Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Helsinki – un summit câștigător sau o numărătoare inversă pentru Trump?

Silviu Nate iulie 18, 2018 Analize, Global / Europa
54 comentarii 6,693 Vizualizari

Preocuparea președintelui Donald Trump de a contesta establishment-ul politic de la Washington și vechile aranjamente de politică externă din SUA este deja bine documentată. La fel de cunoscută este dorința acestuia de a schimba cursul relațiilor dintre SUA și Rusia, în consecință, întâlnirea cu președintele Vladimir Putin la Helsinki pe 16 iulie nu ar fi trebuit să fie o surpriză globală.

Totuși, pregătirea Summit-ului Trump-Putin s-a produs în mare viteză, în ciuda unei opoziții interne, venită dinspre ambele tabere politice, democrată și republicană, și a dezaprobării continue a comunității de informații americane. Demersul contribuie, indirect și în mod inevitabil, la legitimarea unor acțiuni de politică externă și regională, pentru care Rusia este condamnată moral și sancționată economic de majoritatea statelor democratice.

Întâlnirea lui Putin cu președintele american, imediat după summit-ul NATO de la Bruxelles, îi atrage acestuia un capital geopolitic de imagine. Cu toate că nimeni nu se așteaptă la schimbări majore în ceea ce privește regimul sancțiunilor la adresa Moscovei, Rusia a perceput această întâlnire ca pe o recunoaștere a statutului său de mare putere prin faptul că SUA ar putea acorda atenție intereselor sale.

Trump și Putin, între nivelarea conceptelor de politica externă și frustrare istorică

Dorința lui Trump de a aprofunda în această manieră relațiile cu Rusia este fără precedent și greu de digerat. De la sfârșitul Războiului Rece, fiecare președinte american și rus au încercat în mod similar să dezvolte o relație bilaterală și personală de cooperare, însă fiecare încercare a culminat printr-o dezamăgire amară, lăsând relațiile dintre SUA și Rusia într-o formă mai gravă.

Nu este clar în ce măsură Donald Trump înțelege nevoia de profunzime a actului său, însă astăzi nu este necesară doar o altă strângere de mână simbolică sau un angajament de a depăși vechile diferențe, ci mai degrabă o analiză la rece asupra cauzelor profunde ce au determinat crizele succesive în relațiile dintre SUA și Rusia, precum și o înțelegere mai articulată a motivelor care au compus marile dezacorduri ce au persistat de-a lungul timpului. Un dialog coerent presupune înțelegerea valorilor pe care se așază la nivel societal și politic puterile și instituțiile lumii în parte, aspect la care Donald Trump este restanțier, dovadă fiind „drama politică” generată la Bruxelles, în cadrul Summit-ului NATO. Analiștii sunt sceptici că episodul Helsinki ar putea intra în categoria abordărilor de profunzime, însă este posibil ca cei doi președinți să lanseze un dialog foarte necesar cu privire la starea reală a relației SUA-Rusia.

În centrul conflictului de lungă durată dintre Rusia și Statele Unite se află un dezacord cu privire la modul în care se desfășoară afacerile externe. Până în timpul mandatului Trump, Statele Unite au susținut în mod tradițional, chiar dacă nu au respectat întotdeauna, ordinea liberală internațională, inclusiv liberalismul politic, liberalismul economic și liberalismul în relațiile internaționale; promovând activ valorile liberale dincolo de frontierele sale. Rusia a aderat la o conceptualizare realistă, subliniind importanța intereselor naționale și mai puțin a valorilor liberale, prin menținerea frontului strategic, în special în acele domenii vitale care i-ar putea afecta interesele.

Acest dezacord fundamental nu a fost rezolvat sau clarificat pe parcursul întregului istoric al relației bilaterale după Războiul Rece. Cu toate că Donald Trump vede ordinea liberală internațională ca fiind fundamental dăunătoare vitalității politice și economice a Statelor Unite, el învață ca un elev silitor că existența ei continuă are un recul puternic și este greu de dezmembrat peste noapte, dar nici posibilă dorită poziției majoritare în societatea americană.

Care sunt mizele și opțiunile în relația SUA-Rusia?

Încercările succesive de îmbunătățire a relațiilor dintre SUA și Rusia au avut de multe ori o defecțiune structurală semnificativă, reflectând diferențe importante între elaborarea politicilor din SUA și Rusia. Abordarea americană în raport cu Rusia favorizează de obicei pași mici și inițiative precaute care pornesc din interiorul sistemului de securitate și apărare națională, încercând să promoveze înțelegeri sau acorduri pe problematici și nișe restrânse. În cazul unui posibil progres bilateral, acesta poate servi ca o punte de oportunitate pentru extinderea dialogului și avansarea unei agende mai largi; respectiv, o agendă strategică larg orientată către SUA, va atrage iminent un rezultat prezidențial satisfăcător.

Pe baza declarațiilor oficiale, agenda Summit-ului Trump-Putin s-a sprijinit pe câteva perspective globale cheie:

  • în Orientul Mijlociu era de așteptat ca Trump să propună Rusiei cooperarea cu SUA și Israel pentru a înlătura forțele iraniene din Siria, însă parcursul istoric al Rusiei și interesul său în regiune acordă șanse minime ca un astfel de acord să se fi produs;
  • Speranțele în Europa s-au îndreptat către oportunitatea summit-ului de a găsi o formulă pentru un acord de pace în Siria, iar în ceea ce privește Iranul, Trump să nu anuleze apoteotic acordul nuclear;
  • Iran este al treilea cel mai mare furnizor energetic pentru India, iar abilitatea lui Putin de a-l determina ușor pe Trump să facă anumite concesii cu privire la Iran, ar conta semnificativ din punct de vedere economic pentru India, cu toate că oficialii de la New Delhi nu păreau să parieze pe succesul lui Putin;
  • China este identificată de Statele Unite ca fiind cel mai mare competitor strategic pe termen lung. Dacă relațiile SUA-Rusia capătă dinamism, în timp ce relațiile SUA-China continuă să se răcească, Beijingul are motive reale de a se teme că va trebui să suporte greutatea luptei împotriva puterii globale a SUA;
  • Coreea de Nord – Trump ar putea miza pe o basculare dinspre China către Rusia pentru a identifica un mediator cheie și a gestiona cu succes denuclearizarea Peninsulei Coreene;
  • Numeroasele declarații, relativ recente, ale lui Trump la adresa Rusiei și implicit la adresa lui Putin nu lasă nici o urmă de îndoială că este deschis să metamorfozeze climatul regional pe tipar rusesc în subiectul fierbinte privind anexarea Crimeii și războaiele din estul Ucrainei. Însă aici ne confruntăm cu o mare dilemă, niciunul dintre cei doi lideri nu au făcut referiri majore, în cadrul conferinței de presă, la problema Ucrainei;
  • ghimpele din agenda bilaterală și dorința lui Trump de a elimina suspiciunile privind amestecul Rusiei în alegerile din SUA îl împing pe președintele de la Casa Albă să afișeze un interes direct în aplanarea scandalul de acasă, evitând astfel o erodare extrem de nocivă a imaginii sale în plan politic și mediatic.

Perspective privind noua arhitectură de interese SUA – Rusia

Declarațiile de presă susținute în urma Summit-ului de la Helsinki, scot în evidență următoarele concluzii:

  • demersuri pentru pace în Siria Rusia consideră Siria ca fiind succesul substanțial al întâlnirii prin iterarea intenției de a instaura pacea și reconcilierea în această țară, drept un prim exemplu de succes în cooperarea dintre Rusia și Statele Unite, care aparent pot prelua conducerea pe această temă pentru a depăși criza umanitară și pentru a facilita reîntoarcerea acasă a refugiaților sirieni din Turcia, Liban, Iordania, etc. Putin consideră că pentru a realiza acest nivel de cooperare de succes în Siria, „avem toate componentele necesare”, SUA și Rusia având un balon de fotbal pe propriul lor teren în Siria;
  • concesii din partea lui Trump pentru Iran – Putin amintește că datorită acordului nuclear, Iranul a devenit țara cea mai controlată din lume și asigură efectiv caracterul exclusiv pașnic al programului nuclear iranian, consolidând regimul de neproliferare. Rusia va continua la nivel regional formatul de lucru cu Turcia și Iran, aspect care indică concesiile lui Trump asupra Iranului în ceea ce privește prezența militară în Siria a Iranului și o libertate de acțiune economică condiționată în limitele sancțiunilor stipulate de acordul nuclear;
  • Israelul este pus la adăpost prin garanțiile oferite de Putin și Trump – după succesul înregistrat de înlăturarea rețelelor teroriste din sud-vestul Siriei, Rusia propune ca Sudul să fie adus la deplină conformitate cu Tratatul din 1974 privind separarea forțelor Israelului și a Siriei. Acest demers ar avea un rol stabilizator pe Înălțimile Golan și va aduce o relație mai pașnică între Siria și Israel, asigurând totodată securitatea statului Israel;
  • SUA și Rusia se susțin reciproc pentru denuclearizarea Coreei de Nord, cei doi oameni de stat au lăsat să se înțeleagă că și-au luat un angajament pentru a pune capăt acestei probleme și vor folosi cadrul ONU pentru a controla procesul de denuclearizare;
  • se întrevăd perspective către o hegemonie energetică în Europa, proiectată de Rusia și SUA, atât în ceea ce privește arhitectura rutelor de transport cât și piața energetică. SUA și Rusia declară la unison dorința de a identifica formule de complementaritate pentru reglementarea piețelor internaționale de energie dar și pentru a controla evoluția prețului de carburanți la nivel global. În ceea ce privește culoarul energetic Nord Stream 2, Putin îl reasigură pe Trump că Rusia va menține tranzitul de gaze naturale prin Ucraina;
  • la Helsinki, Rusia câștigă o influență sporită în Marea Neagră – cu privire la Crimeea, Putin confirmă faptul că Trump s-ar fi aflat pe o poziție diferită, însă precizează că regiunea își va defini noul statut în urma unui referendum, respectând Carta ONU și legislația internațională, aspect la care Donald Trump închide ochii și sfidează implicit Declarația NATO din 11 iulie și pozițiile UE care condamnă anexarea Crimeii;
  • Trump obține „garanția” lui Putin pentru neamestecul Rusiei în campania electorală americană din 2016. Donald Trump precizează în urma summit-ului că l-ar fi chestionat pe liderul de la Kremlin cu privire la interferența rusească în alegerile prezidențiale din 2016 ale SUA, iar Putin ar fi negat. Trump sugera ieri într-o postare pe Twitter că tinde să-i confere încredere președintelui Putin și să nu ia în seamă presiunile sau argumentele șefilor serviciilor de informații americane, justificând în cadrul conferinței de presă la Helsinki: „Trad.: Am mare încredere în oamenii mei de informații, dar vă voi spune că președintele Putin a fost extrem de puternic și convingător în negarea sa astăzi, și ceea ce a făcut reprezintă un gest remarcabil. / I have great confidence in my intelligence people but I will tell you that President Putin was extremely strong and powerful in his denial today and what he did is an incredible offer.”; asta, doar la câteva zile după ce un mare juriu din SUA a acuzat 12 agenți de informații ruși cu privire la amestec în alegerile electorale.

Câștigători și perdanți în urma Summit-ului de la Helsinki

Rusia punctează la toate capitolele, în timp ce Trump are o miză parțială, planând asupra lui suspiciunile de a obține la schimb garanția declarativă a lui Putin pentru neamestecul Rusiei în procesul electoral american. Misiunea grea pentru Trump abia acum începe, la întoarcerea acasă, va prefera să scrie mai des pe Twitter, din Air Force One, decât să confrunte realitățile de la nivelul solului ce vor fi avansate de establishment-ul american.

Summit-ul de la Helsinki a stârnit reacții virulente la adresa lui Trump, venite din partea înalților oficiali americani:

  • Senatorul John McCain, președinte al Comitetului pentru Serviciile Armate ale Senatului American: „conferința de presă de la Helsinki este una dintre cele mai rușinoase interpretări ale unui președinte american din istorie”;
  • Paul Ryan, purtătorul de cuvânt al Camerei Reprezentanților, a afirmat după Summit-ul de la Helsinki: „Președintele trebuie să aprecieze faptul că Rusia nu este aliatul nostru”;
  • Senatorul de Virginia, Mark Warner, președinte al Comitetului de Securitate al Senatului: „pentru ca președintele să se alăture lui Putin peste propriii săi oficiali de informații și sa dea vina pe Statele Unite pentru atacul Rusiei asupra democrației noastre este o mare rușine”.

Republicanii lui Trump s-au întrebat, la rândul lor, cu voce tare dacă Rusia deține vreun fel de informație compromițătoare despre Trump care i-ar permite lui Putin să controleze relația. Putin a respins ideea în timpul conferinței de presă, deși nu a negat-o în mod explicit.

În planul înțelegerilor bilaterale, Trump obține însă câteva promisiuni în ceea ce privește continuarea ofensivei economice, cu scopul probabil de a contrabalansa China și de a-și asigura piața energetică de desfacere în Europa; sprijinul Rusiei în dosarul „Coreea de Nord” și o implicare în tandem pentru Siria și Orientul Mijlociu.

Concluziile agendei ridică întrebarea dacă cei doi vor găsi continuitate pe termen lung în angajamentul lor de principiu, de a fi parte dintr-un nou război economic declanșat de Trump cu puțin timp în urmă. Cocktailul rusesc format dintr-o criză internă de proporții și putere tradițională de infiltrare subversivă, oferă un nou format de nerefuzat și de nesperat în fața cadourilor oferite de Trump, cu foarte multă generozitate.

Ocolirea discuțiilor cu privire la respectarea drepturilor omului, reducerea arsenalelor nucleare proprii, încălcarea dreptului suveran al popoarelor, reprezintă atât pentru Putin, cât și pentru Trump, parte a unui compromis de nivelare a politicii externe care nu se regăsește în substratul valorilor pe care s-a fondat și construit națiunea americană.

Într-un tablou mai mare, europenilor le revine rolul ingrat de a demonstra maturitate și capacitate de mediere, de a asigura, uneori prin compromisuri, mult dorita coeziune în cadrul NATO și UE. Nici Marii Britanii nu-i este avantajoasă această potențială reconfigurare de putere, trimițând la aspecte dilematice de reconsiderare a Brexit-ului, mai ales într-un scenariu care ar supune RP Chineză la o spirală a izolării economice globale forțate. Se pare că orgoliul lui Donald Trump are afectul de a diminua orgoliile, de altfel mult mai mici, ale europenilor în găsirea unor formule de compromis. Riscul major este ca relația europenilor cu administrația Trump să devină și mai complicată de spiritul rebel al acestuia, căpătând o valoare impredictibilă, nefiind prima dată când președintele american este caracterizat de inconsecvență politică, unde adesea suma declarațiilor sale nu reflectă sau nu urmează cursul acțiunilor sale.

Concluzii pentru România

  • ignoranța lui Trump față de accesul ireversibil al Rusiei la Marea Neagră, impune pentru România, UE și NATO, un format de cooperare accentuată cu vecinătatea estică și la nivelul aliaților;
  • România are oportunitatea de a explora oportunitățile din domeniul energetic, atât pentru exploatare în bazinul Mării Negre, cât și pentru rute și destinații, prin adaptarea cadrului legislativ, prin discuții și consultări cu UE și SUA. Încurajarea investițiilor occidentale, reprezintă și o preocupare externă pe termen lung pentru securizarea lor;
  • „drama politică” a lui Donald Trump din cadrul Summit-ului NATO de la Bruxelles a deturnat agenda întâlnirilor, rămânând incomplet discutată. România are șansa să recupereze vidul rămas în agenda NATO prin angrenarea mecanismelor inter-ministeriale pentru întărirea capacităților de apărare regională. Astfel, se impune promovată asigurarea permanentă a forțelor aliate navale prin rotație în Marea Neagră;
  • la nivel regional este importantă susținerea în continuare a înființării unui Centru de Excelență NATO pe Securitatea Mării Negre în Georgia;
  • România poate să dinamizeze dialogul cu miniștrii de finanțe ai statelor aliate pentru a armoniza investiții și proiecte în sectorul de apărare;
  • în contextul președinției Consiliului UE și a summit-ului EU de la Sibiu de anul viitor, România are oportunitatea de a calibra o agendă regională coerentă care să securizeze militar și economic regiunea din care face parte.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "54 comments" on this Article:

  1. Karl spune:

    Nu conteza ifosele, manierele si egoul lui Trump.
    Conteaza ce face SUA si NATO, care sunt interesate de locul pe care il are Romania pe harta mai mult decat orice putere occidentala in ultimii 2000 de ani.
    UE si Sibiul sunt in mana nemtilor, care depind de rusi. Dar expertiza in onguri nu ajuta la contactul cu realitatea.

  2. generaLi tati spune:

    Economia rusa NU se poate compara DECAT cu cea a Frantei sau UK, nici macar cu cea germana, daramite cu cea CHINEZA ori americana!
    (iar comparand-o e o economie primitiva la toate capitolele)
    Probabil Putin are un ASS in maneca in relatia lui cu Trump – sau respectivul vrea sa obtina ceva in legatura cu Siria-israel, nu Cu Coreea de north.
    Meciurile pe care adm Trump le va juca sunt insa cu China si cu UE (daca UE intra in joc si se prezinta pe teren ca adversara!

    • Andrei Petre spune:

      Econimia rusa nu se poate compara cu cele ale Frantei sau UK din mai multe motive:

      1. PIB-ul total al Rusiei este de 1.579 trilioane $, in timp ce Franta are un PIB total de 2.583 trilioane $, iar UK unul de 2.624 trilioane $.
      2. PIB-ul per capita in cazul Rusiei e de 10,608 $ (mai putin ca in cazul Romaniei – 12.575 $), in timp ce in Franta este de 39,869 $ iar in UK de 39,735 $. Ca o paranteza, Franta si UK sunt aproape de Germania, unde valoare este de 44,550 $.
      3. Economiile celor doua tari vest europene nu se bazeaza doar pe vanzarea de materii prime, gaze si combustibili, ca in cazul Rusiei.
      4. Salariul mediu din Franta si UK e de 5 ori mai mare ca-n Rusia, salariile celor doua tari vest europene fiind comparabile cu cele din Germania. Rusia are salariul mediu comparabil cu Romania si e sub salariul minim din Grecia!

      P.S.1 Economia chineza e umflata si e mare per total, insa majoritatea chinezilor sunt sub si foarte putin deasupra pragului saraciei. Si PIB-ul per capita in cazul Chinet e tot mai mic ca la noi: 10,087 $
      P.S. 2 Rusia are un PIB total comparabil cu cele al Olandei, Belgiei si Luxemburgului la un loc. Tari care au o populatie totala de 5 ori mai mica ca cea a Rusiei.

    • PIBU-i mic, dar doru-i mare spune:

      Motto:
      “Tunu-i mic, dar doru-i mare.” — Balada Shogunului – Ioan Gyuri Pascu
      https://youtu.be/tbg3iXSkFiI?t=2m35s

      PIB-ul e un indicator cu relevanta discutabila si limitata. Israelul, de exemplu, il are pe cel nominal de 4 ori mai mic decit al Rusiei, dar e o putere regionala. Luxembourg, Macau, Liechtenstein, Bermuda, Monaco si Islanda au PIB-ul per capita urias, fac de rusine toate marile puteri economice ale lumii, dar sint state minuscule si absolut irelevante economic sau militar.

      Presedintele SUA abordeaza discutiile cu diversi sefi de state pe planuri diferite, de la caz la caz.

      Cu presedintele Rusiei nu are de ce sa discute chestiuni legate de PIB. Cu presedintele Rusiei discuta:
      - despre inarmarea/dezarmarea nucleara, cele doua state fiind singurele posesoare ale triadei nucleare; chiar daca China si India intra si ele in club, capacitatile lor sint inferioare celor doua mari puteri,
      - despre Siria, despre Coreea de Nord, expansiunea NATO, Ucraina etc..
      - despre interesele companiilor energetice americane in exploatarea resurselor de pe teritoriul rusesc
      - despre statia orbitala
      - despre militarizarea spatiului cosmic

      Cu presedintele chinez sau cu sefii UE discuta mai ales chestiuni comerciale.

      Cu dictatorul nord-coreean a discutat conditiile capitularii acestuia, care sa fie insa ambalata mediatic in asa fel incit sa le apara supusilor acestuia ca o pace intre egali, intre doua mari puteri nucleare pline de respect reciproc.

      Cu presedintele polonez discuta despre hotarirea polonezilor de a nu mai cadea inca o data victima vecinilor de la Est si de la Vest, care se potriveste perfect cu interesul SUA de a avea un cap de pod si un aliat sigur in Polonia.

      Cu cine o fi sef prin Liechtenstein ar putea sa discute despre filatelie, daca Barronul cel mic face o pasiune pentru timbre.

      Iar cu sefii unor state cum ar fi Romania discuta despre vreme, productia de rapitza, cum e sa schimbi fusul orar ca sa vii tocmai pina la Washington ca sa iti faci o poza cu presedintele SUA pentru ca, la sfirsitul celo 15 minute de discutii la nivel inalt in interesul reciproc al celor doua tari si popoare prietene, vizitatorului din strainatate i se ofera ocazia exceptionala de a asista la conferinta de presa in care Trump e intrebat despre orice altceva decit despre impozantul si solemnul sef de stat venit de peste mari si tari si necazurile care l-au adus acolo.

      P.S.
      Intr-un acces de dementza colectiva, toata presa ticalosita americana a sarit sa il sfisie pe “tradatorul” Trump din cauza ca a indraznit sa stea de vorba cu Putin fara permisiunea lucratorilor cu gura de prin televiziuni si fara sa il ia de git si sa il dea cu capul de pereti pe dictatorul cu PIB-ul minuscul.

      Imaginati-va, daca puteti, o lume in care faptul de a nu dori razboi cu o putere nucleara e considerat “tradare”. In halul asta am ajuns.

  3. F. P. spune:

    O analiza cuprinzatoare, a carei profunzime ramane insa dependenta de necunoscutele tete-a-tete-ului de doua ore dintre Trump si Putin. Cred ca numai viitoarele evolutii pe termen scurt vor confirma sau infirma supozitiile de astazi. Spun pe termen scurt pentru ca daca este sa se intample ceva radical sau cel putin sa contureze o noua tendinta cu sanse castigatoare, vom vedea in urmatoarele zile sau saptamani. Agenda globala este in mare intarziere, nu mai are timp de pierdut cu asteptari sine die.

    Deja a doua zi dupa summit, marti, coalitia ruso-siriana a devenit foarte activa in sudul Siriei. A fost deschis un nou front în provincia Quneitra, care este limitrofă liniei de demarcaţie de pe Platoul Golan, ocupat în mare parte de către Israel. Deci analiza a evocat bine ca pacea si reconcilierea in Siria par sa fi fost mizele cele mai negociate si par sa fi intrunit consensul summitului. De asemenea, este buna trimiterea la conceptele de politica externa ale SUA si ale Occidentului in general, care cred ca se afla la originea divergentelor majore cu Rusia (pretextul cu “ingerinta” electorala rusa este o gaselnita foarte proasta, la care SUA trebuie sa renunte, daca vor sa redevina credibile).

    Pe acest aliniament de gandire, al recunoasterii falimentului liberalismului (asa cum sovieticii au recunoscut cu aproape trein decenii in urma falimentul comunismului), cooperarea Trump-Putin mi se pare fireasca si necesara, trebuind sa se bucure de sprijinul global. Primul trebuie sa demoleze vechiul establishment, dezadaptat, consumator de mari resurse si provocator de mari probleme pentru SUA. Al doilea, sa ofere cu solicitudine tot sprijinul. Reactiile de dezaprobare foarte vehemente pe care le vedem in SUA sunt un déjà vu – mi-e teama ca Trump sa nu le cada victima – ele fiind comparabile cu cele ale establishmentului comunist sovietic, carora si Gorbaciov era cat pe-aci sa le cada victima (v. tentativa de puci din 1august 1991).

    Oricat ar fi de suparatoare comparatia actualilor neoliberali americani cu fostii comunisti sovietici, ea este foarte reala. Trump este un vizionar, care incearca sa salveze ce se mai poate salva de pe urma dezastrului lasat de Obama-Hillary. Din acest punct de vedere, cred ca dilemma din titlu este de fapt o conjunctie, summitul a fost castigator si este inceputul numaratorii inverse pentru Trump, care ar putea fi demis sau s-ar putea confrunta cu presiunea de a-si da demisia. Comunism? Liberalism? Cred ca este vorba de aceeasi Marie cu alta palarie.

  4. P.O.P. spune:

    Și ce zic apărătorii post-adevărului american trumpist acum?
    Unii mai duri, anti-Trump, îndrăznesc să pronunțe “înaltă trădare”…
    Aici este, cel mai probabil, deschiderea jocului:
    https://www.cnbc.com/2018/07/13/special-counsel-mueller-charges-12-russian-intelligence-officers-with-.html

  5. euNuke spune:

    In mica lume a analistilor politici Trump este un virus, iar cei afectati sunt incapabili sa inteleaga schimbarile ce se petrec in mintea lor, in perceptia asupra realitatii. In bucla lor ceea ce este evident o marota cu valente patologice a devenit o preocupare cat se poate de normala: e de neconceput pentru ei sa inceapa ziua fara un gand patimas despre blondul cavaler apocaliptic. Apoi, pentru ca virusul determina aceleasi transformari mentale, analistul contagiat izbucneste intotdeauna intr’o criza antitrump cu aerul ca se sacridica pentru omenire, ca imboldul de a analiza la nesfarsit fiecare cuvant plasat de virus in mintea lui este un act salutar, un act indispensabil in actiunea de salvare a lumii. De aceea bucla incepe sa semene cu un cult in care Trump joaca rolul Satanei, iar membrii sectei se lupta sa mobilizeze masele intru constientizarea Marelui Pericol pentru Planeta.

    Din afara insa, se vede o America puternica ce tine prima pagina zi de zi, in pofida si…datorita activitatii febrile a analistilor de a’l demoniza pe Trump. Analistii bigotizati -in mod paradoxal cu cat mai vocali cu atat mai insignifianti- se scufunda intr’un anonimat morbid ce le alimenteaza starea de criza [printr'un bizar complex de inferioritate ce se agraveaza pe masura ce vociferarile se topesc intr'un zumzet ininteligibil]. Miile de guri schimonosite de ura ce repeta ad nauseam aceleasi clisee si fixatii antiamericane compun astazi o caricatura globala a libertatii de exprimare: sindicatul analistilor umflat si revarsat in paginile presei tot mai marunte si intimidate de zbiaratul colectiv al frustrarii si neputintei. Presa de altadata piere pe limba ei, pentru ca a permis resentimentului sa’i umple paginile. Jurnalistii nu mai informeaza si nu mai simt ca ar avea datoria de a informa cetatenii pentru ca au fost contaminati de marotele analismului politic [plus ale corectitudinii politice, multiculturalismului, globalismului si marxismului cultural], iar astazi prefera sa se cocoate la tribuna si sa dea lectii publicului si marilor oameni politici de ‘democratie’, ‘drept international’, ‘diplomatie’ si o sumedenie de alte domenii unde speculatia si frazeologia pot ascunde lipsa de substanta. Pentru ca publicul nu mai da 2 bani pe viermuiala asta de analize, sindicalistii verbalisti se afla intr’o continua si apriga competitie pentru favorurile [contractele si granturile] unor politruci si mecena internationali dornici sa’si asigure un aparat de propaganda care sa le slujeasca interesele. Micii mercenari ai scrisului traiesc insa vremuri grele, caci internetul e plin de trolli disperati sa’si ofere serviciile oricui plateste un cent in plus. Si nu vorbesc de penibila fabricuta de trolli ai lui Putin, ci de ditamai uzinele ce produc anual zeci de mii de trolli pe banda rulanta in toata Europa, uzine cunoscute sub numele de Facultati si Colegii; sunt zeci de mii de absolventi in domenii ‘umaniste’ nascocite peste noapte, de ‘masterizati’ in ‘stiinte’ ce nici nu existau in urma cu 30 de ani; toti acesti juni nelinistiti nu au nicio sansa pe piata libera a muncii, asa ca, dispunind de atata timp liber, au ajuns sa’i numere zilele, orele si minutele lui Trump, plus pronosticuri si pariuri. Din cazarmile gandirii de cult se aude un nou mars glorios: AMR X zile! Iar asta nu’i decat un alt semn al oboselii, al epuizarii nervoase, caci a sta cu un trump pe creieri toata ziulica nu poate fi placut si nici usor.

    • Gabriel Deliu spune:

      Beţie de cuvinte.

    • Hantzy spune:

      “stiinte’ ce nici nu existau in urma cu 30 de ani”

      Acum 30 de ani nu exista nici aer condiționat pe tractor. Nu mai vorbesc de GPS, de ABS, de DCS, de BC sau de ABR. Și toate astea sug și seacă motorul de căluții săi putere, gândiți doar pentru plug și disc. Dar uite că unii s-au reprofilat și fac viața mai suportabila tractoristului, ce-si începea ziua până nu demult sacrificandu-se pentru umanitate. Azi produce pentru sine și le merita!

    • DanielS spune:

      Trump a invitat practic Rusia sa-si aleaga o tara NATO ca tinta militara. Admiratia lui Trump pentru sistemele totalitare nu este un secret pentru nimeni. Simpatia grupurilor extremiste fata de Trump nu este intamplatoare si mai ales, este reciproca.

      Placerea lui Trump de a ataca NATO, UE, America liberala, libertatile omenesti, etc. toate astea fac parte dintr-o pornire primitiva foarte patimasa. Nu-i vorba doar de Trump, ci de toti admiratorii sai. Toti oamenii astia se invart in jurul dorintei de a demonstra practic ca absenta ratiunii este superioara ratiunii. Toata adunatura asta pestilentiala, vrea sa ne demonstreze ca orice moralitate, principiu, lege, regula sau cuvant, toate astea impreuna si separat, sunt egale cu zero. Nu au nici o valoare.

      Regimul Trump si altele asemanatoare, curentul asta global, sinucigas si primitiv e o razbunare a oamenilor impotriva societatii. Este o pedeapsa pe care o meritam oarecum. Sau, altfel spus, este motorul schimbarilor care se vor petrece obligatoriu. Pentru ca organizarea democratiilor noastre a devenit profund retrograda in comparatie cu evolutia tehnologica. Cu siguranta trebuie sa schimbam ceva in sistemul democratic actual, pe care multi oameni din toata lumea il urasc atat de mult.

      Ceea ce vreau sa spun este ca nu-i suficient sa-i combatem pe simpatizantii lui Trump si pe extremisti in general. Asta-i partea logica simpla, pentru ca extremistii in general vor sa demonstreze ca logica si realitatea nu exista. E floare la ureche sa intelegi despre un prost ca e prost. E floare la ureche sa-i combati pe bufoni, sa-i distrugi teoretic. Astia n-au ce sa castige din punct de vedere ideologic, pentru ca nici nu-si doresc sa cistige ceva teoretic.

      Partea grea, cu adevarat dificila, este sa schimbam sistemul si prejudecatile noastre. Nu de extremisti mi-e teama. Astia sigur vor incerca sa raneasca la maxim sistemul actual. Din punctul de vedere al unui viitor pozitiv, extremistii isi fac datoria, distrug repede un sistem care trebuie oricum inlocuit, un sistem anacronic care genereaza tot mai mult extremism, dar pe care noi il aparam, convinsi ca ar fi apogeul democratiei si libertatii. Daca e atat de bun sistemul, de ce genereaza nevoia apriga de razbunare a oamenilor?!

      Ingrijorat sunt mai ales de oamenii normali si prejudecatile noastre. Noi nu ne facem datoria. Nu avem nici un plan sa schimbam democratia parlamentara, politica si votul indirect, etc. Nu incercam nici schimbari simple, nici schimbari ample, convinsi ca problema esentiala este cea a proliferarii extremismului si iliberalismului. Dar curentul asta malefic nu a aparut din senin. Iar noi, oamenii normali, nici macar nu dezbatem inapoierea sistemului parlamentar actual. Nu dezbatem nici votul direct, nici venitul universal, nici statul minimal, nici functia de securitate a statului, nimic. Ne-am facut chip cioplit din democratia parlamentara, ca sa avem la ce ne inchina. Iar extremistii, sustinatorii lui Trump, in prostia lor animalica, ne vor distruge statuile religiei parlamentare. Pe buna dreptate cosmica! Lor, extremistilor, n-am ce sa le cer. Nu vor avea mila. Pentru ca nu exista mila pentru sistemul de stat care nu evolueaza suficient de repede. Ori progresam, ori disparem ca societate globala! Asta-i o lege a evolutiei care ne ucide pe toti, daca nu gasim la timp solutiile.

      • Toti sint inteligenti cu exceptia lui Donald J. Trump spune:

        Ceea ce vreau sa spun este ca nu-i suficient sa-i combatem pe simpatizantii lui Trump si pe extremisti in general. E floare la ureche sa intelegi despre un prost ca e prost. E floare la ureche sa-i combati pe bufoni, sa-i distrugi teoretic.

        Dintr-un articol publicat ieri pe “The American Spectator”:

        “Treaba e foarte simpla. Toti sint inteligenti cu exceptia lui Donald J. Trump. D’aia sint ei toti miliardari si au fost alesi cu totii presedinti ai SUA. Singurul care nu stie ce face e Trump. Singurul care nu stie cum sa negocieze cu Putin e Trump. Anderson Cooper stie cum sa-i facă față lui Putin. Toata trupa de la MSNBC stie. Toti jurnalistii stiu.

        N-au fost ei in stare sa-i facă față lui Matt Lauer de la NBC. N-au fost ei in stare sa-i facă față lui Charlie Rose de la CBS. N-au fost ei in stare sa-i facă față lui Mark Halperin de la NBC. Nici lui Leon Wieseltier de la New Republic, nici lui Jann Wenner de la Rolling Stone, nici lui Michael Oreskes de la NPR, nici celor de la New York Times sau de la Associated Press. Dar pot sa-i facă față lui Putin oricind. Doar Trump e incapabil sa negocieze cu tiranul Putin.

        Va amintiti cei 4 ani cind Anderson Cooper a fost presedintele SUA? Si inainte de asta – cind intreaga echipa editoriala de la Washington Post a fost aleasa, in grup, presedinte al SUA? Va amintiti? Nici eu.

        Aceasta presa degenerata nu a negociat niciodata chestiuni de viata si de moarte. Ei isi inchipuie ca stiu cum sa negociaze, dar, in realitate, habar nu au. Se duc la o facultate, colegii le spun ca sint destepti, iau note mari, obtin o diploma in jurnalism si sint angajati ca analisti. De-acum sint experti, gata sa se ia de Putin si de ayatollahii iranieni la 30 de ani.

        Nu asta e calea spre marea performanta in domeniul negocierilor dure.”

        • DanielS spune:

          Ce vina are presa pentru prostia regimului Trump? Adica poti sa-i reprosezi oricand presei propria prostie. Dar nu are nici o logica sa-i reprosezi presei prostiile regimului Trump! Asta faci tu aici.

          Nu are sens. Fiecaruia i se poate reprosa strict propria prostie, nu prostia altora. Nu presa l-a promovat pe bufon ca POTUS. Ci sustinatorii acestuia, care se gasesc si prin presa. Dar astia nu sunt presa in totalitate.

          Dincolo de asta, sa ceri presei sa negocieze politica internationala, iarasi e ceva cu totul exagerat. Sau sa-ti inchipui ca exista cineva care ar fi putut negocia mai prost cu Putin decat a facut-o Trump??!! Nu exista asa ceva. Nu exista nimeni in lume care sa fi putut negocia mai prost decat Trump. Arata-mi o singura persoana, sanatoasa sau bolnava mintal, care ii este inferioara lui Trump! Daca-mi arati asa ceva, abia atunci te cred.

          • Limba romana e complexa... spune:

            … si are multe aspecte.

            Ce vina are presa pentru prostia regimului Trump? Adica poti sa-i reprosezi oricand presei propria prostie. Dar nu are nici o logica sa-i reprosezi presei prostiile regimului Trump! Asta faci tu aici.

            Asta ai inteles tu.

            Din pacate nu am cum sa te ajut fiindca nu am timp sa-ti traduc din romana intr-o romana de scoala primara ceea ce am scris mai sus.

          • Dan_Bruma spune:

            Ma mira ca nu intelegi ca esti bagat in aceeasi galeata cu presa.

      • PAFI spune:

        @DanielS
        Trump-ismul isi trage seva din greselile liberalismului. Orice regim va merge pana la limita de incompetenta, daca nu are o opozitie serioasa (ca sa extindem aceasta observatie valabila la nivelul persoanelor), iar opozitia conservatoare (republicanii) nu au reusit sa propuna alternative serioase (pentru votanti). Asa a aparut Trump, din frustrarea perdantilor evolutiei sociale in societatea condusa de democrati. Progresul social nu este liniar, pana la urma nici macar un sistem de reglare automata nu functioneaza stabil in orice conditii. De aici si amestecul bizar de adevar si aiureli prezent in discursul lui Trump, el e solutia de urgenta pe care societatea a gasit-o la o situatie aparent fara iesire (pentru ca establishmentul politic traditional o lasase fara solutie). Sa speram ca Trump (impreuna cu cei care-l tin acolo unde e) va reusi sa repuna sistemul pe sine, fara sa provoace coliziuni distructive prea mari.
        Apreciez comentariul Dvs, multumesc!

        • DanielS spune:

          Si eu va multumesc pentru comentariu. Dar Trump nu este acolo ca sa rezolve onorabil ceva. Tot din punct de vedere cosmic, nebunia nu este o optiune. Trump nu poate conduce nici macar un autobuz. Deci nu are rost sa speram ca ar putea indeparta un sistem corupt de prapastia in care trebuie sa ajunga. Tocmai de aceea l-au votat oamenii pe Trump. Din ura fata de sistem, ca sa-l distruga. E acelasi sistem parlamentar, sacrosant pentru oamenii obisnuiti.

          Oamenilor normali, de teama schimbarilor si a violentelor, li se ridica parul in cap la auzul ereziei impotriva democratiei parlamentare. Extremistilor, li se usuca limba din ura fata de acelasi sistem. Unii parem mai nebuni decat altii. Si poate ca suntem. Dar impreuna toti, poate vom reusi sa schimbam ceea ce creeaza atata ideologie goala si nebunie. Parerea mea, statul se poate insanatosi rapid daca ii smulgem transplantul continuu de coruptie al democratiei parlamentare. Sigur ca tot noi oamenii suntem in general vinovati. Dar cu adevarat demonic este sistemul defect. Trebuie sa iesim din magia democratiei parlamentare. Exista o viata foarte buna dincolo de politica si investitiile de stat, dincolo de votul indirect si suprematia lasitatilor noastre. Trebuie sa dezbatem si sa simplificam curajos, cu incredere in societatea civila si progresul tehnologic. Parerea mea.

          • Harald spune:

            @DanielS – discursul ăsta a mai fost practicat în anii ’30, iar rezultatele se știu: inițial a avut succes, a fost suspendată democrația și au fost instaurate regimuri fasciste peste tot prin Europa de Vest. Dar asta a dus la un război cu zeci de milioane de morți, în urma căruia Statele Unite au reinstaurat democrația parlamentară peste tot, iar Germania și Japonia au și astăzi, după 3 generații, trupe americane staționate pe teritoriul lor. Preventiv :)

            Ce te face să crezi că rezultatul va fi altul, dacă mai încerci o dată? :)

            • DanielS spune:

              Asta-i realitatea zilelor noastre, mai amenintatoare decat in urma cu 100 de ani.

              Dar daca lumea libera a scapat de monarhie atunci, cu un sacrificiu imens, oare sacrificiul iminent de astazi, cum ar putea provoca un salt politic ca in trecut? Eu ghicesc ca vom scapa de politica, adica de votul indirect. N-am dreptate? Poate ca n-am. Dar tot sper sa nu ne macelarim degeaba, fara nici un salt moral.

              Tu ai vrea sa nu aiba loc nici un sacrificiu, adica nici un razboi. Minunat! Dar cum mai poate fi evitat? Pacea pare tot mai improbabila. Si daca tot urmeaza sa murim pe capete, as prefera ca tragedia globala sa nu fie chiar degeaba, fara nici un castig moral.

            • Harald spune:

              @DanielS – cine a scăpat de monarhie atunci?! Spre deosebire de anii ’30, lumea are astăzi o idee despre supremația militară a Statelor Unite și despre modul cum vor reacționa ele. Faptul că tiu visezi la masacre e problema ta personală, dar ea nu se rezolvă pe forum.

  6. Eduard spune:

    Trump a fost (si va fi votat) de catre cetateanul american, nu de catre cetateanul european sau de vreun (eventual) cetatean…global. (ca un apropo la titlul editorialului…)
    Cine-si va mai aminti in…2020 de acest gen de…”analize” pesimiste care prezinta prea putin punctul de vedere al…alegatorului american?

    • Omics spune:

      Iar alegătorul american realizează din viața de zi cu zi că dușmanul cel mare e China, nu Rusia. Nu e interesat de fobiile europenilor sau de interesele unor specialiști în antirusism din America. Și Rusia e periculoasă, dar ce e important e important.

    • Marian spune:

      Trump n-a castigat alegerile in America. Le-a castigat Hillary, cu peste 2 milioane de voturi mai mult. Trump a castigat cu electorii, votati de centru Americii, red neck si in general fara educatie Republicanii sunt un PSD al Americii la ora actuala. Trump n-are nicio sansa peste 2 ani, iar republicanii se vor duce la fund cu el.
      Ca sa incheiem, Trump e un clovn fara educatie, un fustangiu, un baiat de bani gata si om de televiziune, nimic altceva. La el prostia e in CV. La fel si la romanii din America, marea majoritate fara educatie si prosti ca el….

  7. victor L spune:

    In viziunea unor analisti si comentatori, Trump trebuia ca inainte de intilnirea cu Putin sa faca declaraqtii razboinice, sa ameninte, ba, spre a-i satisface, sa ameninte cu razboiul.
    Ni se da de inteles ca Trump a iesit invins, dar nu ni se exemplifica prin nimic care-i pierderea.
    E greu ca in lumea de azi sa aperi si Europa, care te injura zilnic intr-o intrecere socialista, si sa-ti respecti si angajamentele din Pacific, de aparare a Japoniei, Taiwanului ori Coreii de Sud.
    Fiecare vrea cite ceva de la ameicani, fara sa-i intereseze ca si americanii au aspiratii si dorinbte.
    Dupa intilnirea din Malta dintre Reagan si Gorbaciov, URSS nu a mai rezistat mult; ce va fi dupa Helsinki? se va prabusi SUA? :P Asa prevad casandrele :D

    • Alius spune:

      Nu ti se pare putin curios ca inainte de intalnirile cu reprezentantii NATO si UE declaratiile lui Trump sunt “razboinice” si cele dinaintea intalnirii cu Putin sunt.. cum sunt?

      “victor L spune:
      18/07/2018 la 14:56
      In viziunea unor analisti si comentatori, Trump trebuia ca inainte de intilnirea cu Putin sa faca declaraqtii razboinice, sa ameninte, ba, spre a-i satisface, sa ameninte cu razboiul.”

      In viziunea unor analisti, declaratiile lui Putin ar fi trebuit sa semene si sa arate un anumit nivel diplomatic in ambele cazuri, ceea ce nu s-a intamplat. Ce sa intelegem de aici, ca UE si NATO are bad, very bad = inamici, and Putin good, very good = friend, nu? Sunteti ridicoli.

      • Harald spune:

        @Alius – Când o persoană sau o organizație reprezintă un ”bad deal”, asta nu înseamnă că persoana sau organizația e ”bad” pur și simplu. NATO nu există fără Statele Unite, dar agenda lui Merkel există și fără NATO.

    • r2 spune:

      Pai va dau eu un exemplu. Uitati aici:

      “I have great confidence in my intelligence people but I will tell you that President Putin was extremely strong and powerful in his denial today and what he did is an incredible offer. He offered to have the people working on the case come and work with their investigators, with respect to the 12 people. I think that’s an incredible offer. OK? Thank you.”

      Casandrele aside, aia care tot insista sa laude hainele imparatului, IQ-ul exceptional, sahul multi-dimensional si alte asemenea basini sunt si mai penibili.

      • Zev spune:

        Mdaa, mi-aduc aminte cand francezii au detonat bombardele la bordul Rainbow Warrior, ca ii incomoda umpic la dat cu atomica in Mururoa. In timp ca barca era amarata in portul Auckland, Noua Zeelanda, intr-o tara prietena, francii au incalcat tot ce se putea incalca in materie de drept international, cu o tara, repet, prietena, aliata pe toate planurile, partener de comert etc. A zis care va fi fost presedintele Frantei de atunci catre NZ SIS, trimiteti o echipa la Paris, hai sa vedem? Nu. Poate sa fie o manevra de PR, poate sa fie un potir otravit, dar pana la proba contrarie ramane valid ce spune Trump.

  8. Sebi spune:

    Probabil Puțin trebuia să apară cu ochii vineți și dinții sparți.

  9. Cap de Locuitor spune:

    Dorinta si capacitatea de a dialoga este inceputul negocierii.

    Reagan a lucrat cu Gorbaciov si nimeni nu s-a vaicarit in America.

    Problema neomarxistilor este Trump, care aduce un nou suflu in politica americana.

    Europenii sclifositi s-au naravit la banii americanilor si acum, astia vor putina echitate.

    China este inamicul Americii si al UE; si al Rusiei: o populatie uriasa, probleme sociale pe masura si hranirea astora e prima prioritate.
    Daca UE intra in relatii cu China, vor pati si ei ca americanii: furt de tehnologie, concurenta neloiala si deficite comerciale enorme.
    Dar, pentru ca UE nu are lideri, nu se va auzi nimic.

    Desigur, americanii s-au dus in China, din cauze incompetentei sefilor marilor concerne care au preferat sa-si rezolve problemele de profitabilitate utilizind munca ieftina, in loc sa recurga la automatizare si robotizare.

  10. mike spune:

    Trump este un vizionar și un foarte bun strateg. Problema lui este ca nu se exprima intr-un mod tocmai diplomatic fapt care provoacă panica printre politicieni. Ideile vehiculate de Trump, precum alocarea a 2% pentru bugetul NATO sau avantajele economice ale UE în fața SUA, nu sunt noi si nu Trump le-a inventat acum. El doar le pune în practică intr-un mod mai brutal așa. Evident ca, nu ar trebui să pornească războaie economice cu UE sau China. Aici nu ar trebui să procedeze astfel pentru ca statele europene reprezintă totusi Occidentul și aliații Americii!

    • Harald spune:

      @mike – de când cu Schröder și Merkel, e discutabil în ce măsură acțiunile Germaniei mai reprezintă Occidentul. Mai departe: de ce ar trebui Statele Unite să-și plătească aliații? Prezența militară americană aduce inevitabil securitate pentru respectivul aliat, iar acel aliat e de rea credință dacă vrea să fie plătit pentru asta. Sigur că dacă respectivul aliat are simpatii pro-moscovite, va pretinde mereu că nu e plătit destul, dar mi-ar plăcea să cred că nu vrem baze rusești în locul celor americane, nici în Germania, nici în România. Ce ziceți?

      Cât despre războaie comerciale UE – SUA, hai să începem cu TVA-ul. Sunteți conștient că e o taxă vamală mascată pentru orice vine din afara UE?

    • Zev spune:

      Uai, Mike, let’s not get ahead of ourselves. Nu e nimic vizionar la Trump. E un black swan event, si unul care are multe efecte pozitive in a scutura establishmentul US si ‘ordinea internationala’ pe care din ce in ce mai multi o considera caduca. In umila mea opinie, in asta rezida meritul lui, intentionat sau nu. Mai tine cineva minte chestia cu Armand du Plessis de Richelieu? Pe piatra lui scrie (allegedly) Aici zace un om care a facut mai mult bine decat rau. Binele facut, l-a facut rau. Raul facut, l-a facut bine ( zic din memorie, care nu mai e ce a fost, nu dati cu pietre, sunt aproape senior citizen wtf). Cam asa si cu Trump. Lumea, post – Trump, o sa fie o lume in care tabu-urile sunt erodate. De aici si accentul pe ‘valori’ ale contra-Trumpistilor. Ramane la judecata individuala ce e valoare (aici, in sensul anglosaxon de value, vanturat puternic), in sensul moral, si ce e tabu, in sensul unui artefact impus. Be it as it may, Trump ca accident istoric, clovn si imoral si businessman cinic sau cum il descriu altii, e ghost in the machine-ul Obama-Hillary-establishment-deepstate-esque. Eu zic sa profitam de breach. Dar asta ar presupune sa avem institutii performante, intelligence, diplomatie. M-am depresat. Noapte buna Mike, noapte buna Romania.

  11. DIONISIE spune:

    Trump un vizionar! Am trăit să o văd și p’asta! Poate pt. că vizionează zilnic Fox&Friends, sursa lui principală de informație. Nu trebuie să îi crezi neapărat pe cei la CNN sau MSNBC, e destul să asculți ce debitează individul și cu câte minciuni își împănează discursul. Nu e bolnav psihic și nici prost, dar are un profil psihologic detestabil și e ignorant. Cum pot oare unii să vadă altceva…rămâne un mister pt. mine.

  12. mike spune:

    @Harald Nu trebuie să plătească aliați, insa atunci să plătească pe altii daca doreste (Rusia). Ma gandesc ca britanicii, de exemplu, sau olandezii împărtășesc aceleași valori cu americanii, nu credeti? Sunteti conștient de acest lucru ori ba?

    • Harald spune:

      @mike – fără supărare, nu pare că sunteți tocmai coerent. Britanicii chiar își fac treaba, zborurile militare sunt permanente, interceptează mereu bombardiere rusești, au submarine nucleare proprii și niciun fel de cârdășie cu regimul din Rusia. Ce vreți de la britanici, că n-am înțeles?

  13. DIONISIE spune:

    Stop joc, dle. Harald! Ce are TVA cu prefectura? Se aplică uniform, indiferent că produsul sau serviciul este mare in EU sau supus la taxe de import. La fel și reducerile sau exceptarea de la TVA. Politica de comerț EU mi se pare foarte OK: aplicăm toți, tuturor aceeași taxa; orcine din afara care vrea altceva, negociază un tratat comercial cu EU. USA a fost tratata corect, că orice tara externa cu care nu exista un acord comercial Dacă Trump vrea ceva mai bun, n-are decât să re-lanseze negocierile TTIP. Până la finalizare, dacă e nemulțumit, nu are decât să aplice taxe în oglindă: cât mă taxați voi, atâta va pun și eu. Dar el nu, vrea America First! Europa pune 10% la automobile, el vrea să pună 25%. Păi nu merge asa, neică! O fi EU în criză politică, dar în ce privește comertul nu văd nici un semn de slăbire a coeziunii. Țările UE sunt prea integrate economic că să riște acte rebele. Vezi cazul acordului cu Canada, unde nemulțumiții au fost rapid reduși la tăcere. USA nu este si nu va fi niciodată partenerul Nr.1 comercial din motive geografice evidente. Unii britanici naivi pot crede că s-ar întâmpla asta in urma Brexit – aiureli!

    • Harald spune:

      @DIONISIE – nu e deloc OK, TVA-ul e o taxă vamală mascată pentru importuri, chiar dacă se aplică și la intern. Care e logica TVA-ului atunci, de ce se returnează în cazul exporturilor? :)

  14. DIONISIE spune:

    Precizare: USA este principala destinatie a exporturilor EU, cu 14% din total în 2017. Pentru Germania, cea mai blamată, reprezintă doar 9%. Schimburile intra-comunitare sunt covârșitoare. Pentru Europa ca și USA, problema e deficitul de balanță cu China. Un om cu mintea acasă și limpede face repede socoteala: China supusă concomitent din 2 părți la presiune va trebui sa cedeze mai repede și mai consistent. Unul cu mintea pe pustii și care nici nu vrea sa asculte de cei care se pricep, ce face? Scandal cu ambele părți! Ce obține? In mod inevitabil EU are aceeași poziție cu China și oricât ar vrea să impace și capra și varza, nu poate cu un bizon precum Trump.

    • Harald spune:

      @DIONISIE – hai să mai discutăm și concret, că din Biblie și din statistici se poate argumenta orice. Exemplu: Dell și Xerox, ambele americane, își fabrică imprimantele laser în China. Asta duce la exporturi chineze către SUA, deși ambele firme sunt americane. Ce treabă are asta cu Germania, e vreo firmă americană care își fabrică propriile produse în Germania?

  15. Cinicul spune:

    Maica, ce dor mi-e de soldatul ceh Švejk, omniprezent pana acum; pacat ca s-a declarat azi dezertor. Tare as vrea sa-l vad aparand, patriotic, pe imparatul Franz Josef si pe urmasul sau Karl.

  16. Gabriel M. spune:

    Totusi este oarecum greu de inteles aceasta opozitie furibunda in privinta intalnirii Trump, Putin in acest context in care Rusia este implicata in aproape toate zonele de criza de pe glob unde si Statele Unite are interese.

    Argumentele aduse, ca vrea sa distruga NATO, ca legitimeaza dictatori sau si mai rau ca ar fi santajat de rusi nu par totusi a fi foarte solide…

    De exemplu se spune ca presedintele nu ar fi trebuit sa se vada cu Putin dupa ce Comisia Moeller a pus sub acuzare 12 cetateni rusi care ar fi fost impicati in atacuri cibernetice pe teritoriul SUA (in treacat fie spus acesti cetateni sunt ofiteri GRU adica serviciul militar de spionaj care au in job description astfel de atributii inca de la angajare), si de aici si faimoasa intrebare “in cine aveti incredere: in sericiile americane de informatii sau in Putin”.

    Ori, punerea sub acuzare inseamna automat ca cetatenii rusi sunt vinovati?! Nu trebuie sa pronunte o instanta judecatoreasca mai intai?!

    Pe urma, comisia speciala dl-ui Moeller ancheteaza coluziunea cu Rusia si cyber interferentele rusesti in alegerile din 2016, de aproximativ doi ani. In acest timp au pus sub acuzare vreo 4 tipi care au lucrat pentru campania lui DT cu intentia quasi-declarata de a-i determina sa devina “denuntatori”. Dintre acestia cel putin 2 au declarat ca vor coopera cu procuratura.
    Cu toate astea nici pana acum nu a aparut vreo dovada concludenta ca s-ar fi comis ceva ilegal….

    Ce ar trebui insa sa ingrijoreze insa, este modul cum Donald Trump pare ca isi pierde rabdarea sub acest asediu la care este supus din toate directiile si care are in spate inclusiv membrii din propriul partid si pe acest fond face greseli… cel putin de exprimare publica.

    • Zev spune:

      Gabriel M., GRU are in fisa postului culegerea de informatii. Militare, ca de-aia GRU e Directia 1 a MStM al armatei. Deci nu, teoretic cel putin, ei n-au in fisa postului interventia in procese politice, electorale sau nu. Si de-aia ma cam mira ceea ce pare a fi o imxtiune in politica altor state (US sau Botswana, nu conteaza) cu scopul de a influenta rezultatul, facuta de GRU (n-am motive sa-l banuiesc pe Muller de analfabetism institutional). Deci nu SVR, agentia cu atributii in domeniu. Si know-how in domeniu. GRU in principiu se preocupa de unde se va misca Flota a Sasea, cate bombarde au americanii in Interest Site X, unde se misca USS Vasile si de ce, de-astea. Aia sunt toa’capitani de tancuri, rachete, artilerie la baza. Si totusi il cred pe Mueller ca ceva a fost. Poate de-aia i-au si prins gringos, GRU sunt militari, teritoriul politic nu e al lor. Sau poate au copiat de la noi, au avut niste protocoale cu SVR haha, fiindca cyber-capabilities GRU sunt mai bune decat cele ale SVR? Chiar si asa, una e gigel in fata ecranului, bine merci in Moscova, si alta e un asset fizic, sau 12.

      • Iar eu il cred pe Binney spune:

        Si totusi il cred pe Mueller ca ceva a fost.

        Eu il cred pe Bill Binney, fiindca Mueller doar AFIRMA ca…, nu pune pe masa NICI UN FEL de dovezi, fapte “lizibile”, verificabile, incontestabile privind pretinsul furt de date comis de cei 12 GRU, dar Binney DEMONSTREAZA ca datele (fisierele) de pe serverul DNC au fost copiate LOCAL, pe un memory stick sau ceva similar, viteza de transfer fiind mult mai mare decit permit sirmele internetului dintre America si GRU.

        In plus, cel putin la mine, Bill Binney are un credit foarte mare. De multi ani.

        Mueller, in schimb, tocmai am verificat, are credit 0 (zero).

      • roadrunner spune:


        …GRU are in fisa postului culegerea de informatii. Militare, ca de-aia GRU e Directia 1 a MStM al armatei …ei n-au in fisa postului interventia in procese politice, electorale sau nu …Deci nu SVR, agentia cu atributii in domeniu. Si know-how in domeniu …Aia sunt toa’capitani de tancuri, rachete, artilerie la baza.

        Si totusi il cred pe Mueller ca ceva a fost.

        Vezi, asta e problema…

        Iti recomand cu caldura si fara nici o urma de malitzie (tie, precum si altor membri ai publicului) urmatorul eseu:

        http://www.unz.com/article/battling-the-matrix-and-freeing-oneself-from-the-roger-rabbit-mental-world/

        E cam lung (I appologize for that), dar e usor de citit, intr-un stil clar, usor, amuzant, plin de exemple si povestioare care pur si simplu te fac sa nu simti cum trece timpul. Nu iti va lua mai mult de 30-45 de minute, si, crede-ma, merita!

        Autorul defineste precis citeva concepte: HIQI, BDQ, LPM, RRN si RRA, dupa care trece sa demonstreze cum se pot folosi si aplica ele in practica. Teza eseului este:

        If there is a single RRA in an official account, then the whole thing is an RRN.

        Faptele enumerate de tine (ca GRU este militar, ca nu are competente politice, etc., etc.) sint RRAs. Cu toate astea, accepti “the official account” – i.e. the RRN.

        (BTW, in indictmentul lui Mueller, unul din flacai este dat cu gradul de capitan-locotenent. N-au fost numai de la tancuri, artilerie, rachete, ci si din marina! Intreaga Armata Rosie este amestecata in povestea asta!)

        P.S.:

        Nu strica studierea, de asemenea, a doua documente oficiale:

        January 7 217 ICA: https://www.dni.gov/files/documents/ICA_2017_01.pdf
        documentul produs in ultimele zile ale lui Obama de Clapper, Comey, Brennan si restul politrucilor.

        Mueller Indictment: https://www.justice.gov/file/1080281/download

        Ai sa vezi ca povestea cu GRU-ul, in liniile ei de baza, este veche(de 2 ani de zile). Mueller n-a facut nici o investigatie. Pur si simplu a insailat o facatura just in time for Helsinki.

  17. Dovezile interferenței Moscovei spune:

    Tot citesc și tot aud că dovezile interferenței Moscovei în alegerile americane ar fi colpeșitoare, însă pur și simplu nu le-am văzut nicăieri și nu reușesc să le găsesc oricît am căutat. Poate cineva să-mi indice unde aș putea vedea, cu ochii mei, acele dovezi? fiindcă eu nu mai cred de mult în serviciile secrete sau în vorbele jurnaliștilor, analiștilor, oengiștilor și politrucilor.

    Pînă atunci, ofer la schimb un interviu cu fostul Tech Director al NSA, William Binney (cryptanalyst-mathematician),

    https://youtu.be/p3mS-3-W0ig

    în care acesta demonstrează că transferul datelor sustrase de pe serverul DNC, furt de informație de care Rod Rosenstein i-a acuzat pe ruși (Guccifer2), s-a făcut la o viteză mult mai mare decît ar fi posibilă prin internet, concluzia fiind că datele au fost copiate prin transfer local (pe un memory stick sau ceva similar, conectat direct la server sau la un calculator din rețeaua DNC cu acces la acel server). Prin urmare, există “solid Forensic Evidence” că rețeaua de calculatoare a DNC nu a fost penetrată nici de ruși și nici vreo altă entitate străină.

    “The files that were downloaded have time stamps on them that show the download speeds were in excess of the capability of any connection available to any systems outside the US. The download speeds were consistent with someone copying directly onto a flash drive. All evidence points to the likelihood that it was Seth Rich that copied the files of the DNC computers.
    Donald Trump probably already knows all this and is allowing plenty of rope for those pushing the “Russians did it” story.”

    P.S.
    William Binney (intelligence official):
    https://en.wikipedia.org/wiki/William_Binney_(intelligence_official)

    • roadrunner spune:

      Da…

      Cunosc argumentul lui Binney si al altora si sint de acord ca are mai multa greutate decit cel oficial, si ca ar trebui luat in considerare cel putin la fel, daca nu mai mult decit atit.

      Indicmentul lui Mueller este “overwhelming” (coplesitor) doar pentru nespecialisti. Nu vreau sa se inteleaga ca le aduc vreo vina nespecialistilor care sint inclinati sa ii dea crezare.

      Cu spoofing (singura metoda specificata in indicment!) poti sa afli parola cuiva suficient de naiv ca sa cada in plasa. Dar, daca obtii parola lui Podesta, nu poti sa publici decit emailuri primite sau trimise de Podesta (ori de asistentii lui, un “principal” nu sta sa citeasa sute de emailuri pe zi, cu atit mai putin sa raspunda la ele).

      Insa nu poti sa publici emailuri de la mai multe accounts de pe acel server de email, cum s-a intimplat in cazul lui Democratic National Commitee (DNC). Ca sa faci asta trebuie sa obtii acces de root. Nu zic ca este imposibil, insa este cu mult peste pay-grade-ul acelor toa’capitani (cum bine s-a exprimat un antevorbitor) de la GRU.

      Majoritatea specialistilor in IT (myself included) lucreaza o viata intreaga in domeniu fara sa poata sa execute o astfel de isprava. Nu ca n-ar sti cum, in principiu, insa chestia cere o specializare extraordinara in detalii, a caror insusire si stapinire i-ar impiedica in executia sarcinilor de zi cu zi. Cei care se apuca de asa ceva nu mai stiu sa faca nimic altceva. Sint doar niste asociali care nu stiu sa codeze nici cel mai simplu algoritm.

      (In ce ma priveste, singura mea actiune in domeniu s-a intimplat acum vreo 10 ani, pe cind eram membru pe un forum la care trebuia sa te loghezi cu nickname si parola. Pe siteurile cu parola nu poti sa iti iei nicknames folosite deja de altii. Am descoperit un mijloc caraghios de simplu prin care puteam sa-mi creez nicknames care apareau identice cu ale altora. Mi-am creat nickname-urile tuturor “dusmanilor” mei, dupa care am postat tot felul de bazaconii in numele lor, de i-am facut sa se ia la bataie intre ei, sa faca pace cu inamicii si sa se certe cu prietenii. Adminii siteului respectiv s-au prins de metoda dupa vreo doua luni si mi-au taiat jucaria. Dar, in alea doua luni, I had the time of my life! But I digress…)

      Un exemplu notoriu de root access a fost Edward Snowden. Cind ungi pe cineva root, iti pariezi practic intreaga ta existenta, conturile in banca, nevasta si fiicele, pe reliabilitatea acelui personaj. Cineva de la faimoasa NSA l-a uns pe Snowden root. Cind lui Snowden i s-a pus pata, i-a trebuit juma’ de ora sa copieze tot ce avea NSA-ul pe acolo, dupa care s-a urcat primul avoin.

      De-aia zic si eu, accesul la DNC nu a fost vreun spoofing de trei lulele, ci un root access. In cazuri de root access, ai 99% sanse sa fie un inside job.

    • "Dar ce ziceti de servere? Unde sint serverele?" (Donald Trump) spune:

      In afara de observatia foarte buna a lui Bill Binney, mai e ceva extrem de suculent in povestea asta, “detaliu” aratat cu degetul de Trump la Helsinski, dar complet ignorat de MSM:

      “What about the servers? Where are the servers.” – Trump at his post-Putin meeting in Helsinski

      Dupa ce serverele Democratic National Committee (DNC) si Democratic Congressional Campaign Committee (DCCC) au fost “sparte” in aprilie 2016, DNC si DNCC nu au permis guvernului, nici pina in ziua de azi, accesul la serverele lor. In schimb, amindoua s-au adresat unei companii private de securitate, pe nume Crowdstrike.

      In chiar prima zi in care echipa de la Crowdstrike a avut serverele pe mina, 15 iunie 2016, aceasta si-a si anuntat verdictul: “the Russians did it”. Si au numit si infractorul: GRU.

      FBI nu a avut acces nici o secunda la cele doua servere si “proclamatia” lui Robert Mueller ca vinovatii sint cei 12 GRU e bazata pe nimic altceva decit pe afirmatiile companiei private de securitate Crowdstrike, despre care puteti afla detalii extrem de interesante in articolul de mai jos:

      https://www.theburningplatform.com/2018/07/20/what-about-the-servers/

      De ce a iesit Robert Mueller cu cei 12 GRU la drumul mare taman acum, dupa doi ani de la publicarea concluziilor celor de la Crowdstrike, FBI avind o contributie ZERO la analiza serverelor in tot timpul asta?

      De Helsinki, d’aia!

    • euNuke spune:

      @dovezi.. si @roadrunner, va multumesc mult pentru detaliile oferite aici despre ‘lucratura’ digitala din ograda democratilor americani [plus adeziunea suspecta a fbi la tezele acestora], mecanisme descrise foarte plastic si as spune in premiera pentru spatiul virtual de limba romana; abai acum incep sa inteleg cum sta treaba [nefiind de specialitate tindeam sa dau crezare rechizitoriului FBI]..

    • roadrunner spune:

      Da, euNuke, nu e simplu… Nu e simplu nici de aici, din America, nu mai vorbesc de la distanta.

      Am scris si eu, mai demult despre Crowdstrike si ca nimeni nu a vazut acel server decit ei. Fondatorul lui Crowdstrike este unul Dimitri Alperovich, un expatriat din Rusia (dupa nume nu cred ca e rus get-beget) care cumva a ajuns aici in Atlantic Council si in alte think-tank-uri, comitete si comitzii, deci, are, n-asa, greutate. De altfel, cei mai violenti saritori la jugulara din anumite medii intelectuale si de presa de aici, pe teme de Rusia & Trump, sint expatriati din Rusia sau odraslele lor: Ann Appelbaum, Julia Joffe, Masha Gessen, Samantha Vinograd (asta a fost chiar si consiliera de securitate internationala a lui Obama), Natasha Bertrand, Biana Golodriga, Max Boot, si multi altii. Funny how that works…

      Ca sa insiri povestea asta intr-o singura relatae ti-ar trebui sute de pagini, imposibil si nepractic pe un forum. De-aia fac si eu ce pot, o chestie ici, o chestie colo, poate se lipeste ceva. Am sa scriu din nou o relatare mai lunga, dar promit ca este ultima data cind o mai fac.

      In povestea cu Rusia timelineul este simplu:

      12 iunie 2016: Assange anunta ca Wikileaks va publica “in curind” emailuri de la DNC.

      14 iunie 2016: Crowdstrike publica un articol in Washington Post cum ca s-a utiat in server si ca a fost GRU. Nimeni altcineva nu s-a mai uitat in server de atunci. Nu este clar daca serverul mai exista.

      Acuma, in campaniile electorale americane auzi si vezi mii si mii de “dezvaluiri”, lovituri la gioale si cutite in spate cum nu cred ca mai exista pe alte meleaguri. In asta consta, de altfel, savoarea lor inimitabila…

      La inceput, reactia oamenilor a fost, “Eee pfff!, ce sa-ti povestesc! Rusia… Bravo ma, ceva mai inteligent n-ati gasit! Asta-i fumata si rasfumata, c’mon people…”

      Insa ceva s-a intimplat apoi cu viteza fulgerului. Mass-media si propagandistii politici au cules margica asta, si-au pus-o in gushulitza, si au alergat cu ea peste tot, ne-mai-uitindu-se la altceva. Ar mai fi fost si alte traznai de care sa se agate, poate mai credibile, insa nu i-a mai interesat nimic altceva.

      Pun aici conferinta de presa a lui Trump din 27 iulie 2017:
      https://www.youtube.com/watch?v=xFG5vBg45qs

      Este o culme a genului, mai buna decit orice scheci de comedie. Eu unui am ris cu lacrimi cind am vazut-o, in direct. Exasperat de intrebarile primite, toate cu Rusia, singura metoda rezonabila sa trateze cu ei era sa-i ia la misto. Asta este conferinta care contine faimoasa fraza “Rusia, daca poti, gaseste cele 30 de mii de emailuri ale lui Hillary. You’ll be mightily appreciated by our press”.

      Orice om cu scaun la cap recunoaste imediat misto-ul. Astazi, fraza aia a devenit suprema dovada de “collusion”. Indictmentul lui Mueller de mai deunazi a avut neobrazarea sa sugereze ca rusii s-au apucat de hacking imediat, in seara aia! dupa ce au auzit “chemarea” lui Trump.

      (BTW, chestia asta inserata de Mueller in indicment constituie un RRA, in terminologia eseului pe care l-am recomandat mai sus lui Zev, daca ai avut curiozitatea sa-l citesti.)

      Daca lucrurile s-ar fi limitat la presa si la politrucii de campanie, ar fi fost cum ar fi fost. Nenorocirea este ca organele statului, FBI-ul si CIA-ul au cules si ele margica si au alergat cu ea.

      “Ancheta” de collusion a inceput (zic ei…) pe 31 iulie 2016. Este prima ancheta pe care o vad eu in America pur stalinista in forma si fond. (“pe care o vad eu”, pentru ca acum sint convins ca au mai fost si altele inainte)

      Cica Andrey Vyshinsky, procurorul sef al procesesor staliniste din 37-38 avea o vorba: “Show me the man, and I’ll show you the crime”.

      FBI-ul nostru ar trebui sa aiba deviza: “Show us the theory, and we’ll find the evidence.”

      De doi ani de zile cauta ei dovezile. Pe bani platiti de noi prin taxe.

      Cum sa-ti pastrezi cumpatul si mintea intreaga in conditiile astea? Cum sa nu cazi victima indoielilor picurate cu venin de limbi din cele mai perfide?

      Pai, iti trebuie un cadru si metodologie solida de abordare a problemei. Repet teza eseului recomandat, de data asta in limba romana:

      Cind un raport oficial contine o facatura, intregul raport este o facatura.

      In concluzie, n-a fost nici o interventie ruseasca in alegerile din America. Trebuie sa fii ferm si tare ca o stinca in convingerea asta.

      Nenorocirea este ca discutiile de aici cu NATO, Helsinki, etc. sint total futile. Trump este legat de miini si de picioare, fara nici un sprijin politic (in afara de deplorabili) si nu poate avansa discutiile nicaieri cit de cit semnificativ. Tot ce poate face este sa se apere, si asta o va face sigur, nu va ceda nici in ruptul capului.

      Cei care au alergat cu margica au impins lucrurile atit de departe incit nu mai pot da inapoi fara sa-si periclileze existenta si modul de viata. Organele statului sint deja compromise. Pentru ele, a da inapoi, ar insemna pur si simplu desfiintare. Bataia este pe viata si pe moarte, si nu mai vad nimic bun sa iasa din asta.

      O speranta ar fi un cistig decisiv al lui Trump in alegerile parlamentare din noiembrie 2018, dar, din cite stiu despre americani, speranta de-abia pilpiie. Vor veni vremuri nasoale, si pentru America, si pentru restul lumii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Silviu Nate


Silviu Nate

Silviu Nate este licențiat în Științe Politice; a obținut burse de studii din partea The Fund for American Studies (TFAS) și a absolvit International Institute for Political ... Citeste mai departe


E randul tau

Sunt câteva căi de urmat, în paralel: 1. Pentru Jandarmerie - declanşarea imediată a anchetelo...

de: Petre Opris

la "Scrisoare către un pesedist/o pesedistă"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

august 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)