joi, martie 28, 2024

Inapoi la Razboiul Rece? Vladimir Putin, Ucraina si Occidentul

Arogant si impasibil precum Calaretul de Arama din orasul sau natal, nepasator precum un stalp din beton, tarul de la Kremlin, Vladimir Putin, trateaza Ucraina ca pe un protectorat. Crescut in imperiul colonial numit URSS, fostul locotenent-colonel KGB actioneaza ca un satrap imperialist. A declansat o actiune militara de tip invazie fara sa-i pese nici cat negru sub unghie de reactiile comunitatii democratice globale.

Am sentimentul ca ne aflam nu doar intr-un nou Razboi Rece, dar, si mai grav, situatia seamana mai mult decat nelinistitor cu agresiunile germane din anii 30. Ganditi-va la soldatii fara identificare precisa, la asigurarile date premierului britanic, toate seamana cu comportamentul lui Hitler in septembrie 1939. Ori chiar mai devreme, in septembrie 1938, cand Occidentul a capitulat la Munchen. Conciliatorismul nu serveste la nimic. Mai precis, nu face decat sa potenteze pofta de dominatie a briganzilor. Cine ignora acest lucru uita de fapt una din lectiile esentiale ale secolulului XX.

Obiectivul lui Putin nu este doar unul geo-strategic si militar. Scopul sau este de a inmormanta modelul de revolutie civica non-violenta dezvoltat in Maidanul independentei din Kiev. Este vorba de teama si panica, de spaima ca acest model este contagios si poate fi urmat chiar in Federatia Rusa, ca propria sa putere se poate prabusi ca un castel din carti de joc, sub povara imenselor faradelegi comise, de la spolierea statului la crimele impotriva celor care indraznit sa critice aceasta dictatura camuflata. Tot asa cum Biroul Politic sovietic si agentii sai din statele satelizate se temeau de diseminarea ideilor revolutionarilor maghiari in 1956 ori ale reformatorilor de la Praga in 1968, Vladimir Putin si camarila sa se teme de moarte ca revolutia din Ucraina ar putea inspira o miscare similara in Rusia.

In „New York Times”, Andrew Higgins scrie: „In an almost word-perfect replay of Moscow’s Cold War interventions in Hungary in 1956, Czechoslovakia in 1968 and Afghanistan in 1979 after appeals for “fraternal assistance” from embattled local allies, Russia’s troop mobilization in Crimea on Saturday followed a request for help from Crimea’s new pro-Moscow prime minister, Sergei Aksyonov, who was named Thursday by regional legislators meeting under the guns of the unidentified intruders. The Kremlin quickly issued a statement saying that Mr. Aksyonov’s plea “would not be ignored,” and within hours it had announced its plans for military action.”

Nu exista nicio justificare legala pentru agresiunea militara a Rusiei lui Putin impotriva unui stat independent si suveran. „Dreptul de a proteja” a fost invocat in trecut de tarii Rusiei, dar si de Hitler in raport cu sudetii. Interventia actuala se aseamana izbitor cu aceea din august 1968 in Cehoslovacia. Si atunci se vorbea de riscul venirii la putere a revansismului neofascist. Si atunci erau puse in miscare resorturile cele mai insidioase si abjecte ale dezinformarii sistematice. Atunci se urmarea distugerea proiectului unui socialism cu chip uman, fara disidenti trimisi in lagare si in spitale psihiatrice. Acum se urmareste lichidarea unei revolutii civic-democratice prin care ucraineienii si-au recucerit suveranitatea de stat si suveranitatea poporului.

Ce va face Occidentul? Aici este miezul chestiunii. Va asista neputincios la agresiunea rusa? Se va rezuma la conversatii telefonice intre Barack Obama si autocratul rus? Vor urma sanctiuni? Se va institui un ajutor miltar de urgenta pentru armata ucrainiana? Nu sunt la fel de pesimist ca multi dintre prietenii mei, dar nici nu pot fi prea optimist.

As dori sa fac o precizare. Cineva a spus recent ca as nutri o „simpatie ascunsa pentru Rusia”. Da, am o conseventa, neclintita simpatie pentru Rusia lui Andrei Saharov si a Elenei Bonner, pentru Rusia Nataliei Gorbanevskaia, a Annei Politkovskaia si a Galinei Starovoitova, pentru Rusia lui Vladimir Bukovski, a lui Serghei Kovaliov, a Liudmilei Alexeieva, a lui Anatoli Marcenko si a lui Vladimir Kara-Murza. Pentru Rusia decembristilor, a disidentilor si a luptatorilor pentru democratie constitutionala. Pentru Rusia societatii “Memorial”. Pentru Rusia lui Ivan Denisovici. Pentru Rusia care a respins aberatia “omorului ritual” din procesul Beilis. Pentru Rusia Annei Ahmatova, a lui Osip Mandelstam, a Marinei Tvetaieva si a lui Boris Pasternak. Pentru Rusia lui Vladimir Visotski, a lui Aleksandr Galici si a lui Bulat Okudjava. Pentru Rusia lui Vasili Aksionov si a lui Vladimir Voinovici. Pentru Rusia lui Vasili Grossman si a lui Andrei Tarkovski.Pentru aceasta Rusie eroica, cinstita, demna, opusul Rusiei kaghebist-fesebiste, simpatia mea nu este una tainuita, ci una deschis asumata.

Versiune largita si actualizata a articolului aparut in „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/razboi-in-ucraina-rusia-putin-crimeea-1084936.html

Recomandari:

https://www.contributors.ro/dosarstalin/cei-7-magnifici-inceputurile-disiden%c8%9bei-in-urss/

http://www.nytimes.com/2014/03/03/opinion/crimea-the-tinderbox.html?hp&rref=opinion&_r=0

http://www.nytimes.com/2014/03/02/world/europe/tensions-rise-in-crimean-capital-as-armed-men-continue-to-take-up-posts.html?ref=world

PS Imi scrie un bun prieten: „Analiza lui Charles King este o mostra de înțelegere profunda, contextuală. Sugestia de a transforma trupele rusesti din invadator in forța de acțiune preemptiva a fost făcută si de Obama, finally, încă de aseară. Problema ca acest lucru se poate eventual concretiza nu pe promisiuni telefonice, ci doar sub drapel ONU… King pare sa surprindă foarte corect acest joc de politica internațională. Rămâne de văzut unde vor duce discuțiile UN, in condițiile in care Rusia are veto si o poziție solida in organizație. Inclusiv Ban Ki-moon mi se pare all of a sudden un personaj care poate avea o voce mai gravă. E implicit un test major si pentru comunitatea internațională in ansamblul ei. Nu știu in ce măsura autoritatea provizorala de la Kiev are capacitatea de a mobiliza măcar câteva buffer troops, dar ar fi indicat s-o facă in deplina celeritate. OSCE ar trebui la rându-i sa joace proactiv si curajos. Deocamdată Didier Burkhalter arată destula consistenta si energie, ceea ce nu pot spune despre cancelariile europene (ma rog, politica externa a UE n-a functionat ideal pana acum iar azi e nevoie de consens ultrarapid). Repet, cred ca doar bazat pe Carta ONU si alături de acești actori aditionali (OSCE) se poate urgenta o reacție pe măsura gravitatii situației. Vad, in fine, Statele Unite ca pe un actor diplomatic major, dar n-ar trebui sa încurajeze o logica de tip „Războiul Rece”, ci una a presiunii dialogului si a presiunii internaționale ferme. Altfel, mașinaria „dezinformatsiei” nu va face decât sa transforme propagandistic principiile americane in ipocrizie (cred ca profesorul King sugerează asta printre rânduri; de asemenea, cred ca ai punctat excelent despre cat de nociva poate fi aceasta dezinformare in construirea unui „mental colectiv internațional” sceptic cu privire la revolutia ucraineana si sensul ei profund). Si ca sa nu aibă soarta Ligii Natiunilor, ONU își da, cred, in următoarea perioada, testul suprem de functionalitate si de relevantă ca actor internațional.”

Update: Exceptionala analiza istoricului Timothy Snyder. Sa-mi fie permis sa asemuiesc interventiile sale din aceste saptamani, luminoase si demistificatoare, pe tema desfigurarii propagandistice a adevarului istoric cu acelea ale lui George Orwell: „Whatever course the Russian intervention may take, it is not an attempt to stop a fascist coup, since nothing of the kind has taken place. What has taken place is a popular revolution, with all of the messiness, confusion, and opposition that entails. The young leaders of the Maidan, some of them radical leftists, have risked their lives to oppose a regime that represented, at an extreme, the inequalities that we criticize at home. They have an experience of revolution that we do not. Part of that experience, unfortunately, is that Westerners are provincial, gullible, and reactionary. Thus far the new Ukrainian authorities have reacted with remarkable calm. It is entirely possible that a Russian attack on Ukraine will provoke a strong nationalist reaction: indeed, it would be rather surprising if it did not, since invasions have a way of bringing out the worst in people. If this is what does happen, we should see events for what they are: an entirely unprovoked attack by one nation upon the sovereign territory of another. Insofar as we have accepted the presentation of the revolution as a fascist coup, we have delayed policies that might have stopped the killing earlier, and helped prepare the way for war. Insofar as we wish for peace and democracy, we are going to have to begin by getting the story right.”

http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2014/mar/01/ukraine-haze-propaganda/

http://www.newrepublic.com/article/116812/how-europe-should-respond-russian-intervention-ukraine

Recomand, de asemenea, remarcabilul articol al unuia dintre cei mai fini cunoscatori ai chestiunilor ruse si, in genere sovietice si post-sovietice, profesorul Armand Gosu:

http://cursdeguvernare.ro/armand-gosu-razboiul-rusiei-impotriva-ucrainei-cum-se-pozitioneaza-romania.html

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Cele 3 invazii sovietice au avut un personaj comun, cu rol decisiv: Y Andropov. In primul caz, ambasadorul la Budapesta i-a fortat pe M Suslov si pe N Hrusciov sa impuna invazia, desi initial erau reticenti; in al II-lea caz membrul supleant al Biroului Politic a fortat invazia, desi Brejnev a ramas ezitant pana in ultimul moment (in acea sedinta existand si un schimb de replici dur intre Andropov si Kosygin); ultimul caz aproape nici nu mai merita mentionat intrucat Brejnev nu mai era capabil (fizic si mental) sa ia vreo decizie.
    Factorul care l-a dirijat pe Andropov sa considere ca sistemul poate fi salvat doar prin forta a fost ‘complexul maghiar’: in 1956, cladirea ambasadei era peste drum de cea a securitatii (AVH) si privea ingrozit cum ofiterii politiei politice erau spanzurati de stalpii de iluminat public.

    In 1989, agentul KGB stationat in RDG vedea cum mentorul sau in domeniul spionajului, unul din cei mai infami sefi de spionaj politic, omul fara fata Mischa Wolf, rostea un discurs cu un limbaj de lemn adaptat si cu mana tremuranda in fata multimii care il huiduia. Acel discurs din Alexanderplatz era urmarit de milioane de germani (est si vest) si indica prabusirea definitiva a regimului.
    http://www.youtube.com/watch?v=N1lULRj3jms
    M Wolf a fost increzator ca Uniunea Sovietica ii va oferi azil politic (lui si acolitilor sai). Din fericire, nu a fost cazul. Totodata, arhiva Stasi a fost publicata si toti ofiterii, agentii si colaboratorii deconspirati.

    Putem vorbi de un ‘complex german’ in cazul lui V Putin?

    • De acord cu Dvs. In cartea sa despre memorie si uitare in Rusia lui Putin, David Satter arata ca exista un mini-cult al lui Iuri Andropov intretinut cu voie, ori chiar cu ordin, de la cel mai inalt nivel. Statui, strazi care ii poarta numele etc Pentru cititorii mai tineri, cateva date biografice. Iuri Andropov a fost ambasadorul URSS la Budapesta in 1956, a participat la toate deciziile din epoca. In anii 60 a conduse relatiile cu statele socialiste ca secretar al CC al PCUS. A intrat in Biroul Politic si a condus KGB-ul ani indelungati. I-a succedat lui Brejnev ca secretar general al CC al PCUS in noiembrie 1982. A murit in 1984. A fost unul dintre protectorii lui Gorbaciov. Specialist in intoxicari propagandistice si in „masuri speciale”, Andropov a fost un bolsevic inversunat si, in pofida imaginii construita cu abilitate, inflexibil. Este unul din idolii lui Putin. Cand a ajuns secretar general, propaganda controlata si manipulata de Kremlin in Vest l-a prezentat ca pe un anti-dogmatic cu lecturi iconoclaste si gusturi rafinate. Nici vorba de asa ceva :)

      http://www.contributors.ro/cultura/de-7-noiembrie-stalin-putin-si-sfidarile-memoriei/

      • Eu sunt convins ca acum se aplica in Rusia modelul pe care voia sa-l impuna Andropov inca din anii ’80: un regim de mana forte condus de un lider ferm (reprezentant al baietilor destepti din KGB) si o economie cat de cat de piata. Ceva in genul celui chinezesc: capitalism cu partid unic. A sugerat si Iliescu asa ceva in 1990 cand a vorbit despre un despot luminat.
        Nu pot sa simpatizez cu Rusia, de oricare culoare ar fi ea: Romanii au fost calcati de 13 ori de rusi, doar ultima invazie fiind facuta de comunisti.
        E clar ca Vestul nu va face mare branza si si-au pierdut orice credibilitate. A il dojeni pe Putin la telefon in speranta ca se va speria cumva e ridicol. Putin il considera pe Obama o maimutza imbecila si nu da doi bani pe el, ma mir ca a pierdut atat timp cu el la telefon. Primul politician occidental trimis la Kiev a fost Kathy Ashton, ministra de externe a UE, care in anii ’80 facea parte dintr-o organizatie pacifista fondata si finantata de KGB. Deja de acum cateva saptamani inteligentsia de stanga din Vest maraia despre „fascistii” de la Kiev. In Ucraina, comunistii comandati de la Moscova au casapit cateva milioane de oameni prin infometare. Putem sa le cerem Ucrainienilor sa nu fie suparati si sa uite?
        Cei ce sustin ca Crimeea e mica si departe si nu e treaba noastra ce se intampla acolo vorbesc prostii. Sa ne inchipuim cum se simt acum lituanienii, letonii, estonii, cand isi dau seama ca promisiunile occidentale nu valoreaza nici cat hartia pe care sunt scrise. Sa ne gandim ce simt japonezii, gandindu-se la insulele aflate in disputa cu chinezii. Ca sa ajungem mai aproape, ganditi-va care e temperatura la Chisinau acum sau cum se simt romanii din Transnistria.
        Ce ar putea face Vestul?
        Ce ar fi ca Statele Unite sa il bombardeze pe Bashar Al Assad pana ii sar capacele? Rachete, avioane si atat. Bate saua sa priceapa iapa sau „ai pocnit’o pe sor’mea, eu il sparg pe frati’tu”.

  2. Ma bucur ca cineva (!) apuca taurul de coarne si le zice asa, pe sleau. Nu cred ca mai e vreme prea multa de scaldat. Precedentele invocate de domnul Profesor aici sunt lectii pe care, in mod normal, nici un om intreg la cap nu ar trebui sa-si permita sa le ignore. Cu ocazia asta poate se trezeste si UE si incepe sa vorbeasca, daca nu pe o singura voce, macar intr-un cor verosimil si mai hotarat. In ceea ce priveste SUA, ma tem ca trebuie ceva rabdare pana ce interlocutorul de la capatul firului aflat la Washington sa fie altul decat Obama. In opinia mea, imperialismului rusesc i s-a permis prea mult sa-si traga suflarea si sa-si linga ranile, cel putin in ultimii zece ani. Prea mult zaharel si bici ioc! Or, biciul a fost singura metoda cunoscuta si rescunoscuta de Marele Urs. Dar timeout-urile au si ele un sfarsit; cel putin asa vreau sa cred…
    PS: Domnule Tismaneanu, stiti ca va incepe placa aia cu neo-conservatorismul, nu? Prepare yourself! :)

  3. Fenomenul Euromaidan a fost susţinut de Europa, aşa cum mişcările din Simferopol, Doneţk, Harkov sunt susţinute de Rusia. Diferenţa este că declaraţiilor Rusiei le urmează trupele de ocupaţie, pe când cele ale Europei par acum sterile ucrainenilor, care se vor simţi trădaţi.
    Nu ajuţi un popor împingându-l într-un război, ci oferindu-i suport pentru a scăpa de mafia care-l oprimă.

    • Cred că exagerăm, dacă ne referim la trupe de ocupație. ”Poporul” din Ucraina are de fapt mai multe păreri și unii dintre ei chiar își doresc intervența rusească. Exact ca și în Transnistria, oamenii simpli nu încearcă să fugă din țară și nici nu se organizează în grupări insurgente împotriva amatei ruse, pentru mulți dintre localnici prezența armatei ruse chiar e OK.

      Paralela cu invazia din 1968 din Cehoslovacia este valabilă într-o măsură destul de redusă, acolo nu era vorba de ruși, ci de ”cauza socialismului”, în timp în Crimeea chiar e vorba de ruși și de un teritoriu care le-a aparținut până în urmă cu două generații, adică în epoca modernă. Mai mult decât atât, Sevastopol e cu vreo 500 km mai aproape de Moscova decât Praga și cu vreo 2000 de km mai departe de Europa Centrală decât Praga.

      Astfel încât evenimentele din Ucraina, deși dovedesc o dată în plus că rușii nu-și schimbă comportamentul și că Putin nu e decât un nou țar demn de înaintașii lui, nu reprezintă pentru lumea civilizată un pericol comparabil cu invazia din 1968. În cazul de astăzi, chiar e vorba de teritorii locuite de etnici ruși, care privesc favorabil intervenția rusă.

      • ” În cazul de astăzi, chiar e vorba de teritorii locuite de etnici ruși, care privesc favorabil intervenția rusă.”

        Si care, as putea sa adaug, au tot dreptul la autodeterminare – inclusiv la intergrarea in comunitatea statala rusa!

  4. Dupa parerea mea, impotriva statelor mai nou agresive de genul Rusia sau China masurile economice ar avea un efect foarte mare, imediat. In loc de declaratii belicoase sau amenintari militare se poate face mult mai mult in locul unde ii afecteaza ce-l mai tare: buzunarul. Nu cred ca Putin ar fi impresionat daca in urma unor actiuni militare mor sute sau mii de soldati rusi (pina sa se exinda mare tare conflictul e cale lunga), insa pierderi economice masurate in miliarde de euro sau dollari l-ar afecta imediat. Rusia nu-i sac fara fund.

    • Rusia și China, statele astea ”mai nou agresive”, au fost cam întotdeauna agresive :) . Însă noi am avut norocul să trăim acești 25 de ani de la încheierea Războiului Rece (o generație, practic) în care aceste state agresive au fost ocupate să se adune de pe jos după înfrângere. În prezent, se pare că ambele și-au revenit și încep din nou să facă ceea ce știu ele mai bine – să agreseze. Problema lumii civilizate este că are nevoie de China împotriva Rusiei și de Rusia împotriva Chinei, trebuind evitată cu orice preț formarea unei alianțe între ele.

      Dar asta a fost problema și în timpul Războiului Rece, a fost mereu nevoie ca Statele Unite să danseze pe sârmă în relația cu cele două, pentru a folosi astfel agresivitatea fiecăreia împotriva celeilalte.

  5. Da, si eu am o simpatie pentru Rusia despre care vorbiti si pentru cea a lui Dostoevsky, Shostakovitch, Tchaikovsky, etc. Insa la fel ca dumneavoastra, tare mi-e teama ca am reintrat in epoca Rusiei absurde, care refuza sa inteleaga ca nu reprezinta cu adevarat un model istoric si ideologic si incearca sa se impuna nu prin civilizatie, ci prin forta bruta asupra unor popoare ale caror unica vina este ca se afla in vecinatatea sa. Daca romanii isi inchipuie ca au suferit prea mult in istorie, ar fi bine sa se gandeasca macar pentru cateva secunde la ceea ce au avut si au de patimit ucrainienii. Da, am fost totdeauna la confluenta unor imperii, dar macar nu in totalitate inghititi de acestea.

  6. Problema e ca pe toate war games-urile si simularile strategice o confruntare West-Rusia pe tema Ucrainei e un lose-lose situation at best. Pentru Rusia, Ucraina represenita un obiectiv strategic imens, iar Putin e dispus sa plateasca un pret destul de mare (sanctiuni, G8, etc) pentru acest obiectiv. Iar pestru West, nu imi e prea clar deloc care e obiectivul strategic, si cat e dispus west-ul sa plateasca pentru asta ?

    .. iar daca e sa ne uitam la modele istorice, nu cred ca Hungaria/Cehosolvacia 68 sau 39 sunt modelele potrivite, ci crizele Dadanellelor din 1828 – 1878, daca e sa intelegem motivatia strategica a Rusiei.

  7. Metafora asta a războiului rece are niște caracteristici ale ei istorice, o cursă a înarmărilor, dvs știți mult mai bine ca mine. Nu cred că avem de a face sau că vom avea de a face cu ceva similar, dar pot s-o înțeleg ca figură de stil și acum, cu rol mobilizator.

    Mi se pare pe fond că am avut de a face cu un război subteran între americani / britanici (poate și cu ceva ajutor de la Israel, conexat cu problema Siriei și a Iranului), pe de o parte, și ruși, pe de altă parte, pe care Putin l-a pierdut în Ucraina o dată cu plecarea lui Ianukovici și pe care acum l-a adus la suprafață într-in mod poate neașteptat pentru occidentali, dar care arată că efectiv nu avea altă soluție. Îmi imaginez ca dacă prin absurd ar declara internațional că își cere scuze pentru situație și își retrage trupele în două ore ar avea un accident mortal sau ar fi internat la nebuni și înlocuit cu alt președinte. Nu cred că este one man show, ci un exponent al sistemului.

    Pentru România este o șansă deoarece va permite revenirea mai rapidă la guvernare a pro-reformiștilor și pro-occidentalilor, forța agenților ruși de influență în Ro va scădea.

    cu bine

    • Imi cer scuze ca raspund f. concis, sunt intre doua drumuri. Razboiul Rece este o metafora propusa, daca nu ma insel, de Walter Lippman, preluata din vocabularul analitic interbelic. Descrie o realitate geopolitica marcata de incompatibilitati ideologice acute (v. doctrina containment-ului formulata de George Kennan), dart este si un mit politic cu valente galvanizante. Miturile politice nu se examineaza in functie de continutul de adevar, unele pot fi/sunt mai adevarate decat altele, ci prin potentialul de credibilitate. Ganduri bune!

      • Mulțumesc pentru explicații. În mintea mea era asociat doar realității de după cel de al doilea război mondial. Sunt surprins să aflu că are o origine interbelică. Am mai învățat ceva.

        • http://www.learner.org/workshops/primarysources/coldwar/docs/lippman.html

          „It is to the Red Army in Europe, therefore, and not to ideologies, elections, forms of government, to socialism, to communism, to free enterprise, that a correctly conceived and soundly planned policy should be directed.”

          Unde ma despart de Lippman si sunt de partea lui Kennan este chestiunea ideologiei. Pe timpul lui Stalin, nationalism velicorus si internationalism bolsevic contopite intr-un aliaj expaniionist. Astazi, nationalism velicorus, traditionalism mesianic pravoslavnic, nostalgii autoritarist-staliniste.

      • Cu tot respectul, stimate Domnule Profesor, dar Lippman nu a făcut decât să preia sintagma de Război Rece. Ce căruia i s-ar cuveni dreptul de copyright este nimeni altcineva decât George Orwell, autorul „Fermei Animalelor” şi a lui „1984”, care scria în 1946 (citez din memorie) cam aşa: „The USSR makes cold war to the British Empire”. Putin vrea, cu orice preţ, să demonstreze că Orwell a avut dreptate pe toată linia. Pentru că în geopilitică, toate „animalele” (statale) sunt egale (unfortunatelly doar teoretic), dar unele sunt mai egale decât altele….
        Am avea, cu toţii, MARE nevoie de un alt Ronald Reagan la Casa Albă!

        • Exista doua aspecte (directii) pentru termenul „cold war”.

          1) ca termen general – primul l-a folosit Orwell , aveti dreptate , dar nu in 1946 , ci ceva mai devreme, la 19.10.1945 intr-un text (eseu) intitulat „You and the atomic bomb” publicat in ziarul britanic „Tribune” , la pag. 3 : ” James Burnham’s theory has been much discussed, but few people have yet considered its ideological implications—that is, the kind of world-view, the kind of beliefs, and the social structure that would probably prevail in a state which was at once unconquerable and in a permanent state of „cold war” with its neighbours.”

          Referinta Dvs. este ceva mai tarziu , la 10.3.1946 , pe prima pagina in „Observer” : „…after the Moscow conference last December, Russia began to make a ‘cold war’ on Britain and the British Empire ”

          2) ca termen specific pentru tensiunile geopolitice intre fostii aliati din timpul celui de-al 2-lea razboi mondial – aici intaietatea revine unui bancher american , Bernard Baruch, la 16.4.1947. A folosit termenul in mod verbal . la un speech in North Carolina : ” „Let us not be deceived: we are today in the midst of a cold war. ” http://glurl.co/d5D

          Si da, intr-adevar , precum spune Domnul Tismaneanu ,jurnalistul Walter Lippmann este cel ce a incetatenit termenul , atunci cind l-a folosit ca titlu al unei lucrari devenita celebra.(1947) . Numai ca el spune ca s-a inspirat din expresia franceza ” la guerre froide” din mid-30’s.

          Sa nu uitam nici celebrul speech al lui Churchill la Trent Univ. cind a lansat celebra expresie „iron courtain” .
          –––––––––––––––––––––––––––-

          Is not right on topic– just to set the record straight.

  8. Cred că autorul este mult mai aproape de adevăr decât pesimiștii ori scepticii de serviciu, mă gândesc la cei care nu văd decât extremiști de dreapta în Maidanul ucrainiean și mai puțin sau deloc dorința pașnică de libertate și eurotropia pozitivă a populației. A descris perfect esența revoluției din Ucraina.
    Sunt sigur și sper să nu mă-nșel că Occidentul nu-și poate permite o inacțiune totală. Important este cum o va concepe și cu ce efecte. Sigur Statele Unite și NATO vor fi ceva mai categorice și mai curajoase decât UE. Deși lui Putin (i se poate spune și Stalinul sau Hitlerul de la Kremlin) nu-i prea pasă de opinia țărilor democratice, poziția lui poate deveni precară. Nu sunt foarte optimist, dar ca și dl Tismăneanu nu renunț la oarecari speranțe.
    Interesantă mi se pare explicația potrivit căreia lui Putin și fsbiștilor le este frică de o maidanizarea în interiorul Federației Ruse, deja prezentă pe timpul intervențiilor din Ungaria, Cehoslovacia etc. Văd aici, respectând proporțiile, o comparație posibilă cu efectul votării din Elveția din 9 februarie privind stoparea imigrării de masă, de fapt una fără acceptul și controlul autorităților. Reacțiile nedemocratice, excesive, necinstite ale politicienilor din UE, a presei europene, în marea ei majoritate, sunt nu odată condamnabile nu numai ca ton, dar și ca argumentație, de multe ori falsă ori chiar curat mincinoasă. Cum se poate califica intervenția sectară și golănească în Parlamentul European a dlui Cohn-Bendit despre votul elvețian, terminată cu veritabila insultă : sunteți niște cretini ? Multe altele nu sunt nici ele departe de intervenția citată.
    Explicația acestor derapaje în opinia mea este, ca și în cazul Rusiei, frica de contagiune. Anumite manifestații eurosceptice, sau chiar separatiste existau deja în Franța, Germania, Anglia, Norvegia. Votul elvețian poate fi un impuls dat unor astfel de idei.
    Libera circulație, de fapt excesele dezastruoase ale imigrației de masă și vânarea prin intermediul ei a avantajelor sociale, nu pot fi impuse unei țări independente, ceea ce încearcă să facă UE cu Elveția. Nu mai vrea să țină cont de principiile democrației. Elveția este acuzată de extremism de dreapta, nu mai spun cu ce rimează așa ceva.
    Frica URSS sau a Rusiei de azi de o revoluție pașnică era și este una perfect intuită. Frica politicienilor și mediilor vest-europene mi se pare de multe ori mai instinctivă decât rațională. Rusia-Ucraina și UE-Elveția sunt cu diferențele respective,două cupluri, cu oarecari asemănări, foarte importante firește. Presiunile asupra Elveției nu au nimic de a face cu democrația, din păcate.
    ”Nu există nicio justificare legală pentru agresiunea militară a Rusiei lui Putin împotriva unui stat independent și suveran”, spune pe bună dreptate dl Tismăneanu. Dincolo de agresiunea militară de care Elveția nu se poate teme și care este „hors de question”, nici Europa nu are vreo justificare democratică pentru agresiunile repetate, politice și economice împotriva Elveției. Sper că în cele din urmă, bunul simț să învingă, în ambele cazuri.

  9. E chiar mai rau. De la incidentul Gleiwitz incoace nu au mai fost incalcate simultan atâtea tratate! Juridic, URSS se misca mai bine în 1956 si 1968, caci acorda „ajutor fratesc” in cadrul Tratatului de la Varsovia!
    In rest, occidentalii nu se pot bate in locul ucrainenilor!

  10. NATO ar trebui sa organizeze exercitii militare ample. Unul dupa altul. In Marea Neagra si in vecinatatea Ucrainei. In Romania si Polonia.

    Dar mai ales NATO ar trebui sa pregateasca raspunsul militar si politic pentru Ucraina de vest. Daca va cere, vom ajuta militar sau nu Ucraina sa-si mentina independenta fata de Moscova? Foarte greu de raspuns avind in vedere dependenta europeana de gaz rusesc si arsenalul nuclear rusesc.

    Pina la urma, de ceea ce ne este frica, nu vom scapa. Mai devreme sau mai tirziu, Rusia va inchide ofensata robinetul de gaz. Si uite asa de la geo-politica ajungem la independenta energetica. Care se leaga strins de ecologie, energie verde, cercetare stiintifica. Toate se leaga.

    Pe de alta parte, Federatia Rusa are multe probleme interne. Miine-poimiine va trebui sa recunoastem sau nu o putere noua revolutionara la Moscova. Sau poate chiar sa intervenim militar in Rusia, in sprijinul unei anumite tabere. Evident nu-i vom cunoaste pe noii protagonisti. Iarasi va fi greu de decis. De ce scriu toate astea? Pentru ca e foarte greu de decis. Care-i cea mai inteleapta atitudine? In opinia mea cea mai inteleapta este totodata si cea mai morala, cea mai curata: ecologie, energie verde, cercetare stiintifica. Aici ar trebui sa cheltuim cel mai mult.

    • Haideţi să privim şi invers: Europa are nevoie de gaz rusesc? nu cumva şi Rusia are nevoie de miliardele europene? O agresiune militară are nevoie de foarte mulţi bani, ce-ar fi dacă Europa ar închide robinetul şi nu Rusia? să nu ne închipuim că, dacă ar fi voinţă, nu se găseşte altă resursă alternativă la gazele din Rusia.

      • Daca Rusia inchide robinetul, cistiga in orgoliu pe termen scurt. Dar pierde imediat din punct de vedere economic. Pe termen lung insa, Rusia risca fantastic. O Europa destabilizata economic, politic si social, va deveni o Europa agresiva militar.

        Pe de alta parte, nu stim exact cum va evolua Europa dupa colaps, urmare a inchiderii robinetului de gaz rusesc. Exista si scenarii positive, cu energie alternativa, ecologica. Vrind-nevrind, toata lumea o sa intre in scenariul asta. Gazele, carbunele si petrolul se termina. Nici resursele de uraniu nu sint prea mari. Toate sint limitate.

        Pina la urma rusii ne vor face un bine inchizind robinetul de gaz. Trebuie sa luam in piept dezvoltarea economica sanatoasa si curata. Trebuie sa inventam repede o noua moralitate, un stil de viata simplu material si mult mai bogat spiritual.

      • Într-o epocă foarte recentă, voință a fost, dar a fost exact voința inversă în Germania: închiderea tuturor centralelor nucleare și reorientarea spre gazul rusesc, primit prin Nord Stream. Iar Gerhard Schroeder, după ce a semnat acordurile în calitate de cancelar al Germaniei, s-a dus să fie plătit la Nord Stream cu 1 mil.euro pe an. Iar justiția germană a zis că totul a fost OK.

        De unde se vede că Putin mai are niște relații nu doar în SPD-ul german, ci chiar un pic mai adânc în Germania.

        • Esti nedrept. Gazul rusesc a fost si inca mai este luat in considerare. Dar aspiratiile Germaniei au fost altele. Mai mult decit atit, Si-au gasit finalizarea. „The share of electricity produced from renewable energy in Germany has increased from 6.3 percent of the national total in 2000 to about 25 percent in the first half of 2012”. Am citat din Wikipedia.

          http://en.wikipedia.org/wiki/Renewable_energy_in_Germany

          Germania a saltat toata Europa din punct de vedere economic si cultural. Aventura si curajul Germaniei cu energia regenerabila sint povesti extraordinare. Aproape incredibile. Si totusi reale. Iar povestea Germaniei s-a impus deja in toata Europa. Orice putere a lumii este in primul rind o putere culturala. Iar Germania bate toate recordurile.

          • Hai să o lăsăm mai moale cu puterea culturală a Germaniei, dvs.la ce fel de filme vă uitați, americane sau germane? :P

            Cât despre energia regenerabilă, gazul rusesc nu reprezintă în niciun caz așa ceva. Mai mult decât atât, trei sferturi din povestea asta cu energia regenerabilă e legendă și în momentul când utilizarea petrolului se va reduce așa cum s-a redus utilizarea cărbunelui, nu panourile solare și nu moriștile de pe toate câmpurile vor fi înlocuitorul.

            • Ma uit la filme americane. Si recunosc dominatia culturala americana. Tot respectul pentru natiunea si cultura americana.

              Dar nu uit 2012. Europa a bagat in pamint 10 miliarde de euro la Geneva si a evidentiat bozonul Higgs. Un vis vechi de 50 de ani. Cercetatorii americani invidiaza pozitiv Europa. Pe buna dreptate. Implicatiile tehnologice sint de nivel cosmic. Spatiul gol e de fapt „plin” cu potentialul Higgs. Oriunde. Iar omenirea a putut evidentia practic „valurile” vidului. Mileniul 3 a demarat vertiginos. In urma cu 100 de ani habar n-avem ca exista galaxii. Le numeam nebuloase.

              Imi pare rau sa dezamagesc lumea politica. Dar lumea stiintifica este de 1000 de ori mai palpitanta. Cind trec in revista ultimele decenii, mi se taie respiratia. Cind ma gindesc la urmatorii ani, imi creste pulsul. Daca am prinde macar inca 20 de ani de pace …

  11. Sunt impartial ca tot romanul daca aceasta mai conteaza ( sigur ca nu ).
    Comform postulatului M. Tacher nu conteaza ce crezi si ce sentimente ai conteaza numai sa executi ordinele.
    Astfel o serie de anarhisti, comunisti si socialisti au ajuns in virful piramidei in clusi Baroso si acum sunt ultraliberalo-schimbisti.
    Ucrainieni au fost supusi la lovituri groaznice inclusiv moarte din partea imperiului sovietic.
    De aceasta data UE a lasat pe ucrainieni sa demonstreze pentru ai aparea extinderea economica spre est si interesele.
    Ucrainieni au actionat in mod sincer si au luptat petnru drepturi cetatenesti si deminitate in speranta ca apropierea de UE ii va salva de oligarihia medievala prorusa.
    Acum cind lucrurile au mers prea departe UE nu poate ajuta si nici sustine pe ucrainieni care se vad pedepsiti la inceput prin pierderea Peninsulei Crimea dar si sanctiuni in domeniul economic si inixtiune rusa.
    SI de aceasta data ucrainienii sunt in mijlocul confruntarii intre rusi si vest si primesc lovituri din ambele parti.
    Mitul unuei UE sau Rusie bune si idilice sunt iluzii.
    Raul este intrinsec atit in imperiile economice cit si cele militare si mai devreme sau mai tirziu ele impart lumea ajung la intelegere si popoare devin victime.

  12. Daca imi permiteti o sugestie, adaugati la lista de lecturi si articolul acesta: http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2014/mar/01/ukraine-haze-propaganda/

    De data aceasta domnul Snyder este impecabil si chiar cred ca are cele mai bune raspunsuri pentru cei care, asemeni cuiva care ieri va acuza de simpatii de o anumita factura, mai propovaduiesc placa „fascismului”. Poate ar merita, domnule profesor, sa scrie cineva o lucrare despre spectrul asta al fascismului pe care atatia comunisti autocrati l-au vehiculat atunci cand s-au simtit amenintati de… democratie. Avem exemple ilustre si prin istoria noastra…

  13. Ca ,,analist de provincie”, incerc o analiza mai putin provinciala, utilizind si prisma ,,economicului”, pentru a se intelege unele din cauzelor genetice, care din punctul meu de vedere, au condus la pierderea Ucrainei pentru Rusia si a unei parti din ea, pentru UE.
    Cred ca politicul a dobindit o importanta disproportionata in evaluarea si tratarea ,,bolii” rusesti, care este postcomunismul de tip ,,putinian”.
    Nu s-a tinut cont ca Putin trebuia sa scoata Rusia din fundatura politica si mai ales economica-sociala, in care a bagat-o Eltin.
    Putin trebuia sa blocheze risipirea averii nationale, incit sa nu se ajunga ca in Romania, in care niste ,,societati comerciale” fac profit de miliarde de Euro, dusi inafara tarii, indivizi fara afaceri productive au ajuns milardari, iar populatia nu are bani de a plati utiltatile.Daca Rusia lasa risipita industria si resursele sale naturale, nu existau pentru populatia sa suficiente locuri de munca in UE!
    Putin trebuia sa stapineasca si sa aduca sub ascultare, baronii industriali si locali, pentru a tine sub control exportul de ,,energetice” si functionarea industriala, pentru a putea oferi un minim de nivel de trai populatiei, adusa la sapa de lemn de Eltin.
    Putin trebuia sa refaca increderea populatiei in politicieni, in stat si armata si a facut-o, cu pretul cu care o putea face.
    Acestea sint faptele: tiranice, nedemocratice si cum vrem sa le mai spunem, dar dincolo de ele se afla rezultatele bine cunoscute.
    2.Sigur ca Rusia nu putea fi mereu felicitata, Putin primit pe covorul Rosu al democratiei, iar Rusia sa primeasca ,,foaia de parcurs” catre UE!In schimb, asa cum se imblinzesc (mai precis devin docile) fiarele sabatice – el trebuia tratat cind cu amenintari economice, cind mai ales cu zaharelul economic, spre a nu fi ,,alungat” din Europa.
    Modalitatile tehnice in acest sens erau multiple si politicienii le stiau foarte bine utiliza, incit azi, Ucraina putea sa ramina in intregime ,,europeana”, dar nu in mod ,,declarat”, pentru a nu umili Rusia si fara a pierde partea din ea care acum (a fost manipulata) sa,,traga” la Rusia, (care vezi doamne) se simte obligata ,,sa o ia in brate”,cu orice risc economic.
    Poate sa-mi spuna un ,,analist politic”, ce ar mai putea altceva face Rusia, in situatia actuala?
    3.Mergind mai departe, mi se pare de inteles ca sustinerea dezvoltarii economice a Rusiei, nastea o clasa bogata, una mijlocie si o oligarhie industriala-financiara, care nu mai era controlabila in totalitate de serviciile secrete, ea construindu-si treptat, libertatea economica si propriile ,,servicii secrete”.La fel de ,,treptat”, dezvoltarea economica forta liberallzarea politica si drumul spre democratie.
    Calea asiatica spre prosperitate si democratie este diferita ca ,,viteza” de cea europeana, datorita existentei unui postcomunism ,,perturbant”, al evolutiei liniare, de la comunism la ,,noua societate” democratica.Ea trebuie inteleasa si mers pe actiuni si monitorizari adecvate, determinid si fortind evolutia societatilor asiatice, prin instrumente capabile sa le dea ,,directie europeana”!
    4.Peste 5-10 sau 15 ani, Europa si Rusia vor fi deopotriva amenintate de a fi strivite de ,,miracolul economic” chinez, incit UE+RUSIA+SUA, vor putea crea contraponderea economica si militara, unei tari ciclopice, greu de echilibrat sub orice aspect, de fiecare dintre ele, singura.
    Daca China se va transforma politic in democratie (parlamentara sau prezidentiala) analiza de fata este una gratuita.In schimb daca acest proces ,,transformator” se dovedeste imposibil ca urmare a inertiilor institutionale, ale unui aparat de partid, de o dimensiune mai mare ca Romania, aceasta viziune trebuie sa fie retinuta si urmata, de cine este dator sa o realizeze practic.Pina la urma, ,,mintea de pe urma” nu este (neaparat) un ,,bun national”, al Romaniei …

  14. Titlurile ultimelor trei articole cuprind intrebari importante pentru lumea de azi.
    La intrebarea ce vrea, ce plan are si cel determina pe Putin sa actioneze exista un singur raspuns:
    -Sa se salveze…
    Nu are nici un obiectiv de salvare sau marire a Rusei, acestea sunt povesti pentru uz intern.
    Daca nu actioneaza si nu ataca atunci se prabuseste mitul autocratului erou national.

    Pentur moemnt Putin complica situatia si va scapa intrucit Europa nu are trupe in zona sa intervina.

    Nu ne aflam in fata celui de al doilea razboi rece intrucit SUA si Rusia nu sunt ce au fost si intre timp s-au ridicat o serie de tigrii asiatici iar povestea din Crimea este mai mica decit razboiul care a dus la pacea de la Kuciuk Kainargi sau si nu mai inseamna mare lucru pentru lume.
    Jocul s-a mutat in Pacific, nimeni nu da doi bani pe Europa sau spatiul slav este un loc de joaca pentru puteri imbatrinite.

  15. Ma surprinde faptul ca un politolog erudit, mai precis un expert in totalitarianism precum Domnul Tismaneanu se deda la o analogie istorica atat de facila si in ultima instanta periculoasa. Caci „lectia” conciliatorismului anilor 30 este ca Hitler ar fi trebuit sa fi fost oprit prin forta inainta sa-si fi dus la capat procesul de reinarmare si inainte de concluderea aliantei cu Stalin. Rusia de astazi nu indeplineste criteriile unui stat totalitar si Putin nu actioneaza conform unei ideologii imperial-rasiste care vizeaza cucerirea de spatiu vital si exterminarea/aservirea unor intregi populatii. Trebuie sa pastram un sens al proportiei in analiza situatiei din Crimea. Daca trebuie sa folosim analogii istorice, as spune mai degraba ca Rusia reintrat in rolul ei clasic de putere contrarevolutionara – analogie sugerata si de catre Joh Kerry.

    Cred ca „record-ul” lui Putin il arata drept un adept al realismului in geopolitica. El are obiective expansioniste insa limitate. Aceste observati nu sunt menite sa justifice actiunile lui Putin. Insa ele inseamna ca Rusia poate fi „conciliata”, blocata, presata etc. Pana la urma, Putin este un om de stat care functioneaza pe modele clasice si nu un ideolog precum Hitler sau Stalin.

    Din motive istorice bine stiute, nationalismul romananesc are puternice reflexe antirusesti. Mi se pare iresponsabil sa zganderesti o astfel de buba.

    • Va multumesc pentru comentariu. Nu am spus ca Putin ar fi adeptul fanatic al unei ideologii totalitare. Am spus insa ca actiunile sale aduc aminte de cele intreprinse de URSS in Ungaria si Cehoslovacia. Dar si de acelea ale Germaniei hitleriste in Cehoslovacia si Polonia (agresiuni imperialiste mascate de tot felul de pretexte precum „dreptul de a proteja” etc). Putin este motivat de o viziune rusocentrica, de un mesianism imperial combinat cu o tendinta autoritarista greu de ignorat ori de contestat. De acord, Rusia nu este un stat totalitar, cum nu (mai) era URSS in ultima sa faza de existenta (devenise ceea in domeniul sovietologic numim post-totalitarism). Dar nu este nici o democratie, alternanta este de negandit (cel putin acum) in absenta unei expozii revolutionare de genul Maidanului. Clasa politica este inerta, corupta si controlata de Putin si camarila sa. Opozitia este marginalizata si hartuita fara mila. De acord, Rusia a redevenit puterea contra-revolutionara despre care sciau, in secolul XIX, Herzen, Bakunin si Marx…

      A spune ce crezi despre expansionismul rus la ceasul Putin nu inseamna a incuraja rusofobia. Va rog sa recititi precizarea din text exact pe acest subiect. Putin doreste ca „ordinea sa domenasca la Kiev” exact la fel ca birocratii si generalii taristi care zdeobeau insurectia poloneza declansata in noiembrie 1830. „L’ordre règne à Varsovie », déclara le ministre Sébastiani, en 1831, à la Chambre fran­çaise, lorsque, après avoir lancé son terrible assaut sur le faubourg de Praga, la soldatesque de Souvorov , eut pénétré dans la capitale polonaise et qu’elle eut commencé son office de bourreau.” Citatul este din Rosa Luxemburg…

      • Multumesc pentru precizari si sunt de acord cu modelul de interventie tarist propus de Dvs. De fapt, un model similar (post 1907) se poate aplica si la modul in care Putin gestioneaza opozitia interna.

        Va asigur ca am citit cu atentie la prima lectura precizarea Dvs. din text in ceea ce priveste rusofobia. Va apreciez sentimentele in ceea ce priveste „cealalta Rusie” insa aceasta nuanta se pierde din cauza structurii retorice a textului, care debuteaza tocmai prin atingerea unor punctelor nevralgice (conciliatorism, Ungaria 1956, Praga 1968) apte sa activeze rusofobia.

        Dvs stiti prea bine ca lectiile secolului 20 sunt extrem de dureroase si in nici un caz simple. Nu mi se pare prudent sa fie decontextualizate si aplicate drept sablon pentru a explica ceea ce de fapt denota resurgenta Rusiei in postura traditionala de mare putere. Daca tot vorbim despre imperialism clasic si despre pasajul citat din Rosa Luxemburg, mi s-ar parea mai corect daca ati fi elucidat din prima faptul ca interventia lui Putin se desfasoara intr-o regiune traditional vazuta de catre Rusia drept o zona strategica absolut vitala pentru interesele sale. Ma intreb daca v-ati gandit si cum a reactionat SUA in cazul Granadei si a invaziei din Panama, mai ales ca in in primul caz mizele strategice erau mult mai mici.

        Nu vreau sa intru intr-o polemica despre echivalente morale intre SUA si Rusia. Ce vreau sa spun este ca actiunile lui Putin sunt explicabile desi nu justificabile. Avem nevoie de mai putina retorica si mai multa claritate analitica in aceasta situatie.

      • Romania ar trebui sa se alieze cu Rusia lui Putin pentru izolarea guvernului fantoma fascist sustinut de americani. Principalul avantaj ar fi protectia minoritatii romane . Oricum nu e prima oara cand americanii sustin teroristi cum ar fi cei din Al Qaida in Siria.

  16. Particularitatea acestei invazii este faptul că majoritatea (absolută a) populației din Crimeea este de etnie rusă, favorabilă unui protectorat orchestrat de la Moscova, ostilă noii orientări a Kievului. Desigur, pe plan militar există asemănări cu Cehoslovacia și Afghanistan (referitoare la violări ale dreptului internațional, acorduri, etc.). Dar, la urma-urmei, Crimeea este pierdută, de facto va gravita în jurul Moscovei pentru o lungă perioadă de vreme de acum înainte. Un nou conflict înghețat (iată sunt de acord și eu odată cu declarațiile președintelui Băsescu) care se alătură situațiilor create de Rusia în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud (Georgia), etc. Considerând ineficiența agendei internaționale promovate de administrația Obama (la fel ca și în cazul Siriei s-au pierdut oportunități de a rezolva problema din pripă) și moliciunea mesajului de la Washington, la care se adaugă surprinderea oficialilor europeni privitoare la situația din Ucraina, jocurile sunt deja făcute. Cred că mai degrabă situația curentă este similară celei de la sfârșitul secolului XIX, cand Occidentul a trebuit să tranșeze efectele dezmembrării Imperiului Otoman – Chestiunea Orientală- decât celei specifice perioadei Războiului Rece.

  17. Cum sa n-asculti telefoanele politicienilor germani! Sursa BBC: ‘US Secretary of State John Kerry is to visit Kiev on Tuesday, US sources say. He has warned Moscow might be ejected from the G8 for its actions but his German counterpart, Frank-Walter Steinmeier, argued for Moscow’s continuing membership.

    „The format of the G8 is actually the only one in which we in the West can speak directly with Russia,” Mr Steinmeier told the public broadcaster ARD.’
    Eu propun nici macar sa nu criticam Rusia ca daca se supara si nu mai vorbesc cu noi! Daca-si iau mingea si pleaca acasa, noi ce facem? Te iei cu mainile de cap ce hal de pregatire au indivizii din politica.

  18. „modelul de revolutie civica non-violenta” ?!! :) Tampenia sinistra a celor care au stimulat aceasta „revolutie civica non-violenta” imaginandusi probabil o „primavara kieveana” a dus la ceea ce se intampla acum… acum se strang cioburile…

  19. o analiza clara si onesta a domnului Gosu relativ la reactzia rumineasca
    am citit ieri intr o fituica de romanica ca tovarasul basescu ii cere lui yanukovici sa demita !?oare sa nu shtie tovarasul ca yanukovici a fost demis !? de noul parlament ! sau prin asta pune la indoiala legalitatea parlamentului ?
    indivizii care fac azi politica in romanica sint datori direct sau indirect fratelui rus,iar speechiul ambiguu le lasa o portitza de iesire la o adica.
    are poporu asta intre gene,una care se cheama : intorsu armelor
    asha s a intimplat si cu rivolutia aia la care unii ii zic furata

  20. Cred ca puterea actuala din Ucraina a ratat o „mutare” (reprimarea ferma a actiunii fortelor militare fara insemne – poate un test al Rusiei, inainte de invazie), iar acum este pe picior gresit. Razboiul trebuie evitat cu orice pret, cred. Cred ca solutiile ce vor fi imbratisate de Occident vor naste niste precedente in politica internationala. Nu pot sa sper decat ca aceste solutii vor fi benefice pentru Romania.

  21. Rusia aceea despre care pomeniti in update printr-o insiruire de nume / in care, de ex, Soljenitin este prezent doar prin reprezentare/ nu mai exista, Domnule Tismaneanu. Asa cum v-o reprezentati Dumneavostra nu a existat niciodata.
    De altfel, acest mod de a gandi ascunde o mare capcana. Este capcana gandirii ideologice care consta in ocultarea a cea ce nu ne convine in favoarea a cea ce promovam.
    Gandirea ideologica, inradacinata in cea mitica, gandeste prin analogii / asemanari si diferente/ si metafore. Metaforele in gandirea mitica se intrupeaza in pilde, fabule, in cea ideologica in lozinci, clisee.
    Revenirea la cliseului razboiului rece este un exemplu perfect pentru cum lucreaza acest mod de gandire. Cea ce a surprins Churchill cu aceasta metafora tinea de realitatea pe care occidentalii au descoperit in timpul si la sfarsitul razboiului si anume faptul ca s-au infrantit cu Dracul ca sa treaca puntea.
    In zilele noastre nimeni nu-si face iluzii privind Rusia.
    S-apoi cea ce este decisiv: nu exista o opozitie ideologica ireductibila intre Rusia si Occident. Rusia functioneaza pe modelul economic occidental dar nu vrea democratie. Are insa nevoie de piata reglementata de capitalul euro-atlantic iar occidentalii stiu asta cu atat mai mult cu cat si ei conteaza pe prezenta Rusiei in aceasta piata.
    Nu vor fi rusii nici primii nici ultimii antidemocratici cu care Occidentul ajunge la o intelegere de dragul asigurarii functionarii / in favoarea sa/ pietei mondiale…

    • Nu trebuie sa cititi mai mult in ce-am scris decat ceea ce este acolo. Invocarea Rusiei democratice, tolerante, moderne etc este legata de afirmatia cuiva ca as if „rusofil”. Altii sustin ca as fi „rusofob”. Despre relatia ideologie-mit am scris pe larg in cartea mea „Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-communist Europe” (Princeton University Press, 1998, paperpack, Princeton UP, 2009, tradusa la Polirom). Examinez acolo matricea simbolica a nationalismului radical (Milosevic, de pilda), resorturile mobilizationale ale mitologiile „mantuitoare” („redemptive”), deci fantasme ale salvarii. Propun o distinctie intre nationalismul liberal si cel anti-liberal.

  22. Corectie terminologica: Nu Churchill a inventat termenul cold war, ci, asa cum s-a aratat mai sus: Orwell. Churchill a folosit termenul de iron curtain, devenit in timp, prin constructia de facto a zidului din Berlin, un simbol al razboiului rece. Ma gandeam la cortina cand am scris Churchill.
    Pe de alta parte nu exista urme dupa care in literatura politologica interbelica sa se fi folosit termenul frantuzesc de la querre froide in sensul in care mentioneaza Lippmann.
    Cea ce este adevarat este ca termenul a fost folosit pentru prima data in franceza inca in secolul XIV pentru a denomina un conflict care s-a declansat fara declaratie de razboi si s-a terminat fara tratat de pace.
    In 39-40 se vorbea de razboiul ciudat / phoney war, sitzkrieg, drole de querre/ pentru a ilustra pasivitatea aliatilor in fata agresivitatii germane.

  23. Domnule profesor , observ o metamorfozare a terminologiei folosita de Dvs.in re. cu recentele evenimente din Ukraina.Daca in decembrie inca va intrebati care e natura miscarilor din piata Maidan, ulterior, la sfarsitul lui februarie ati scris despre „Revolutia Ukraineana” (cu majuscule). acum vad ca o caracterizati drept ” revolutie civica non-violenta „.

    Desi aparent fara legatura cu subiectul , as dori sa va intreb ceva legat de textele Dvs. din ’70s.
    In teza de doctorat re. Scoala de la Frankfurt ati atins, macar tangential, problematica grupului Baader-Meinhof , adica RFA ? Cum ati considerat Dvs. atunci actiunile si ideologia acelui grup ? Nu ma refer la partea oficiala(textul tezei) , ci in intimitatea dvs. intelectuala , de tanar (totusi) traitor in Europa anilor 70 . Va mentineti si acum perceptiile de atunci ? Credeti ca este vreo similaritate , cit de mica, intre RFA din anii ’70 si ceea ce fac grupurile extremiste din Ukraina de cativa ani incoace ? Multumesc.

    • Va multumesc pentru atentia acordata scrierilor mele. In teza de doctorat sustinuta in 1980 la Universitatea din Bucuresti („Revolutie si Ratiune Critica: Teoria politica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan”) nu m-am ocupat de miscarile teroriste din Europa de Vest. Figuri importante ale Scolii de la Frankfurt s-au delimitat transant de orientarile violente ale unora din gruparile Noii Stangi. Intre acestia: Theortdor W. Adorno, Marx Horkheimer si Jurgen Habermas (din generatia mai tanara). Habermas a scris despre „die Scheinrevolution und ihre Kinder” si a folosit formularea „fascism rosu”.

      Herbert Marcuse a ramas un simpatizant al contra-culturii pana la sfarsit. In ce ma priveste, am considerat si consider actiunile violente ale unor nuclee precum cel amintit drept irationale si contraproductive. Ideologic, mi s-a parut ca este vorba de un cocktail rudimentar de teze anahiste, maoiste, trotkiste, marcusiene etc Nu vad o analogie intre acele grupari si cele pe care le mentionati la ora actuala in Ucraina (ori, de ce nu, in Rusia, unde extremismul nationalist nu lipseste).

  24. Intrebarea esentiala este cum va proceda Putin in continuare, acest Putin declarat drept „ein lupenreine Demokrat” de catre fostul cancelar german Schröder, astazi in consiliul administrativ al Gazprom.
    Si Putin se va uita imprejur si va ajunge la concluzia ca imprejurarile ii pot fi prielnice :
    1.In Casa Alba se afla un presedinte considerat slab, iar pe de alta parte Statele Unite se afla in repaus. La asta o obliga si starea financiara.
    2. EU este exact cum a definit-o indirect Victoria Nuland. Un club bizar cu pretentii, un urias economic cu picioare de lut si pe deasupra si lipsit total de simtul realitatii. EU face actualmente declaratii de care ar rade si gainile : propune „izolarea” Rusiei, ca si cum lui Putin i-ar pasa de asta, plus „sanctiuni….” Care-or fi ele nu stiu, dar stiu ca deocamdata EU se afla la cheremul energiei Rusiei si nu invers. Asta de cand milioane de germani inspaimantati de acel Tsunami din Japonia/Fukushima, au decis democratic sa renunte la energia atomica si sa devina astfel sclavii lui Putin. „Politica externa” a EU este confuza, timida si mai ales nereprezentativa ( Mrs Asthon, „ministra de externe”) in tinerete a perindat prin toate sectele stangiste occidentale de la Trotzkisti la Maoisti si de la simpatii pentru Albania lui Hodja la marxism-lenism. Nu a fost aleasa niciodata, nu are nici o experienta politica, este quasi necunoscuta in Regatul Unit. Imi si imaginez ce parere au despre ea Putin si ai sai cand discuta intre ei fara camere TV….”Zapadnaie durakow”
    S-ar putea ca ceea ce se intampla azi cu Crimea sa fie numai repetitia generala a planului cel mare de viitoar apropiat privind Ucraina. O camapanie mediatica uriasa de durata medie va putea aduce Ucraina in pragul scindarii. Putem avea in curand o Ucraina de est bine tinute sub cizma Moscovei si o Ucraina de vest, fara bogatii, fara industrie si falita pe deasupra care se doreste in EU si in NATO. Ceva irealizabil in primul rand financiar. Europa (citeste Germania) chiar nu poate sa-i duca pe toti in spinare. Si sa nu uitam ca EU nu a fost in stare sa rezolve nici macar criza jugoslava, fara ajutor american. Ilaricul s-a produs deja cu cateva saptamani in urma cand EU voia sa acored Ucrainei un credit de UN milliard (Putin era dispus sa puie pe masa 15 miliarde…) Deci show-ul abia incepe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro