vineri, martie 29, 2024

Gheorghe Stoica, revoluționar de profesie și sforar cominternist

Au existat personaje în istoria dictaturii comuniste care au știut să stea mereu în umbră, dar au participat la toate acțiunile importante ale regimului. Subterana stalinistă, cu al ei fanatism fără margini, era mediul în care prosperau, se simțeau in acest microcosm al devotamentului orb precum peștele în apă. Între aceste figuri, trebuie amintit veteranul cominternist Gheorghe Stoica. Născut în 1900 la Dorohoi, tânărul muncitor Moscu Cohn a fost printre întemeietorii Partidului Comunist din România, secție a Internaționalei Comuniste. A mers în URSS, a învățat limba rusă, a absolvit, asemeni unor Constantin Pîrvulescu, Iosif Chișinevschi, Nicolae (Miklos) Goldberger, Petre Borilă, Alexandru Sencovici, Ecaterina Abraham (apoi Borilă ), Eugen Iacobovici, Vanda Nicolschi, cursurile Școlii Leniniste. În 1932-1933, a fost delegat de conducerea PCdR să activeze în mediile ceferiste. Se lăuda peste ani că el a fost cel care l-a adus pe Gheorghiu-Dej în partid. Cultiva stilul tenebros, controla resursele financiare ale micii secte staliniste din România.

Nicolae Ceauşescu împreună cu Gheorghe Stoica, Mihai Dalea si Ghizela Vass în timpul întâlnirii cu delegaţia Partidului Comunist din Norvegia formată din Reidar Larsen, preşedinte al partidului, Just Lippe, secretar al C.C. şi Kurt Martensen, membru al C.C. al P.C. din Norvegia (25 septembrie 1968). Arhivele Nationale ale Romaniei, „Fototeca online a comunismului romanesc”, Cota: 207/1968

Sfătos și locvace, cu aparență de om mereu binevoitor, era de fapt un intrigant perfect, suspicios, invidios și ranchiunos. A plecat în Spania în timpul Războiului Civil, a fost comisar politic în cadrul Brigăzilor Internaționale, se ocupa cu vânarea ereticilor. Alții erau carne de tun, el, asemeni unor Walter Ulbricht, Ernő Gerő si Vittorio Vidali, se ocupa de dosare. Era expert in demascări. Apoi a ajuns la Moscova, unde, în anii războiului, a lucrat împreună cu Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă și Valter Roman în aparatul Cominternului. Îi cunoscuse bine pe militanții refugiați și executați în URSS în anii Marii Terori: Elena Filipovici, Alexandru (Sașa) Dobrogeanu-Gherea, Imre Aladar, Eugen Rozvan, Timotei Marin, Elek Kőblős, David Fabian, Marcel Pauker (Luximin), Gilbert Moscovici. A participat cu fervoare la luptele fracționiste care au măcinat PCdR în 1928-1929.

Pentru sovietici, Gheorghe Stoica era un om de mare încredere. S-a căsătorit cu o rusoaică (asemeni lui Alexandru Bârlădeanu). A revenit în țară cu pseudo-divizia „Horia, Cloșca și Crișan”, a fost imediat integrat în aparatul militar și politic. Dej îl consulta în chestiunile vitale, punea mare preț pe opiniile lui Stoica. Nu se iubeau, dar de fapt nu exista nicio loialitate reală în acea formațiune mafiotică. Aveau interese comune, le urmăreau împreună. Între acestea, debarasarea de Ana Pauker și Vasile Luca. Membru al CC al PMR, Stoica a condus organizația de partid București între 1950 și 1953. Obsesia sa era întărirea vigilenței și pedepsirea exemplară a deviaționiștilor. În 1950, Stoica și soția sa, Marusea, au adoptat un băiat numit Alexandru. A deținut numeroase funcții în aparatul de stat pe linia coordonării sfaturilor populare, a fost ambasador în RDG. Suferea imens că Dej nu-l propulsase în Biroul Politic, dar a continuat să-l slujească pe Dej fără urma de ezitare.

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, a început un nou capitol în cariera lui Stoica. Cum noul secretar general suferea de un teribil complex de inferioritate în raport cu ilegaliștii proeminenți, l-a promovat pe Stoica în Comitetul Executiv și l-a numit în Consiliul de Stat. Apărea în prezidii ca exponent al tradiției revoluționare și ca garant al autenticității pretențiilor eroice ale liderului PCR. În 1967, a fost, împreună cu Vasile Patilineț, șeful comisiei care pregătea, în maxim secret, reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu și debarcarea lui Alexandru Drăghici. A fost extrem de virulent în discuțiile cu foștii anchetatori, mima indignare și se prefăcea că nu știuse nimic despre acele orori.

Se despărțise de Marusea, locuia singur cuc într-o vilă din cartierul Primăverii. Nu avea prieteni. N-a mișcat niciodată un deget pentru cineva, era onctuos și umil cu familia Ceaușescu, arogant și irascibil cu colaboratorii de la Consiliul de Stat. După ce-i cântase osanale lui Gheorghiu-Dej, nu s-a sfiit să fie printre cei mai vocali detractori ai săi în timpul Plenarei din aprilie 1968, acel travesti de de-stalinizare. Ceaușescu îl lua cu el în călătoriile în URSS, îl folosea în discuțiile cu delegațiile partidelor comuniste din Vest. Asemeni unor Ștefan Voicu și Valter Roman, era dispus să aprobe cu entuziasm orice acțiune a liderului absolut. Stoica a făcut parte dintr-o generație pentru care partidul nu poate greși, iar partidul însemna secretarul general. Nu a scris memorii, nu s-a confesat nimănui. A dus cu el în mormânt, în 1976, nenumărate amintiri despre mlaștina morală a stalinismului european.

Articol transmis la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27014224.html

Textul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/27014379.html

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/27/ana-pauker-si-religia-politica-stalinista/

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/cine-a-fost-petre-borila-intre-famiglia-comintern-si-familia-ceausescu/

https://www.contributors.ro/global-europa/moartea-unui-dictator-leninist-amintirea-tovara%C8%99ului-gheorghe-gheorghiu-dej-ve%C8%99nic-vie-in-inima-partidului-a-clasei-muncitoare-a-poporului-un-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir/

https://www.youtube.com/watch?v=6YGk5ZUp5So

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Domnul Tismaneanu este o sursa de informatii explicite,privind ororile din sanul aparatcicului comunist,mai putin cunoscute publiculu larg.
    Tot respectul din partea unui citiitor din cei multi…

  2. „…controla resursele financiare ale micii secte staliniste din România.”
    In arhiva Comintern de la Moscova exista un document din care reiese ca PCR era sustinut financiar cu sume care l-au facut pe Thorez sa-si exprime nemultumirea pentru ca PCF nu se bucura de avantaje similare. Raspunsul dat de reprezentantul rus a fost ca pentru finantarea PCR exista resursa tezaurului romanesc de la Moscova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro