vineri, martie 29, 2024

Impasul coaliţiei pro-europene de la Chişinău. Înlocuirea PL cu PCRM ar schimba esenţial mesajul alegerilor

De la Chişinău nu ne vin deloc semnale politice bune. Perspectiva blocajului, spectrul trădării şi al eşecului fragilei triade PLDM-PDM-PL revin zilele acestea în discuţie, în pofida eforturilor vizibile ale liderilor PLDM şi PDM de a masca realităţi locale dezamăgitoare, prin tăceri suspecte, rău prevestitoare. Împărţirea „tortului puterii” este, se pare, un exerciţiu de onoare, respect pentru partener şi solidaritate prea greu pentru un sisteam politic insuficient acomodat cu ceea ce numim, în Europa, „cultura coaliţiei”, obligatorie dealtfel în ţările care dispun de sisteme electorale cu reprezentare proporţională. Şi aici, în România, suferim, ştim bine, de o anumită precaritate a exerciţiului alianţelor, parte importantă a culturii politice democratice şi pluraliste de tip vest-european, dar aceasta este o altă discuţie.

Abia proclamata, în seara de 30 noiembrie, coaliţie tripartită pro-europeană (vechea „Alianţă pentru Integrare Europeană”, autoarea, cu chiu, cu vai, a unor succese europene notabile ale Republicii Moldova în mandatul 2010-2014, chiar cu sincopa gravă din primăvara lui 2013), încă fără certificatul oficial de naştere parafat (respectiv, învestirea noului guvern) stă deja să moară, în incubatorul unor negocieri derizorii şi meschine, purtate de „părinţi” fondatori prea mici pentru o miză atât de mare.

Două praguri parlamentare trebuie avute în vedere aici: 51 de mandate (pentru învestirea guvernului, din totalul celor 101 ale legislativului) şi 61 pentru alegerea viitorului Preşedinte al ţării, în martie/aprilie 2016. Presupusa coaliţie pro-europeană are 55 de deputaţi, suficienţi pentru primul obiectiv, insuficienţi (deocamdată) pentru al doilea. Cele 21 mandate ale comuniştilor lui Voronin au redevenit brusc interesante pentru PLDM şi PDM, în ideea că împreună ar aduna, fără PL, 63 de voturi, suficiente pentru a controla, practic, totul. Dacă mai punem la socoteală şi originea politică a liderului PDM şi „moldovenismul” lor de sorginte comunist-reformată, pentru a nu mai aminti de socialiştii „deviaţionistului” Igor Dodon, ajungem la trista concluzie a unei majorităţi refăcute a marelui Partid Comunist în Parlamentul Republicii Moldova. Comuniştii de rit vechi, pro-ruşii şi cei reformaţi (pe stil european, afiliaţi la Internaţionala Socialistă şi PES) au, de fapt, o majoritate confortabilă de peste 60 de mandate în Parlamentul de la Chişinău, chiar dacă PCRM, PSRM şi PDM nu vor ajunge, din diferite motive, să oficializeze această majoritate.

Se joacă aşadar tare în aceste negocieri, în ideea că cel mai slab de înger va ceda până la urmă şi se va mulţumi cu praful de pe tobă, ştiindu-se însă de la început că cineva va rămâne, ca şi data trecută, „eroul fără glorie” al cauzei pro-europene. Să ghicim noi la cine s-au gândit? S-ar putea totuşi ca lucrurile să meargă diferit, de data aceasta, iar PL să devină, din marele perdant al calculelor de acum, marele câştigător de peste patru ani… Depinde dacă Ghimpu şi Chirtoacă se vor mulţumi cu puţin sau vor avea răbdarea de a aştepta, în opoziţie, momentul lor istoric, care încă nu a venit.

Tăcerea în care s-au scufundat liderii PLDM (23 de mandate de deputaţi) şi PD (19 mandate), contrastând cu dezamăgirea transparentă a lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă (PL, 13 mandate) readuc în memorie frustrările anilor trecuţi. Preşul tras de sub picioarele lui Mihai Ghimpu (singurul din cei trei şefi de partid care nu a obţinut poziţia negociată în 2010, cea de Preşedinte al Republicii), „rândul” său venind după ce ceilalţi doi parteneri s-au văzut cu sacii în căruţă, pare să fie experienţa determinantă pentru precauţia de acum a liberalilor, în relaţia cu tandemul dominant Filat-Lupu. Ce nu se rezolvă de la bun început, la momentul înţelegerii, rămâne veşnic nerezolvat, mai ales atunci când membrul cel mai mic al coaliţiei este cel „amânat”, iar scurgerea timpului nu face decât să agraveze frustrările şi să grăbească schisma. Scenariul e vechi.

Pe 29 sau 30 decembrie ar trebui să se reunească noul Parlament, depinde cum vor să numere zilele trecute de la scrutinul popular. Odată cu alegerea speakerului (Preşedintele Parlamentului), lucrurile devin clare, pentru că de regulă negocierea se face la pachet. Având în vedere că funcţia de premier va reveni, probabil, unuia din primele două partide pro-europene iar cea de preşedinte al Moldovei este încă „pielea ursului din pădure”, opinia mea este că acordarea funcţiei de Speaker Partidului Liberal ar fi un gest corect şi onorabil, care ar da semnalul că PL este respectat şi că rămâne în coaliţie.

Acum, se pare că Partidul Liberal refuză să mai joace rolul „frumoşilor naivi păcăliţi” şi doreşte să asume un rol mai clar, mai bine profilat şi mai puternic în noua formulă de guvernare, ceea ce nu e rău deloc. Numărul lor de mandate, 13, deşi mai mare cu unul faţă de cel din alegerile precedente, nu le permite însă decât statutul de „vioara a treia” (ca să nu sugerăm, citându-l chiar pe Ghimpu, a câta „spiţă” de la roată ar putea fi), şi mai ales nu le oferă oportunitatea unei poziţii de mare vizibilitate publică, respectiv Prim-Ministru, Preşedinte al republicii sau Speaker al parlamentului, din care să poată creşte politic în anii următori.

Decât aşa, par să spună liberalii, mai bine într-o opoziţie inteligent făcută, pro-occidentală (incluzând discursul pro-NATO) şi pro-românească, bucurându-se de sprijinul în creştere al tinerilor moldoveni educaţi în România şi al zecilor de mii de familii pe care aceştia le vor putea influenţa peste Prut în anii care vin, poziţie din care PL ar putea ataca scrutinul viitor cu şansele dublării procentajului actual! În schimb, o guvernare mediocră, fie ea şi auto-intitulată „pro-europeană”, cu atât mai mult apăsată de concesiile şi de funcţiile-cheie, chipurile neguvernamentale, oferite Partidului Comunist (zvonurile sugerează că ar fi vorba despre Serviciul de Informaţii şi Securitate, Curtea de Conturi, Comisia Naţională de Integritate etc.) ar putea fi rapid erodată în confruntarea cu vulnerabilităţile economico-sociale şi lipsa unei perspective europene clare a Republicii Moldova. Timpul joacă, aş spune, în favoarea unui discurs mai clar şi mai curajos, dus până la capăt, care să separe apele, de tipul celui promovat în prezent de Partidul Liberal.

Interesant şi neplăcut surprinzător este faptul că, dincolo de împărţirea funcţiilor, nu a răzbătut nicio idee despre programul de guvernare. A spune doar că eşti „pro-european” nu înseamnă nimic în planul guvernării concrete. Am vrea să ştim care este viziunea coaliţiei despre statul de drept şi combaterea corupţiei, despre modernizarea economiei, administraţiei publice şi infrastructurii, despre educaţia tinerilor şi problema identităţii, despre relaţia cu România, despre revizuirea Constituţiei, despre aderarea la NATO, despre relaţia cu Rusia, despre viitorul Transnistriei etc. Nimic, deci, până acum, despre toate acestea…

Nu spun neapărat, prin aceste remarci sceptice asupra impasului negocierilor de la Chişinău, că PL nu va face parte din noul guvern, declarat pro-european. Sperăm să se deblocheze negocierile, zilele acestea, până la convocarea Parlamentului. Spun însă că, dacă va fi exclus sau ofertat necorespunzător, ceea ce ar fi incorect din punct de vedere politic şi nedrept din punct de vedere moral, nu ar fi nicidecum sfârşitul acestui partid. Ar fi însă sfârşitul ideii (oricum, cam forţate) că alegerile din Republica Moldova au fost câştigate de pro-europeni.

PL este partidul cu cel mai curat şi complet discurs pro-occidental (Uniunea Europeană şi NATO) şi pro-românesc, singurul dintre partidele parlamentare care nu se fereşte să propună tema unificării naţiunii române, separată forţat prin consecinţele Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939. Partidul Liberal ar putea fructifica, în ultimă instanţă, eventualul gest neprietenos şi neonorabil al partenerilor de a îi înlocui cu PCRM (deşi, realist vorbind, ar fi mai bine să-i vedem pe liberali în noul guvern şi nu pe comunişti ca parte a majorităţii), traversând, de ce nu?, chiar o legislatură petrecută în opoziţie, fără teama de a dispărea de pe scenă, dar cu şansa istorică de a creşte ideea politică românească pe o fundaţie curată, necompromisă de un straniu parteneriat pro-european cu Partidul Comunist. Chiar dacă premierul Leancă anunţă, pregătind terenul, ce jenant!, că şi „comuniştii susţin cursul european al ţării”…

În fine, aş sugera ca Preşedintele Klaus Iohannis să efectueze vizita oficială la Chişinău, acordând astfel girul României noilor autorităţi politice rezultate în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, numai atunci când se va fi asigurat că mesajul acestor alegeri este respectat şi că Partidul Comunist, o formaţiune care urăşte prin definiţie România şi românismul din Republica Moldova, nu este parte a majorităţii parlamentare şi nu ia parte la deciziile noii puteri de la Chişinău.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Situatia RM este foarte dificila, are o societate influentata profund de politica sovietica si de cultura rusa, urmare fireasca a ocupatiei Basarabiei de catre Rusia, incepand cu anexarea din 1812. E uimitor ca dupa vreo 200 de ani (doar vreo 20 au fost „romanesti”), 3 milioane de moldoveni de acolo inca vorbesc romaneste, ba chiar prefera in majoritate partide ce promoveaza apropierea de UE.
    Se uita prea usor ca acum 6-7 ani absolut nimeni nu credea ca atotputernicul partid comunist, sustinut fatis de Rusia, va pierde puterea, definitiv, in urma unei revolutii, ca Romania si romanismul vor reusi sa castige batalii importante in razboiul subteran cu Moscova.
    Iar acest partid comunist s-a schimbat, pentru ca e dependent de liderul sau Voronin, iar acesta a evoluat in aprecierea a ceea ce este de folos neamului sau „moldovenesc”.
    Rusia a sesizat nuantarea atitudinii lui Voronin de mai multi ani, nu e intamplator ca a sponsorizat crearea de alte partide-satelit, ca cel al afaceristului Usatai sau al ex-comunistului Dodon.
    In ultima perioada, Voronin a exclus din partid mai multe personalitati cu discurs „extremist”, adica vadit pro-rus.
    Si este acum acuzat de acestia ca s-a „vandut” Occidentului, i se cere socoteala in partid pentru ca il primeste pe emisarul american cate o ora la discutii in tete-a-tete, fara martori.

    Interesul politic strategic al partidelor pro-europene este sa diminueze polarizarea in societate, sa atraga opozitia comunista in actul de guvernare de tip european, sa o „europenizeze”. Evident ca se fac compromisuri, nu se poate altfel. Voronin a acceptat deja, public, acordul cu UE si respinge orice alianta cu „tradatorul” pro-rus Dodon.

    Sa presupunem ca PCRM capata cateva leviere de putere in organele de securitate si control, in schimbul sustinerii parlamentare si alegerii unui presedinte roman si pro-european, ca Timofti.
    Daca nu va pune in aplicare ce a promis in campanie, lupta anticoruptie impotriva oligarhilor, PCRM se compromite definitiv si la urmatoarele alegeri fie dispare, fie va fi absorbit majoritar de PD-ul lui Lupu (apropiat de PSD-ul romanesc). Si atunci opozitia pro-Rusia ramane circumscrisa doar ariei minoritatilor rusofona si gagauza.
    Daca pune in aplicare si reuseste sa faca in RM un fel de DNA romanesc, atunci PCRM aduce un imens serviciu societatii basarabene, curatarea clasei politice si instaurarea unor mecanisme foarte folositoare pe termen lung, practic devine un partid modern, european, complet diferit de ce se face prin Rusia, iar unificarea cu PD se va face de pe pozitii de egalitate, rezultand un partid de centru-stanga la fel de puternic acolo precum PSD-ul in Romania. Ceea ce va obliga liberalii si pe Filat sa se regrupeze poate intr-un echivalent al noului PNL la noi.

    Sa presupunem ca PL obtine satisfactie in aceste negocieri si ramane la guvernare. Ar insemna vizibilitate pentru mesajul pro-unionist si reforme mai ample in societate. Riscul fiind totusi ca partenerii sa nu fie la acelasi nivel „european” si asta sa afecteze si PL ca membru al coalitiei. De aceea PL nu vrea la guvernare decat daca e sigur ca se vor face cu seriozitate acele reforme. Ghimpu nu doreste sa fie iar asociat cu hotie, incompetenta si indecizie.
    Daca nu ramane la guvernare, PL devine singura opozitie credibila pro-Europa, va fi sustinut si din exterior in acest sens si va capta mare parte din nemultumirile inevitabile daca Filat-Lupu refuza refomarea si lupta anticoruptie, iar PCRM nu face nici el mare lucru. S-ar putea astfel ca peste 4 ani, acesti liberali unionisti sa devina principalul mare partid democratic din RM.

    Tactic, ar fi interesant ca in acest moment sa fie formata o alianta PDLM-PD-PL, pro-europeana, mesaj necesar catre UE, sa fie incepute reforme solide in justitie si administratie, iar peste un an, sa fie invitat si PCRM ca in schimbul votului pt presedinte, sa preia o parte a institutiilor reformate, pentru ca atunci vor fi mai greu de controlat politic, mai independente. PL ar putea iesi oportun de la guvernare cu 1-2 ani inainte de alegeri, pentru a face opozitie clara si a aduna mai multe voturi, daca asta isi propune.

    Romania trebuie sa fie pregatita pentru orice scenariu, sa discute cu oricine e la Chisinau, fiecare partid de acolo trebuie sa aiba interlocutori atenti si binevoitori la Bucuresti. E un teritoriu locuit de milioane de romani, cu specificitatile sale culturale si istorice, trebuie tratat diferentiat si integrator, cautand toate parghiile utile apropierii cu restul Romaniei. Si in Romania avem diferente clare, economice si culturale locale, intre un Teleorman si un Sibiu, intre Harghita si Suceava, de exemplu. Si asta nu ne impiedica sa ne adaptam si sa permitem fiecaruia sa fie diferit, in respectul legilor si in interiorul unei Romanii unite.

    • Este foarte necesar ca INTERNETUL, televiziunea prin satelit sa patrunda in localitatile mici si medii din R. Moldova. Mass media ruseasca este prezenta peste tot in procente foarte mari iar oamenii sunt pacaliti.

  2. Cam pro PL articolul, ar trebui pentru echilibru amintite si marile gafe si incompetente ale PL care, alaturi de jocurile celorlalti, au subminat guvernarea pro-UE in mandatul trecut.
    Plus ca PCRM trebuie sucit si el spre europa, are prea multi votanti sinceri in MD pentru a fi cu totii ignorati. Solutia? Greu, nu o vad, insa nu cred ca e cartea pro-unionista, pentru ca majoritatea moldovenilor o respinge

    • Va rog, concret, dle Ionita, care au fost acele mari gafe si incompetente ale PL? Au fost cumva atat de mari incat au surclasat hotiile savarsite de guvernare dupa trimiterea PL in opozitie in 2013, cum ar fi, de exemplu, jaful de la Banca de Economii sau cedarea catre rusi a unicului aeroport functional din Moldova intru-un context regional fara precedent?

    • se vede ca d-l Ionita nu prea cunoaste realitate din Basarabia . Eu nu fac parte din niciun partid si am libertatea de ami exprima punctul de vedere fara a fi influientat . Vreau sa spun destul de raspicat ca greselile PL , care desigur le-a facut , sunt de neobservat in comparatie cu greselile PLDM si PD . In primul rand acesti doi fosti parteneri si probabil parteneri ai PCRM nu au respectat nici intr-un fel acordul semnat in fosta Alianta , au dorit sa fure si sa nu fie deranjati chiar din interior si atunci au pus la cale destramarea PL-lui , pentru a putea controla nestingherit absolut totul . Asa a procedat si PSD cu PL din RO . Pentru a tine parte PLDM si PD , fara sa vezi care este tendinta lor de orientare , atunci ori nu stii ce faci , ori esti pro rus . Nu cred ca d-l Ionita este pro rus , dar nu inteleg de ce se baga in a comenta ceva ce nu cunoaste .

    • O sa va vedem pe unde o sa scoateti dv camasa imaculata a votantilor comunisti sinceri din Basarabia , cat de curand,stimate d-le IONITA.(urmatoarele 2-3 luni). Si in Romania sunt destui astfel de votanti sinceri , cu toate ca au carnetele de partid semnate la zi in PSD si in multe alte partide ale esichierului politic autohton.Toti marii corupti si acolitii lor din tara asta au pana si cele mai curate rufe imbibate cu mirosul pestilential al comunismului .
      In loc sa ne vorbiti despre „marile gafe si incompetente ale PL”, mai bine le-ati fi enumerat cel putin, in loc sa vorbiti generalitati.Cu siguranta ar fi/este mult mai util.

  3. EXCELENTA ANALIZA.
    Urmaresc zilnic de peste 5 ani tot ce se intampla dincolo de Prut.
    .Fireste ca am intervenit si intervin tot zilnic prin postarile mele la… lamurirea multiplelor aspecte si opinii ale locului si ale unor autori”consacrati” vizavi de hatisul de nedescris al politicii zonale.Raman adeseori siderat de „analizele” masiv raspandite ale lui Petre Bogatu,Igor Botan, N. Negru, Bogdan Tirdea ,etc.etc. imbacsite care mai de care cu numeroase rationamente false, ca sa nu mai vorbim de „patriotismul” lor romanesc teribil de …nepatriotic.Sincer sa fiu ma bucura foarte mult aplecarea cu maxima claritate conceptuala a d-lui Naumescu asupra unor realitati tot romanesti la urma urmei,carora prea putini dintre noi le dam suficienta atentie.Desi , pe zi ce trece, ele devin tot mai importante pentru stabilitatea si securitatea noastra. Sa fie demascata cu mai bine de doua luni inaintea alegerilor o miscare terorista inarmata, antrenata ,circuland liber si in Romania, definita clar anti-romaneasca si anti UE- ANTIFA – si sa fie trecuta cu vederea inca si la Bucuresti,imi starneste cel putin nedumerirea. Abia astept sa vad reactia oficiala a Romaniei cand de la tribuna paralamentului „moldav” isi vor spune cuvantul deputati ai PSRM cu cetatenie romaneasca obtinuta recent, un partid care-si propune nici mai mult nici mai putin decat intemeirea MOLDOVEI MARI integrata in Federatia Rusa.
    Asa ca nu stiu deloc daca ne avantajeaza in vreun fel postura de simpli spectatori..

    • Petru Bogatu si Nicolae Negru sunt doi analisti „de curte” ai lui Filat. Bogdan Tirdea este actualmente deputat cu acte in regula in Parlamentul RM din partea partidului socialistilor, iar Igor Botan a fost si este analistul „de serviciu” al tuturor guvernarilor care s-au perindat pe-aici de pe la ’91 incoace. Voila.

  4. Domnule Ioniţă, amintiţi dvs „marile gafe şi incompetenţe ale PL”, altfel comentariul dvs e doar o vorbă în vânt.

  5. 1.R.Moldova nu este ,,ajutata” de nimeni spre a se integra in UE si nici nu se poate ajuta singura in acest sens.Despre ce ,,program de guvernare” sa vorbeasca partenerii de coalitie, cind unicul ,,program economic” al tarii, este de 25 de ani, exportul de produse agricole in Rusia si locurile de munca din aceeasi Rusie, care acum le blocheaza pe amindoua?
    2.Pe ce alt fundament, decit un ,,proiect economic national” se poate construi o coalitie de guvernare reala, durabila, cind viziunea politica, economica, sociala, etc. a partidelor care o compun este diferita sau divergenta chiar?
    In R.Moldova (ca si in Romania) se perpetueaza evaluarea falsa, privind lipsa capacitatii de convietuire in aliante politice a partidelor, fara a se lua in considerare lipsa oricaror fundamente sau viziuni economice, care sa uneasca partide politice diferite, in realizarea unui proiect national comun.
    3.O analiza a perspectivelor politice si economice si a capacitatii de a se realiza o coalitie de guvernare, trebuia sa porneasca si de ,,programul 2012 – 2020″ al R.Moldova, de realizare a conditiilor de aderare, ca prima ,,schita” a ,,programului de guvernare”.Maniera analitica actuala, de a patrunde profund in componenta politica a temei analizate si numai ,,fugitiv” in cea economica, fara abordarea lor egala, nu poate asigura concluziile si invatamintele necesare pentru cei ,,analizati”.Inexistenta laturii economice ca liant obiectiv al aliantelor politice, devine cauza principala, care mineaza din start capacitatea de coeziune si durabilitate a acestora atit in R.Moldova cit si din Romania.
    4.Vizita d-lui Iohanis si indemnul de a conditiona ceva este fara temei, pina cind Romania nu va avea un proiect economic national, oferibil R.Moldova pentru o dezvoltare economica rapida, care sa accelereze parcursul ei spre UE.Pina atunci, ce sa le spui comunistilor, cind suferim si noi de ,,boala economiei fara proiect national”, adica fara directie, fara busola si instrumente de bord – cum se exprima plastic, un mare economist roman?

  6. Soarta Moldovei se joaca definitiv acum si nu peste patru ani.
    In acest moment, Rusia nu-si permite o a doua Ukraina si de fapt stie foarte bine ca Basarabia nu ii apartine nici istoric nici de drept si a fost numai ocupata in trei etape, timp de aproape 150 de ani . deci daca prpeuropenii vor constitui guvernul si vor fi sinceri in ceea ce fac, drumul spre Europa va ramine deschis.
    Nu va faceti iluzii cu intarirea opozitiei ” europene ” in urmatorii patru ani.
    Pina atunci, daca se recurge la intrarea comunistilor in guvern, situatia Moldovei va fi pecetluita, deoarece rusificatea se va intari pina la limita necesara pentru c poporula sa ceara de buna voie anularea intelegerilor cu Uniunea Europeana si alipirea la Rusia dupa modelul Crimeea / Donetk

    • Astazi, PCRM a pierdut o deputata, aleasa in Gagauzia.
      Dna Irina Vlah (un nume mai romanesc nici nu cred ca se putea gasi prin Gagauzia) a acuzat PCRM ca a tradat electoratul gagauz prin acceptarea Acordului de asociere cu UE.
      Ea a anuntat ca va deveni deputat independent si va milita pentru apropierea de Rusia, in conformitate cu opinia alegatorilor gagauzi.
      Este vorba de o minoritate de circa 130.000 membri (comparativ, 40% din populatia judetului Harghita), turcofoni dar crestini ortodocsi pravoslavnici, carora RM le-a acordat o „autonomie”, organizata in 4 enclave, pe o suprafata totala de aproape 1850 km2 (cam un sfert din judetul Harghita, de ex).
      Acesti gagauzi au fost adusi din estul Bulgariei, impreuna cu etnici bulgari, intre 1812-1846, de catre Imperiul rus, dupa anexarea Basarabiei, pentru a ocupa satele parasite de tatari dupa razboiul ruso-turc.
      PCRM ramane astfel cu 20 de deputati, din totalul de 101.
      PSRM, partid prorus, are 25 de deputati, iar partidele pro-europene au in total 55 de deputati.

  7. Intuitia d-lui Naumescu a functionat perfect.Astazi s-a anuntat in parlamentul din…RSS MOLDOVENEASCA prin vocea unui fost KGB-ist sub acoperire la Bucuresti- DUMITRU DIACOV ,presedintele de …onoare al PD – ca se amana pana in 12-13 ian.2015 formarea noii coalitii de guvernare. Tot el a lansat un atac foarte dur la adresa PL printr-un apel retoric bine tintit insa .”Dati-ne alti 13 deputati sa formama o coalitie”. Si, bineinteles , apelul a si fost pus in opera prin decizia PD de a incepe negocieri cu PCRM si VORONIN-lupul naparlit , dar cu naravurile cele stiute ale tuturor lupilor.,ramase intacte.

  8. Sa nu uitam ca aceasta „victorie” pro-europeana este una foarte fragila daca nu chiar iluzorie. Practic exista cateva partide pro-ruse care nu au atins pragul electoral, dar impreuna ar fi avut 8-9%. Data viitoare acestea vor forma o alianta si lucrurile vor sta cu totul altfel. Si sa nu uitam ca autoritatile moldovene au aplicat cu succes reteta romaneasca a blocarii votului din diaspora (in special la Moscova). Diaspora moldoveneasca nu exista doar in Romania, si in Rusia sunt tineri care lucreaza si trimit bani acasa, iar la un moment date se vor intoare. Deci sa nu ne imbatam cu apa rece…
    In acest moment, cel mai important lucru pentru Moldova, este decuplarea celeor doua orientari, pro-rusa si de stanga. Poti fi pro-rus si de dreapta, dar poti fi de stanga si pro-european (sau chiar pro-romanesc). Ori in acest moment cele doua optiuni vin „la pachet” pentru alegatori de stanga, lucru cu consecinte foarte grave. Din lipsa de variante acestia fie voteaza pro-rusi, fie la intamplare, fie nu voteaza.
    In aceste conditii, nu cred ca e de neglijat faptul ca PCRM se declara pro-european. Cel mai important este ca in Moldova sa apara un partid de stanga de tip occidental, care sa se rupa definitiv de Rusia. Cu ce ne ajuta faptul ca exista un partid „socialist”, un nume mai indulcit, mai occidental, dar care este de fapt profund pro-rus si anti-romanesc? Cel putin cu PCRM si Voronin se poate dialoga.
    In acest moment e mai bine sa facem abstractie de nume si de trecut (care oricum nu poate fi schimbat) si sa ne gandim la prezent si viitor. Poate ca PCRM nu va reusi sa se transforme intr-un partid de stanga de tip european, insa la un momenent dat se poate desprinde o aripa care sa ofere aceasta alternativa. Tinand cont de situatia mai mult decat fragila, nu trebuie refuzata nicio varianta.

  9. Cata naivitate, dle Naumescu! PL este partidul de buzunar al lui Plahotniuc, Chirtoaca si Ghimpu fac business intro veselie cu firmele lui Plahis, si nici unionisti nu sunt cei din PL, Ghimpu mereu ii vorbeste de rau pe fratii romani, ca nu i-au dat suficient bani pentru activitate politica. Ghimpu si Chirtoaca sunt niste profitori ordinari, exploateaza ideea romanismului pentru a fura si a se imbogati. Eu stiu ce spun, am fost alaturi de ei, am crezut in idee, dar in interior am gasit mincuna si fariseism. Romanismul nu e un partid, romanismul e un cadru existential pe care trebuie sa-l promovezi. Naumescu habar nu are de realitatile din Basarbia….

    • Ce spui tu, bolsevicule? PL este in buzunarul lui Plahotniuc? Daca ai dovezi certe ca este asa , de ce nu le scoti la iveala? De ce nu s-au scos pana acum? Ce face justitia voastra „moldoveneasca” aflata clar sub patronajul odiosului personaj cu cetatenie romaneasca falsificata ?Aduci in discutia de aici zvonuri si barfe de rasul curcilor „moldovenesti” , stimata coada de topor? TU? TU stii ce spui? Te-a angajat cumva dl. Leanca sa intervii cu manipulari in media romaneasca din tara unde el a fost agent KGB ,care stie 5 limbi si …ungureste?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro