joi, martie 28, 2024

În Grecia, PNL a câştigat alegerile. Lecţia ne pune pe gânduri

Nu mi-a plăcut niciodată populismul iresponsabil al Syriza iar miştocăreala la adresa lui Tsipras mi s-a părut justificată de când cu halucinantul referendum OXI: vreţi popor să fie bine ca să nu fie rău şi să plouă cu bani din cer? Însă de dragul Greciei lucrurile trebuie re-evaluate la schimbarea de gardă din acest weekend. Limba de lemn a politicienilor români, care se informează despre Atena cam tot atât cât şi despre Chişinău, adică 1 minut pe săptămână, cât să regurgiteze un clişeu ideologic, e deprimantă.

Tsipras s-a dovedit la guvernare mai responsabil decât ne aşteptam toţi, în special după ce a scăpat de playboyul exhibiţionist Varoufakis, care se juca saturnian de-a catastrofa (ieşirea din Euro) înainte să se îmbufneze artistic, să se suie pe motocicletă şi să retragă glorios în circuitul VIP-urilor academice de stânga, dar milionare din conferinţe. Mai puţin vizibil, dar la fel de practic, a marginalizat treptat tot felul de lunatici şi smuciţi cu idei bizare, de “depăşire a capitalismului” prin colectivizare post-modernă. Le-a dat să mestece referendum anti-UE (adica anti-german) idelogilor şi activiştilor de stânga-dreapta, apoi l-a ignorat şi a luat-o încet pe singura cale posibilă, a cooperării pragmatice cu Bruxellesul.

Post-Varoufakis şi post-revoluţia gălăgioasă a utopicilor, premierul a rămas să ducă la cap programul de austeritate, deşi cu bâlbâieli. S-a luptat cu deficitele bugetare, deşi a tot mizat pe calul mort al întreprinderilor de stat, de la care aştepta nu-ş-ce miracol, ca nea Nicu Văcăroiu odinioară. Evident, miracolul n-a venit iar economia doar s-a târât lent înainte, la remorca Europei – dar măcar n-a dat îndărăt. Pentru un fost marxist anarhist cu retorică occupy, nu-i rău.

Tsipras nu ne-a făcut nici vreo nefăcută cu Rusia, ci dimpotrivă, în premieră pentru un comunist grec, a devenit pe tăcute atlantist: atât în sectorul energie cât şi în apărare a cooperat bine cu americanii. N-a făcut, ca turcii, vreo schemă de împrumut financiar dubios ori cumpărare de armament doar ca să dea Occidentului peste nas, deşi ar fi avut galerie masivă pentru genul ăsta de sfidări simbolice, ci a stat pe acorduri cu FMI şi UE, înghiţind destule broaşte pe parcurs. A extins bazele militare navale şi aeriene ale NATO din Creta. N-am văzut pe mandatul lui gesticulaţii populiste şi anti-atlantiste prin aripa lui de guvern, cum s-a mai întâmplat în perioada asta prin regiune. Cu asta a fost responsabilă mai mult jumătatea fascistă a guvernării.

A plătit un capital politic serios făcând ceea ce trebuia în chestiunea Macedonia, adică a negociat cu vecinii slavi chestiunea numelui noului stat ex-iugoslav şi a făcut să treacă decizia prin parlament, în concertul de fluierături al extremei drepte şi populiştilor de toate culorile (de exemplu, mulţi din partidul noului premier Mitsotakis). Asta a întărit NATO în regiune şi a dus la disperare Rusia, care tot în premieră a lansat propagandă şi “măsuri active” contra unui guvern elen condus de stânga. Majoritatea analiştilor spun că asta l-a costat pe Tsipras la vot destul de mult, fiind una din cauzele reale pentru care a pierdut alegerile.

În fine, mai ales dacă eşti român, nu poţi să nu observi că Tsipras a convocat alegeri naţionale anticipate imediat ce a pierdut votul european din mai, deşi ştia că e probabil să iasă prost din ele, considerând că nu poţi să guvernezi ţara dacă electoratul ţi-a dat un vot de blam. Contrastul cu Bucureştiul nu poate fi mai limpede, cred. Dacă Alexis Tsipras e populist (nu ştiu dacă mai e, dar la începutul guvernării sigur era), cum ar trebui să numim alianţa PSD-ALDE care cu 20% la urne se agaţă de scaune procedural, cu o garnitură de lideri de mâna a treia?

Cel care vine, adică Mitsotakis, liderul partidului tradiţional de centru-dreapta, pare un om decent şi fără schelete personale prin dulap. Însă partidul lui este în vechea tradiţie grecească: nu atât pro-piaţă cât pro-establishment, cu baroni locali şi clanuri de business cu tratament special. Listele electorale au fost împachetate cu jurnalişti TV care au făcut atmosferă naţionalistă pe chestiunea Macedonia (din nou, sună cunoscut?). Şi rămâne de văzut dacă Mitsotakis va avea forţa să se războiască cu privilegii veşnice şi imuabile, înrădăcinate aproape precum ortodoxia în popor – de exemplu scutirile de impozite pentru armatorii navali, care afectează bugetul la fel de mult ca şi excesele cheltuitoare ale stângii. Până acum, ca Dragnea-Vâlcov în 2017, primul lucru cu care vine par să fie nişte populare reduceri de impozite.

După ce ai luat nu doar majoritate în parlament, dar şi controlul asupra grosului administraţiei locale şi regionale (noul primar al Atenei este un nepot al premierului), greul abia începe. Ne interesează şi pe noi, ca să vedem prin comparaţie cum s-ar comporta un PNL-umbrelă, pestriţ, umflat la vot şi triumfător, care ar ajunge anul viitor la guvernare. Mai ales, un PNL care nici măcar n-are un Mitsotakis. Aşa cum nici stânga românească n-a avut un Tsipras.

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Una din cele trei familii politice, Karamanlis, Papandreu şi Mitsotakis care a ruinat Grecia (cu 171 % BIP datorii de stat) a preluat acum guvernul la Atena.

    Premierul nou Mitsotakis a declarat că va negocia dur cu Bruxelles/UE.27 şi BCE/Frankfurt – acum doamna Lagard (până ieri era la FMI).

    Nimic nou în Grecia?
    Pensionarii din Olanda, Slovacia, Estonia etc vor plăti azi pensile grecilor (tineri)?

    Nexit?

    • Doar ca Mitsotakis personal pare diferit de restul clanurilor politice grecesti: e mai putin misecuvinist, a avut o cariera proprie iar alegerile le-a castigat cu leadership real, nu pe spinarea gastii, ca altii. Sa vedem ce va fi

    • @Kurt – grecii tineri vin să muncească în UK. 60.000 de greci veniți din 2012 încoace nu pare mult, dar e un bun început. În anii ’90, când românii plecau la muncă în Grecia, era de neimaginat așa ceva.

      • Peste 500.000 de greci au emigrat în timpul regimului de stânga- dreapta Tsipras/Siriza cu naționalistii de dreapta. E un început bun?

        Imi lipsește azi dezbaterea în spațiul public românesc despre țelurile României 2019- 2024. In momentul „istoric prielnic” Președinția Română UE 2019 nu s-a discutat public calea de urmat în viitorii ani. Incă un an cu „penalii pațrioti” în guvern, parlament și instituțile publice e un an pierdut.
        Nu prea mai înțeleg ….. tinerii părăsesc țara și cei interesați de prosperitate pentru cei mulți în țară tac…. inclusiv aici…

        … văd aici prea multe speculații geopolitice dâmbovițene aiurea care nu oferă nimic tinerilor din țară, nici reindustrializare 4.0, nici salarii ca în vest ….
        GO VEST??!!

  2. Va inselati ! Romania are si Mitsotakiși și Tziprași că… lău , doar că noi nefiind balcanici
    i-am decantat și precipitat in USR ul la care Grecia nici nu poate visa. Sa-l roage si ei frumos
    pe Unchiul daca isi doresc asa ceva .
    Scuzati – nu ma pot dezbara de sentimentul heităresc al finței. Articolul insa este foarte , foarte interesant, echilibrat, cinstit si placut la citire. Pe bune

  3. De ce insistati atat pe orientarile politice ? Mie mi se par irelevante si tocmai dvs. in acest articol nu faceti decat sa subliniati faptul ca nu se mai respecta granitele ideologiilor si ca mereu pot aparea surprize, atat placute cat si neplacute. De la „taranistul” Ciorbea pana la „stangistul” Tzipras, surprizele pot aparea de oriunde. Nu ne mai putem baza pe ideologii ca vor produce oameni, lideri de calitate.

    A si de Varoufakis, mie mi se pare genial ca economist desi e marxist declarat, imi place la nebunie teoria lui financiara pe care si-o numeste „Twin Peaks”. Ca orice marxist din pacate, vede relativ bine problemele, insa solutiile pe care le propune la actuala stare de fapt mondiala sunt insa fastamagorice si de evitat.

    • ” Ca orice marxist din pacate, vede relativ bine problemele, insa solutiile pe care le propune”
      Am mai auzit vorba asta, „marxismul a fost o idee buna, dar a fost prost aplicat” :D

        • După experiențele secolului 20, a fi marxist e comparabil cu a fi adeptul modelului geocentric al sistemului solar, cu argumentul incontestabil că și Aristotel era adeptul modelului geocentric.

          În esență, deși nu o afirmă deschis, marxiștii sunt de părere că ei ar face lucrurile cum trebuie, dacă ar fi în locul lui Stalin. Marxismul nu poate fi pus în aplicare decât eliminând cam toate libertățile politice și civice, pentru asta masacrând la nevoie milioane de oameni. Dar ăsta e un amănunt pe care marxiștii preferă să-l lase pentru mai târziu.

        • Nu, nu sunt marxist. Nu prea m-ati nimerit. Dar asa se intampla in practica, se ajunge inevitabil la „cine nu e cu noi (trebuie) sa fie impotriva noastra” – groupthinking :). Daca dvs. credeti ca a-ti pune intrebari despre niste realitati evidente, anume ca datoriile publice cresc galopant, ca noi toti cetatanii din Romania datoram impreuna ( dracu stie cui ) vreo 35% din PIB pe care statul ii cheltuie cum il taie capul „ca sa ne fie bine”, de fapt ca sa imbogateasca o anumita clientela deja bogata, si ca bogatia unora, la fel ca si datoria asta publica cresc ambele galopant peste tot in lume – asta e teoria Twin Peaks. Este un mecanism pervers prin care noi, cetatenii suntem indatorati fara sa fim intrebati, iar cheltuielile publice sunt directionate catre anumiti baietii destepti. Daca impartiti lumea in keynesieni si marxisti, atunci sunt mai degraba marxist. Dar mai exista si alte curente de gandire, mai fericite as zice. Daca as fi marxist, as avea ceva cu orice fel de bogatie. Dar nu am. Cei care produc „pe bune” n-au decat sa se imbogateasca. Si mai stiu ca daca am da in cap bogatilor, am constata rapid ca nu putem manca bani. Mai degraba as zice ca sunt adversarul keynesianismului, e un articol recent si f. pertinent pe aici, pe contributors ;).

