vineri, martie 29, 2024

Genocidul armean şi etica neuitării (Un eseu de Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan)

Motto: „A ascunde ori a nega Răul este ca şi cum ai ingădui ca o rană să sângereze fără a o bandaja.”–Papa Francisc, aprilie 2015

Masacrarea, in urmă cu 100 de ani, a unui milion şi jumatate de armeni (bărbati, femei, bătrani, copii) a fost prima experiență genocidară din ceea ce un istoric american numeşte era catastrofelor sociale. Acel cataclism exterminist a fost Holocaustul armenilor. Nu a fost vorba de o explozie spontană de ură asasină, ci de un plan precis alcătuit şi sistematic executat de anihilare a celor desemnați drept sub-oameni ori chiar non-oameni. A omorî un armean, cum mai târziu a omorî un evreu, un kulak, un bosniac, un individ aparținând unei colectivități stigmatizată drept superfluă, era ca şi cum ai scăpa de o insectă pernicioasă. Dezumanizarea simbolică pregătea desființarea fizică. Ideologia precede şi legitimează hecatomba.

Pentru Hitler, masacrul armenilor (termenul de genocid nu fusese conceput incă), a fost proba că umanitatea uită repede, că nu trebuie să te blochezi in reticențe morale. Totalitarismul pariază pe oportunism, laşitate şi amnezie. Evident, şi pe sadism, fie el social ori rasial. In convorbirile cu acoliții sai, Hitler spunea, atunci când explica “necesitatea” exterminării evreimii europene: “Cine-şi mai aminteste azi de lichidarea armenilor?” Infiorător este că multi dintre cei care au comis aceste crime in masă păreau persoane normale, indivizi care „n-ar fi ucis nici măcar o muscă” ( a se vedea cartea Slavenkai Drakulić). N-ar fi vătămat o furnică, dar ar fi masacrat fără milă femei şi copii. Ba chiar ar fi făcut şi fotografii…

Iată reproducerea unui tablou celebru de Arshile Gorky, născut Vostanik Adoyan. Alături de creatiile lui Mark Rothko si Jackson Pollock, opera lui Gorky a reprezentat momentul de maximă glorie a expresionismului abstract american. Artistul a fost el însuşi un supraviețuitor al genocidului, mama sa a murit de foame in 1918…

Este admirabil faptul că Papa Francisc indeamnă umanitatea la neuitarea Răului şi subscriem la cuvintele sale preluate ca motto al acestui articol. In spiritul lui Albert Camus, al Nadejdei Mandelstam, al Monicai Lovinescu, pledăm in scrierile noastre pentru etica neuitării. Indrăznim totusi să ne întrebăm dacă formularea „stalinism” este suficient de limpede ca să se ințeleagă că este vorba de crimele comuniste din secolul trecut, inclusiv cele ale maoismului. Aceste crime impotriva umanității au fost genocidare. Ele trebuie numite, cunoscute, condamnate şi comemorate cu durere si empatie, orice ar spune diversele cancelarii specializate in ocultarea diplomatică a adevărului. Orice ar spune auto-desemnații experți in “igiena lingvistică”.

Recomandăm aici răscolitorul film al lui Atom Egoyan, „Ararat”, si nu mai putin zguduitorul cântec al lui Charles Aznavour, „Ils sont tombés”:

https://www.youtube.com/watch?v=YcyIYFD0PSA

De asemenea:

http://www.bbc.com/news/world-europe-32272604

http://www.armeniangenocidemuseum.org/

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-în-istorie

https://www.contributors.ro/global-europa/anti-totalitarismul-ca-obliga%c8%9bie-morala/

http://www.independent.co.uk/arts-entertainment/books/news/maos-great-leap-forward-killed-45-million-in-four-years-2081630.html

http://boryanabooks.com/?p=4127

http://www.curteaveche.ro/n-ar-face-rau-nici-unei-muste.html

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. Papa Francisc are dreptate si neuitarea Raului este o porunca fundamentala („sa nu-l uiti niciodata pe Amalek”). O porunca care se aplica, in aceiasi masura, tuturor celor care au facut Rau, fara exceptie.

    • „Totalitarismul pariază pe oportunism, laşitate şi amnezie. Evident, şi pe sadism, fie el social ori rasial. ” Definitie perfecta a ne-omeniei.

      • Totalitarismul nazist si-a gasit o sursa de inspiratie in proiectul natiunii seculara, omogena, pura si purificata, imaginat si practicat de Mustafa Kemal Atatürk. De amintit ca fondatorul Turciei moderne il admira pe Lenin, in special pentru vointa sa revolutionara. Se uita adeseori ca revolutia nazista a fost una moderna, doar ca propunea o alta modernitate decat aceea liberal-burgheza. Istoricul Jeffrey Herf a scris o carte despre „modernismul reactionar”.

        http://www.hup.harvard.edu/catalog.php?isbn=9780674368378

  2. Comparatia facuta de Papa intre ”Raul” cu majuscula si o rana nepansata aduce cu una dintre Legile mizere ale lui Murphy: Omul fara credinta e ca pestele fara bicicleta. **** Daca nu s-ar afla atat de departe in timp de vremea copilariei sale , cand umba in pantaloni scurti si genunchii ii erau impodobiti cu ”coaja” loviturilor vechi produse la joaca , Papa si-ar fi amintit probabil ca o rana care sangereaza – se intampla adesea – face mai intai o crusta de sange coagulat , iar apoi se vindece pur si simplu, chiar daca nu este pansata.
    Intrucat turcii nu sunt crestini , iar armenii sunt crestini , dar necatolici, deci din alta ”parohie” decat a sa , datul Papei cu parerea in chestia Genocidului de acum 100 de ani este neavenit si foarte putin inspirat.
    Toti suparatii de meserie vor gasi in vobele nechibzuite ale Suveranului Pontif un suprem ”ARGUMENT AL AUTORITATII” pentru promovarea tristelor lor campanii de razbunare.
    Parca aud replica standard – Vai dar nimeni nu cere sanctionarea poporului turc – dar ADEVARUL TREBUIE SPUS ! Asta e – doar ca dinspre actuala conducere a Turciei au venit in ultimii ani semnale incurajatoare in sensul ca, la un moment dat , se va recunoaste oficial comiterea genocidului armean. Totusi de ce sa-l lasam pe Erdogan sa marcheze puncte , cand ne dorim cu totii pentru Turcia un presedinte molatic ? (Bibliografie: toate eseurile din Contributors care ating subiectul Turcia)********** Daca in loc de parabole medicale de prim -ajutor, s-ar fi rezumat la propriul domeniu de expertiza cred ca Papa ar fi fost mai inspirat reamintind intrebarea natanga a predecesorului sau mai vechi in functie , Sfantul Petru : Doamne, de cate ori sa-i iert fratelui meu greselile ? Si raspunsul divinului Isus: ””pana la saptezeci de ori sapte” …adica fara numar . De altfel in transarea dilemei Razbunare – Iertare Noul Testament lasa ura in seama Vechiului Testament si aduce o superclarificare ”for dummies” pe care fiecare crestin a auzit-o macar vag: ” Si ne IARTA noua greselile – asa cum si noi IERTAM gresitilor. Si ne iarta DATORIILE cum si noi IERTAM datornicilor nostrii ! PS. Oare in istoria colonizarii unor continente , chiar si din emisfera nordica, nu gasim manifestari ”genocidare” mai vechi decat ce au facut turcii cu armenii ?

    • Interesant ca un genocid iti evoca imaginea unei julituri la genunchi. Mie imi evoca mai degraba imaginea unei taieturi pana la os. Sau pana aproape de inima, daca vrei.

    • De unde intelegi tu ca „toti” vor ca Turcia sa aiba un presedinte „molatic”? Faptul ca ai un Putin sau un Erdogan la sefia unor state, nu inseamna ca se doreste ca in fruntea acelor state sa fie niste „molatici”. Si rolul unui sef de stat nu este sa „marcheze puncte”. Fireste, poate ca statele din imaginatia ta trebuie conduse de oameni care, in calitatea lor de conducatori, au ca singur scop sa marcheze puncte.

      Eu prefer in fruntea statelor oameni corecti si curajosi, cinstiti si patrioti, inteligenti si pacifisti, care sa fie interesati de popoarele lor si nu de a inscrie puncte sau sa faca averi si care sa recunoasca greselile si abuzurile facute, caci acesta este primul pas spre vindecare.

      In ceea ce priveste Papa, nu vad de ce trebuie sa vorbeasca doar despre ce-i in „parohia lui” si sa „priveasca” rece si senin tot ce se intampla in restul lumii. Nu ca nu ar fi destule de vorbit „despre parohia lui”, caci si acolo sunt multe probleme (pedofilie, abuziri etc).

      Daca tot dai asa mandru si plin de tine exemple din Noul Testament, poate si subliniezi ca pe vremea lui Isus nu existau „catolici” si „ortodocsi”, protestanti” si „neoprotestanti” etc. Existau numai CRESTINI, adepti ai lui Isus. Misiunea lui Isus nu a fost sa se creeze denominatii crestine fara numar, ci a ne salva sufletele. Asa ca tu, ca un bun crestin, trebuie sa fii interesat sa ajuti nu numai orice crestin (indiferent de denominarea din care face parte), dar orice fiinta umana. Si fiindca vorbesti de iubire si iertare, poate faci primul pas si-l ierti pe Papa ca a spus un adevar. A ierta, nu inseamna a te face ca nu vezi greseala, caci daca nu vezi nici o greseala, nici nu ai ce ierta. „Succesuri”!

    • In primul rand, multi armeni sunt catolici. In al doilea rand, chiar daca nu ar fi, sunt crestini, sunt oameni si genocidul este o crima impotriva umanitatii, nu neaparat impotriva ortodocsilor ori a catolicilor or a crestinilor. Asa incat Papa Francisc a dat glas indignarii si durerii pe care fiecare om ar trebui sa le resimta in fata acestei crime abominabile. Faptul ca e capul Bisericii catolice confera vorbelor sale mai mult ecou, ceea ce e bine pentru ca multi vor sa fie surzi si orbi.

    • @MME

      Sunteti cumva armean? Ca daca nu, opiniile dumneavoastra despre iertare au (cel mult) aceeasi valoare ca si cele ale papei!

      Dar stiti dumneavoastra: „E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune”, deci e usor sa ceri iertarea genocidului armean daca nu esti armean, sa ceri iertarea holocaustului daca nu esti evreu si e usor sa ceri iertarea securistilor daca n-ai avut detinuti politici in familie. Sau dupa zicala neaos romaneasca, e usor sa primesti un sut in curul altuia!

      Mai usor cu iertarea si uitarea, domnule MME, ca ranile raman deschise iar la prima ocazie exista riscul ca cei obligati sa ierte si sa „uite” sa aplice legea talionului. Retineti ca justitia are, intre altele, si un rol compensator.

  3. ” Indrăznim totusi să ne întrebăm dacă formularea “stalinism” este suficient de limpede ca să se ințeleagă că este vorba de crimele comuniste din secolul trecut, inclusiv cele ale maoismului.”

    Din pacate,cred ca nu.Raportarea la persoana,fie ea cu rol de angelizare sau demonizare,are prioritate in fata unei viziuni extinse,a unei analize complexe a fenomenului.Dupa cum,o buna parte a celor ce vorbesc despre ororile nazismului e foarte posibil sa treaca peste realizarile in domeniu ale armatei japoneze in China si alte tari din Asia de Sud Est.

  4. Nu ar trebui însă uitaţi nici ceilalţi creştini masacraţi odată cu armenii – siriacii şi grecii.
    Şi mai ales nu trebuie uitaţi creştinii de astăzi care cad victimă masacrelor, alături de alte confesiuni, în acelaşi spaţiu geografic.
    Asta şi nu arme chimice închipuite constituie un motiv valid de intervenţie militară. Nu înţeleg de ce masacrarea musulmanilor în Bosnia şi Kosovo a declanşat o intervenţie militară umanitară, iar masacrele din „Statul Islamic” sau din alte state musulmane – nu. Nu e politically correct să fie apăraţi şi creştinii, într-un spatiu în care, în mod tradiţional, aceşti au fost victimele abuzurilor? Trebuie să ne purtăm frumos şi empatic cu sărmanii tăietori de capete, să le înţelegem frustrările şi obligaţiile religioase de a tăia capete de creştini sau de a distruge relicve arheologice de o importanţă incomensurabilă pentru întreaga omenire?
    Pentru că bombardamentele ocazionale împotriva Statului Islamic sunt o glumă – praf în ochi, ca să închidă gura lumii.
    Mai grav, lumea „civilizată” pare „in cahoots” cu forţe asupra cărora planează suspiciuni în privinţa legăturii reale cu genocidarii de astăzi (dubioasa Arabie Saudită şi chiar Turcia care bombarda forţele siriene şi kurde care luptau cu SI, ajutând indirect mişcarea teroristă) şi chiar a pus umărul la distrugerea unor dictaturi laice care în mod real par a fi cel mai bun lucru pe care lumea islamică îl are de oferit, dictaturi care în general au protejat minorităţile religioase de extremismul islamic.
    Puţin a lipsit ca Washingtonul să declanşeze un atac împotriva unuia dintre puţinii adversari hotărâţi ai SI în regiune – regimul al Assad.

  5. Luna trecuta a avut loc, pe campul din fata Rectoratului universitatii unde predau, un targ culinar international cu tonete tinute de studenti din tarile respective. Anul acesta, studentii din Turcia nu au mai oferit sarmale (am gasit la libieni, dar nu aveau acelasi gust), in schimb, pentru oricine avea chef sa citeasca, pe masa alaturata erau niste publicatii referitoare la „adevarul despre armeni”.

    Priviti in jur, poate ca si in campusul dumneavoastra se intampla.

  6. o intrebare pentru distinsul Profesor , ale carui articole le citesc totdeauna cu mare placere intelectuala si cu durere in suflet pentru tragicele adevaruri prezentate atat de clar:
    crimele in masa pe criteriu de clasa,atat in rusia cat si in china,au dus la extinctia unui numar enorm de oameni purtatori ai unor valori culturale traditionale prin definitie impenetrabile pentru ideologia comunista. au supravietuit oamenii ignoranti,pe care comunistii i-au alfabetizat pt a fi capabili sa lucreze intr-o fabrica dar si sa poata inghiti mai bine povestile avangarzii iluminate a clasei muncitoare.
    Procesul acesta de inginerie sociala a fost deliberat? daca da,cine si cand l-a conceput?si cu ce scop,pe termen lung,nu de 10-20 ani?
    care sunt efectele lui asupra societatilor respective acum la nivelul anului 2015? dar in viitorii 30-50 ani?
    Si inca o intrebare: cum credeti dvs ca se pozitioneaza societatea occidentala fata de valorile culturale traditionale: este indiferenta sau de o ostilitate abil mascata?
    OMUL NOU a fost un ideal doar al comunistilor sau si al societatii de consum occidentale? poate cumva aceasta societate de consum sa ”beneficieze” in opera de creare a unui posibil ”om nou” de ‘munca” intreprinsa de comunisti la nivelul unei jumatati de omenire vreme de cateva generatii?? va multumesc.
    ps: omul nou chiar exista. l-am vazut azi in zi de pasti,spalandu-si masina peste drum de biserica. la slujba nu a venit,pt el Dumnezeu nu exista. gh dej si ceausescu si-au facut bine treaba……

    • „Omul nou” este atit ateistul ceausist care prigonea pe cei care credeau altminteri cit si ortodoxul imbuibat si incruntat de astazi care, in loc sa se roage la Dumnezeul lui, daca asa simte, se uita cirtitor si judeca pe „aproapele” care indrazneste sa nu semneze act de prezenta la sectia de partid BOR din localitate.

      Activistii dejisti-ceausisti sint din fericire pe cale de disparitie, dar noul agitprop BOR – care are legatura cu Dumnezeu cam cit are legatura cimpanzeul cu telescopul – devinde din ce in ce mai sufocant, mai siciitor, mai omniprezent, parazitind cit poate de mult partea productiva a societatii.

  7. Domnului Tismananeanu I s-a urat cu binele. Acum o luna s-a legat de prea-cinstitul Putin iar acum ne vorbeste de soarta armenilor exterminati de turci.

    Pe semne ca iar o sa vedem o reactie a vre-unui ambasador in Romania al vre-unei puteri regionale…badaranilor.
    Am senzatia ca acest site a devenit cam reactionar. Prea multa libertate de exprimare, prea mult adevar scris.

    Bah, bagati-va mintile-n cap ca ne suparam.

    Ah… am uitat ca Romania e o tara libera…

  8. Cred ca exista doua tipuri de educatie, cu doua tipuri de efecte, dar si cu pericolele intrarii intr-un cerc vicios si/sau intr-o spirala a violentei. Un indemn al lui Einstein mi se pare mereu actual: „Lasat de o parte orice altceva si amintiti-va de umanitatea voastra!” Prin urmare, eticii neuitarii i s-ar putea asocia o etica a iertarii? In care caz efectele ar fi mai mari si mai constructive? Putem face deja o anticipatie sau ar fi nevoie de un studiu?

    • Hannah Arendt LA CONDITION DE L´HOMME MODERNE Calmann-Levy 1983 pag.304

      Pentru noi esenţialul constă în afirmaţia lui Isus, opusă “scribilor şi fariseilor”: în primul rînd este fals că numai Dumnezeu singur are puterea de a ierta ; în al doilea, această putere nu vine de la Dumnezeu (ca şi cum Dumnezeu ar ierta prin intermediul oamenilor) ci trebuie, din contră, să se petreacă între oameni care, abia apoi, vor putea spera la iertare din partea Domnului.

      Isus continuă într-o manieră şi mai radicală. Conform Evangheliei, omul nu se cuvine să ierte fiindcă Dumnezeu iartă; el nu trebuie să „facă la fel”; dar „dacă fiecare din voi nu iartă din tot sufletul” atunci Dumnezeu este cel care „vă va trata la fel ”.

      Evident că raţiunea acestei insistenţe asupra datoriei de a ierta decurge din faptul că “ei (cei ce greșesc) nu ştiu ce fac” şi că această datorie nu este aplicabilă asupra crimelor extreme şi perversităţii, deoarece în acest caz nu ar mai fi fost necesară învăţătura : Şi dacă de şapte ori pe zi el păcătuieşte împotriva ta şi dacă de şapte ori se întoarce la tine spunînd <>, îl vei ierta .

      Crima şi voinţa de a face rău sînt rare, poate încă şi mai rare decît faptele bune; după Isus, Dumnezeu se va ocupa de ele la Judecata de Apoi, care nu joacă absolut nici un rol în viaţa de pe pămînt, ea fiind caracterizată nu de iertare, ci de dreapta răsplată (apodounai – Matei, 16 : 27) Dar greşelile sînt fapte cotidiene datorate însăşi naturii acţiunii care, într-o reţea de relaţii, stabileşte permanent raporturi noi, şi trebuie să iertăm, să lăsam în pace, dezlegînd mereu oamenii de ceea ce au făcut fără voia lor pentru ca viaţa să poată continua .

      O altă posibilitate, de loc contradictorie, o reprezintă pedeapsa: ea are în comun cu iertarea tentativa de a pune capăt unui lucru care, fără nici o intervenție, ar putea continua la nesfîrșit. Faptul că oamenii sînt incapabili de a ierta ceea ce nu pot pedepsi și nu pot pedepsi ceea ce se dovedește de neiertat reprezintă un element structural, profund semnificativ, al afacerilor umane. El reprezintă exemplificarea magistrală a jignirilor ce se numesc, de la Kant încoace, „radical rele” și despre care nu cunoaștem mare lucru, chiar noi cei care am fost expuși uneia din rarele sale explozii în spațiul public. Tot ceea ce știm este că nu putem nici pedepsi, nici ierta aceste ofense și că, drept consecință, ele transced domeniul afacerilor umane și al capacităților omenești, ambele fiind distruse din temelie ori de cîte ori acestea (ofensele radical rele) apar. Astfel, atunci cînd actul însuși ne ia orice putere de a acționa, nu ne rămîne decît să repetăm împreună cu Isus: Pentru el mai bine ar fi să i se atîrne o piatră de moară de gît și să fie aruncat în mare…

  9. Cred ca alaturi de filmul lui Egoyan si cintecul lui Aznavour, puteti cita si profund rascolitorul ( nu cu valuri de suprafata care sa smulga lacrimi de circumstanta ) si in acelas timp elegiacul roman ( o fi roman, o fi memorialistica ? ) al lui Varujan Vosganian. ” CARTEA SOAPTELOR ” Registrul in care aceasta carte evoca holocaustul armean, apropiat de Franz Werfel , spune mai multe decit numeroase filme documentare si carti de istorie.
    E bine ca ati ales momentul acuma, in siajul vizitei la Bucuresti a lui Erdogan, sa readuceti in discutie genocidul armean si responsabilitatea exclusive a Turciei, dar sub privirile indiferente ale occidentului, asa cum se va intitmpla si mai tirziu.
    Romanii au motive multe de tot sa fie alaturi de Armeni. ii leaga istoria crestina a acelor doua popoare, dar mai ales convietuirea exemplara a comunitatii armene in Romania, absolut in toate regiunile tarii si la toate nivelurile sociale. Aportul comunitatii armene la evolutia societatii si culturii romane este mai mult decit remarcabil, o stie toata lumea cultivata.
    Aceasta convietuire de exceptie, continua si in diaspora. Avem in Boston MA / USA o mica comunitate de Romani grupata in jurul unie biserici ortodoxe romane , alaturi de citeva familii de armeni emigrati din Romania. Aceste familii armenesti, nu numai ca vorbesc romaneste in familie, dar nu merg la biserica armeneasca ( in Boston sint o sumedenie de biserici armenesti ) mai apropiata, ci prefera biserica in care se vorbeste romaneste ! Ce vreti mai mult !

    • Va multumesc pentru comentariu si mentionarea tulburatoarei cartii a lui Varujan Vosganian. Cateva cuvinte despre capodopera lui Franz Werfel „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh”. Am citit acel roman in tineretea mea bucuresteana, a aparut la editura Univers in traducerea lui Horia Matei in 1970. Este, sunt convins, una din marile carti ale secolului XX, de o actualitate arzatoare. Recomand trilogia lui Werfel cu maxim entuziasm. Nu stiu daca a fost republicata, sper sa se intample acest lucru cat mai rapid…

      http://www.librarie.net/p/133074/Cele-patruzeci-zile-Musa-Dagh-volume-Franz-Werfel-Matei?hc_location=ufi

      As mai adauga ceva–Hitler l-a admirat pe Kemal Ataturk. Exista o intreaga literatura pe subiect:

      http://www.thedailybeast.com/articles/2014/11/24/the-20th-century-dictator-most-idolized-by-hitler.html

      Si nu doar Hitler, dar si Lenin. La randul sau, Ataturk ii scria lui Lenin in decembrie 1920 adresandu-i-se cu cuvintele „Tovarase Lenin’…

      • Multumesc pentru raspuns.
        Eu am citit povestea arhitectului Gabriel Bagratian intr-o edtie romaneasca din 1946 ( parca imi aduc aminte de editura FORUM ), intr-un singur volum format mare., pe care am gasit-o in biblioteca parintilor mei. Daca imi aduc bine aminte , publicat, cred, in aceeasi editura in anii de dupa razboi , am citit si romanul lui Hemingway ” Pentru cine bat clopotele ”
        Erau ultimii ani in care generatia parintilor nostril mai spera ca nu ne va inghiti ciuma rosie

  10. fara a incerca vreo clipa sa diminuez importanta si monstruozitatea genocidului impotriva armenilor sa nu uitam ca a mai fosst cel german in Namibia si cel englez in Indianu chiar primul

  11. Cred ca printre primele actiuni genocidare din istoria moderna, au fost si cele contra indienilor din ambele Americi, trecute sub (absoluta) tacere de tarile democratice…

  12. Acuma, nu sar să-i apăr pe turci, strict pe temă, fiindcă ce-a fost în Armenia e clar pentru toată lumea, da’ îmi aduc aminte că în urmă cu ceva ani, o ziaristă de la Milliyet, prezentă constant la „Chioşcul politic” de pe TV5, a fost întrebată de la obraz cum e cu veşnica antipatie a turcilor faţă de armeni. Tot de la obraz, turcoaica a răspuns, citez din memorie, da’ precis, fiindcă am apreciat formularea: „nu e de mirare, câtă vreme, de fiecare dată când Turcia s-a aflat în război cu cineva, armenii au purtat uniforma inamicului”. M-am gândit, deci, să scriu şi eu comentariul ăsta tot aşa, mai direct, amintindu-mi de faimosul „turcu’ plăteşte!” da şi de faptul că, bag seamă, turcii n-au acceptat ca cineva să se plimbe fie şi prin cenuşa imperiului otoman, ca printr-un sat fără câini, recte, fără băţ.

    • Acest gen de argumente este ridicol. Deportările inițiale nu s-au îndreptat exclusiv împotriva armenilor, ci împotriva tuturor minorităților creștine din Imperiul Otoman, inclusiv grecilor. Toți acești indivizi aparținând minorităților creștine erau considerați cetățeni de rangul II, trecuți la categoria „infideli”. Era interzis să tragi clopotul la biserică, să ai casa situată la un nivel superior unei case musulmane, nu aveai dreptul să călărești în spațiul public, nu puteai face parte din administrație. Problema este că armenii formau majoritatea etnică în zona de est, în ceea ce se numește Armenia Vestică, și chiar în condițiile discriminatorii de mai sus au format o elită care domina lumea negustoriei în Imperiul Otoman la inceputul secolului XX. Invidia era mare și astfel armenii au devenit pradă simplă nebuniei ce a urmat, cu toate că vasta majoritatea a lor trăia într-o sărăcie lucie. Și eu am vizitat Caucazul în anii ’80, am fost la Etchmiadzin, Lacul Sevan si Erevan. În afară de Erevan care este un oraș interesant, construit din tuf vulcanic cu un aer oriental, zonele rurale sunt nedezvoltate si sărace.

  13. Sa ucizi in mod organizat folosind forta statului peste 1 milion de oameni nevinovati, inainte cu decenii bune de Hitler, si sa negi continuu asta mai bine de un secol de pe pozitzii privilegiate!?!
    (statul modern turc nici macar nu se infiripase la data!
    …cum se numeste asta?

  14. Isi mai aminteste cineva azi de crimele odioase si in masa comise in secolul 19 in Congo, aflat atunci in proprietatea personala a regelui Belgiei Leopold II? Congo de atunci era in sine un lagar de exterminare (cca. 10 milioane morti), in care cine incerca sa fuga de pe plantatia cu arbori de cauciuc era macelarit fara mila. Se pare ca ne amintim doar de cei ce mai au voce sa-si spuna povestea, pe restul ii lasam sa moara uitati in oprimarea pe care civilizatia europeana le-a adus-o.

    King Leopold II, the butcher of Congo – This was the man under whose command, people who ‘did not produce fast enough’ on his rubber plantations, had their hands cut off, and their entire ‘lazy villages’ were burnt to the ground, with the inhabitants locked inside their huts.

    http://www.counterpunch.org/2014/09/12/are-europes-horrid-crimes-forgiven/
    http://www.counterpunch.org/2012/11/30/genocide-in-silence/

  15. Exista o etica a neuitarii, macar asa putem sa ne pastram demnitatea de fiinta drept cugetatoare in fata avalansei raului, daca nu putem face mai mult.
    Dar sintem atacati din toate partile de o TEHNICA PROPAGANDISTICA A UITARII , sa nu UITAM lucrul acesta
    Tehnica manipulativa a uitarii a fost dusa la perfectiune de aparatul propagandistic communist sovietic , devenit rusesc in ultimii 25 de ani ( nazistii nu au avut atit timp la dispozitie ) si ea se bazeaza pe doua trasaturi pe care le avem fiecare dintre noi: dorinta ( nu numai capacitatea ) de a uita raul din viata ta ( crezind iluzoriu ca astfel il faci sa dispara si din realitate ) si aspiratia ascunsa de a deveni la rindul tau producator de rau asupra semenului tau ( pentru a te razbuna , tot iluzoriu, asupra unor nevinovati pentru raul ce ti s-a facut tie )

  16. @ Genocidul din Congo,
    recomandati un articol/un studiu care sa se ocupe de totului tot. Toate actele genocidare de la inceputul lumii pina azi. Daca nu puteti, atunci se poate discuta si pe intimplari punctuale.

    – ” Se pare ca ne amintim doar de…”
    Genocidul armenilor nu se micsoreaza daca au fost (si au fost) si alte acte genocidare.
    In articol e vorba despre genocidul armenilor; rapida amintire a altora, in genul „lasa ca au mai fost si altele”, nu trebuie sa micsoreze nimic din vina celor ce le-au infaptuit.
    Autorul nu a incercat sa minimalizeze ce s-a intimplat in alte parti.
    Ne spune acum, doar despre genocidul de acum 100 de ani, pornind de la spusele Papei Francisc.
    NB,
    nu faci parte din „civilizatia europeana?” daca da, de unde atita dispret?

    • @ Victor L

      Mentionarea genocidului din Congo, dintr-o perioada relativ apropiata in timp fata de cel armean, nu minimizeaza pe cel armean ori cel evreiesc ci le pune intr-un context al raului colectiv din ultimele secole. Congo arata totusi ca unor istorici si politologi le place sa aiba memorie selectiva, in special prin ignorarea populatiilor din Africa ce au fost deseori macelarite de/cu ajutorul direct ori discret al statelor europene pe care azi le luam de exemple pozitive in comportament si politici etice fata de drepturile omului (Franta, Germania, Belgia, UK, etc.). Mai grav decat sa aiba loc un genocid este sa-l uiti / faci uitat (deseori pt ca este convenabil, pentru ca victimele erau „doar” niste analfabeti primitivi, etc.) Ar fi etic sa fie rememorate cu aceeasi grija si respect toate actiunile cu caracter de genocid din ultimele sute de ani, o perioada pe care istorc o putem documenta mai bine. De ce sa existe (re)amintiri preferentiale? Nu datoram macar atat victimelor tuturor actelor de genocid? Cand incepem sa amintim doar de armeni si evrei, nu ascundem sub pres istorii europene dureroase ce arata urmarile unui imperialism salbatic? Cat despre faptul de a nu ma identific cu civilizatia europeana ce a comis aceste atrocitati, asa e, nu ma identific. Stamosii mei erau tarani, nu conduceau destinele tarilor „civilizate” de atunci; taranii romani erau si ei oprimati in alte moduri. Nu poti cere altor victime ale istoriei (ce traiau in saracie) sa se considere vinovate ca chipurile ar fi avut vreun cuvant de spus atunci doar pt ca intamplator locuiau in Europa… Ma bucur ca exista memoria trecutului in randul unor popoare ce au suferit trauma unui genocid (de aceea poate cei mai buni psihoterapeuti ai lumii sunt evrei, ca au inca in sange traumele trangenerationale ale poporului lor) insa ma intristez ca cei ce ne prezinta istoria oficiala se comporta cumva orwellian, stergand alte istorii la fel de grave, pentru a nu jena deloc mari puteri de azi.

      • @ de ce congo,
        bine, incerc sa te inteleg, dar nu accept: dece vorbesti despre Congo si uiti de ceea ce au facut romanii cu evreii si tiganii?
        Poate ca nu a fost la nivelul celor ce iti place sa reamintesti, dar nici nu cred ca face cinste „memoriei taranilor” de care amintesti. Chiar nemtii s-au ingrozit de atrocitatile romanilor.
        Nu ca zic, dar vreau sa spun: ai si tu dreptate, dar nu-i deloc in regula ca atunci cind cineva aduce vorba despre ceva, sa vii cu contra exemple.
        Adauga-le celor relatate, dar nu le contrapune.
        Crestini fiind, sintem urmasii unei crime de acum 2000 de ani.
        O zi buna.

        • @ Victor L

          Pai ce sa mai spun de ce au facut romanii tiganilor (corect cred ca e sa le spunem pe numele ales de ei -romi) cand perioada robiei romilor este un subiect tabu si nimeni nu-si asuma vreo responsabilitate . La Muzeul Taranului Roman, langa biserica ar trebui puse elemente ale etniei rome (caruta satrei), caci BOR avea un numar mare de robi ce munceau pe pamanturile bisericesti ( sa nu uitam ca robii nu au fost eliberati, ca in alte tari, ci ei s-au rascumparat prin bani, etc.)

          Ref masacru, avem eforturi recente ale unor documentaristi tineri ce au mers in Transnistria. Documentarul este bun dar nu este difuzat de televiziuni desi este nu se solicita bani (macar TVR putea sa-l transmita, poate le aduce dnul Tismaneanu aminte):

          http://www.cinemarx.ro/stiri-cinema/valea-plangerii-un-portret-emotionant-al-romilor-deportati-in-transnistria-vazut-la-astra-film-festival/

        • Si stramosii mei au fost tarani romani dar in memoria colectiva a comunitatilor lor nu am intalnit amintiri despre ‘ce le-au facut romanii evreilor si tiganilor’ (se subintelege crime colective). Am in minte in schimb povesti anecdotice despre agresiuni mizerabile ale unor militari sovietici intr-un mic orasel din Moldova, dar si despre comportamentul demn de respect al unui ofiter sovietic incartiruit intr-un sat dunarean si despre un comportament similar, inaintea lui, al militarilor germani in acelasi sat. Am in mintea si povestea spusa de un unchi care s-a retras in tara de pe frontul sovietic cu cateva anvelope si cateva masini de cusut jefuite de acolo, care bineinteles nu i-au folosit la nimic, si povestea unei matusi mai indepartate care s-a casatorit in anii razboiului cu evreul Emil impreuna cu care s-a adapostit de bombardamentele din Bucuresti ’44 in acelasi sat dunarean in casa unui alt unchi ce facea parada in praful ulitelor satului imbracat in camasa verde legionara prin 1940. Imi cer scuze, nu am in memoria personala nimic despre vreo ethnic cleansing aplicata minoritatilor respective.

        • Lasa-l in pace ca nu ajungi niciunde cu el. Nu e vorba ca nu pricepe, el stie, si vrea sa te faca si pe tine sa „intelegi” cum stau lucrurile. Ba chiar a si aratat biblioteca in care isi petrece timpul : http://www.counterpunch.org. Sa vedem ce zic oamenii astia: Only Moscow Can Stop It –
          Washington’s War on Russia – “In order to survive and preserve its leading role on the international stage, the US desperately needs to plunge Eurasia into chaos, (and) to cut economic ties between Europe and Asia-Pacific Region … Russia is the only (country) within this potential zone of instability that is capable of resistance.”
          Sau cum spunea cineva prin zona: comunistii au alfabetizat pentru a avea cine sa le poarte mesajul. Omul nou nu e capabil de studiu si intelegere, ci doar de a replica mesaje de ura si indoctrinare. Daca nu ar fi fost asa, in loc sa fie contra doar din dorinta de a genera conflict, ar fi scris un articol documentat despre orice genocid i-ar fi venit mai bine la indemana.

  17. „Etica neuitarii” include, macar in trecere, si genocidul australian asupra populatiei aborigene, desfasurat sub diverse forme pana la mijlocul secolului 20 (de la macelarire ca sport de weekend al colonistilor, la relocare (mortala deseori) in zone aride si neospitaliere, iar mai recent la rapirea copiilor aborigeni si educarea lor total separati de familie si cultura lor, ceea ce a dus la formarea unor cetateni fara radacini, traumatizati, inadaptati) ?

    • Poate ca n-ati observat titlul articolului. Nu am propus aici, Marius Stan si cu mine, un tratat despre genocid in secolul XX. Este, spre a cita titlul unei carti faimoase, a problem from Hell…

      http://www.amazon.com/Problem-From-Hell-America-Genocide/dp/0465061516

      Noi am scris un mic eseu pornind de la declaratia Papei Francisc pe care o consideram intr-adevar revelatoare si extrem de importanta. Toate crimele impotriva umanitatii trebuie cunoscute, condamnate si comemorate. Fara exceptie.

      • Cautand pe net detalii despre cartea recomandata, am gasit acest link , o trecere in revista a marilor masacre (desi au mai fost si altele, nerecunoscute ca atare, impotriva populatiilor native, etc.)

        http://www.bu.edu/rct/files/2012/06/Helmick-Genocide-film-syllabus-final.pdf

        Surprinzator, desi nu ma asteptam, am gasit la final si mentiunea despre Congo, precum si un documentar disponibil gratuit spre vizionare pe youtube

        CONGO: White King, Red Rubber, Black Death
        https://www.youtube.com/watch?v=aUZLtkLA0VE

        • Cred ca aceasta discutie pe forum dovedeste necesitatea unor articole legate de chiar istoria conceptului de genocid. Raphael Lemkin a avut in vedere ceva precis cand a propus termenul de genocid, astfel s-a nascut Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimei de genocid adoptata de Natiunile Unite in decembrie 1948. Este vorba deci de un tip de crima care pana atunci evident ca existase, dar nu avea un nume. Astazi il are si tocmai de aceea e important ca Papa Francisc l-a rostit in legatura cu exterminarea armenilor ca armeni.

          Genocide means any of the following acts committed with intent to destroy, in whole or in part, a national, ethnical, racial or religious group, as such:
          (a) Killing members of the group;
          (b) Causing serious bodily or mental harm to members of the group;
          (c) Deliberately inflicting on the group conditions of life calculated to bring about its physical destruction in whole or in part;
          (d) Imposing measures intended to prevent births within the group;
          (e) Forcibly transferring children of the group to another group.

          http://www.ushmm.org/wlc/en/article.php?ModuleId=10007050

          http://www.ushmm.org/wlc/en/article.php?ModuleId=10007043

    • Hai că m-ați spart cît de culți sînteți ! Dacă e poker, poker să fie: scoatem și noi niște ași mititei din mînecă.

      În Caucaz, între Rusia și popoarele din zonă (cunoscute sub numele de Circazieni sau Cerkezi), s-a desfășurat un ”Vietnam” foarte lung (1817-1864). Practic el s-a terminat în 1859, cînd Şamil, excepţionalul conducǎtor al rezistenţei, a fost capturat de ruşi. Fiind vorba de musulmani, Turcia a fost de acord să-i primească pe toți cei ce doreau să se refugieze. Astfel 600.000 de suflete şi-au pǎrǎsit forţat ţinuturile de baştinǎ din cîmpiile fertile aflate la nord de munţi, reocupate de coloniști ruși (clar epurare etnică). Lipsa de organizare, imputabilǎ egal turcilor şi ruşilor, a dus la pierderi de vieți înspăimîntătoare, iar catastrofa a lǎsat urme adînci, atît la cei rǎmaşi (cecenii ş.a.), cît şi la cei plecaţi (mulţi dintre reamplasaţii din Turcia nu consumǎ nici astǎzi peşte în amintirea celor morţi de foame la traversarea Mǎrii Negre). La ora actualǎ existǎ comunitǎţi cerkeze chiar şi în Israel, iar în Dobrogea avem douǎ sate – Slava Cerchezǎ şi Cerchezu. Nume goale de conținut – dupǎ rǎzboiul din 1877, cînd România a anexat teritoriul dintre Dunǎre şi ţǎrm, au fost transferaţi nu se ştie unde.
      Problema este departe de a fi închisǎ: pe vremea lui Boris Elţin s-a cerut Dumei recunoaşterea acţiunilor imperiului rus drept genocid ― nu s-a primit nici un rǎspuns. În 2006 organizaţiile circasiene din Rusia, Turcia, Israel, Iordania, Siria, USA, Belgia, Canada şi Germania au trimis o scrisoare Parlamentului European cu solicitarea de a fi recunoscut Genocidul Cerkez. În 2010 Parlamentul Georgian a declarat cǎ, dupǎ ce va studia documentele necesare, ar putea recunoaşte Genocidul Cerkez deoarece o bunǎ parte din ofiţerii ţarişti erau georgieni, iar baza de operaţii a armatei ruse a fost Tbilisi. Mai multe informaţii pe Wikipedia sub Ethnic cleaning of Circassians.

      Alta: Mareşalul Wittgenstein se înfăţişează romînilor ca un liberator. În protestele sale sale, din 1826, Rusia se înduioşa de nenorocirile ţării; ea dovedi în 1828, cît valorau tînguirile sale. Au avut loc excese groaznice. Contribuţii de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoţii, omoruri etc. Bărbaţi şi femei au fost înhămaţi la care cu vizitii cazaci care nu-şi cruţau nici bîta, nici vîrful lăncii lor. Peste 30.000 de romîni fură smulşi de la munca cîmpului pentru a servi ca animale de muncă.
      [Karl Marx ÎNSEMNĂRI DESPRE ROMÂNI (Manuscrise inedite) Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964]

      Dar la Blagovescensk, chiar pe frontiera Amurului (1900 cu ocazia Revoltei Boxerilor), unde toţi localnicii chinezi (bărbaţi, femei, copii), indiferent de vîrstă, au fost siliţi, cu puşca la spate, să traverseze fluviul înot; din 5.000 de oameni, aproximativ 3.000 S-AU ÎNECAT ? (deși erau protejați prin Tratatul de la Aigun din 1858).

      Dar exterminarea și deznaționalizarea aborigenilor din Kamceatka ?

      Dar cei 20.000 de sacrificați PE AN prin smulgerea inimii de către azteci (dintre populațiile supuse cu forța armelor, bineînțeles) ?

      Dar ”simpaticii” bantu care i-au căsăpit și dislocat pe boșimani spre deșertul Kalahari (asta apropo de Australia) ?

      Dar ”blînzii” eschimoși care au eliminat complet populația originară a Canadei de nord-est, după care i-au lichidat și pe ultimii vikingi din Groenlanda ?

      Dar ”falnicii” maori care au ras Insulele Chatham (parțial prin ”consumarea” efectivă a localnicilor) ?

      Dar Tamerlan (atenție: NU Ginghis-Han) și piramidele de capete (musulmani asasinați în numele Islamului – numai la Delhi 100.000 de prizonieri).

      Ce dezvoltat e political correctness-ul (unidirecțional) printre români.

      • Ce nume putem pune (e genocid?) situatiei curente: la fiecare 3 secunde un copil (din tarile sarace) moare din cauze ce pot fi tratate (cu hrana, asistenta medicala)? Cate avioane cazute, pline cu pasageri copii, ar insemna pe zi? De ce nu se vorbeste la tv despre aceasta problema dar se comenteaza ce silicoane si-a pus x, ce masina de 300.000 euro si-a luat y? Asta e starea umanitatii si suntem in negare, mintindu-ne ca avem umanitate si civilizatie?

  18. In virtutea „eticii neuitarii” ne va onora d-nul Tismaneanu cu un articol despre sterilizarile fortate din a 2 a jumatate a secolului 20… milioane de femei din zone sociale defavorizate nu mai puteau face copii din aceasta cauza (sau au murit din cauza dispozitivelor nesterile ce le erau implantate, dispozitive neacceptate de FDA de ex. dar care erau bune la export) . Acest comportament politic al statelor, de care opiniile Clubului de la Roma nu e strain, a dus la scaderea populatiei cu milioane de oameni generatiile urmatoare (vezi Peru , India ( inspiratie pt Midnight’s Children-Salman Rushdie), Brazilia, China, etc), totul cu largul concurs al Bancii Mondiale si FMI (ce acordau imprumuturi doar daca se indeplineau un anumit numar de sterilizari anual). In SUA avem cazul (printre altele) in care toate femeile dintr-un trib amerindian au fost sterilizate (astfel a disparut definitiv o zestre genetica ce poate ne-ar fi putut ajuta in cazul unei nou virus, etc)

    • Dl. Tismăneanu ar trebui să fie mîndru – pentru articolele lui sînt mobilizați troll-i de cu totul altă calitate decît cea curentă pe forumurile obișnuite.

      Șmecheria asta cu FMI care omoară mame și copii încă n-am auzit-o – probabil ultima creație a laboratoarelor KGB. Bineînțeles că pentru o judecată limpede însăilarea argumentelor pe principiul papașei (”așa cum se cunoaște”) nu reprezintă nici un obstacol, dar poate prinde la unii mai săraci cu duhul.

      În fine, dacă tot zdrumicăm diverse genocide, UNDE poate fi încadrată moartea în chinuri a zeci de mii de femei ROMÂNCE, prin legislația anti-avort a ROMÂNULUI (cît se poate de neaoș) Ceaușescu ? Tot FMI e de vină, Domnule ”ne-uitător” al ”eticii și echității socialiste” ?

  19. Ingrozitoare aceasta specie homo sapiens. Un lung sir de crime ingrozitoare marcheaza istoria noastra. Eram adolescent si citeam Simon Wiesenthal si Ellie Wiesel si ma curemuram la ce e capabila specia din care fac parte. Ca acele crime s-au transmutat in alte crime la fel de oribile in Palestina e si mai trist. Ca daca la 1878 erau in Romania 1% evrei si in 1919 erau 14% indica fuga ingrozita a acestora de progroamele din Rusia tarista. Ca refugiul lor in Romania a insemant nasterea unei miscari oribile, cea legionara, dispusa sa asasineze categorii umane doar pentru ca fusesera acceptati in Romania si care impuneau un nou stil de a gindi viata – stiulul tranzactional-comercial – in detrimentul stilului toxic emotional-nationalist. Da trebuie sa ne iubim tara si vatra dar fara emotii – sec, strict, eficace, pragmatic, eficient.
    Turcii au stapanit parti importante din Evropa pentru 400 de ani dar nu au avut nici o contributie civilizatoare. Peshkesh, ciubuc, bakshish e ce a ce ne-a ramas de la ei. Nu e de mirare ca vazand ca pierd totul au distrus un milion si jumatate de vieti care nu aveau nici o vina.
    Grecia, Bulgaria, Romania, Serbia, Albania – si-au vazut sansa de a evolua in mod european distrusa de salbaticii turci. Da, si romanii au ocupat Dacia dar au construit drumuri, terme, teatre, si au lasat in urma colonisti civilizatori.
    Rusine ca Turcia reactioneaza arogant la afirmatiile unui om de buna credinta. A recunoaste crimele trecutului te inalta asa cum s-a intamplat cu germanii. Astept si alte popoare mai vechi sau mai noi sa-si recunoasca crimele abominable; China ( maoism), Rusia ( stalinism), Franta ( Algeria), Spania ( Am de Sud), Israelul ( Palestina) doar un cap de lista.

  20. Turcia tocmai și-a rechemat ambasadorul de la Vatican. Nu știu de unde vine această reticență din partea administrațiilor de la Ankara în privința confruntării trecutului. Poate din cauză că cei responsabili de genocidul armean au făcut parte din Guvernul reformator (o facțiune radicală din partida Junilor Turci) considerat fondator al Turciei moderne? Există chiar istorici turci care au catalogat evenimentele de atunci drept „genocid”. Evident, aceștia nu sunt bine percepuți de opinia publică din Turcia.

    În altă ordine de idei, sunt curios dacă România se va alătura vreodată țărilor care au recunoscut genocidul armean. Cine dintre liderii de la București ar avea stomac pentru așa ceva?

  21. Intrebare intrebatoare: despre cate din genocidurile de mai sus (vezi comentarii) se mentioneaza ceva in manualele de istorie pe care le studiaza azi copiii in scoala? Sa avem asteptari de la noua programa sau nu?

    • Un adevărat profesor de istorie nu aşteaptă undă verde de la autorii programelor şcolare. Nici de la cei ai manualelor alternative avizate de MECS. Deci, da, în şcolile româneşti copiii află despre aceste fapte inomabile.

      • Le fel, in universitati se pot preda cursuri despre drepturile omului si problema genocidului. Intentionez sa tin un seminar cu titlul „Genocide and Film” la mine la universitate. Titluri de fime, off the top of my head: „The Killing Fields”, „The Act of Killing”, „Katyn”, „Enemies of the People”, „Hotel Rwanda”, „Ararat”, „A Film Unfinished”…

        https://www.youtube.com/watch?v=SD5oMxbMcHM

        http://enemiesofthepeoplemovie.com/

        http://www.amazon.com/A-Film-Unfinished-Alexander-Beyer/dp/B004EI2NWM

        Asemenea cursuri pot vorbi despre distrugerea omenescului prin barbarie, dar si despre sansele de a salva umanitatea din noi, indiferent de riscuri:

        http://tabletmag.com/scroll/190173/warsaw-zookeepers-who-hid-300-jews-honored

        • Impactul filmului este uluitor. L-am simţit în câteva activităţi demonstrative, propuse în momentul în care cărţile, fotografiile, revistele îşi epuizaseră resursele de a hrăni imaginarul tinerilor receptori. Înţelegerea lumii depinde mult de experienţa anterioară a fiecăruia de receptare a diferitelor limbaje artistice. Iar filmul, la fel ca teatrul, poate fi tulburător tocmai prin vigoarea autenticului şi forţa mesajului său de a salva omenescul atrofiat sub asaltul unor experimente genocidare monstruoase.

          Am observat – şi mi se pare extrem de relevant – că filmografia pe care intenţionaţi să construiţi metodologia seminarului Dvs. se grefează pe o mare temă, genocidul în istoria recentă a umanităţii. Faptul că s-a coagulat, prin producţii cinematografice, clamează o atenţie deosebită, ca punct nevralgic al contemporaneităţii. O situaţie similară nu găsesc acum decât în literatura universală a începutului de secol XX, ce a reflectat prin adevărate capodopere ororile şi implicaţiile Primului Război Mondial. Dar şi acea literatură a Europei Centrale, crepusculare, a semnalat un moment de criză, cu urmările cunoscute…

          Pentru frumuseţea conexiunilor posibile, după dezbaterea prilejuită de vizionarea filmului „Ararat”, aş propune o proiecţie suplimentară cu „Army of Crime”. Efectul problematizant e interesant şi, cred, necesar pentru înţelegerea cauzelor nevăzute ale lumii.

  22. Poate nu era rau, in lumina recentelor dezbateri ref ora de religie, ca scolile sa ofere un optional de etica (mult dispretuit de BOR, se pare). Nu de alta, dar astfel de probleme se discuta in alt context la o ora de etica, mai ales ca multe masacre au fost facute cu inflacarare de cei ce se considerau crestini. Altfel, ne reamintim cum Biblia era folosita pana acum 100 de ani pt a justifica sclavia, nu?

  23. cind un prieten,asociat, inseala pe celalt; se cheama tradare
    cind un grup inseala alt grup, nu se cheama tradare, ii zice intorsul armelor
    daca un om ucide se cheama crima
    daca un grup ucide alt grup mai slab, nu se cheama crima, se cheama interes national

  24. Imi explica cineva ce se intampla aici. Nu suntem toti majori, vaccinati si atei?
    Biblia ateista ateista are titlul: „On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life” adica supravietuirea celui mai puternic in lupta pentru supravietuire. Resursele planetare sunt limitate asa ca aceasta lupta este benefica asigurand perpetuarea „The Selfish Gene” si eliminarea celor inferioare. Pentru cei care nu stiu „The Selfish Gene” este marca inregistrata din apostolul Paul al ateismului recte Richard Dawkin.
    Deci daca judecam logic si rational turcii superior au facut o fapta normala, naturala eliminand genele inferioare ale armenilor.
    Eu nu sunt ateu ci crestin, eu cred ca dragostea e superioara logicii asa ca masacrarea armenilor este pentru mine un lucru abominabil. Insa logic vorbind nu vad din punctul de vedere al aunui ateu care e problema cu armenii, este pura si simplu evolutie in actiune.

    • suna-ti psihanalistul si cere-i o programare cit mai grabnica!
      Sa nu crezi ca-i de la festinul de Paste; un miel nu poate da asemenea halucinatii :P

  25. Buna ziua!
    Poate citeste totusi si K. Iohannis despre asta. Recent a declarat ca „Romania sustine Turcia in procesul de aderare la UE”.
    Mai nou, Turcia dă cu tifla Uniunii Europene în favoarea Clubului din Shanghai.
    Turcia a amenintat Franta prin 2011 cand Adunarea Naţională a Franţei a adoptat o lege conform căreia negarea genocidului comis de trupele turceşti împotriva armenilor va fi pedepsită cu un an de închisoare şi 45.000 de euro, guvernul turc anuntand ca isi retrage ambasadorul său de la Paris şi ca isi opreste cooperarea militară cu Franţa.
    Şi după aproape 100 de ani, genocidul armean este în continuare un subiect tabu pentru oficialii turci – cu atât mai mult atunci când este adus în discuţie de reprezentanţii unui stat străin. Deşi 22 de ţări, printre care mai multe state membre ale Uniunii Europene, au recunoscut oficial masacrul în care au fost ucişi milioane de oameni drept genocid, guvernul turc continuă să îl numească „tragicul eveniment”. În Franţa, genocidul a fost recunoscut încă din 2001.
    Pe de alta parte magistratura turcă pedepseşte cu arest şi închisoare până la trei ani pe cei care… pur si simplu vorbesc în public despre genocidul armenilor, considerându-l un gest nepatriotic.
    Asa ca s-au saturat sa tot nu fie primiti in UE din cauza asta si s-au infratit cu comunistii chinezi, ca nici astia nu vor sa recunosca si sa inceteze genocidul care dureaza deja de 15 ani asupra tibetanilor, uigurilor musulmani de etnie turca (da, nu le pasa ca sunt frati de-ai lor si sunt persecutati, torturati si ucisi pt organe) si in special asupra practicantilor scolii de qigong Falun Dafa.

    http://adevarul.ro/international/asia/povesti-groaza-china-condamnatilor-recolteaza-organele-viu-cadrul-industrii-ilegale-valoare-miliarde-dolari-1_552912f0448e03c0fd79414a/index.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro