Home » Global / Europa »Interviu »Politica & Doctrine » Citesti:

Indubitabila alegere a lui Putin ca președinte al Rusiei a patra oară. Interviu cu Armand Gosu

contributors martie 17, 2018 Global / Europa, Interviu, Politica & Doctrine
18 comentarii 11,521 Vizualizari

Va fi Putin ales? Fara indoială. Cu cât? 70 %​,​ rată de participare, 70​%,​ scor. Cel puțin aceasta ar fi dorința declarată a Kremlinului. Un numar mare de voturi ar arăta ca poporul e strâns unit în jurul conducătorului. Putin a luat foarte in serios aceasta campanie electorală, deși n-a participat la nici o intalnire cu ceilalți candidați, arată analistul Armand Gosu. Geopolitica a ramas tema centrala, tema prin care poate diaboliza Occidentul. A folosit campania electorală pentru a transmiste mesaje americanilor. Dar ce vrea Putin de la ei?

Navalnii, singurul candidat care avea sanse, a fost scos din cursa. De ce? Pentru ca Navalnii “e puternic, e autonom, imprevizibil pentru Kremlin, are singura rețea din toată opoziția, care poate mobiliza sute de mii de oameni în întreaga Rusie.”

Ce va urma? Isi va duce Putin acest mandat de 6 ani pina la capat? Se va detensiona situatia internationala sau va urma un Razboi rece 2.0? Nu, crede Armand Gosu. Lumea de azi este pe alte coordonate. Să fim însă atenți la politica internă a Rusiei și să ne așteptăm la ce e mai rău.

________________

Duminică se vor desfășura alegeri prezidențiale în Rusia. Vor fi câștigate dintr-un singur tur? Cu ce scor?

Un singur tur. În jur de 70% pentru Vladimir Putin. Singura necunoscută rămâne rata de participare. Kremlinul ar fi dorit un plebiscit, scor mare, la o participare foarte ridicată. Analiștii ruși merg pe varianta 70 la 70, adică 70% din primul tur, la o rată de participare de 70%.

E posibil? S-a mai înregistrat vreodată în istoria recentă a Rusiei o rată așa ridicată de participare la prezidențiale?

Da, în 2008, când a candidat și câștigat alegerile Dmitri Medvedev. Societatea rusă dorea cu disperare reforme liberale, de aici și participarea masivă. Duminică, autoritățile vor utiliza din plin resursele administrative pentru a mobiliza electoratul și, foarte probabil, vor umfla rata de participare în mai multe regiuni, în primul rând în nordul Caucazului, unde nu se aventurează observatorii. Campioană la participare va rămâne, cel mai probabil, Cecenia. Acolo, nu va contesta nimeni, de teama că ar putea primi un glonț în cap.

Auspiciile, însă, nu sunt încurajatoare. La ultimele alegeri parlamentare, din septembrie 2016, participarea a fost de sub 48%. La cum și cât se falsifică voturi în Rusia, asta ar putea însemna o participare reală de sub 40%. Deci se apropie de România.

Levada Țentr, o casă de sondare cu un nume foarte bun, a cărei activitate a fost interzisă pe timpul campaniei electorale, progonoza în decembrie o participare de 52-54%. Cel mai probabil, pe aici ar fi cifra corectă.

De ce e așa de importantă rata de participare?

Kremlinul însuși și-a fixat acest obiectiv. Nimeni nu l-a obligat. E vorba de relegitimarea lui Putin care dorește să adune un număr record de voturi, ca semn că populația îi aprobă politice și-l susține. E vorba de obișnuita consolidare a regimului, de strângerea poporului în jurul conducătorului.

Dar victoriile lui Putin din primul tur nu transmit un mesaj de soliditate, de forță? Ce-ar vrea mai mult?

Dezbaterile din Rusia, evidențiază faptul că Putin n-a luat niciodată în alegeri jumătate din voturile întregului electorat rusesc. Doar Medvedev s-a apropiat, în 2008. El a obținut cel mai mare număr de voturi și cel mai ridicat procent. De pildă, în 2012, la ultimele alegeri, Putin a luat doar 46% din voturile întregului electorat rusesc, înscris pe liste. Sigur, el a câștigat alegerile din primul tur, cu 71%, la o participare de 65%.

Însă, tendința este de scădere a ratei de participare. La ultimele alegeri parlamentare au votat doar 48% din cei cu drept de vot. Sigur că, Partidul Rusia Unită a câștigat cu un scor categoric de 49%. Dar dacă ne uităm pe numărul total de votanți, descoperim că partidul lui Putin a luat doar 24%. Kremlinul are toate motivele ca să fie îngrijorat. Repet, e vorba de relegitimarea președintelui Putin. De consolidarea segmentului de susținători din societatea rusească.

Cum vi s-a părut campania lui Putin?

A fost neașteptat de activ. A luat-o foarte în serios.

Dați-mi exemple. Cum s-a desfășurat o zi de campanie electorală?

Iată ce am reținut și eu din programele de știri ale televiziunilor rusești. Dimineața vizita uzina de avione, înconjurat de sute de muncitori și ingineri. Vorbește cu oamenii, face cu mâna, anunță lansarea unor programe noi. Se întoarce la Moscova, unde are o videoconferință cu rectorii instituțiilor de învățământ superior. Alte teme de interes general se dezbat aici. Peste două ore, vizitează Institutul de medicină generală și biologie, alte strângeri de mână, pupături, anunțate noi programe. Sănătatea, o temă de maximă actualitate, oriunde în lume. Seara, Putin e prezent la forumul cluburilor studențești, “Împreună, înainte!” și are o întâlnire cu muftiii și organizațiile religioase musulmane din Rusia. Toate astea s-au întâmplat într-o zi. Posibil să fi scăpat ceva. Campanie serioasă, nu vi se pare?

Care sunt principalele teme în dezbaterea electorală?

Putin n-a participat la dezbaterile cu ceilalți candidați. Au fost televiziuni care au organizat câteva întâlniri, nu foarte interesante, recunosc, dar fără Putin. Însă, eu am preferat să urmăresc mesajele președintelui, cele care intrau pe canalele naționale de știri. Geopolitica a rămas tema favorită, până la sfârșitul campaniei. Dar, fără să intre în detalii, pentru că nu-l avantajau temele, nici Ucraina, nici Siria. A amenințat Occidentul cu armele nucleare, a subliniat că scutul anti-rachetă al americanilor poate fi penetrat de rachetele rusești, a insistat pe faptul că el apără valori, trandiții, credințe, în fața șenilelor globalizării occidentale. Nu întâmplător, teme pentru pericolul islamist, drepturile minorităților sexuale, rămân pârghii favorite utilizate de Kremlin pentru manipularea electoratului. Dar o mare parte a propagandei electorale s-a concentrat pe mobilizarea electoratului. Vedem duminică dacă rezultatele sunt pe măsura eforturilor depuse. Obiectivul puterii a fost limitarea la maxim a impactului campaniei lui Navalnîi care a încercat să convingă lumea să rămână acasă, să nu voteze, pentru că alegerile sunt o mascaradă.

De data asta, Putin candidează independent. Sunt detalii în presa rusă despre cine-i finanțează campania electorală?

Recent am văzut o schemă care explică felul în care se face finanțarea. Deși candidat independent, o bună parte din banii de campanie vin de la partidul său, Rusia Unită. În trecut, cele mai consistente contribuții proveneau de la oamenii de afaceri ruși, așa-numiții oligarhi. Așa a fost și în 1999-2000, la fel și la ultimele alegeri, din 2012. Acum este pentru prima dată când o bună parte din finanțare se realizează din donații plimbate printr-o rețea de fundații.

Legea nu obligă la finanțarea transparentă a candidaților?

Ba da. Numai că tocmai rețeaua de fundații permite ascunderea identității donatorilor. Fundațiile declară sumele donate lui Putin, dar nu și proveniența banilor. Avem o fundație pentru sprijinirea cooperării regionale și dezvoltare, numele ei exact este, Național’nîi Fond poddderjki reghional’nogo … O găsiți pe internet. Are sediul la Moscova, a fost înființată în 2003. Mulți ani nu a avut nici o activitate. Înaintea campaniei ea a înființat 20 de sucursale în  diverse colțuri ale Rusiei. Cea din Kaluga a donat 230.000 dolari SUA, desigur în ruble. Cea din Kemerovo, mai mult, circa 350.000 dolari. Schema de finanțare cuprinde și câțiva apropiați ai lui Putin, din cercul intim. De pildă, soția și fiica ministrului Apărării, Șoigu. Fiul Valentinei Matvienko, președinta Consiliului Federației, camera superioră a parlamentului. Sau mama guvernatorului Moscovei, Vorobiov.

Nici un oligarh?

Printre finanțatorii campaniei apare controversatul Ghennadi Timcenko, un personaj din cercul intim al președintelui, care e supus sancțiunilor americane. Sunt și alții, cu siguranțp, dar care au vrut ei sau li s-a cerut să rămână în umbră.

Poate și datorită luptelor interne care au loc în sânul oligarhiei?

De anul trecut observ unele evoluții interesante. Echilibrul între grupările oligarhice s-a stricat. Condamnarea fostului ministru al Economiei, Aleksei Uliukaev, la 8 ani închisoare sub acuzația de mită, acuzație neprobată, sunt doar cuvintele lui Igor Secin, șeful marelui gigant petrolier Rosnefti, împotriva celor ale lui Uliakaev, a fost interpretată de unii comentatori ruși ca anunțând ample mutații în grupul social al oligarhilor, dar asta după alegerile prezidențiale.

În 6 ani de zile, Putin o să aibă timp să restructureze oligarhia încă odată. Ce va fi după Putin?

În 2024, dacă rămâne la Kremlin până atunci, președintele Putin o să aibă 72 de ani. Starea sănătății lui e foarte bună, pare într-o formă grozavă. În discuțiile din media moscovită, se vorbește despre faptul că Putin nu va pleca niciodată de la putere. Ca să rămână la Kremlin el poate modifica Constituția. Poate scoate limitarea numărului de mandate sau poate înființa o instituție nouă, un fel de lider național, un dumnezeu mai mic, cu sediul la Kremlin. De unde va ieși doar cu picioarele înainte.

Cum arată viitorul Rusiei cu Putin la Kremlin? Stăm toți cu privirea pe cotațiile barilului de petrol pe bursele internaționale?

Rusia va continua să depindă de exportul de hidrocarburi, în primul rând petrol. Aveți perfectă dreptate. Mai mult de jumătate din bugetul federal provine din încasările de la vânzarea petrolului și gazului. Scăderea prețului la petrol a fost parțial compensată de creșterea producției. După 2014 rușii au introdus în exploatare noi câmpuri petrolifere. În 2016, producția a fost undeva la 550 de milioane de tone. Deci a crescut față de anii anteriori pentru a compensa scăderea prețului pe piețele internaționale. Însă sacțiunile occidentale, mai ales cele americane, se fac resimțite tot mai mult. Începe să scadă producția din cauza rămânerii în urmă tehnologice. Sancțiunile americane vizează cele mai importante exploatări, ce aparțin Rosnefti și Gazprom nefti. Fără tehnologie americană, proiectele din bazinul artic sunt compromise, dar și exploatările de la mare adâncime. Nici nu se mai pune problema exploatării gazelor de șist, tehnologia fiind integral americană. Deci, dependența Rusiei de exploatarea resurselor energetice pentru care nu are tehnologie suficient de avansată, face ca viitorul ei să nu arate prea bine.

Să ne întoarcem la alegerile de duminică. Chiar dacă nimeni nu le acordă nici o șansă, să amintim totuși care sunt candidații înscriși în cursă și ce teme au dominat campania electorală. E vreo surpriză? Să începem cu ea.

Da, e suprinzătoarea neparticiparea liderului Partidului Comuniștilor, Ghennadi Ziuganov. Din partea comuniștilor candidează un obscur șef de fermă, Pavel Grudinin, mare admirator al lui Stalin și iubitor de căpșuni. Doar de câțiva ani a intrat în partid, pierzând toate alegerile în care a candidat. N-are notorietate, iar presa i-a descoperit conturi nedeclarate în străinătate și diverse afaceri la limita legii, cum ar fi vânzarea unor terenuri ale fermei pe care o conduce.

Și de ce nu candidează Ziuganov, liderul istoric al comuniștilor ruși?

Cred că se temea de un rezultat prost care s-ar fi putut solda cu pierderea președinției comuniștilor. Sondajele îi dădeau umăr la umăr pe Jirinovski și Ziuganov. Grudinin chiar dacă face un scor bun nu va deveni o amenințare pentru Ziuganov, în partid.

Și ceilalți candidați?

Jirinovski, celebrul naționalist rus, ce a candidat de 4 ori la președinția Federației Ruse și odată la cea a Rusiei Sovietice, în 1991, când a câștigat Boris Elțin. O singură dată, la prezidențialele din 2004, Jirinovski n-a participat, punându-și garda de corp să candideze în locul său. Din cauza vârstei, foarte probabil, acestea vor fi ultimele alegeri la care va candida. Marele premiu, la care speră, un loc doi. La ultimele două scrutinuri, 2008 și 2012, Jirinovski a luat sub 10%. Principalul lui competitor este astăzi candidatul comuniștilor. De la Grudinin o să mai fure voturi și Suraikin, liderul Comuniștilor Rusiei, un partid care n-are nici o legătură cu Partidul Comuniștilor, creat în 2012 ca să deruteze electoratul. Deci, cred că Jirinovski are șanse să-l devanseze pe Grudinin, candidatul principalului partid de opoziție, Partidul Comuniștilor.

Tot din generația veche de politicieni, dar de o cu totul altă factură, este candidatul Iabloko, partid liberal-moderat, pro-occidental, Grigori Iavlinski. A mai candidat în 1996 și 2000, când lua aproximativ 7%. E candidatul votat în mediul urban, în cele două orașe capitală, Moscova și Petersburg, e candidatul votat de oamenii educați, de intelectuali.

Și mai candidează o vedetă TV, domnișoara Sobceak, despre care presa occidentală a scris pe larg în aceste ultime luni.

Exact. Ksenia Sobceak e un personaj spectaculos, iar candidatura ei a fost de la început învăluită în mister. Este fiica fostului primar al Sankt Petersburgului, Anatoli Sobceak, șeful, protectorul, mentorul lui Vladimir Putin. Sobceak a pierdut alegerile în Petersburg și a pretins că s-a “îmbolnăvit” subit de cancer. Deși ancheta procuraturii începuse, cu ajutorul lui Putin, care ajunsese la Moscova, în Administrația prezidențială, a fugit în 1997 în Franța, unde s-a ascuns până în vara anului 1999. A revenit în Rusia, după ce Putin, fostul său subaltern, a devenit prim ministru. Sobceak a participat la campania electorală a lui Putin. Moare în împrejurări stranii, în februarie 2000, în Kaliningrad. Dacă-mi amintesc bine, și am o memorie destul de bună, a existat suspiciunea că Sobceak a fost otrăvit. S-a deschis o anchetă, însă fără nici un rezultat. La data respectivă lucram în biroul BBC World Service de la Moscova, chiar am discutat cu un coleg care se văzuse cu Sobceak în campania electorală și era tare surprins.

Fiica lui, Ksenia Sobceak ar fi fost – presa rusă afirma asta – protejată de Kremlin. Chiar cu o săptămână înaintea anunțării candidaturii s-a văzut cu Putin, sub pretextul unui interviu pentru un documentar despre tatăl ei. A confirmat că l-a anunțat pe președinte că intenționează să candideze. Însă, majoritatea comentatorilor ruși consideră candidatura ei un proiect al Kremlinului pentru a distrage atenția de la Aleksei Navalnîi.

A fost foarte atacată în campanie. Jirinovski a fost realmente grobian cu ea la o dezbatere televizată.

Domnișoara Sobceak a avut cel mai radical discurs în toată campania. A făcut declarații care au fost sarea și piperul acestei campanii. A spus, de la început,  că peninsula Crimeea e teritoriul ucrainean, din punct de vedere juridic. I-au sărit în cap toți naționaliștii și patrioții de serviciu. A criticat Patriarhia Moscovei. A vorbit despre respectarea drepturilor minorităților sexuale.

Iar cu astfel de mesaje nu-ți crești numărul votanților în Rusia…

Cred că nici nu și-a propus asta. Sobceak a urmărit poziționarea ei în zona liberală a scenei politice. Ea a vizat mobilizarea minorității ultraliberale a societății rusești. Eu cred că a fost încurajată de Kremlin să intre în politică. Va ocupa pătrățelul liberal, pro-occidental, votat de tinerii educați, școliți în Occident. Cred că e un proiect de viitor. O să mai auzim despre ea și după încheirea acestor alegeri. Însă Ksenia Sobceak nu exercită și nu va avea niciodată vreo influență reală asupra deciziilor luate de putere.

Asta ar fi fost nișa lui Navalnîi, scos de autorități din cursa electorală?

Nu chiar. Spre deosebire de Sobceak, Navalnîi e mult mai puternic, e autonom, imprevizibil pentru Kremlin, are singura rețea din toată opoziția, care poate mobiliza sute de mii de oameni în întreaga Rusie. Nici măcar comuniștii nu mai pot scoate atât de multă lume în stradă. De aceea, pentru Putin a fost vital să-l scoată din cursă încă de la început pe Navalnîi.

În vreme ce Sobceak vrea un loc, cât de mic, pe scena politică, mobilizând electoratul ultraliberal, Navalnîi urmărește crearea unei noi majorități, deci e un atac direct la Putin. Navalnîi vrea puterea reală.

Mai toți analiștii occidentali spun că Navalnîi nu avea nici o șansă. Nu cumva exagerați potențialul său?

Așa au spus și acum 5 ani, cu ocazia alegerilor locale din Moscova. Iar atunci, Navalnîi a făcut un scor de au înghețat la Kremlin. Nu mai vor să riște, mai ales într-un mediu internațional atât de complicat. Doar nu l-au scos din cursă pentru că era slab, ci pentru că reprezenta o mare amenințare, poate singura amenințare reală, pentru Putin.

Cu Putin la Kremlin, la fel de mult ca Stalin, ne întoarcem la Războiul Rece?

Dacă va rămâne la Kremlin până în 2024, da, va conduce Rusia tot atât de mult pe cât a stăpânit Stalin Uniunea Sovietică, din 1929, de la expulzarea lui Troțki, la moartea sa, în martie 1953.

Dacă-mi dați voie, aș vrea să atrag atenția cititorilor Contributors asupra câtorva detalii semnificative. În Rusia nu avem comunism, nici regim de stânga, ci de dreapta. Comparațiile dintre Stalin și Putin sunt forțate și deformează realitatea, ar fi bine să renunțăm la ele. Nici regimurile politice, putinist, respectiv stalinist, nu sunt identice, nici măcar asemănătoare. Nu suntem în Războiul Rece 2.0, iar Rusia de astăzi este departe de potențialul Uniunii Sovietice.

Dar tot mai mulți analiști vorbesc despre noul Război Rece. Dvs spuneți că nu, de ce?

În perioda Războiului Rece, lumea era bipolară, SUA și URSS. Astăzi, avem o lume unipolară care avansează spre multipolaritate, în care SUA vor rămâne principalul pol de putere pentru cel puțin câteva decenii. Dacă am încerca să identificăm o potențială bipolaritate, China ar fi celălat pol, nu Rusia.

În vremea Războiului Rece, aveam două mari tabere, comparabile ca potențial economic și militar. Astăzi, SUA sunt mult mai avansate decât Rusia, în primul rând din punct de vedere tehnic. Demografic, populația SUA e tânără și continuă să crească; în Rusia observăm îmbătrânire și declin demografic dramatic. În plus, nu mai văd rivalitatea ideologică de pe vremuri, când marxism-leninismul înfierbânta mințile a milioane de simpatizanți.

Spuneți că nu e cazul să vorbim despre un nou Război Rece. Totuși, Putin atacă Occidentul pe multe fronturi. E în plină desfășurare criza legată de otrăvirea unui fost colonel KGB în Marea Britanie. Care credeți ca a fost calculul lui Putin în cazul antentatului din Marea Britanie? A existat un calcul, a fost doar o întâmplare?

Dacă a fost un calcul, a fost unul greșit. Nu faci un atentat pe 4 martie, cu două săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din Rusia și cu cinci luni înaintea Campionatului Mondial de Fotbal, care urmează să se desfășoare tot în Rusia. Logic ar fi fost să se relaxeze – să ne amintim de Olimpiada de la Soci când l-a eliberat pe miliardarul Hodorkovski si pe cântărețele de la Pussy Riot, care fuseseră închise. Acest lucru, tocmai ca să câștige puțin bunăvoința Vestului și simpatia presei occidentale astfel încât Olimpiada de la Soci să fie reflectată într-o manieră neutră sau binevoitoare.

Acest eveniment aruncă un val de suspiciuni fondate – conform datelor revelate de ministerul de interne britanic – de implicare a Rusiei în atentatul împotriva ex-colonelului GRU, Serghei Skripal. Nu văd ca Putin să câștige ceva în urma acestui atentat. Nu cred că avea nevoie să transmită un mesaj în plus electoratului din Rusia ca să sporescă cota de participare sau scorul la alegeri.

S-a spus ca acest atentat schimbă regulile jocului, altele vor fi de acum regulile din ”jocul spionilor”…

Aceasta mi se pare partea cea mai gravă. S-au încălcat cel puțin două linii roșii. În primul rând, după moartea lui Stalin, începând cu Hrușciov, după 1957, practic modul de operare a KGB în străinătate a suferit o veritabilă revoluție. Dacă pe vremea lui Stalin defectorii erau urmăriți și asasinați, o dată cu perioada lui Hrușciov, defectorii nu mai erau urmăriți ca sa fie asasinați. Dacă erau prinși pe teritoriul Uniunii Sovietice erau condamnați, în urma unor procese, și executați. Dacă fugeau, nu mai erau urmăriți ca sa fie lichidați. Aceasta ar fi una dintre liniile roși încălcate. Să nu uităm că Skripal era ex-colonel GRU, schimbat în 2010 cu acea rețea de ilegali ruși din Statele Unite.

Și s-a mai încălcat o linie roșie: nu te atingi de membrii familiei unui ofițer de informații. Prin otrăvirea fiicei lui Skripal s-a înălcat și această linie. Din acest moment nu mai există nici o regulă, nici o linie roșie care să funcționeze în lumea ofițerilor de informații. Ofițerul de informații este de acum într-un pericol mortal, ei pot fi urmăriți în orice țară, s-a deschis o cutie a Pandorei. Chiar familiile ofițerilor care sunt în misiune, la post, despre care ai detalii elocvente ca sunt ofițeri – știi gradul si unitatea militară, GRU sau FSB – sau atașați militari în ambasade pot cadea orcând victime ale unor astfel de acțiuni de îndepărtare fizică. De asta mi se pare extrem de grav ce s-a întâmplat pe 4 martie.

Sunt oare destul de severe măsurile luate de mai multe țări occidentale împotriva Rusiei?

Rămâne de văzut ce măsuri pot lua și aceste țări împotriva Rusiei, problema este că nu au prea multe instrumente la îndemână. Mie mi se pare foarte grav faptul că Marea Britanie a permis ca lucrurile să ajungă până aici. S-a ajuns aici și din cauza incapacității administrației britanice. Sa ne amintim de felul cum a reacționat in noiembrie 2006, cand chiar Theresa May era ministru de interne, în cazul Litvinenko. Theresa May a refuzat să admită în primă fază că poate fi vorba de o acțiune a Rusiei. Marina Litvinenko, soția lui Alexander Litvinenko,  a dat în judecată ministerul de interne și pe Teresa May și a câștigat procesul – desfășurat cu ușile închise. Acum ai 20 de oameni contaminați, un polițist în stare gravă, și te întrebi cum s-a ajuns aici. În felul acesta, neluând măsuri. Londra s-a transformat în ultimii 15 ani într-o destinație favorită a oligarhilor ruși, mulți, apropiați ai Kremlinului. Nu uitați că în Londra au fost împușcați oligarhi și bancheri ruși. Iar Scotland Yard-ul ridică din umeri cu grație, deși serviciile secrete americane i-au tot tras de mânecă pe britanici, spunându-le că sunt cel puțin suspecte aceste morți. Deci, într-un fel, britanicii trebuie să plătească, și, din păcate pentru cetățenii britanici, plătesc și note de plată pentru ceea ce s-a greșit timp de 15 ani în relațiile cu Rusia.

Nu s-au stins ecourile legate de interferențele Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA. Așa ceva nu se întâmpla pe vremea Războiului Rece. Deci, Rusia cu resurse inferioare Uniunii Sovietice, poate să fie mai periculoasă decât aceasta?

Interferența e reală, activitatea trollilor pe rețelele sociale e bine documentată. Rapoartele ieșite în presă sunt imposibil de contrazis. Da, e foarte grav ce s-a întâmplat. Americanii au tot dreptul să fie supărați. Dar…. acum subliniez câteva detalii cunoscute, dar despre care nu se vorbește public. Nu este prima dată când alegerile americane fac obiectul unor operațiuni ale serviciilor secrete sovietice, respectiv rusești. Noutatea e impactul extraordinar pe care-l au asupra electoratului din cauza avansului tehnologic de astăzi, în comparație cu Războiul Rece. Astfel de operațiuni au încercat rușii și în alte țări, de pildă cu ocazia referendumului pentru Brexit, alegerilor prezidențiale din Franța, parlamentare din Germania. În unele state și-au atins obiectivele, în altele nu. Eu cred că americanii ar trebui să se concentreze nu doar pe ce au făcut rușii, ci cum de au reușit ei în SUA, ceea ce n-au izbutit să facă în Franța sau Germania. Dacă instituțiile americane funcționau corespunzător, poate că astăzi n-ar fi existat pe agenda publică acest subiect, ce canibalizează energii naționale, prestigiu, și de pe urma căruia America n-are cum să iasă întârită.

În fond, ce vrea Putin de la America? Care-i obiectivul lui?

Mă ajută să răspund la asta discuția din campania electorală. Sunt două momente importante, care nu aduc nimic nou, dar confirmă ceea ce știam. Însă, mă bucur că le pot menționa în discuția noastră. E vorba de discursul lui Putin din Parlament și de interviul amplu oferit canalului de televiziune NBC.

Pregătindu-mă pentru întâlnirea noastră, am recitit scripturile unul după altul. Mi-am dat seama că au mai puțin de a face cu campania electorală, cum crezusem inițial. De fapt, cele două ocazii sunt utilizate de Putin pentru a transmite mesaje Vestului, în primul rând americanilor. Ele dezvoltă tema “atomică”. Putin spune că Rusia are noi arme care schimbă serios echilibrul de forțe în raporturile cu SUA, ceea ce-i obligă pe americani să negocieze cu Rusia un nou aranjament global de securitate, forțând astfel Casa Albă să asculte și să înțeleagă pretențiile Kremlinului. Putin a ambalat acest mesaj într-un limbaj mai diplomatic, dar aparatul de propagandă moscovit a spus lucrurilor pe șleau, ca să înțeleagă toată lumea ce vrea Kremlinul.

Însă, la Washington, experții militari au tras alte concluzii. Acolo nimeni n-a vorbit despre schimbarea echilibrului strategic sau despre paritatea atomică, în relația cu Rusia. Ei au reamintit că sistemul de apărare antirachetă e îndreptat împotriva Coreei de Nord și Iranului, iar dacă Rusia are bani și energie să construiască sisteme de rachete exotice, Washington-ul nu poate să intervină.

Bun, și până la urmă cea vrea Putin?

Vrea să negocieze cu americanii. A repetat de mai multe ori în interviul de la NBC, «haideți să ne așezăm la masă și să vorbim!»

Despre ce? A propus ceva?

N-a avansat nici o propunere concretă. Dar e clar că vrea să vorbească despre noua ordine internațională, de după Războiul Rece, care nu convine Rusiei. Putin vrea să discute despre regulile care trebuie să guverneze scena internațională, vrea să negocieze un nou START, numai că Trump e împotrivă. Liderul de la Kremlin vrea să stea la masă cu șeful de la Casa Albă pentru a consolida percepția că Rusia e principalul partener cu care SUA negociază cele mai importante dosare internaționale, într-o paradigmă a lumii bipolare, specifică Războiului Rece. Americanii spun că lumea bipolară a murit și nu vor să legitimeze prin negocieri comportamentul agresiv și imprevizibil al Rusiei. De cealaltă parte, Moscova ridică amenințător perdeaua ca să vedem focoasele nucleare pe care le mai are în debara.

La ce să ne așteptăm după alegeri?

Dacă Putin va repurta un mare succes electoral, ceea ce nu-i exclus, s-ar putea să urmeze câteva luni mai calme. Deci, ca Occidentul să doarmă liniștit, trebuie ca Putin să ia cât mai multe voturi în aceste alegeri, ca să fie fericit și mai puțin belicos.

După Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfășoară în Rusia, la vară, Putin va trebui să reconfirme narațiunea luptei pe viață și pe moarte cu marele dușman. Ca să supraviețuiască regimul lui are nevoie de inamici. Occidentul e dușmanul tradițional. Peste un an ar putea să fie altul. Problema este că Putin rămâne imprevizibil. Ar fi bine să urmărim atent ce se petrece acolo, mai ales politica lor internă, nu doar pe cea externă. Și să ne așteptăm la ce este mai rău.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Anonim spune:

    Prin anii 90, am citit un articol în care Rusia dorea să fie jandarmul Europei, CONTRA COST.
    Să apere o Europă fără armată de toate pericolele.
    Desigur că o superputere ca Rusia, înarmată până-n dinți, are nevoie de bani mulți.
    Istoricește Rusia avansând în Europa prin războaie cu Imperiul Otoman a tot cărat la Moscova, tot ce au putut “deșuruba” de oriunde.
    Tezaurul României, tezaurul Spaniei ( tot aurul incașilor) au ajuns la Moscova. După căderea Berlinului 1945, au rămas în Europa de est zeci de ani, nouâ ne-au luat tot uraniul, de ex., de la toți au luat câte ceva.
    Că tot întreba reporterul: ce vrea Putin în fond, că nu se înțelege prea clar?
    Raspunsul e dat de istorie: cine știe istorie, înțelege prezentul și poate întrevedea viitorul.

    Poate cineva să completeze și cu ce au luat cealaltă supraputere militară, SUA, de prin toatâ lumea.

  2. Lucifer spune:

    “Bun, și până la urmă cea vrea Putin?

    Vrea să negocieze cu americanii. A repetat de mai multe ori în interviul de la NBC, «haideți să ne așezăm la masă și să vorbim!»”

    Da, Putin vrea ca Rusia să fie considerată “mare putere” cu drept egal cu SUA şi China în stabilirea noilor zone de influenţă globale. Ceea ce americanii nu vor, fiindcă Rusia este prea slabă. Fiindcă SUA nu vrea “să vorbeşte” cu el, Putin ameninţă şi agresează pe unii şi pe alţii.
    Problema este că pentru “restul Lumii” Putin este convenabil fiindcă blochează o eventuală anarhie în Rusia. Un stat rus dotat cu arma atomică aflat în anarhie este mult mai periculos decât statul autocrat putinist. Ca urmare, nimeni din Occident nu vrea anarhie în Rusia. Politica Vestului este ca Rusia să se topească încet-încet, adică controlat.

    • dorin valeriu spune:

      Cred ca ati raspuns foarte corect la intrebarea “Ce vrea Putin?”. Si cam ce asteapta ceilalti de la el… Desi – istoria ne-a aratat – nu poti sti cum poate evolua un dictator; puterea le-a luat multora mintile. Ma surprinde ca nu se vorbeste, cel putin la noi, de cercul apropiatilor lui Putin, de grupul care-l sustine, de posibilii succesori. Sa fie “doar” KGB ?

      • Lucifer spune:

        “Cercul apropiaţilor” lui Putin condus de Adraian Năstase tocmai a fost la Moscova pentru discuţii “academice”. Mai înainte a fost patriarhul Daniel care s-a pupat ortodocseşte cu Putin. Şi Tăriceanu are relaţii apropiate pe linia masoneriei ruseşti. Sunt destui, chiar prea mulţi, “apropiaţi” ai lui Putin în România….

        • revelare spune:

          Nici peste una mie ani nu vei înțelege, ce rol joacă Daniel. Pt că nu poți, nu ai neuroni. În afară de Băse (și parțial Iohannis, care merge prin făgașurie lăsate de Băse, dar fără să se avânte prea mult) restul politicienilor români, care sunt PieSDi-ști, că alții nu au mai fost sunt pigmei.
          Iar pe lângă aceștipigmei, maiapar și unii ca tine, care cred că Daniel a întors vizita lui Chiril ca să i se închine. Și care, în marea lor prostie izvorâtă din marea și prosteasca lor ură împotriva BOR, se transformă exact în trolii Moscovei.

        • Larry spune:

          Pai explica-ne si noua de ce nu trebuie sa credem ce se vede, dar trebuie sa ne bazam pe subtilitati, combinatii, conspiratii, secrete, etc.

  3. victor L spune:

    Foarte buna analiza. O radiografie lucida.
    Concluzie? lasati orice speranta ca va disparea curind Putin.

    • Harald spune:

      Putin nu e Brejnev, deși lui probabil i-ar plăcea să fie. Cu Putin la Kremlin, Occidentul știe deja care sunt regulile jocului și marja de manevră, așa că, vorba americanilor: “If it ain’t broke, don’t fix it.”

      • victor L spune:

        Am oarece indoieli ca Putin e previzibil pentru Occident.
        Vezi atacul asupra Georgiei ori anexarea Peninsulei Crimeea.
        Omul este vrajit de formularea “sa fim ceea ce am fost si mai mult decit atit!”

        • cib spune:

          victor L
          Pentru Crimeea sunati la madama Nuland si la Biden. Astia doi au facut totul ca rusii sa ia Crimeea. Talentatii astia au crezut ca Putin va sta ca momaia asteptand sa-si faca americanii baza navala la Sevastopol.

          • victor L spune:

            Ma repet: am indoieli.
            Eu stiu ca Crimeea este in Ioropa, nu in America. Pe “talentatii” din UE dece ii nesocotesti?
            Cam multe pretentii: SUA trebuie sa rezolve problemele din Pacific cu Coreea de Nord, cu China, sa fie scut pentru Coreea de Sud si Japonia, trebuie sa rezolve problemele din Siria si, mai ales, sa protejeze Europa. In timp ce injuram la americani si la Trump ca la usa cortului.
            Paiul si birna :P

            • Harald spune:

              @victor L – americanii nu formează ”un monolit strâns unit în jurul partidului”. Dacă nu de altceva, fie și doar pentru faptul că au două partide. Ei, unul din astea două partide a fost de-a dreptul inept, în perioada cât s-a aflat la guvernare. Atât de inept cum numai pe vremea lui Jimmy Carter mai fusese, de i-au trebuit lui Reagan ambele mandate ca să îndrepte lucrurile și să pună URSS-ul la locul lui.

              Altfel spus, politica înțeleaptă a administrației Obama și strategiile concepute de femei au dus atât la anexarea Crimeii, cât și la implicarea masivă a Rusiei în conflictul din Siria. Plus Primăvara Arabă de care s-a ales praful. Socialiștii fac revoluții fără să estimeze în prealabil dacă au sau nu cu ce să le susțină.

  4. dorin valeriu spune:

    “la cum si cat se falsifica voturi in Rusia …” ? Cam ca la noi, vrednici invatacei ! Si la noi nu se prea discuta treaba asta !? Condamnarea lui Dragnea pentru “implicare’ s-ar fi vrut un inceput dar nu cred ca hotii au prins frica ! Ce fac primarii PSD prin orasele si comune, doar ei – si inca prea putini – stiu ! Un pact serios si responsabil al partidelor din opozitie ar putea schimba lucrurile !

  5. preViziune spune:

    După Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfășoară în Rusia, la vară, Putin va ataca Ucraina. La fel a facut si dupa Soci.
    Insa, ca sa fim siguri trebuie sa bagam datele pe care le avem intr-un supercomputer si sa lasam inteligentei artificiale ultimul cuvint.

  6. mike spune:

    “Si sa ne asteptam la ce este mai rau…” vorbele astea imi dau fiori. Insa nu accept reinstaurarea regimului terorii ce provine de la Kremlin. Trebuie sa luptam permanent cu regimul lui Putin. Vreau libertate, stat de drept, democratie, si mai ales vreau SUA! Chiar nu ma sperie rachetele nucleare rusesti.

  7. Pax Sinica spune:

    Domnule Armand Gosu,va respect afirmatia ca SUA va ramane principalul pol de putere pentru inca 20-30 de ani si de fapt este cea ce imi doresc si eu!Cred insa ca dezvoltarea spectaculoasa a Chinei atat economica cat si militara si tehnologica va obliga America, in cel mult 10 ani, sa se recunoasca ca ocupand in cel mai bun caz locul 2 in lume.Exista apoi Uniunea Europeana care cred ca in scurt timp va ocupa locul 2,dupa China(in max 10 ani).Nu e cea ce imi doresc deoarece pentru mine Pax Americana a reprezentat cea mai buna situatie geo-politica posibila!Rusia lui Putin este atat de imprevizibila si puternica militar incat imi da fiori reci si ma face sa ma gandesc sa emigrez acum la 47 de ani!Nu stiu ce se mai poate face in afara unui miracol pentru ca America sa ramana Primul Inter Pares pentru cel putin 30 de ani macar in ce priveste puterea militara si tehnologica!Avand in vedere modul super-rapid de crestere economica(iar puterea militara depinde de cea economica si vice-versa),gradul de inovare tehnologica recent,dezvoltarea rapida de noi tehnologii militare cred ca in curand intram in asa numita hegemonie chineza la care nici macar Occidentul unit(care este insa dezbinat pe linia Transatlantica) nu o sa-i faca fata comercial,economic,tehnologic si militar!Pe mine ma sperie acest Monstru demografic,economic(deocamdata,urmand sa devina si tehnologic si militar) care va impune regulile sale autocratice,care va influenta tot ce reprezinta piata de desfacere,piata bogata in resurse,concurenta militara etc in intreaga lume(democratica sau nu)!Poate doar o criza generata de supra-productie,indatorare a companiilor,poluare,anticipa demografie ce ar putea actiona ca o frana(natalitatea in scadere),un conflict armat cu India sau Rusia,ar putea schimba trendul actual.Asta tine insa de domeniul SF!Adresa mea de email este corecta.Va rog sa publicati postarea mea(spun asta deoarece Domnul Naumescu nu imi permite postari si nu am inteles de ce).Va multumesc!

    • Nasty spune:

      “ma gandesc sa emigrez acum la 47 de ani!”

      Ok, dar unde? În ce țară? Care e sigură? Nu numai dpdv al evitării unei posibile zone de conflict, dar ș economic.

  8. conu leonida spune:

    Cred ca mai util pentru romania decat “Indubitabila alegere a lui Putin ca președinte al Rusiei a patra oară. Interviu cu Armand Gosu” ar fi mai putina propaganda de sustinere platita/sau neplatita pentru personaje dubioase din republica moldova.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)