          • @gigel – economia e un pic mai complexă decât pare. ”Cei care produc pe bune” sunt foarte puțini (sub 10%, estimativ) și sunt capabili să adune ei toți banii din sistem într-o singură generație. Moment în care ceilalți 90% răstoarnă masa și dau foc la casă, că altceva nu le mai rămâne de făcut.

            Problema e că fiscalitatea furibundă din Europa răstoarnă lucrurile în sens invers, sărăcind pe toată lumea, iar asta nu poate continua nici ea la nesfârșit. TVA-ul de 20% a ajuns să fie considerat normalitate, taxele de 60-70% incluse în prețul carburanților au ajuns să fie considerate și ele normalitate, Germania a reușit să pună Estul Europei la muncă pentru a-și întreține socialismul de ea de-acasă, numai că România sau Grecia n-au pe cine pune la muncă, deci n-au cum să întrețină vreun socialism propriu.

            Însă nici în instaurarea marxismului nu ne putem pune prea mari speranțe. Acolo unde a fost instaurat, a fost instaurat doar după războaie civile (URSS, China) sau doar în urma ocupației militare (Estul Europei, la modul general).

      • Imi pui vorbe in gura. Nu iau apararea marxismului cum ca ar fi o idee buna. Dar unele realitati de care s-au legat si ei sunt clare ca buna ziua:

        – exista saracie pe lumea asta ?
        – exista inegalitate de sanse ?
        samd.

        Daca raspund „DA” la vreuna din intrebarile astea nu inseamna ca sunt automat marxist sau ca cred ca marxismul e o idee buna prost aplicata. Marxist te face solutia pe care o propui ( lupta de clasa ) pentru combaterea saraciei. Tocmai ca voiam sa fie un fel de „warning”, ceva de genul: „merita sa-l ascultati pe Varoufakis, dar pana la un punct, aveti grija”.

        Teoria celor 2 munti de bani ( datoria publica ) vs ( averile baietilor destepti ) nu e ceva f. mediatizat din motive lesne de inteles. Daca lumea ar intelege ca banii pe care ii au la banca au fost demult cheltuiti de catre state ( care se imprumuta la greu la banci ) si ca, in eventualitatea unui colaps al acestui caritas in care statele sunt mana in mana cu bancile, acestea din urma ne vor da titluri de stat, ca banii nostri nu mai exista ( daca nu cumva tiparesc statele ceva, repede, pe genunchi ) poate s-ar gandi de doua ori.

        • -„- exista saracie pe lumea asta ?
          – exista inegalitate de sanse ?”
          Am sa-ti spun un secret: asa a facut Dumnezeu lumea. Si asa va fi pina la sfirsitul ei.
          De curiozitate: marxismul a eliminat saracia si inegalitatile de sanse? citi ani ai avut in `89? sau unde erai pe scara sociala?

          • Unde puteam sa fiu in ’89 pe scara sociala ? :)))). Ce treaba are varsta ??? Asta suna atat de comunist… de parca traim inca in vremurile alea cand eram atat de „uniformizati” incat doar varsta ar putea face diferenta intre oameni. Am mai auzit eu atatia „batrani intelepti” care spuneau:

            „Ce varsta aveai tu la Revolutie ? Eu am luptat pe baricade in 89 bai mucosule…”

            Si care au sfarsit votand sau facand in continuare jocurile PSD, crezandu-se in continuare cei mai mai anti-comunisti.

            Tu duci o lupta cu marxismul si vei gasi „dujmani’ la orice colt. Asta te impiedica sa intelegi in primul rand „despre ce se vorbeste in propozitie”, tu fiind absorbit de lupta ta. Cand te vei elibera din partizanatul asta, daca te vei elibera vreodata, vei intelege ca lumea asta nu e o batalie dintre „bine” si „rau”, tu fiind evident in tabara celor buni.

            Comentariul meu era oricum despre altceva, despre anomaliile financiare din lumea moderna. Nu a rezolvat nimic marxismul fiindca a plecat de la o premisa proasta si anume ca bogatia, in sinea ei, este ceva putred si ca oamenii merita egalitate facuta cu forta si orbeste. Dar cu saracia merita sa lupti, chiar si cu riscul de a fi catalogat drept marxist.

            Exista vorba aia, daca vrei sa scapi un om de la saracie, invata-l sa pescuiasca, nu ii da peste. Sau, cum a spus B. Franklin ( care numai de marxism nu poate fi suspectat ): daca vrei sa ajuti un sarac, nu il ajuta sa ii faci saracia mai usoara, ci ajuta-l sa iasa din saracie. Cam asta e marea diferenta intre stanga si dreapta in rezolvarea aceleiasi probleme: saracia.

            Asa cum rusii catalogau drept „fascist” pe oricine li se opunea, acum esti catalogat drept (cripto)marxist daca deschizi gura despre niste probleme pe care occidentul le are. Si pe care, cu tot respectul, tu de ex. nu esti pregatit sa le intelegi.

            Acum, revenind oarecum on-topic, ca plecasem de la altceva:

            https://mises.ro/232/iv-prabuirea-monetara-a-occidentului

            E scris nu de un marxist, ci de unul din cei mai de dreapta oameni pe care i-a cunoscut omenirea. Dar cand ai 2 idei in cap, si alea luate de la altii, ti se pare ca toti care critica occidentul „e” marxisti, asa e ?

        • Fara credit nu functioneaza absolut nimic, bani si creditul fiind cele mai importante instrumente ale sistemului capitalist, pana si cei mai inversunati marxisti , nu conteaza, apelenad la aceste instrumente financiare.
          Daca privim economia prin prisma unui flux de date continuu sistemul comunist/socialist/marxist a dorit ca aceste date sa fie prelucrate centralizat, simplu tradus de un computer, statul, comandat de cativa indivizi fara calitati deosebite.
          In capitalism fluxul de date este procesat intre multe unitati interconectate , in cazul in care una clacheaza, concurenta poate prelua fara mari probleme si umple golul produs, piata si indivizi cu cunostiinte economice relationand intre ei.
          Daca n-ar fi banci de la cine ar imprumta statele sumele necesare ? banii fiind o parte reali, o parte virtuali, cei din urma provocand multa batie de cap celor care lucreaza cu ei.
          Saracie exista insa in ultima suta de ani ea a fost redusa simtitor, foametea cu mici exceptii fiind aproape eradicata la nive lglobal, astazi obezitatea omarand mai multi indivizi decat foame si saracia. Ce inseamna saracie si la cine o raportam ? in Bangladesh cine are un venit de 10 dolari pe zi se poate considera „bogat” raportat la nivelul tarii respective.
          Inegalitate de sansa exista si va exista in continuare, egalitatea fiind doar o gaselnita si un slogan al unei revolutii si ar fi fatal daca toti am fi egali, ar fi moartea competitiei.
          Deocamdata sistemul functioneaza cu toate problemele, pana acum piata / competitia au invins si depasit toate crizele inclusiv sisteme sociale artficiale, gen socialism/marxism”/comunism.

          • Perfect de acord, creditul, in sinea lui e ceva benefic. Insa trebuie o masura si facute niste distinctii. Cand creditezi inteligent investitori si intreprinzatori care au avant si idei, economia poate creste. Daca insa creditezi consumul, pot aparea efecte nefaste gen inflatie, dezechilibre si chiar „bule” ce duc la crize economice.

            Creditul a fost pervertit atunci cand bancile au inceput sa imprumute masiv guvernele in detrimentul agentilor economici. Sa presupunem ca ai o ferma de cartofi. Ai facut ceva bani si i-ai dus la banca. Banca da banii guvernului, cumparand titluri de stat. Bancile merg pe rezerve fractionare si mai tin <10% din banii deponentilor, bazandu-se ca nu se napustesc toti sa ii scoata si sa ii cheltuie. Statul nu isi plateste niciodata datoria, o rostogoleste. Isi plateste clientela cu banii pe care ii imprumuta, marii bogati care pun borduri si care se imbogatesc si mai mult. O mica parte o da saracilor, la consum. Tu, producatorul de cartofi, vezi ca saracii vin si iti cumpara cartofii si esti si tu multumit. Dar o parte din banii cu care iti cumpara saracii cartofii sunt de fapt banii tai. De fapt, cercul se inchide si toti sunt multumiti, Banca inregistreaza profit ( scriptic ), saracii voteaza guvernul, samd.

            Singura hiba e ca datoria publica creste. In USA e 20.000 miliarde USD. Impartind la 400 milioane de locuitori, vedem cat e dator fiecare om in parte. Ce s-a facut de banii aia, un drum, o scoala ( asta vor ei sa credem ), dar si mai mult, s-au imbogatit unii baieti destepti.
            Pe omul de rand il doare undeva, totul e scriptic pana la proba contrarie si nu il afecteaza. Ajunge sa cada o banca si atunci veti auzi "risc de contaminare", "efect de domino", niste eufemisme pentru prabusirea globala a Caritasului. Nici asta nu spune multe omului de rand. Dar daca bancile pica, nu doar bogatii raman fara bani, ci toti care au pus banii la banca.

            Unii economisti spun ca prin datoria publica ne imprumutam la copii. Alt bullshit. Nu putem consuma ce vor produce copiii nostri, masina timpului nu functioneaza, sa ne trimita mancare din viitor. Faptic producem ca disperatii distrugand planeta si, exista o redistributie mai ceva ca in comunism si baietii care stau pe ajutor de somaj au de-o samanta si o saorma, are grija statul de asta.

            De aceea ma amuza astia care inca mai vorbesc in termeni de stanga-dreapta cand noi vedem ca scriptic suntem in capitalism iar faptic intr-un comunism mai agresiv ca in Rusia ori China.

            • E verificat: cel mai prost sistem este capitalismul, dar altul mai bun nu exista.
              Doar Utopiile :D

            • Există o devalorizare continuă a banilor, ceea ce devalorizează inevitabil și datoriile. Cât valora un dolar în urmă cu 100 de ani și cât valorează astăzi? Mai mult decât atât, unele țări degenerează pe cont propriu și se pare că pot face asta câte 100 de ani la rând. O liră sterlină era 5 dolari în urmă cu 100 de ani (sau cam pe-acolo) în timp ce astăzi mai are un pic și ajunge 1:1 cu dolarul. Fără ca asta să înseamne vreo catastrofă pentru UK, tot românii vin în UK din 1947 încoace, nu merg englezii la muncă în România.

              Există într-adevăr lucruri care nu merg, de exemplu nici în România și nici în UK statul nu mai pare capabil să mai construiască niște căi ferate, dar și asta se va rezolva probabil. Generațiile actuale sunt prea îndoctrinate de comunism, dar generațiile viitoare vor înțelege că e nevoie de căi ferate construite în regim privat, la fel cum generația noastră a înțeles că magazinele și stațiile de benzină trebuie să fie private, dacă vrem să avem alimente și carburanți.

              Datoriile nu sunt o problemă reală, ele sunt scriptice și pot rămâne la nesfârșit așa. Numai dacă vreun dement gen Ceaușescu ține neapărat să le plătească cu orice preț, doar atunci pot deveni o problemă. Însă tot din anii ’80 avem și exemplul Poloniei, se poate merge mai departe și fără plata datoriilor. Ăsta fiind chiar unul dintre motivele pentru care Polonia stă și azi mai bine ca România, polonezii nu și-au distrus țara de grija datoriilor.

          • nu-i asa ca suna frumos capitalismul asta. Crapa unu , ii ia altul loc imediat! Dar ce se intampla cu aia care depind de ala care a crapat? Sau cand ala care crapa e „too big to fail”? Si ce mai faci cand unul din jucatorii astia din piata devine monopol? Probabil o sa crape pana la urma, dar intre timp cine are de pierdut? samd
            Probleme sunt cu orice sistem, inclusiv in capitalism. Orice gandire doar intr-unul din sistemele astea nu o sa reziste! Ideal ar fi o combinatie cu bucati din fiecare care sa multumeasca si capra si varza.

            • Capitalismul poate evolua. Poti sa incerci sa rezolvi problemele punctual si daca reusesti, deja ai o versiune noua deja de capitalism, adaptat la noile realitati
              Comparand cu socialismul, acolo trebuie sa fii revolutionar. Socialistii promit ca numai aruncand tot capitalismul in aer poti sa rezolvi problemele. Odata ajunsi la putere, nu mai pot schimba nimic si se invart in jurul cozii dand vina tot pe capitalisti :).

            • Nu e nevoie de nicio combinație, proprietatea statului în economie e rețeta pentru dezastru. Ceea ce poate face statul este să restaureze competiția, atunci când piața ajunge sufocată de un actor economic sau altul.

              De exemplu, la momentul de față, Facebook ar trebui dezmembrată, în opinia subsemnatului. ”Ce zici, te bagi?” :)

            • Harald, de data asta sunt cu tine de acord, nu numai Facebook-ul, Google, Amazon si altii cum dealtfel s-a mai intamplat in SUA cand marile monopoluri auf fost sparte prine lege.
              Trebui evitat pe cat posibil ca lumea sa fie condusa de la Silicon Valley sau alte labortaore in care se fac experimente economice in deprimentul liberatii economice, a competitie si cea a individului.

  4. Daca tot e vorba de „clanuri”, unde nu exista aceste clanuri?
    Daca tot e vorba de cine plateste cui pensia, unde nu plateste nimeni nimanui pensiile?
    Daca e vorba de negocieri: pai ar fi mai bine ca in loc de Lagarde premierul grec sa negocieze cu chinezii, cu rusii, cu nordcoreenii sau cu cubanezii, eventual cu Nicolas Maduro?
    Tare rau le mai pare si azi unora ca Grecia n-a devenit un rai al totalitarismului bolsevic.
    Ce minunate gulaguri ar fi fost toate insulele grecesti si ce nomenclatura rosie s-ar fi intins ca o caracatita inexpugnabila peste Grecia.

  5. Da,exact așa e.Am putea spune că grecii au votat pe cei ce i-au băgat în criză. Vi se pare că e independent, nu e, e un oligarh, din familiile ce călăresc Grecia de la începuturi.

  6. Vorba unui coleg grec cand l-am intrebat daca este fericit cu noul prim-ministru: „tot dracu’ ala e indiferent cine vine la guvernare; Grecia ramane cu problemele ei mari economice si cu datoria imensa”.

  7. „nu poţi să nu observi că Tsipras a convocat alegeri naţionale anticipate imediat ce a pierdut votul european din mai, deşi ştia că e probabil să iasă prost din ele, considerând că nu poţi să guvernezi ţara dacă electoratul ţi-a dat un vot de blam.” – principiul caritatii dus la extrem.

    Pare mai degraba o opinie care serveste argumentarea decat un fapt.

  8. S-a vorbit deseori despre evolutia post-Yalta a Greciei, in sensul interventiilor Rusiei, menite sa rastoarne raportul convenit „90% Vest/10% URSS”, cu consecinta adjudecarii electorale a populimii grecesti. As fi recunoscator daca cineva ar recomanda ceva texte mai cuprinzatoare (in romana sau engleza) in sensul evolutiei Greciei din aceasta perspectiva. Multumesc!

  9. Am remarcat si la alegerile precedente cum Merkel si alti lideri vestici, dupa ce au criticat guvernele care au indatorat Grecia si au falsificat raportarile la Eurostat, i-au sustinut fatis tot pe Nea Demokratia si PASOK. Deh, Siemens, Airbus, etc.

    • din Wikipedia ( în engleză) despre împăratul Traian:
      „Trajan’s authoritarian innovations: the appointing of imperial correctores to audit the civic finances[66] of the technically free Greek cities.[67] The main goal was to curb the overenthusiastic spending on public works that served to channel ancient rivalries between neighboring cities”
      Credeți că o vor lua de la capăt? :)

  10. Din titlu deducem ca in Romania PNL-ul va castiga alagerile parlamentare si impreuna cu USR/PLus vor forma urmatorul guvern de „dreapta” din Romania care va face ce ?
    Pana la anul daca PSD/ALDE continua in acelasi stil probabil vom avea un deficit si mai mare iar inflatia o va lua „pe aratura”.
    Tsipras dupa pierderea alegerilor europene a organizat alegeri anticipate care au adus in fruntea guvernului un alt premier, de dreapta care, vrea nu vrea , trebuie sa continue cele incepute de Tsipras alfel poat scoate tare definitiv la „vanzare” , chinezii abia asteapta sa mai achizitioneze parti din infrastructura statului elen si nu numai.
    Negocierile cu UE si banca centrala europeana vor continua asa cum noi credite vor fi puse la dispozitia tarii si nu vad cum si de unde sa fie redusa fiscalitatea, colectarea taxelor si impozitelor fiind mai mult o farsa decat ceva real in statul grec unde evaziunea si privilegiile sunt mai cave ca ca la noi.
    Poate reuseste s-o convinga pe madam Lagarde ca o partie din datorii sa fie sterse, doamna din fruntea bancii centrale fiind cunoscuta pt. metode „neobisnuite” in rezolvarea unor probleme financiare.
    Sustin idea ca PSD/ALDE trebuie sa ramana la butoane pana isi termina mandatul, pretul politic care va trebui sa-l deconteze sa fie cat mai mare astfel incat romanii se se lecuiasca pentru o perioada cat mai lunga de acest experiment care dureaza de 30 de ani.
    Ca va urma ? eventualul nou guvern format din PNL/USR/Plus avand de rezolvat probleme imense si nu sunt convins va vor putea renunta la jocul politic in favoarea unei politici economico/fiscale pe masura care va putea redresa tara, vezi guvernarea Boc si masurile de austeritate iar PSD-ul sa renasca din propria cenusa.

    • BCE nu acordă credite țărilor UE, nici nu preia datoriile acestora. BCE este unul dintre gonacii care duc datornicii în bătaia puștilor „piețelor financiare”. BCE împrumută băncile private cu 2%, iar acestea împrumută statele cu până la 18%. Capisci?
      Tsipras n-a avut nici o marjă de manevră în negocierile cu UE: accepta sau pleca. Sub privirile îngăduitoare și compătimitoare ale unui „marxist” portughez, azi chairman la Goldman-Sachs International și Member of the Bilderberg Meetings Steering Committee since 2014. Acum că la BCE a venit o șulfă mondialistă ca Mme Lagarde, iar în Grecia a venit la putere un fiu de jupân, lucrurile s-au așezat, ca de la pește mare la pește mic. Nu știu cât are starea de fapt de-a face cu stânga și dreapta, cu marxismul, dar vorba cuiva: pentru ca un șef de gang să fie respectat, periodic trebuie să-l ia pe unul mai slab (de preferință) de gât și să-l dea cu capul de pereți. Așa se menține ordinea liberală. Și se pun la lucru „puturoșii” de greci.
      De fiecare dată mă miră atitudinea contributorilor și comentatorilor lor față de Marx (pentru că la scrierile lui am dubii c-ar fi ajuns și le-ar fi analizat). Când auziți de Marx, procedați automat (era să scriu instinctiv!) ca doctorul Van Helsing dintr-un celebru film și care-avea o vorbă când i se părea lui că are de-a face cu un bolnav: „Faceți-i o clismă!”.
      Este ca și când o bandă de pisici se pișă ritualic pe gardul de după care le-a lătrat mulți ani dulăul cartierului, dușmanul lor cel mai mare, însă mort de mulți ani. Multe nu l-au prins în viață, dar așa se face. Și dacă întâlnesc vreun patruped potrivnic lor, îl desemnează cu particula neo-. Theodor Adorno e neomarxist (deși a anticipat magistral barbaria adusă de industriile culturale!), Stiglitz e neomarxist, până și Teodorovici, am descoperit recent, este acuzat c-ar fi marxist (deci c-ar fi consacrat timp cititului și nu aranjării frezei!). Nu știu ce-i Rifkin, cu economia lui colaborativă, ori Harari, care-i homosexual, deci suspect de anarhism LGBT, deci de marxism, deci de neomarxism, probabil.
      Este una dintre cele mai „avansate” trăsături ale servituții voluntare: nu numai să accepți servitutea, dar, dominat fiind, să sari la gâtul altui dominat care pune (fie și în teorie) la îndoială ordinea de la un moment dat. Ca-n bancul cu oltenii din iad care fierbeau în cazan fără a mai fi nevoie de un drac supraveghetor. Pentru că funcționau ca un sistem autoregulator, în care egoismele indivizilor convergeau spre binele și stabilitatea generală. Caricaturizând, desigur.
      Vă atașez un link cu o conferință despre [nomine odiosa] a unui tip care numai de stânga nu e:
      https://www.youtube.com/watch?v=nBkTPJeetL4&list=OLAK5uy_nWv6VOfstqMpufJmoYkUIMv-vP7c4nnPk. Tocați-l! Eu merg să plimb câinele.

      • „mă miră atitudinea contributorilor și comentatorilor lor față de Marx (pentru că la scrierile lui am dubii c-ar fi ajuns și le-ar fi analizat) […] Eu merg să plimb câinele.”

        După cum ne arată experiența, “reacția ritualică” nu este doar a pisicilor, ci și a cățelușilor din partea cealaltă a gardului din ograda socialistă, care “dacă întâlnesc vreun patruped potrivnic lor îl desemnează” ca nazist. Desigur, pot exista indoieli că toți cei care au auzit de național-socialism au citit și “Übermensch”, să zicem, dar cred că putem accepta faptul că obiceiul “pișatului pe gard” durează cel puțin de câteva secole în cultura universală, iar atribuirea termenului “nazist” pentru cei care au opinii diferite, de cel puțin câteva decenii. Și trebuie spus că javrele aflate de aceeași parte a gardului cu “dulăul cartierului” fac pe gard o treabă mult mai temeinică decât pisicile aflate de partea cealaltă.

        După cum se observă în spațiul acestei platforme, opinia majoritară este că nu-i un obicei frumos. Dar, pentru observatori este greu de înțeles plăcerea perversă a celor care se opresc din drum și din treabă pentru a privi cu interes la o “bandă de pisici care se pișă pe un gard”. Ori atitudinea celor care își plimbă câinele mai mult prin curtea proprie, de teamă să nu dea ochii cu “dulăul cartierului”. Pentru că în lumea acestor animale locul dulăului mort nu rămîne gol mult timp, ci este ocupat de următoarea javră din ierarhie, care aspiră la statutul de dulău.

      • De fiecare dată mă miră atitudinea contributorilor și comentatorilor lor față de Marx (pentru că la scrierile lui am dubii c-ar fi ajuns și le-ar fi analizat).

        Sa-i reprosezi – cu arogantza si obraznicia tipice celor din tribul tau – unui roman (sau unui bulgar, polonez, rus, maghiar, ceh, slovac etc.) care a supravietuit iadului comunist instaurat cu tancurile sovietice si cu banii tribului de care ziceam mai sus, cel care a finantat loviturile de stat, teroarea bolshevika si genocidul crestinilor din Estul Europei si din Rusia, un macel fara termen de comparatie in istorie, ca nu a citit Marx e o obraznicie de internet din categoria „adding insult to injury”, o „idee de lucru” care l-ar fi facut invidios pe un propagandist marunt, prin comparatie, ca Goebbels.

        Bravo!

        Vă atașez un link cu o conferință despre [nomine odiosa] a unui tip care numai de stânga nu e

        Sigur ca nu e. Daca el zice ca e SECULAR UMANIST, apoi e clar ca n-are cum fi bolshevik.

        Pe cind un link in care publicul cititor sa o poata asculta si admira (cit timp iti plimbi tu potaia) pe Agnes Heller, sa zicem, o alta UMANISTA-de-sta-pisicul-in-coada?

        Eu zic ca, daca esti atit de priceput, sa faci bine si sa-ti publici numele si numarul de telefon pe Contributors, poate vor dori unii sa te sune si sa te felicite.

      • Prefer ordinea liberala oicarui alt experimet iar noul premier va avea destule de negociat cu BCE care poate influneta substantial creditarea grecilor, rolul lui Lagarde fiind in primul rand unul politic dar asta e alta poveste, moneda euro mai devreme sau mai tarziu va fi adoptata de toate statele din UE.
        Capitalismul liberal nu mai este supus doctrinelor politice, nu intereseaza nici stanga si nici dreapta , aceste concepte sunt artificiale, sunt niste fantezii care nu au nimic in comun cu realitateta, discutia cel putin in occident nemaifiind bazata pe acesti termeni doctrinari, astazi vorbim de globailzare, comert liber si piata comuna.

  11. Va contrazic argumentul cum ca Tsipras ar fi convocat alegerile anticipate in urma infrangerii la europarlamentare. Motivul pentru care a renuntat la guvernare este pentru ca alegerile parlamentare oricum se apropiau, in toamna daca nu ma-nsel. Pe cand in Romania mai e un an jumate pana la alegerile parlamentare. Mai e mult de acaparat din ciolan intr-un an jumatate decat in 4-5 luni.

  12. Tsipras a scos totusi tara din groapa in care se afla (groapa in care nu el a bagat-o) cu pretul unor masuri nepopulare impuse insa de UE si sigur ca a platit pentru asta.

  13. „primul lucru cu care vine par să fie nişte populare reduceri de impozite…”

    După măsurile de reechilibrare a economiei, scăderea unor impozite ar putea constitui un impuls necesar pentru dezvoltare.

    Doar că Syriza, cu 31,4%, mai că aș spune că nu a pierdut alegerile. Nu se află pe primul loc și nu oferă candidatul pentru șefia guvernului, dar aproape o treime din voturi?! Ce partid are în România peste 30% din preferințele cetățenilor?! Și asta după politicile nepopulare amintite în textul articolului…

    • Cred că majoritatea stângiștilor greci a remarcat că, dincolo de retorica de la început, când împreună cu un băiat din Tg Jiu își făcea poze la Soci , Tsipras a cam făcut ce a fost necesar. ( și cred că și grecul de rând reacționează bine la asta, chiar dacă strâmbă din nas… La fel cred dealtfel și despre românul de rând) Din câte văd, PASOK s-a cam dus la vale, deci pesupun că socialiștii s-au orientat către el. Pentru mine, faptul că grecii au votat liberalii arată ce ziceți dvs, că simt că au cam depășit perioada de austeritate și e nevoie de un pic de relaxare pentru reluarea economică. Populația e mai inteligentă decât credem noi de obicei, și sigur decât majoritatea liderilor politici :)

  14. Pentru majoritatea popoarelor o lectie cum au servit grecii inseamna ceva. Adica invata ca nu exista solutii pentru orice, trebuie sa te intinzi cam cat ti-e plapuma. Romanii in schimb nu au invatat nimic din criza economico-sociala din 2008-2012, ceea ce le-a ramas lor drept „asa nu” au fost reglajele obligatorii facute de Basescu-Boc prin strangerea curelei bugetare. Faptul ca acuza si acum guvernarea lui Boc (in parte pe buna dreptate, datorita furturilor neobrazate gen ANMRP, Udrea-Cocos etc.) in loc sa arate cu degetul spre Tariceanu-PSD care ne-au bagat in acel rahat cu buna stiinta, arata lipsa unui minim de cultura economica la marea majoritate a votantilor. Grecii au avut noroc cu un Tsipras care din baiat de cartier s-a transformat intr-un lider responsabil, pe cand romanii au in frunte de zeci de ani numai panarame si iresponsabili indiferent de partidul care e la guvernare. Singura concluzie: Elada poate produce si rebuturi si lideri cu scaun la cap, pe cand Romania e axata doar pe rebuturi, hoti si dezaxati.

  15. Doua chestiuni de principiu, una legata de alegeri si cealalta legata de promisiuni mi se par contradictorii facand abstractie de situatia particulara de la noi care ar fi bine sa fie transata cat mai repede pana nu se creeaza probleme mai multe si mai greu de remediat.
    Daca castigi alegerile nationale dar le pierzi pe cele europarlamentare zice-se ca nu mai ai legitimitate morala si trebuie organizate anticipate. Practic ca sa duci un mandat pana la capat trebuie sa le castigi pe ambele. Pe de alta parte daca castigi europarlamentarele dar pierzi nationalele si nu se fac alegeri europarlamentare anticipate. Ce legitimitate morala mai au europarlamentarii respectivi? Partidul lui Macron nu a castigat alegerile europarlamentare. Ar trebui sa isi dea demisia? Daca asta a fost o promisiune a grecului, atunci da, e de apreciat. Pe de alta parte acelasi grec se batea cu pumnii in piept ca nu va risca ca grecii sa saraceasca facand ceea ce le cer creditorii, ca el se va lupta cu acestia. Grecii l-au votat dar pana la urma nu a realizat mare lucru in plus fata de alt prim ministru in situatia data. Practic a incalcat unele dintre cele mai importante promisiuni.

    • thks
      Desi dupa cum observi, jumate din comentarii tot ciomageli simbolice stanga-dreapta sunt, cu 0% interes pentru ce se intampla de fapt in Grecia, desi exact asta criticam in start.

  16. Am parcurs articolul la ceva zile dupa ce a fost postat si mi-a tot dat tarcoale ideea asta legata de politicianul Tsipras, omul care a venit la putere pe fondul crizei economice de acum zece ani si a guvernat Grecia intr-o foarte dificila perioada de ajustare economica, care a incercat – cred eu – mult mai greu decat pe romani pe cetatenii Greciei.
    Si plec cumva de la faptul ca, dupa ce formatiunea politica pe care o conduce a pierdut alegerile europarlamentare, Tsipras a convocat anticipate. Este un gest de responsabilitate si civilitate in politica serioasa, desigur, dar si o dovada de maturitate si intelepciune.
    Dupa atatia ani grei la guvernare, Tsipras a profitat cumva de prima ocazie care nu bate la ochi pentru a se retrage putin, pentru a reconceptualiza, pentru a se intari in opozitie.
    Sincer – si asta voiam de fapt sa spun – cumva cred ca Tsipras este de fapt cel care a castigat anticipatele. Cu conditia ca si colegii sai din Syriza sa inteleaga bine acest lucru, sa-l accepte si sa-l metabolizeze cu folos.

  17. Scria cineva ca Grecia are, spre deosebire de Romania, un prim-ministru scolit la Harvard si Stanford, descendent al unei familii politice traditionale din Grecia, ale carei radacini merg pana la Eleftherios Venizelos, om politic grec cu mari contributii la edificarea statului elen, dupa obtinerea independentei.
    Asadar, mergand pe analogia autorului, as spune ca PNL a castigat alegerile in Grecia, dar un fel de PNL al Bratienilor, nu al lui Orban si Falca. O diferenta semnificativa, zic eu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro