joi, martie 28, 2024

Gibraltar, prima perdea de fum a negocierilor. Factura UE. Prinţul Charles la Bucureşti. O viziune a României asupra Brexitului?

Puncte cheie:

  • Pe 29 martie, aşa cum anunţase în prealabil, guvernul de la Londra a activat art. 50 al Tratatului de la Lisabona, declanşând oficial procedura de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Zarurile au fost aruncate. Peste aproximativ doi ani, Regatul nu va mai fi parte a UE, urmând să aibă sau nu, până atunci, un Tratat comprehensiv care să descrie tipul de relaţie viitoare între statul britanic şi Uniunea Europeană;
  • Este prima ieşire a unui stat membru din Uniune, care se produce în urma unui vot popular (51,89% din cei 72% care s-au prezentat la urne au votat în favoarea Brexitului, pe 23 iunie 2016);
  • Timpul pentru negocierea unui Acord bilateral cuprinzător Londra-Bruxelles este scurt, Germania exprimând deja, prin vocea ministrului de Externe, temerea că nu va fi posibilă convenirea, semnarea şi ratificarea Tratatului cu privire la Brexit până în martie 2019, caz în care ieşirea Marii Britanii din Uniune s-ar putea produce fie pe baza unui Acord tranzitoriu, fie fără Acord (cazul cel mai rău pentru ambele părţi, destul de puţin probabil, în opinia mea), fie, în caz excepţional, Consiliul European ar putea decide, cu acordul unanim al celor 27 de state membre şi, evident, al Marii Britanii, o prelungire a termenului de doi ani, fapt permis de alin. 3 al art. 50[1];
  • Tema centrală a negocierilor va fi, fără îndoială, factura pe care Uniunea Europeană o va da spre plată Marii Britanii, pentru accesul la Piaţa Comună. Comerţul liber cu Europa continentală este singurul lucru care pare să mai intereseze serios guvernul de la Londra în relaţia cu Bruxelles-ul şi capitalele statelor membre;
  • Prima perdea de fum a negocierii Brexitului este Gibraltarul (vor mai urma și altele), o temă oarecum “exotică” și cu o mare doză de simbolism, cu referire la suveranitatea Coroanei britanice asupra unei stânci strategice aflată între Atlantic și Mediterană. Premierul Theresa May și conservatorii vor să o exploateze politic pe plan intern, în stilul Thatcher din anii ‘80 (fermitatea apărării suveranității Marii Britanii asupra Insulelor Falkland/Malvine, în relația tensionată de atunci cu Argentina), pentru a pune în umbră și a deturna atenția opiniei publice britanice de la alte inconveniente, cele reale, ale părăsirii Uniunii Europene. Evident, nu se va ajunge la război, ca în 1982. Impresia mea este că fermitatea ostentativă a Londrei pe tema Gibraltarului, în care Marea Britanie va ieși probabil învingătoare din disputa cu Spania, maschează vulnerabilitatea mult mai mare pe tema integrității Regatului Unit și riscul real al pierderii Scoției, despre care Londra nu dorește să vorbească;
  • Linia directoare a ghidului UE privind Brexitul interzice negocierile separate ale statelor membre cu Marea Britanie, în mod firesc şi logic, pentru a creşte unitatea şi forţa de constrângere a Bruxelles-ului în negocierile cu Londra;
  • Deloc întâmplător, Prinţul moştenitor al Coroanei britanice a efectuat o vizită oficială la Bucureşti, chiar în primele zile de după lansarea oficială a Brexitului. Dincolo de numeroasele sale vizite private în Transilvania, din ultimii ani, faptul că au avut loc discuţii la cel mai înalt nivel, în cadrul unei vizite oficiale (a doua din 1998), arată clar că atât Londra, cât şi Europa, se pregătesc pentru un proces de „divorţ” extrem de complex şi de dificil, cu nebănuit de multe consecinţe practice şi dileme punctuale, în care Marea Britanie va folosi la maxim toate atuurile de care dispune, de la caz la caz. Iar în relația cu România nici nu se putea găsi unul mai influent decât un mare prieten al României, greu de refuzat pe orice temă de discuție;
  • Pentru România, relaţia de parteneriat strategic bilateral, colaborarea pe linie de securitate în cadrul NATO şi modul în care vor fi trataţi cetăţenii români din Marea Britanie constituie, se pare, temele relevante. Unele sunt specifice, pe altele ne intersectăm cu Polonia (principala sursă a migraţiei intracomunitare din insulă, se pare cu aproximativ un milion de polonezi în Regatul Unit), dar cele mai multe, să recunoaştem, sunt chestiuni de ordin comun cu toate statele membre ale Uniunii şi e normal să le abordăm prin intermediul instituţiilor europene, unde ar trebui avem o contribuţie la viziunea şi strategia de negociere a UE, chiar dacă suntem după virgulă, ca pondere economică, în miza afacerilor britanico-europene, în comparaţie cu Germania, Franţa sau Olanda;
  • Ajungem şi la punctul final: care este, de fapt, viziunea României asupra negocierii Brexitului? Vrem oare o factură mare, la fel ca nucleul dur franco-german? Vrem păstrarea statutului special al foştilor cetăţeni intracomunitari, ca Polonia? Vrem „pedepsirea” politică şi economică a britanicilor pentru ieşirea din Uniune, pentru a descuraja aventuri similare ale altor state, în viitor? Sau, dimpotrivă, suntem concilianţi, susţinem un compromis rezonabil cu Londra, la un preţ scăzut, cu păstrarea accesului lor la Piaţa Comună şi, în general, suntem de acord cu viziunea britanică a unui „Brexit de succes”? Cum vom vota, de exemplu, în chestiunea Gibraltarului, în care se profilează varianta acordării dreptului de veto pentru Spania, pe tema în cauză? Ce ne dorim noi din aceste negocieri? Ce propune România în cadrul Brexitului, această atât de importantă și de actuală temă a Uniunii Europene? Ce structură guvernamentală/demnitar de la București se ocupă de acest subiect?

*

A început. Cu relativ puţine informaţii în spaţiul public românesc (mult mai multe se pot găsi în media britanice şi vest-europene), negocierea Brexitului a demarat, sub semnul ironiei tipic franțuzești, destul de străvezie de altfel, a lui Michel Barnier[2]: Keep calm and negotiate! Și cu asigurări din partea negociatorului european/francez că octombrie 2018 este un termen realist pentru un acord privind Brexitul. Optimism care nu este neapărat și al germanilor.

Teza pe care îmi construiesc argumentația de astăzi este că negocierea Brexitului va fi centrată, de fapt, pe valoarea facturii pe care Marea Britanie o va avea de plătit Uniunii Europene, pentru a păstra accesul liber pe Piața Comună. Restul sunt teme secundare sau chiar terțiare, care vor fi utilizate ca monede de negociere ale temei centrale, esențiale. Sunt de acord cu Theresa May – Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, nu din Europa. Legăturile și interesele vor rămâne în continuare substanțiale, de o parte și de cealaltă a Canalului Mânecii, chiar dacă nu la același nivel, iar britanicii vor realiza la sfârșit că au avut și de plătit, și au pierdut și influența în procesul decizional din Uniune, unde aveau un loc important, lăsând drumul liber spre hegemonia Germaniei pe continent.

Dincolo de asperitățile tactice ale primei etape a negocierilor, Uniunea Europeană și Marea Britanie vor ajunge în cele din urmă la un acord în privința Brexitului iar Tratatul va fi încheiat în timp util, poate chiar în octombrie 2018, așa cum se dorește de ambele părți, astfel încât la următoarele alegeri pentru Parlamentul European (mai sau iunie 2019) Marea Britanie să nu mai fie stat membru, și nici să nu mai fie luată în calcul la negocierea Cadrului Financiar (Bugetar) Multianual 2021-2017, care începe să fie negociat de statele membre chiar în timpul Președinției românești a Consiliului Uniunii Europene, adică în semestrul I din 2019.

Zgomotul și fermitatea de ambele părți caracterizează începutul negocierilor, când fiecare parte dorește să se plaseze cât mai bine în diferitele dosare ale pachetului, să ceară cât mai mult (știind că va obține mai puțin decât cere), să introducă în discuție cât mai multe aspecte incomode pentru celălalt (câteva exemple: Gibraltarul, frontiera irlandeză, încurajarea discretă a Scoției de a deveni stat membru al Uniunii, (ne)recunoașterea diplomelor britanice în Uniunea Europeană – dacă Franța și Germania se vor opune, câți europeni vor mai plăti oare să studieze în insulă, știind că oricum nu vor fi acceptați să se naturalizeze acolo, iar la întoarcere pe continent studiile nu le vor fi recunoscute?), pentru ca toate la sfârșit să se concilieze într-un preț final.

Nu va fi vorba de 60 de miliarde de euro, cât s-a avansat în prima fază, ci de mai puțin. Dar Marea Britanie va trebui să plătească, și nu o sumă modică, pentru că Piața Comună este o realizare istorică majoră a Proiectului European, la edificarea căreia Marea Britanie a lipsit (la semnarea Tratatelor de la Roma, din 1957, Londra nu era stat membru) și nu e corect ca cineva să beneficieze doar de cireașa de pe tort, adică doar de avantaje, fără să achite contribuția financiară (cotizația) la un sistem de liber schimb al cărui cost permanent de mentenanță și dezvoltare îl plătesc doar cei care rămân. Dacă standardul de viață și puterea de cumpărare în Uniunea Europeană sunt ridicate și atractive, iar firmele britanice vor să beneficieze de pe urma acestei piețe bogate de 450 de milioane de consumatori, asta e și datorită politicilor comune, cheltuielilor sociale (educație, sănătate), infrastructurii etc. rezultate din eforturile de integrare europeană de peste 60 de ani. Britanicii vor acum să nu mai suporte costul social al migrației intracomunitare, ignorând avantajele unei forțe de muncă motivate și ieftine, OK, e dreptul lor suveran, dar atunci vor plăti, dacă vor să rămână un jucător liber pe piața europeană, adică un comerciant (în sensul larg al termenului) nesupus taxelor vamale.

Nu putem acum anticipa toate complicațiile Brexitului. O parte au apărut deja în discuție, altele urmează, cât de curând. În opinia mea, chestiunea frontierei irlandeze și introducerea eventuală a controlului britanic polițienesc pe segmentul care desparte artificial națiunea irlandeză este chiar mai explozivă decât Gibraltarul, dar probabil e păstrată de Republica Irlanda mai spre sfârșitul petrecerii, ca “desert”. Pe de o parte, o frontieră reală va produce tulburări iar riscul revoltelor în mult încercata insulă a Irlandei reapare. Pe de altă parte, dacă Londra nu introduce punctele de frontieră între provincia Irlanda de Nord a Regatului Unit și Republica Irlanda, degeaba s-a mai chinuit Nigel Farage să scoată Marea Britanie din Uniunea Europeană, în condițiile în care pe acolo s-ar putea intra liber, ca în prezent[3].

În privința Gibraltarului, Președintele Consiliului European, Donald Tusk, promite indirect dreptul Spaniei la veto în privința regimului cu care va fi tratat acest mic teritoriu de către Uniunea Europeană, spunând că niciun Acord final între UE și Marea Britanie nu va putea fi aplicat pe teritoriul Gibraltarului fără un acord prealabil între Spania și Marea Britanie pe această temă, ceea ce îi face pe britanici să pozeze rapid în poziții intransigente. Inclusiv presa realistă de la Londra recunoaște totuși că, de fapt, Gibraltarul nu face parte din Regatul Unit al Marii Britanii stricto sensu, ci e vorba de un regim overseas autonom rezultat dintr-o fostă colonie, care are acum propriile alegeri democratice, propriul parlament, propriul guvern[4], dar aceeași Coroană cu Marea Britanie. Uniunea Europeană va trebui să decidă ce regim va aplica acestui teritoriu. Nu e exclus să apară ideea de a se ține cont de părerea localnicilor, exprimată la referendumul de anul trecut: 96% pentru rămânerea în Uniunea Europeană, 4% pentru Brexit[5]. Spania, la rândul ei, are problema Cataluniei, iar o intensificare a mișcărilor separatiste nu este de dorit în Europa. Discuția nu este deloc simplă iar predicția mea este că Marea Britanie va păstra suveranitatea asupra stâncii, eventual cu unele mici concesii, mai degrabă simbolice, făcute Spaniei. Să vedem ce steaguri (în prezent sunt trei) vor flutura în vara lui 2019 pe stânca dintre Atlantic și Mediterană, dintre Europa și Africa, sau dacă nu va urma cumva altă inițiativă de referendum, ca și în Scoția…

În fine, în legătură cu ultimul set de întrebări, legate de viziunea și contribuția României la negocierea Acordului privind Brexitul, voi fi și eu foarte atent, ca și d-voastră, la răspunsurile care vor apărea pe parcurs. Deocamdată le așteptăm. Dar cred că a șasea țară ca mărime a viitoarei UE-27 nu poate rata oportunitatea istorică de a juca un rol politic vizibil și de a-și defini cu claritate un anumit profil european, într-unul dintre cele mai complexe și dilematice procese de negociere din întreaga istorie a Uniunii Europene.

Nu zic că tema diasporei nu are o anumită relevanță, dar nu trebuie chiar să moară politicienii noștri de grija românilor din Marea Britanie, o țară civilizată, cu un nivel de viață net superior României. Să se uite mai bine la situația spitalelor și a școlilor din țară, la cum arată satele (și multe dintre așa-zisele orașe de la noi), la nivelul de viață al celor 19-20 de milioane care au mai rămas pe aici, la pierderile enorme pe care le-a avut țara noastră „exportând” pe nimic, în ultimii 27 de ani, o vastă resursă umană (vreo trei milioane în total?), înalt calificată și vaccinată. Să nu-mi spuneți că am câștigat ceva prin banii trimiși de aceștia rudelor din țară, căci asta e o firimitură pe lângă costurile bugetare ale educației complete a unui inginer, informatician sau medic specialist, care pleacă numai bun de muncă, la 25-28 de ani. În fond, cei mai mulți români din Marea Britanie trăiesc și vor trăi mai bine decât cei mai mulți români din România, indiferent de statutul legal pe care îl vor avea după Brexit, mai ales dacă au venituri realizate din muncă. Și, la limită, dacă într-adevăr vor fi unii cărora nu le va mai conveni să trăiască în Regatul Unit, de cât de grea va fi viața acolo, e loc destul în România și multe de făcut. Să oprim odată aria ipocriziei și corul ipocriților de stânga și de dreapta, tocmai pentru a nu cădea în oglinda jocului populist al lui Nigel Farage (al cărui discurs îl detestăm atât de mult, când plânge de mila englezilor asupriți de imigranții est-europeni), făcând același lucru ridicol, dar în sens invers.

Ambiguitățile și generalitățile diplomatice nu ne vor ajuta cu nimic, împingându-ne doar în categoria celor care nu contează pe plan decizional. Cu atât mai mult cu cât obiectivul recent asumat, într-un entuziast consens al tuturor actorilor semnificativi din sistemul politic românesc, a fost apropierea sau chiar integrarea în nucleul central al Uniunii Europene. Să dovedim că nu e doar o vorbă în vânt.

NOTE_____________________


[1] http://www.lisbon-treaty.org/wcm/the-lisbon-treaty/treaty-on-European-union-and-comments/title-6-final-provisions/137-article-50.html

[2] http://uk.reuters.com/article/uk-britain-eu-barnier-idUKKBN13V16D

[3] http://www.bbc.com/news/uk-northern-ireland-39381980

[4] https://www.gibraltar.gov.gi/new/office-chief-minister

[5] http://metro.co.uk/2017/04/03/how-did-gibraltar-vote-in-the-eu-referendum-6550844/

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Cred ca o miza importanta a negocierilor este valoarea simbolica, de „pionierat” a Brexit -ului. Cred ca UE nu-si permite ca iesirea sa fie un succes si, ca sa evite contaminarea altor state, va negocia dur.

    Mai presus de diverse „prietenii”, Romania trebuie sa-si onoreze angajamentele internationale si sa o faca de pe pozitia unui stat UE. As zice ca nu e cazul sa ne aratam „mai cu motz” decat alte state europene si trebuie sa cantam partitura europeana fara falseturi. Eventual, putem face sugestii de bun-smit, gandite de oameni inteligenti si profesionisti (sper ca mai avem asa ceva).

    Ar fi amuzant ca, la sfarsitul negocierilor, pretul ramanerii Marii Britanii in Piata Comuna sa fie libertatea de circulatie si dreptul la munca asa cum sunt ele reglementate de UE… :)

  2. Problema se pune gresit. SUA nu ar negocia in functie de interesele Nevadei sau interesele Floridei. In functie de interesele SUA. Asa ar trebui sa faca si UE Si ce interes are UE mai presus de orice? Sa arate restului tarilor care cracnesc si boscorodesc ca Brexitul poate fi de succes?

  3. Mda, sint convins ca tremura bracinarii brexitari pe bravele brute britanice, de frica parerii Romaniei.

    Pina se pronunta iubitul nostru Iohannis (a carui voce rasuna pe coridoarele europene precum clopotele vitejesti ale lui Stefan cel Mare si Sfint), se va sarbatori centenarul Brexitului.

    Oricum, mai la cestiune, doresc sa demitizez o premiza cu totul gresita in chestiunea viitorului Uniunii Europene.

    NU sint nici eu, nici alti „amerloci”, „trumpisti” sau cum am mai fost definiti (cu drag (-: , sint convins) IMPOTRIVA Europei. („Daca Europa… să fie cu ochii atintiti asupra noastra, daca ma pot pronunta astfel, care lovesc soţietatea”)

    Dincolo de glumite, Uniunea Europeana este un proiect extraordinar, demn de a fi sustinut in continuare, si care a facut Romaniei si noi romanilor mult mai mult bine decit rau. Sa vorbesc intr-un sens egoist, pina si noua amerlocilor ne convine sa ne plimbam prin Europa fara vize, fie in interes turistic fie pentru business. Dar beneficiile proiectului european merg mult mai departe si pe termen lung decit interesele mele personale.

    Unde intervin manipularea si diversiunea este in ideea neonesta ca singura viziune posibila asupra Uniunii Europene este cea a citorva birocrati nemernici si probabil corupti, ca si impulsurile mai mult sau mai putin nestimulate a doi sau trei asa-zisi lideri, de obicei francez si german, care decid de unii singuri, cu tupeu maoist, care este directia in care U. E. trebuie sa mearga.

    In momentul in care Mama Merkel a invitat turbatii dintr-un anume cult sa invadeze Europa, FARA sa consulte pe nimeni dar incercind sa arunce raspunderea pe toti (vorba lui Dumas, fie toti sa muriti, fie toti sa scapam!), ea s-a definit ca mult mai responsabila pentru orice posibila distrugere a U. E. (Doamne fereste) decit Farage sau Le Pen. Nici Farage nici Le Pen, gura mare cum au, si nu sint prosti, nu au avut vreodata puterea destructiva pe care o are chiar ea si numai ea.

    Englezii nu s-au pronuntat „impotriva Europei”. S-au pronuntat impotriva unei Europe conduse, fara sa fie si englezii consultati, pe calea pieirii de conducatori absolut incompetenti, iresponsabili si chiar criminali, care au confiscat retorica liberala in profitul unor cauze ultra-stingiste, nedemocratice, populiste in intelesul cel mai oribil [si „pernicios” sau „insidios”, ar spune Patapievici] al cuvintului.

    Daca va fi distrus proiectul european, pseudo-expertilor gaunosi si acestor pseudo-elite corupte si arogante trebuie sa le „multumim”, nu asa-zisilor populisti care nici macar nu au fost la putere.

    .

  4. Bravo autorului pentru finalul articolului. Asa cum spunea Donald Trump la conferinta de presa comuna cu Merkel : azilul acordat unui imigrant nu constituie un drept ,ci un Privilegiu. Romania ,daca vrea cu tot dinadinsul sa le faca un bine cetatenilor români care traiesc in Anglia, sa le acorde atunci aceleasi drepturi si facilitati pe care le acorda autoritatile britanice la momentul actual, nu sa planga cu lacrimi de crocodil pe umarul acestora

  5. Vizita in România a Prinţuuil moştenitor al Coroanei a fost, de fapt, vizita in România, Austria și Italia.
    Viziunea României asupra negocierii Brexitului va fi conform directivelor de la Bruxelles.

  6. Principala idee ramane ca britanicii ies din uniune, nu din Europa si nici din NATO.

    Sprijinirea separarii Scotiei ar fi o prostie monumentala din partea UE, pentru ca ar fi exact ce isi doreste Rusia mai mult: slabirea unui bastion principal de aparare al Europei, Marea Britanie. A doua linie de aparare strategica o reprezinta bazele americane din Europa, si cam asta e tot. Separarea Scotiei inseamna relocarea tuturor bazelor de aparare de pe coasta de nord, radare, submarine, nave, restrictionarea rutelor de patrulare a avioanelor etc, deci per total diminuarea drastica a potentialului defensiv al insulelor britanice. De aceea cred ca dupa strigatele de lupta pentru impresie artistica de la inceputul meciului, UE va lasa balta ideea asta.

    Cat despre „factura”, vor negocia si se vor intelege. Pana la urma comparatia este intre suma de +20mld platite anual de britanici la bugetul UE, fata de 60mld negociabil pentru brexit. In ritmul deja anuntat al negocierilor, pana se incheie britanicii ajung deja la balanta 0 dupa care trec pe profit.

  7. Hotîrîrea de „Brexit” este rezultatul manipulării maselor de către liderii conservatori, care în faţa eşecului previzibil au „dat bir cu fugiţii”, astfel că „noii lideri”, vor să albească acest eşec drept calităţi ale aroganţei conservatorismului englez. Dacă atît la nivel naţional, continental şi modial construcţia Uniunii Europene este un succes politic, aşa cum este situaţia din SUA, India, Brazilia, China, şi alte părţi ale lumii, s-ar pune întrebarea „cînd a fost pe minus sau pe plus” politica engleză, atunci cînd nu a participat la „fondarea U.E., cînd s-a înscris în U.E., pe perioada cît a activat ăn U.E., acum cînd a declanşat Brexitul, sau ce politică viitoare va realiza în afara U.E.
    Pentru stoparea consecinţelor negative al Brexitului cred că cea mai bună măsură este o nouă dezbatere cu referendum în U.K.

  8. Marea Britanie is bate joc de Romani si Romania cum vrea si analiza ta e patetica si puerila. Romania nu si-a aparat interesele si cetatenii niciodata nici pe cei din tara si nici pe cei de afara si a stat cu capul plecat si fara demnitate in bataia de joc a politicienilor rasisti ca Nigel Farage care ne-au umilit in Parlamentul European dar si in tara lor zicand ca nu ne vor vecini ei asa mai departe. Analiza ta e inca una de doi lei.Sugerand sa le facem britanicilor concesii pentru ca sunt ”o tara civilizata cu nivel de viata net superior Romaniei” arata cat de depasit esti de problema lumii moderne. Zicand ca ”cei mai mulți români din Marea Britanie trăiesc și vor trăi mai bine decât cei mai mulți români din România, indiferent de statutul legal pe care îl vor avea după Brexit” dovedeste ca nu ai habar prin ce trecem noi afara. Romanii stau cate 5-6 intr-o casa si lucreaza de le sar ochii ca sa dea bani familiei in tara, sa tina copii in scoli cu profesori patetici ca tine care ii trec examenele pe bani. Indura umilinte, cozi vamale, muci grele, dor de familie, frig si foame ca sa va arate voua un succes nereal.

  9. Interesant articol, poate ar fi trebuit sa mentionati si recenta diferenta de opinii intre UK si UE pe procedura negocierilor:
    – dorinta negociatorului UK de negociere la pachet a conditiileor despartirii si colaborarii ulterioare vs
    – opinia negociatorului UE de negociere prealabila a despartirii si abia apoi a conditiilor de parteneriat UK-UE de dupa Brexit.

    Irlanda pare a fi o castana fierbinte, Scotia de asemenea. Un referendum in Gibraltar ar putea pune si Gibrltarul pe lista.

    Sloganurile predilecte din campanie ale populistilor cad pe rand:
    – finantarea sistemului de sanatate cu banii care erau alocati pt institutiile UE a fost prima retractare
    – controlul granitelor – cam greu de pus in practica mai ales granita cu Republica Irlanda
    – revitalizarea industriei de pescuit. Prin iesirea din UE, populistii spuneau ca UK nu isi va mai asuma cotele de pescuit impuse de tratatele UE. Gresit, va fi un subiect important in negocierile cu UE si totodata pentru un pescuit sustenabil si pentru generatiile viitoare trebuie sa pastreze cotele https://www.theguardian.com/environment/2017/feb/15/uk-fishermen-may-not-win-waters-back-after-brexit-eu-memo-reveals
    – „Make Britain gret again”, posibila iesire a Scotiei si Irlandei de Nord din Regat pot lasa postura Anglia intr-o jenanta
    – UK va fi un jucator important in comertul mondial. Resursele pe care vor trebui sa le aloce pentru setarea de noi treatate comerciale vor pune UK intr-o postura dificila. Pozitia Londrei ca un hub important in fluxurile internationale de capital va fi foarte subrezita. De curand a picat proiectul de fuziune dintre London Stock Exchange si Deutsche Borse https://www.theguardian.com/business/2017/mar/29/london-stock-exchange-deutsche-borse-merger-blocked-ec
    – a mai ramas un slogan pe care il pot aplica – vor relua controlul asupra politicilor interne, desi am dubii si aici. Daca vor dori accesul la piata unica vor trebui sa se alinieze sa cerintele si standardele impuse de UE.

    Dupa parerea mea, populistii englezi au impins Marea Britanie in ape foarte tulburi, pline de crocodili. Cele mai mari riscuri care pot afecta UK sunt cele economice si apoi cele rasiste si xenofobe.

    Din pacate, Romania arata ca este o tara mica, in care problemele interne consuma majoritatea resurselor.
    Poate ca anumite facilitati de obtinere a cetateniei romane pentru cetatenii/investitorii britanici si altele de echivalare a studiilor, ar putea face Romania o tinta atractiva, in conditiile in care multi britanici cauta solutii pentru a-si prezerva drepturile de libera circulatie in UE.
    Cred ca oficialii de la Bucuresti nu trebuie doar sa mimeze grija fata de conationalii lor din Regat ci chiar sa depuna eforturi pentru apararea drepturilor acestora. Situatia nu este roza, stresul la care au fost supusi prin atacuri xenofobe si starea de incertitudine creata i-a facut pe multi sa caute alte resedinte precum tarile nordice, Irlanda sau Scotia iar in curand Canada.

  10. Cam asta este: obraznicilor insaulari li s-a facut iarasi de o blocada napoleoniana ori de un fel de Batalie a Angliei.
    Vor sa izoleze Europa; ca asa cica a zis un lord cind a aflat ca e ceata pe Canalul Minecii „saracii europeni, iarasi ramin izolati!”
    Pina a fi activat articolul 50 erau alte sperante si scenarii: ca Parlamentul se va impotrivi, ca va mai fi un referendum, ca Insula se va scufunda daca nu se lasa ghidata de cei doi soferi ai UE, va fi exodul Bancilor, etc.
    Exista natiuni care nu se pot lasa ghidate de alte natiuni care au facut destule boacane de-a lungul Istoriei.
    Cind UE va fi obligata sa invadeze UK pentru a inlatura dictatorii briti, mai vorbim.
    Romania nu are de ales: volens nolens va trebui sa adopte pozitia „nucleului dur”. In niciuna caz nu poate avea initiative separate, care ar favoriza-o in anumite domenii.

  11. 1. As vrea sa cred ca avem un grup de diplomați (negociatori) capabili sa obtina rezultate bune pentru Romania si români.
    2. As vrea sa cred ca nu vom fi singurii care vom tine cont de regula „impusă ” legata de negocierile bilaterale separate.
    3. As vrea sa cred ca vom stii sa profităm (corect si reciproc) de relatia – printul Charles.
    4. As vrea sa cred ca poate apărea si momentul in care „calificatii ” si „necalificatii ” români sa se întoarcă în țară.
    Restul sa negocieze Brusselul.

  12. 1. Marea Britanie a parasit UE pentru ca poporul care conteaza a simtit ca asa e mai bine pentru ei.

    2. Plecarea lor arata ca e ceva care nu merge in UE, dar asta nu-i intereseaza pe birocratii de la Bruxelles.

    3. Marea Britanie nu se va destrama.

    4. In Gibraltar, populatia a votat covirsitor pentru apartenenta la Marea Britanie si dorinta asta e mai puternica decit aceea de a ramine in UE.

    5. Nu mai purtati grija Angliei, ginditi-va ca tipii astia n-au pierdut nici un razboi, niciodata – razboiul fratricid cind cu independenta SUA nu prea a fost un razboi total.

    6. Cineva mentiona blocada napoleoniana – da, si cum s-a terminat ? La Sfinta Elena !

    Nu mai conteaza ca la Waterloo Napoleon l-a batut pe Wellington si ca Blucher a intors lucrurile lasat fiind liber de idiotul de Grouchy care astepta ordine.
    Zic astea pentru ca finalul, indiferent de cum s-a obtinut, i-a avantajat pe britanici.

    7. Gibraltarul a fost cedat pe vecie, cred ca-n 1733, deci destul de recent.

    8. Eu, daca as fi in locul marginitilor de la UE, i-as fi intrebat pe britanici ce nu le place de vor sa plece !

    • „…i-as fi intrebat pe britanici ce nu le place de vor sa plece !” _ Pai, i-a tot intrebat, ca au cele mai multe opt-outuri din Uniune, patru. Carevasazica, mai nimic nu le place. Pentru UE Brexitul este in mod cert o trista pierdere, dar pentru britanici poate fi o victorie. In primul rand nu trebuie uitat ca determinanta in rezultatul referendumului (rezultat regretat de britanici la scurt timp dupa anuntare) a fost promisiunea mincinoasa a d-lui Farage, spre exemplu, cu privire la sumele de bani care urmeaza sa fie alocate pentru asistenta sociala. Apoi, pariul pierdut al d-lui Cameron…Ma rog, spuneam ca ar putea fi o victorie, o data, pentru mandrul popor irlandez care vede la orizont perspectiva reunificarii. Apoi, pentru scotienii care au ocazia sa-si afirme spiritul national si european totodata.

      • Iarta-mi o mica rautate amicala: ce bine le-ar prinde irlandezilor si scotienilor sugestiile tale.
        Asa-i ca englezii par fraieri daca nu s-au gindit la simplele tale preziceri?

  13. In problema Gibraltarului sunt fata in fata doua natiuni la fel de lipsite de simt moral. A detine un teritoriu pe aiurea pentru ca acum 300 ani flota britanica era mai puternica nu prea tine la o discutie serioasa. Spaniolii sunt la fel de ipocriti. Striga in gura mare ca vor stanca inapoi si in acelasi timp tin trei enclave in Maroc, de partea cealalata a Mediteranei.
    Argumentul ca locuitorii stancii vor sa ramana sub coroana britanica este cam subtire. Daca Gibraltarul ar fi stat 300 ani sub dominatie olandeza sau chiar chineza s-ar fi produs modificarile de populatie care sa-i faca pe locuitori fideli ocupantului. Daca Filip al II-lea ocupa o parte din insulele britanice ar fi putut exista azi un Gibraltar in Hebride.
    Este ceea ce se intampla azi in Basarabia, 150 ani de ocupatie ruseasca au dus la modificari etnice si culturale majore si populatia ramane atasata rusilor. Rusii au ocupat dupa razboi Koenisbergul lui Kant si l-a numit Kaliningrad. Sunt convins ca azi locuitorii de acolo vor sa ramana cu Rusia. Nu sugerez ca britanicii au folosit in Gibraltar metodele brutale ale rusilor, sunt metode mai inteligente de a controla un teritoriu. Britanicii nu au folosit manusi in Irlanda unde au interzis catolicilor pana si accesul in licee si la limba materna.
    Adevaratul test la UE nu este Brexitul sau Gibraltarul, ci evolutia Irlandei. Irlanda este foarte dependenta economic de UK (un coleg britanic o numea mai ieri o provincie britanica cu administratie proprie) si nu e sigur daca va putea ramane in uniune daca UK va restrange irlandezilor accesul la piata muncii.

  14. Politica Lumii analizata de romani nu prea se nimereste. Prea judecam lumea prin prisma noastra, mioritica.
    Par egzamplu vedeam Siria pierduta de americani si imbratisata de Rusia. „Gata, Rusia va stapini Siria”. Rusine occidentalilor”.
    Pe apocalipticul Trump il vedeam amic la catarama cu Putin.
    Atacul de azi noapte rastoarna cam tot ce am cladit cu naduf.
    http://stirileprotv.ro/stiri/international/sua-atac-asupra-siriei-din-ordinul-lui-trump-59-de-rachete-au-fost-lansate-asupra-unei-baze-aeriene-a-regimului-assad.html
    La fel o facem si cu Brexit-ul: prea ne implicam emotional. „Gata, UK se sfarime in bucati”.
    Dar unde este mama Merkel in politica mondiala? are treaba sa se instapineasca in Europa, intii.

    • @draining the swamp

      Kushie a aranjat intalnirile cu Xi, acum este randul lui Donald Junior sa aranjeze intalnirea cu Vladi, la Mar-a -Lago ;) Ideologu’ nationalist-economic Bannon a fost tras pe linie moarta, iar adeptii lui din Rust Belt (alegatorii lui Donald) raman cu buza umflata :P

      https://www.dezeen.com/2017/03/23/zaha-hadid-architects-666-fifth-avenue-skyscraper-compared-glass-dildo-architecture-offices/?li_source=LI&li_medium=bottom_block_1

      https://www.nytimes.com/2017/04/02/us/politics/trump-china-jared-kushner.html?_r=0

      • Toata lumea are libertatea sa citeze pe cine vrea, dar „amerlocii” au ajuns sa cunoasca destul de bine media din SUA – cine sponsorizeaza pe cine, cine e ruda cu cine, sa deosebeasca stirile de birfe de doua drahme s.a.m.d.

        Sigur, inamicii lui Trump din media corupta, redusi la o impotenta trista de birfitori iresponsabili (asta include fost celebrul si mai recent infamul NY Times, cunoscut acum si drept NY Slimes, de cind s-au vindut mafiotului mexican Carlos Slim, pe treizeci de arginti), se vor muta la noile „talking points”, care vor avea exact atita succes cit au avut si cele vechi, folosite intr-o campanie calomnioasa de aproape doi ani – cu ce rezultate se cunoaste! (-:

        O, dar se poate gasi consolare intotdeauna in sondajele de opinie in care Presedintele nu este prea popular. Aceleasi sondaje „prestigioase” si „profesioniste” care il aratau pe Trump cu 36% fata de Hillary la 178% sau cam asa ceva. Daca acesti mincinosi ordinary si corupti consoleaza psihologic orice pacienti la nevoie, foarte bine, „whatever helps”! (-:

  15. Brînza se dă pe bani. La negoierile Brexit e vorba și de bani. Sunt de părerea autorului in privința importanței acestui divorț inutil, urmare a referendumului inițiat neinspirat de premierul Cameron. E vorba de 20.000 de legi, reguli, întelegeri care urmează să fie despicate. David Davis/UK și monsenieur Barnier/UE au de lucru. Pentru România prezentarea autorului conține elementele esențiale, arzătoare.

    …. „…. Nu zic că tema diasporei nu are o anumită relevanță, dar nu trebuie chiar să moară politicienii noștri de grija românilor din Marea Britanie, o țară civilizată, cu un nivel de viață net superior României. Să se uite mai bine la situația spitalelor și a școlilor din țară, la cum arată satele (și multe dintre așa-zisele orașe de la noi), la nivelul de viață al celor 19-20 de milioane care au mai rămas pe aici, la pierderile enorme pe care le-a avut țara noastră „exportând” pe nimic, în ultimii 27 de ani, o vastă resursă umană (vreo trei milioane în total?),… „….

    Brain drain românesc „secular” …. de mult timp. E momentul să ne reamintim Declarația de la Alba Iulia 1918, ca o viziune îndrăzneață pentru noul stat „multilinguistic- multicultural- multietnic- multireligios”, care și-a dublat suprafața (cu 30 % minorități) 1919. Declarația promite prosperitate și bunăstare pentru toți locuitorii țării. Ce a urmat? De ce atîtea „eliminări” din economia, cultura și știința tării? Cine cunoaște răspunsurile, soluțiile?

    …. „…. În fond, cei mai mulți români din Marea Britanie trăiesc și vor trăi mai bine decât cei mai mulți români din România, indiferent de statutul legal pe care îl vor avea după Brexit, mai ales dacă au venituri realizate din muncă. Și, la limită, dacă într-adevăr vor fi unii cărora nu le va mai conveni să trăiască în Regatul Unit, de cât de grea va fi viața acolo, e loc destul în România și multe de făcut. Să oprim odată aria ipocriziei și corul ipocriților de stânga și de dreapta,… “…

    Cele mai multe întrebări ale autorului sunt parte a negocierilor Brexit. Cred că Gibraltar nu e o problemă reală (Moldova-Transnistria). In tratatele internaționale granițele pe continentul nostru pot fi rectificate numai în consensul părților împlicate (Polonia nu are interes…). Cetățenii Gibraltarului s-au pronuntat recent cu peste 90% pentru UK. Amen.

    NATO e poate cel mai important factor pentru România în negocierile Brexit. UE27 pierde un loc în consiliul de securitate ONU. UE27 nu are o apărare militară proprie, azi și mîine. România participă azi cu alții din UE27 la unități militare mixte cu Bundeswehr (din presa recentă și TV). Există brigăzi militare mixte franco- germane, poloneze- germane, olandeze-germane, unele cu participare românească. E prea puțin ca să se compare cu NATO /SUA.
    Alegerile presidențiale în Franța au importantă pentru România. Vom vedea.

    Cum rămîne cu brain drainul „secular” românesc (premiile Nobel 2014, 2009 Patria mea e un sîmbure de măr)?

    Ce e de sărbătorit 2018 în statul național UNITAR centralizat, cu 1939- 1989 cinzeci de ani dictatură autohtonă, și pierderile mari pînă 2017 prin brain drain?

    Citatele autorului sunt alarmante. E vorba de nivelul de trai, de binele obștesc și de situația tinerilor de ieri, de azi și de mîine în țara care 2018 se prezintă lumii la Buchmesse Leipzig 2018 (cîte limbi literare sunt în regiunile „istorice”, cîte literaturi, care vor fi prezentate 2018?) și preia 2019 președinția UE27. Viitorul e deschis. Nimic nu e bătut în piatră. Soluții în interior pentru un trai mai bun pentru cei mulți? Idei mai sunt….

  16. Cred că brexit-ul nu va fi benefic pentru UK, dimpotrivă, prevăd că englezii vor avea probleme atât pe plan intern (tendinţele centrifuge ale irlandezilor, scoţienilor, poate şi ale galezilor) cât şi extern (pierderea pieţei UE, a libertaţii de mişcare, etc). De aceea mă aştept să apară în viitor un politician de anvergură, cu viziune, care să oprească procesul de ieşire din UE apelând la un nou referendum. Însă acest lucru se va putea întâmpla doar atunci când şi UE va renunţa la ideologia ultra-progresistă a integrismului agresiv şi nivelator promovat cu ajutorul ideologiei PC. Iar România ar putea juca un rol de catalizator al acestui dublu proces.

    • Sunt de acord in totalitate cu dumneavoastra, este necesar ca UE sa renunte la ideologia ultra-progresistă a integrismului agresiv şi nivelator promovat cu ajutorul ideologiei PC si sa devina cu adevarat o federatie in sensul propriu al termenului. Evolutia aceasta este nu doar necesara din ratiuni legate de eficienta, dar si asteptata de cetatenii europeni. Este momentul unui pas inainte si probabil statele UE il vor face. Desigur, exista dificultati, unele legate de procesul de integrare, din cauze obiective, altele vor fi artificial create de cei care pierd odata cu integrarea posibilitatea de a accede la resursele publice si risipirea lor discretionara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro