joi, martie 28, 2024

Inavuabila obsesie: Despre antisemitismul de stânga

Există zeci, poate sute de cărti despre antisemitismul nazist. Despre cel de stânga literatura este mult mai puțin masivă și impresionantă. Acum peste șaizeci de ani, în noiembrie 1952, la Praga, paisprezece importanți reprezentați ai Partidului Comunist din Cehoslovacia, în majoritate evrei, inclusiv Rudolf Slansky, fostul secretar general, un neclintit stalinist fanatic împreună cu alți treisprezece militanti, au fost condamnați la moarte fiind acuzați de trădare și că ar fi participat la o conspirație sionistă. În același timp, paranoia din ultima fază a tiraniei lui Stalin a dus la eliminarea fizică a membrilor Comitetului Antifascist Evreiesc, printre care celebrul poet de limba idiș, Peretz Markish, și la decizia macabră de încarcerare a medicilor evrei care au fost acuzați că ar fi încercat să îi otrăvească pe liderii sovietici. Dacă Stalin nu ar fi murit în martie 1953, acești doctori ar fi fost executați. Despre acest antisemitism de stânga vorbea Imre Toth in cartea de dialoguri recent apărută la Humanitas. Un antisemism adeseori mascat, insidios, atent camuflat de un verbiaj marxizant, de retorica luptei claselor, dar nu mai puțin obsesiv și repugnant decât cel proto-fascist, fascist si fascizant. Subiectul este explorat și de Timothy Snyder in magistrala sa lucrare „Tarâmul morții” (Bloodlands).

Cum a fost posibil ca internaționalismul bolșevic să degenereze într-un antisemitism maniacal cu nimic diferit de excesele propagandistice, si nu numai, ale „Sutelor Negre” din Rusia țaristă? Unde dispăruse promisiunea umanismului marxist, visul solidarității proletare indiferent de limbă sau origine? Nu există oare ceva ascuns în gramatica secretă a obsesiilor stângiste, în fantasmele politice fundamentale ale Stângii, care să explice asemenea răbufniri vulgare de intoleranță?

Robert Wistrich, un istoric meticulos și extraordinar de erudit al pasiunilor politice moderne, printre care socialismul, sionismul și echivalentele acestora pe palierul de extremă dreaptă al continuumului ideologic, a scris un tratat asupra propensiunilor antisemite persistente în mișcările revoluționare de stânga. Autorul arată cum idei de natură resentimentară au marcat viziunea socialistă asupra evreilor, care au fost percepuți drept agenți ai instinctelor și viciilor capitalismului. Chiar și înainte de Revoluția Franceză, personalități importante ale iluminismului au adoptat atitudini profund iudeofobe. În Franța, Voltaire i-a acuzat cu vehemență pe evrei că ar fi fost imposibil de tribaliști, în timp ce în Germania, discipolii lui Hegel au considerat iudaismul drept o religie esențialmente reacționară, un obstacol în calea emancipării umane.

Unul dintre cei mai virulenți antisemiți a fost Bruno Bauer, care în primă fază a fost un prieten apropriat a lui Karl Marx, ca mai târziu să devină dușman politic și filozofic al celui din urmă. Marx însuși a avut o atitudine ambivalentă, deseori ostilă și stingherită, în raport cu propria origine evreiască. De fapt, textul său de tinerețe „Asupra problemei evreiești” îi prezintă pe evrei într-o lumină predominant defavorabilă. Ei erau încarnarea a ceea ce romanticii iubeau să urască: egoism, mercantilism și lipsă de suflet. Acest articol timpuriu al lui Marx a devenit un text sacru pentru cei de la stânga care au abordat subiectul emancipării și asimilării evreilor. Aceștia din urmă au împrumutat de la părintele fondator convingerea că evreii erau încarnarea injustiției capitaliste, identificându-i cu sistemul bancar și monetar. Într-un final au ajuns să ceară de-iudaizarea societății prin intermediul revoluției proletare. Marx a elaborat această viziune în cadrul unei cosmologii politice în care evreitatea și capitalismul erau percepute drept identice.

Aceeași fixație s-a manifestat și în cercurile de stânga nemarxiste, de la Proudhon la Bakunin sau alți anarhiști. Robert Wistrich analizează convingător afinitățile dintre extrema stângă și extrema dreaptă în raport cu opoziția față de ceea ce ambele percep drept conspirația iudeo-plutocratică. Naziștii au accentuat acest mit, incorporându-l într-o concepție asupra lumii (Weltanschaung) mai largă care era centrată pe imperativul de a rezista atât capitalismului cât și comunismului evreiesc. În pofida perplexității logice provocate de astfel de mituri, ele au persistat de-a lungul deceniilor. Spre sfârșitul vieții, Iosif Stalin era la fel convins precum Hitler că familia Rothschild (sau Wall Street-ul ca supremă manifestare a acesteia) era la originea tuturor momentelor de turnură la nivel mondial (crize, revoluții, războaie).

Demonizarea evreului ca simbol al mult hulitei burghezii a coincis, în cadrul Stângii, cu eforturile reprezentaților de marcă sau a membrilor obișnuiți evrei ai diferitelor mișcări de a-și nega originea. Atât „Rosa cea roșie” (Rosa Luxemburg) cât și Lev Troțki s-au născut în familii de evrei ortodocși, ambii au făcut tot posibilul pentru a depăși această moștenire și pentru a interioriza o identitate supra-națională, în mod veritabil universalistă. Ambii au promovat doctrina mesianică a revoluției apocaliptice.

Într-un final, Marx și Engels au proclamat în „Manifestul Partidului Comunist” că muncitorii nu au patrie. De ce Rosa sau Lev Davidovici ar fi avut și ei una? Ei nu și-au ascuns originea, dar au considerat-o irelevantă pentru agenda mult mai largă și grandioasă a viselor lor revoluționare. Au reușit ei oare să impună o astfel de viziune?

În mod evident, internaționalismul evreiesc, milenarismul revoluționar a eșuat. Atât socialiștii germani și ruși au continuat să îi perceapă pe revoluționarii evrei mai mult drept tolerați decât membrii cu drepturi depline ale partidelor naționale respective. Social-democrați cu ștate vechi precum August Bebel și Frantz Mehring o vedeau pe Rosa Luxemburg drept o exaltată, aproape un personaj don-quijotesc. În lupta sa de a dovedi că este cu adevărat moștenitorul lui Lenin, Stalin nu a ezitat să apeleze la aluzii antisemite în legătură cu nemesisul Troțki (pe care îl etichetase drept Iuda) și cu alți membri de origine evrei ai Vechii Gărzii bolșevice. Public însă, cel puțin în anii treizeci, Conducătorul (vozhd) a condamnat antisemitismul drept o versiune modernă a canibalismului. Pe plan privat însă se delecta fără vreo remușcare cu obscene bancuri antisemite. Pe care le rostea in prezența unor membri evrei ai cercului său intim, inclusiv Lazar Kaganovici si Lev Mehlis.

Apariția sionismului a contribuit la radicalizarea prejudecăților antisemite în mișcările de stânga. Mai mult decât atât, incapabilă de a anticipa Holocaustul (Troțki a fost o excepție notabilă în acest sens), Stânga a rămas fidelă propriilor dogme depășite. Crearea statului Israel a generat o nouă realitate pe care Stânga a preferat să o ignore și să o distorsioneze până la caricaturizări grotești. În locul unei empatii față de cel dezavantajat, stânga radicală a decis că Israelul reprezintă de rasism.

Perseverând în atitudini aberante din trecut, cei care susțin poziții precum cele de mai sus sunt uneori ei înșiși evrei. Din anumite puncte de vedere, este ca și cum aceștia refuză să învețe lecțiile istoriei. O precizare este totuși necesară: nu ar trebui să generalizez, nefiind vorba de un grup foarte larg. Cei despre care vorbesc sunt aproape întotdeauna intelectuali – un grup specific format din indivizi care sunt de cele mai multe ori seduși (și chiar bucuroși să fie seduși) de cântecul de sirenă al utopismului.

Este așadar nevoie de cercetări minuțioase care să demistifice fixațiile, stereotipurile și fantasmele Stângii în raport cu evreii, iudaismul și statul Israel. Ironia constă în faptul că cei care promovează și susțin astfel de concepții bigote și conspiraționiste nu realizează că ei de fapt reciclează viziunile criminale despre o lume fără evrei ale lui Adolf Hitler și Iosif Stalin.

Recomandări:

Robert S. Wistrich, From Ambivalence to Betrayal: The Left, the Jews, and Israel (Lincoln and London: University of Nebraska Press, published for the Vidal Sassoon International Center for the Study of Anti-Semitism, 2012)

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEn-via%C5%A3%C4%83-sunt-lucruri-care-nu-se-fac-%C5%9Fi-care-totu%C5%9Fi-se-fac-0

http://www.humanitas.ro/humanitas/t%C4%83r%C3%A2mul-mor%C5%A3ii

https://www.contributors.ro/global-europa/rosa-luxemburg-lenin-%C8%99i-cauzele-pierdute-un-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

Acest articol este versiunea lărgită a eseului transmis la postul de radio Europa Liberă:

http://www.europalibera.org/content/blog/26920605.html

Textul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/26920603.html

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Din cate stiu, stanga occidentala nu are o problema cu Israelul, ci cu politica lui Netanyahu.
    Sa intelegem ca aceia care nu sunt de acord cu Netanyahu sunt antisemiti?

      • Ai mare dreptate, Iahin, nuami frustatii sunt antisemit, in romania si nu numai sunt cei mai multi oameni frustati (needucati sau solid scoliti), iar cei care s-au cocotat la varfuri, nu au pic de educatie, deci sunt foarte periculosi, pt toti oamenii.

    • Israelul nu se confunda cu Netanyahu, un vremelnic. Iar antisemitismul nu s-a devoalat doar de cind e Netanyahu prim ministru.
      Dati de banuit, in felul vorbei ” daca toti evreii ar fi ca tine!”

      • Dar de ce ar fi Netanyahu o problema? E unul dintre cei mai realisti si curajosi sefi de stat din occidentul de azi (includ Israelul in occident, ca civilizatie, chiar daca nu e dpdv geografic).
        Pacatul cel mai mare al lui Netanyahu este ca nu e nevertebrat ca Obama, a carui pasivitate si uneori a complicitate (vezi propunerea cu scutul data Rusiei in 2012) a provocat crescut curajul si agresivitatea tuturor nebunilor criminalilor din lume, de la Putin la Statul Islamic.

        Netanyahu este unul din foarte putinii care spun lucrurilor pe nume (alaturi de Harper, in Canada, si pentru asta s-a pornit campania asta din presa impotriva lui).
        Cand in Europa opozitia la nevertebrare (Merkel, Hollande) e complicitatea (Le Pen, Farage), Netanyahu ramane in continuare cu picioarele pe pamant. si castiga alegerile.

        • Netanyahu e o mare problema pentru ca se pune impotriva oricarei solutii in conflictul cu palestinienii (a se vedea si cea mai recenta iesire a lui). In aceasta linie se incadreaza si sfidarea intregii lumi prin continuarea politicii colonizarii ilegale.

          Interesant este insa ca cei care il critica pe Netanyahu sau guvernul israelian (de exemplu in problema cenzurii pe care a impus-o in Israel) sunt automat catalogati antisemiti. Un argument adus uneori este ca „pot(!) sa duca la dezvoltarea sentimentelor antisemite”.

        • Subiectul nu este in nici un caz Netanyahu, dar este dat ca exemplu tocmai pentru ca imparte atat de abrupt taberele. Daca esti de acord cu metoda lui de a guverna esti „normal”, dar daca il critici, vei fi catalogat imediat ca „antisemit”.. Desigur, in Israel exista opozitie si dezbateri libere. Problema apare abia atunci cand critici guvernul israelian fara sa fi evreu.

          Definitia antisemitismului era destul de simpla in perioada nazista, dar astazi se abuzeaza de cuvant. Daca nu ar fi mostenirea istorica, holocaustul, probabil ca nimeni nu ar fi deranjat, dar ipocrizia abuzul este tocmai aceasta asociere a celor care nu sunt de acord cu politica actuala a Israelului si antisemitismul nazist din perioada WW2.

          Vladimir Tismaneanu scrie astazi despre „demonizarea evreului”.. Oare intr-o zi se va scrie despre „demonizarea shiitilor” si va exista o lege care interzice negarea atrocitatilor comise de musulamnii suniti impotriva minoritatii shiite? Eventual si un stat care va justifica violenta armata cu povesti despre nepotul profetului Mahommed si dreptul lor la un teritoriu anume pentru ca sunt urmasii profetului?…

      • Totusi, Dan are dreptate. Daca dezaprobi public actiunile guvernului israelian, imediat se gaseste un ipocrit care te va cataloga antisemit. E ca si cum am spune ca orice face statul evreu este corect doar pentru ca.. sunt evrei.. O aberatie evidenta.

        • Nu generaliza, depinde ce actiuni.
          Ca altfel interventia ta e o aberatie.
          In articol este vorba despre „Despre antisemitismul de stânga”(eu as nuanta „antisemitismul dinspre stinga”).
          Pentru ca exista antisemitism si dinspre dreapta si dinspre stinga. Trebuie doar studiata Istoria, fara partinire, daca vrem sa cunoastem adevarul.

  2. Sunt bine de stiut lucrurile pe care le prezentati si pe care unii nu le stiu. Si e important ca stanga sa le stie.
    Cateva precizari, doar:
    – nu mi se pare ca stanga de azi, mai radicala sau mai putin radicala, are scheleti antisemiti ascunsi in dulap. Insa exemplele din istorie pe care le dati arat clar ca nu poate avea pretentia vreodata ca e ocolita din start de asemenea tentatii antisemite. Cu siguranta, printre militantii stangii vor fi fiind si antsemiti. Si e bine ca stanga sa-si puna problema asta;
    – secolul XIX a fost si unul al rasismului de toate felurile. Scrieri rasiste se gasesc si la autori liberali. Daca problema evreiasca e ceva mai importanta in scrierile lui Proudhon, mi se pare ca in opera lui Marx e o chestiune periferica (dar poate ma insel). Doar nazismul si intr-o mai mica masura fascismul a facut din problema evreiasca una centrala. Nu e, cred eu, corect sa prezumam ca orice miscare sau autor care trateaza la un moment dat problema evreiasca in cheie antisemita este nazista si are – macar potential – antisemitismul in centrul preocuparilor. E si vorba de „aerul timpului”. Antisemitismul – imi pare rau sa o spun – a fost si o moda;
    – e posibil ca daca Stalin ar mai fi trait sa asistam la largi epurari anti-evreiesti in spatiul sovietic. Insa executiile si epurarile antisemite din ultima perioada a stalinismului cred ca ar trebui puse mai degraba pe seama naturii violente si criminale a regimului lui Stalin, caruia I-au cazut in buna parte victime tocmai militantii partidului, indiferent de originea etnica si intr-o mult mai mica masura pe seama caracterului (cripto)-antisemit al ideologiei de stanga
    – ce mi se pare extrem de relevant de subliniat insa e ca, daca e foarte discutabil caracterul intrinsec antisemit al oricarei ideologii de stanga, e destul de clar ca nicio ideologie de stanga nu e la adapost de antisemitism si ca stanga nu exclude antisemitismul, desi asa ar vrea sa para.

  3. E destul de logic ca unii care cred ca poporul/ideologia/politica lor are insusiri mesianice sa urasca un popor care mai este numit si „poporul ales”. Rusii se credeau mesianici inainte le fi venit nemtilor ideea ca ei sunt rasa cea mai tare. (Daca lumea de azi nu ar fi analfabeta in domeniul religios ar intelege ce inseamna asta.)
    Acum incadrarea stanga/dreapta nu prea mai e relevanta. Dughin nu accepta decat evreii continentali si bolsevici. Cei capitalisti/atlantisti sunt cei mai mari dusmani ai lui si trebuie nimiciti. Mai e relevat cum se incadreaza antisemitismul lui?
    La fel e si pe blogurile noastre. Postacii legionarofili isi dau mana cu nostalgicii ceausisti in a porcai evreii.

  4. Extrem de interesant. Nu cred însă că se poate discuta despre antisemitism de dreapta sau de stânga, ci numai despre antisemitism pur și simplu. Chiar și termenul antisemit este eronat; nu toți semiții fiind evrei.
    Absurditatea antisemitismului – eu fiind creștin – este evidentă. Uneori este – din păcate – o defulare a sentimentelor de inferioritate.
    Este dificil de explicat poziția dlui B. Netanyahu – nu trebuie uitat că statul Israel luptă pentru existență înconjurat fiind de inamiciție. Că uneori este excesiv în alegerea mijloacelor este – totuși – explicabil. Chiar aș saluta un material care să expliciteze poziția statului Israel – fără patizanate absurde.
    Am admirat întotdeauna în familiile prietenilor mei evrei grija deosebită pentru buna educație a copiilor.

  5. iata-i in toata splendoarea http://pjmedia.com/tatler/2011/10/13/more-anti-semitism-at-occupy-los-angeles/

    in romania, stanga radicala cocheteaza de ceva ani cu antisemitismul. e deja de notorietate ca stindardul stangii radicale din romania, criticatac, are in redactie si ca mentor un comunist „fascistofil”, antisemit si negationist al holocaustului (Claude Karnoouh):

    http://inliniedreapta.net/claude-karnoouh-si-noul-fascism-de-stinga-dreapta/

    anul trecut au aparut si primele manifestari antisemite in nucleul radical al organizatorilor unitisalvam, cand a avut loc un micro-protest in fata ambasadei israelului din bucuresti, protest in care israelul a fost echivalat cu germania nazista.

  6. E un puzzle greu de rezolvat! Incepand cu tinerii askenazi satui de ortodoxismul de grup din ghetourile burgurilor europene, continuand cu idealul revolutiei universale, mix-ul antagonic semitism – sionism a bulversat randuirea europeana intr-un mod tragic, violent dar ireversibil. Ce deosebire este intre internationalizarea proletara si Uniunea Europeana? Cu ce au fost mai violenti calaii din „neamuri”decat cei evrei? Anti-semitismul sau vinovatul de serviciu a fost (si mai este!) marota universal valabila a multor schimbari sociale din societatea moderna constituita din SUA si Europa. E nevoie de un stat Israel cu statut incert pentru a tine in tensiune vulcanicul si foarte tanarul Orient Apropiat. E nevoie de o conspiratie evreiasca pentru a arata ca bancile sunt sursa esecurilor economice. E nevoie de un dusman al natiunii pentru a tine natiunea unita. In rest, raman doar visele acelor tineri de la inceputul secolului 19 si milioanele de victime ale prefacerilor sociale din secolul 20.

  7. Articolul este interesant. Ce imi lipseste insa este particularizarea la cazul Romaniei si ceva imi spune ca anitsemitismul romanesc, atat de prezent pe web ca uneori duhnesc ecranele calculatoarelor, nu prea are radacini de stanga.

    • Antisemitismul „romanesc” nu poate fi judecat din comentarii pe forumuri. In mediul virtual e plin de postaci gretosi care distrug toate discutiile pe teme cat de cat sensible. In lumea reala romaneasca insa nu se vede antisemitismul care se vede in lumea reala din Franta, Rusia, Germania, Suedia, etc.
      Cum s-au putut lua masuri impotriva pedofilismului pe forumuri, nu vad de nu se poate face la fel cu antisemitismul. Ce asteapta Inst. Wiesel, GDS-ul, CNA-ul? Se mai vaita cineva din cand in cand, insa o actiune coerenta nu exista. De ce oare?

    • io chiar ma intrebam in aceste zile, dupa ce MI romin a declarat ca minoritatea maghiara reprezinta un pericol ptr statul romin ,chiar nimeni nu comenteaza stirea !?
      io nu am gasit o in presa centrala si vad ca totul trece neobservat !? mie imi pare ciudata tacerea ?

      • Cine a declarat ce? Poate or fi spus ceva de niste grupari extremiste (da, exista asa ceva), nu de comunitate in ansamblu. Legaturi intre Putin si Orban se stie ca exista. La fel, se stie ca Orban sprijina separatismul maghiar din Transilvania, pentru care militeaza si acele grupari. Care grupari au legatura si cu miscari conduse si finantate de Rusia in Republica Moldova. E normal sa existe ingrijorari in situatia actuala.
        Eu n-am nimic cu o autonomie mai larga in Tinutul Secuiesc, dar va gasiti cei mai prosti avocati pentru asta. Pana nu intelegeti ca o asemenea autonomie nu poate veni decat la pachet cu o indiscutabila loialitate fata de Romania, ca stat, nu o s-o primiti, fiti siguri de asta.

        • domnule lazaroiu, ca doar apoi v am citit tot postul, de unde pina unde ma personificati cu un eventual solicitor de autonomii !? dvs regatenii aveti o temere ! ha ha

      • Nu ne dati si un link? E o stire legata de un document postat pe siteul MAI ref la autonomia pe criterii etnice, care a ofensat UDMR. Unde sunt declaratiile ministrului?

        • stirea am citit o ieri pe citynews.ro cluj ; UDMR protesteaza fata de raportul MI prin care minoritatea maghiara este socotita un pericol ptr stat. azi stirea nu mai e pe site ! ?

  8. Ca tot am vazut ca veni vorba de Karnoouh, si pe buna dreptate, omu’ e totusi o specie aparte, un exemplar nu foarte reprezentativ. E si destul de greu sa-l combati (mai ales dinspre stanga), pentru ca are un discurs foarte alambicat si ce spune aici neaga dincolo, amestea adevarurile cu minciuna. De exemplu, nu neaga nicaieri existenta unui genocid evreiesc pe scara larga in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe care il si condamna ferm, insa contesta existenta camerelor de gazare sau cel putin a raspandirii lor pe motive … tehnice (e stupid). Are unele intuitii bune (de pilda, a fost printre primii care au aratat pericolul islamismului radical la gruparile din Siria care se opuneau regimului lui Assad si asta chiar din primele luni ale razboiului, cand ISIS nici nu exista). Ar fi un fel de Vadim Tudor, daca nu ar avea si o foarte vasta cultura si nu ar sti si cum sa o foloseasca.
    Nu cred ca-l mai ia prea mult in seama lumea, nici macar in cercurile radicale de stanga de la noi. Din pacate, in randul intelectualilor de stanga din Romania nu prea exista oameni cu o cultura si o practica academica atat de solida ca a lui si asta cred ca e si motivul pentru care nu e contestat in mod direct si fatis, nu neaparat pentru ca ar exista vreo complicitate cu el la nu stiu ce plan ocult. Pur si simplu, e vorba de slabiciunea intelectualilor din Romania, in general si de slaba lor pregatire. Adica avem de-a face cu un animal ideologic foarte feroce (e foarte agresiv si autoritar cand intra in dispute) caruia nu are cine sa-i tina piept si atunci prefera mai degraba sa-l ignore. E o autoritate intelectuala care nu are oponenti de calibrul lui dinspre stanga in Romania, cam asta e. Si probabil se asteapta disparitia lui biologica. Altfel, temele propuse de el nu se regasesc decat in forma foarte edulcorata chiar la stanga radicala din Romania.

  9. Domnule profesor Tismaneanu,

    Probabil ca exista antisemitism dinspre stanga si dinspre dreapta.
    Intrebarea mea este : Cand a aparut antisemitismul ( cu aceasta denumire sau alta ) si mai ales de ce ? Daca are o vechime de cateva mii de ani, conteaza formele de manifestare sau cauzele ? S-au schimbat in timp ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro