca mai adanc in acea vulgaritatea de care pomeneati la inceput. Nu sustin ca cei care freamata la discursul unuia ce spune „lucrurilor pe nume” sunt „toti prosti, needucati”. Dimpotriva! Dar numitorul comun cu vorbitorul e ca au aceleasi convingeri, iar cel care le proclama apare ca un purtator de cuvant al lor.
      Politica e vorbaraie, iar limbajul simplist are avantajele lui. Important e insa, nu doar sa vinzi, ci sa si functioneze ceea ce ai vandut. Iar la capitolul asta arareori cei care vand bine au si marfa de valoare.

  6. Ar mai fi de adaugat un element destul de serios si anume eficienta sistemului actual de vot,care nu reuseste decit intr-o mica masura sa reprezinte dorintele populatiei. Slaba pregatire intelectuala, lipsa de interes si implicare,campanii suversive ale unor forte externe,care sint finantate si desfasurate din timp si care creaza curente adeseori contrare interesului national,etc. Astfel ca se intimpla sa prevaleze prestatia unor personaje absolut aiuritoare. Eu pur si simplu ramin consternat,interzis si perplex in fiecare zi cind vad declaratiile si comportamentul unor personaje din politica si media aici la noi. De aceea ,respectul si deferenta mea fata de oameni politici si fata de oameni in general s-a transformat in precautie ,neincredere si suspiciune. Prostia este peste tot si devine tot mai agresiva. Fata hidoasa a omului superficial,lacom si prost ,needucat ,depravat si mahalagiu este aparitie cotidiana. Oamenii onorabili si valorosi stau retrasi si se vestejesc ,de pierdut pierde tara,in dauna unor tari mai puternice. Ce necaz ar avea smecherii din politica din asta ? Si zic,fara sa fiu fatalist ,ca ce trebuie sa se intimple se va intimpla. Nu coordonam nimic,nu prevedem nimic, sintem la voia unor factori pe care nu ii controlam. Vedem noi.

  7. ” eu am spus de la început şi continui să spun că nu cred că Donald Trump va fi preşedintele ţării, sau că va fi ales candidatul oficial al partidului republican”

    Cred că a pus multă lume întrebarea asta – :) – cine estimaţi că va fi? Jeb până la urmă? Ben Carson, Carly Fiorina?
    Şi cum credeţi că se va „descalifica” Trump?

  8. Pentru ca in America totul trebuie sa fie amuzant, distractie, We are amusing ouselfs to death, pentru ca nu vrem sa devenim adulti si ne place sa ni se spuna ca suntem cei mai tari si cei mai mari. O psihoza imbecila si imbecilizanta.

    • „We are amusing ‘ouselfs’ [ourselves, banuiesc] to death”

      Da, frumos spus. Honi soit qui mal y pense.

      Imi aduce aminte de emisiunile memorabile „Din Lumea Capitalului” de la TVR-Ceausescu. Detestabila mai era America si acolo.

      De atita maturitate, nuanta si intelepciune, Europa trage sa-si dea duhul. Marea ei speranta ramine Francois Hollande, liderul genial, eroul clasei educate si strimbatoare din nas, care lider ne va duce pe noi culmi de progres si civilizatie (trage si Romania dupa dinsul catre utopia Eurarabica, saracul).

      • Da, este Amusing ourselves to death. Expresia nu imi apartine exista o carte scrisa cu acest titlu, carte care, daca nu ma insel o gasiti si pe internet. Deci nu sunt originala. Cartea e putin depasita pentru ca este scrisa inainte de aparitia internetului.

        Cat despre adolescenta si virsta adulta nu uitati ca adolescentii nu au o viziune realista asupra vietii, ca se cred grozavi, si ca nu au decit de dat lectii dar nu de invatat ceva.

        Nu stiu in ce privinta Europa este intepenita mi se pare ca priviti America din afara si nu dinlauntru si privind-o din afara este altceva. Poate aparea idealista. Din launtru insa si cu o viziune care are experiente exterioare precedente, s-ar putea sa fie atfel. In ce fel cazul Trump este favorabil ideii de a merge inainte. Dimpotriva.

  9. Nu trebuie uitat de asemenea ca Obama a reamintit americanilor unele dintre lipsurile lor. Obama a afirmat We have the most expensive medical care in the world but it is not by far the best. We have the most expensive educational system in the world but it is not by far the best. Iar zilele trecute cu evenimentul din Oregon Obama s-a enervat si a recunoscut ca asa ceva se intimpla doar in America si a pus din nou problema portului de arme ceea ce a creat o explozie de reactii impotriva lui. Cred ca francezii nu gresesc prea tare cand spun ca americanii nu au ajuns inca la virsta adulta si ca vor sa ramina intr-o perioada adolescentina prelungita. Turmp sunea When I will be president you will stick your chest out ans say WE ARE THE STRONGEST. Intr-o tara europeana toata lumea s-ar amuza auzind o asemenea afirmatie, americanul se simte elevat. Asta isi doreste. Vedeti deja romanii care au plecat in America si care au aceesi atitudine. Un fel de lavage de cerveau.

    • Asta cu ”nu au ajuns încă la vârsta adultă” e mai degrabă o calitate decât un defect, iar explicațiile le găsiți în psihologie. Europa e un foarte bun exemplu despre ce se întâmplă când ajungi ”la vârsta adultă”. Rigiditatea și șabloanele, tipice pentru vârsta adultă, împiedică orice progres și orice evoluție. Părintele știe foarte clar că ”așa se face” sau ”asta nu se face”, nu-și asumă riscuri, nu mai explorează nimic și nu mai învață nimic, așteaptă doar să iasă ia pensie.

  10. An vazut si eu un clip cu un grup de pastori evanghelicii rugandu-se pentru Donald Trump cu titlul GOD BLESS DONALD TRUMP. I am afraid Donald Trump bless himself sufficiantly and he does not need to be bless by God.
    Mi s-a parut ridicol. Vede-ti si asta este o dovada de lipsa de maturitate.

  11. Cat despre Hallande nu il i-au de model, dimpotriva gasesc ca Occidentul si asta include America, este in lipsa de oamenii care sa isi asume cu adevarat responsabilitatii politice sau daca nu fac din politica o manipulare. Si va asigur nu l-am votat.

  12. Totusi, sa nu confundam America cu statul Tennessee, un fel de Romanie a SUA ca nivel de dezvoltare. Dl. Martin de acolo transmite.

  13. … sau poate F.A.Hayek avea dreptate cand spunea ca socialismul va duce inevitabil la totalitarism. Daca ii ascultati pe D. Trump si B. Sanders, cred ca … din pacate Hayek are dreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Martin S Martin
Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro