Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

G7, Summitul speranţelor moderate. Mai pot puterile democratice ale lumii să se opună perspectivei dezordinii globale?

Valentin Naumescu iunie 9, 2015 Global / Europa, Politica & Doctrine, Reactie rapida
2 comentarii 2,032 Vizualizari

În ultraluxosul castel Elmau din sudul Germaniei, cuibărit în splendoarea peisajului din munţii bavarezi Wetterstein, cele mai mari şapte puteri democratice din Uniunea Europeană, America de Nord şi Asia discută în aceste zile viitorul lumii.

Temele abordate de liderii celor mai puternice democraţii vizează probleme pe termen scurt (precum prelungirea sancţiunilor împotriva Rusiei, care expiră la sfârşitul lui iulie), mediu (întărirea capacităţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de a lupta eficient împotriva unor epidemii, cum este cea de Ebola) şi lung („decarbonizarea economiei globale până la sfârşitul secolului în curs”, promisiune care se anunţă drept un nou balon de oxigen pentru activiştii de mediu şi promotorii energiilor alternative din întreaga lume). Este profilul clasic al unei agende G7, care combină de regulă probleme politice imediate, strategii economice pe termen mediu şi politici publice globale cu impact pe termen foarte lung, pentru care marile puteri ale lumii simt responsabilitatea de a se implica.

În vechiul format G7, practic cel de dinaintea excluderii Rusiei în 2014, patru „grei” europeni (Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia), doi nord-americani (Statele Unite şi Canada) şi unul asiatic (Japonia) încearcă să se pună de acord asupra câtorva chestiuni spinoase de pe agenda strategică, politică şi economică actuală.

Ca întotdeauna la aceste reuniuni, dincolo de suculenţa dezbaterilor, de mediatizarea intensă şi de interesul public provocat de prezenţa la aceeaşi masă a şefilor de stat şi de guvern care (încă mai) scriu regulile jocului în lume, ceea ce va conta începând de mâine, să zicem, va fi tocmai efectivitatea acordurilor şi soluţiilor convenite şi şansele implementării ulterioare a acestora. Nu trebuie uitat nici faptul că formatul G7 nu este unul instituţionalizat, nu emite reglementări cu caracter formal (nici nu ar avea cum, neavând mijloace de constrângere) şi, din acest motiv, acordurile convenite rămân în esenţă orientative, simbolice, informale, eventual de natură să inspire decizii şi politici ulterioare ale guvernelor şi organismelor internaţionale. Inclusiv din această perspectivă, speranţele pentru rezultate concrete, în urma unor asemenea discuţii relaxate, ar trebui să fie cel mult moderate.

Vulnerabilitatea principală a acestor Summit-uri este tocmai lipsa lor de consecinţe pe termen mediu şi lung, perisabilitatea celor discutate, dată de schimbarea guvernelor naţionale, de fluiditatea contextelor şi de dinamica viziunilor liderilor. Spus franc, destul de puţin din ceea ce se discută la asemenea G-uri (fie ele în format 7, 8 sau 20) se şi întâmplă în realitate, cu excepţia poate a deciziilor care ţintesc probleme pe termen scurt. De exemplu, cine mai ştie că Summitul G8 de la Muskoka/Toronto, din iunie 2010, lansase teza reducerii cu 50% a datoriilor publice în următorii zece ani? Fireşte, „acordul” era nerealist din capul locului iar datoriile publice, inclusiv cea a Statelor Unite, au continuat să crească, de la un an la altul. Mesajul transmis pieţelor a fost însă bun, la momentul respectiv. Schimbarea relativ rapidă a agendelor şi abordărilor nu înseamnă că aceste reuniuni nu îşi au importanţa lor, ca semnal politic la nivel global.

Rezilienţa sistemelor financiare, economice şi de securitate consacrate, care compun ordinea globală de inspiraţie occidentală pare să slăbească treptat, sub povara unor provocări externe şi interne tot mai agresive şi mai profunde. Şi nu e doar Rusia cea care provoacă în prezent ordinea europeană de securitate, descrisă de dreptul internaţional. Sunt şi alţi factori de destabilizare a sistemelor globale şi regionale, care acţionează în felurite moduri, legitim sau ilegitim, paşnic sau violent, inducând tensiuni şi crize, pe diferite coordonate. Lumea se schimbă.

Deja menţionata asertivitate a Rusiei în Estul Europei, falimentul Greciei, expansiunea Statului Islamic şi eşuarea unor state arabe (Irak, Siria, Yemen, Libia), tensiunile în creştere din mările Asiei, războiul din Yemen, abuzurile terifiante ale Boko Haram în Nigeria, epidemiile din Africa de Vest şi, recent, Asia (Coreea de Sud), creşterea emisiilor de carbon la nivel global, topirea calotei glaciare arctice, îmbătrânirea accelerată a populaţiei în ţările dezvoltate şi consecinţele financiar-sociale pe termen lung, imigraţia din vecinătatea sudică spre Uniunea Europeană etc. sunt doar câteva din aceste mari probleme ale momentului. Fireşte, doar o mică parte a lor pot fi abordate în cursul unei reuniuni de două zile. Dacă în privinţa prelungirii sancţiunilor la care este supusă Rusia, în urma anexării Crimeei şi a întreţinerii cu armament şi trupe speciale a războiului secesionist din estul Ucrainei, liderii Obama şi Merkel au căzut deja de acord, în preziua Summitului, celelalte angajamente, precum atragerea unei finanţări totale combinate, din surse publice şi private, de 100 de miliarde de dolari în următorii ani pentru reducerea cu 70% (!) a emisiilor de carbon până la sfârşitul secolului XXI (faţă de nivelul-reper din 2010), prezintă desigur o serioasă doză de incertitudine. Eliminarea combustibililor fosili este genul de temă perfectă pentru dezbateri şi mese rotunde relaxate, de la care lumea pleacă urcându-se în maşini confortabile şi sperând la o nouă ieftinire a petrolului. Nu sunt specialist în politici energetice, dar o logică relativ simplă spune că menţinerea unor preţuri joase la hidrocarburi (din varii motive, inclusiv descoperirea de noi resurse) va face foarte puţin probabilă creşterea atractivităţii şi profitabilităţii tehnologiilor pe bază de energii alternative, cel puţin la orizontul generaţiei noastre.

Una peste alta, e bine că G7 există, e foarte bine că marile puteri democratice ale lumii se pun de acord şi încearcă să ofere soluţii unor probleme structurale din ce în ce mai complexe şi mai corozive, chiar dacă ştim că de la menţionarea într-o Declaraţie Comună la aplicarea lor efectivă e un drum lung, care de multe ori rămâne neparcurs. Dar G7 rămâne încă o speranţă, ce-i drept moderată, a consensului marilor puteri şi a punerii în comun a resurselor politice, economice, strategice şi de inteligenţă ale lumii civilizate împotriva tendinţelor de destructurare şi creştere a dezordinii globale. Şi, la urma urmei, e bine chiar şi că sute sau mii de tineri din toată lumea bat drumul până la Garmisch Partenkirchen pentru a protesta şi pentru a le reaminti celor „şapte magnifici” că suntem cu ochii pe ei. E încă un semn că lumea e vie, că suntem atenţi la ce se întâmplă şi ne pasă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Intr-adevar, lumea se schimba.
    Summit-urile G7 seamana din ce in ce mai mult cu discutiile teologice ale bizantinilor, in timp ce turcii asediau orasul.

  2. Marcel spune:

    Energia, apa potabila si alimentele vor genera ca intotdeauna dinamici globale: nimic nou sub soare. Cu diferenta ca fata de deceniul opt al secolului trecut, statele islamice din golf nu mai detin monopolul exclusiv al productiei de hidrocarburi. Pe scurt OPEC-ul nu mai influenteaza major politica energetica mondiala. Inca se exploateaza masiv carbune in special in China, shale gas technology – in special in USA- chiar daca este controversata si nu se stie prea bine cat si cum contamineaza mediul, oil sands-urile din Alberta, Canada, contribuie la o supraproductie de hidrocarburi si gaze naturale care blocheaza pretul barilului de petrol la un nivel dezastruos pentru Rusia sau Venezuela.

    Americanii isi pierd treptat interesul in zona Golfului Persic, iar dupa campaniile costisitoare si fara beneficii tangibile din Iraq si Afghanistan nu doresc sa pompeze sume consistente pentru a mentine o ordine mondiala cu care tot mai putine natiuni sunt de acord. Nici macar senatul USA nu mai crede in asemenea strategii.

    Reducerea emisiilor de carbon este o poveste care continua sa ramana pe tapet desi nimeni nu face nimic concret pentru a o pune in aplicare. Se cheltuiesc fonduri simbolice pentru promovarea tehnologiilor nepoluante dar efectul pozitiv se va lasa asteptat mult si bine.

    Atata vreme cat un barrel de crude oil echivaleaza cu 2,280 hp pentru $55 este dificil sa generezi o tehnologie curata, neconventionala. Toata lumea stie asta, dar, ipocrizia si grija pentru o planeta albastra care a intrat intr-un proces de desertificare accelerat este la rang de cinste pe masa negocierilor internationale. Efectele vor fi ca si pana acum: vorbe in vant si nimic mai mult.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)