joi, martie 28, 2024

Intelectualii, adevărul și politica

Pentru intelectualul critic Gabriel Liiceanu, in memoriam Albert Camus (7 noiembrie 1913—4 ianuarie 1960): În întreaga lume postcomunistă se poartă o mare bătălie politică și morală. Rolul intelectualilor critici este esențial nu doar pentru definirea mizelor acestei lupte, dar și pentru formularea mai clară a acelor valori care trebuie apărate împotriva profeților neocomuniști și/sau neotribaliști. Intelectualii (mă gândesc acum la cei pe care îi numim intelectuali critici) sunt cei care trăiesc pentru și din cultivarea ideilor, fiind totodată implicați, de partea democrației, în conflictul care se desfășoară în sfera publică.

Acești intelectuali refuză pactul cu oportunismele bine remunerate și resping colectivismele gregare. Ei afirmă deschis valorile pluralismului și toleranței. Este vorba de o definiție normativă, nu de una descriptivă. De la Émile Zola, care a avut curajul să se opună militarismului antisemit în perioada „afacerii Dreyfus”, și până la Camus, Orwell sau Havel, intelectualii au fost adversarii mișcărilor totalitare de dreapta ori de stânga.

Ceea ce nu înseamnă că nu au existat și momente de orbire etică, când nu puțini intelectuali s-au lăsat ispitiți de cântecele de sirenă ale ideologiilor radicale. S-a născut astfel chiar o categorie numită a „tovarășilor de drum”, deci a celor care erau (și unii mai sunt) gata să gireze legendele oficiale ale diverselor dictaturi cu pretenții izbăvitoare. Nu mai vorbesc de cei care, precum un Lion Feuchtwanger în URSS, în 1937, ori chiar un Jean-Paul Sartre în China sau Cuba, în anii ’60, au practicat ceea ce sociologul Paul Hollander a numit inspirat „pelerinajul politic”.

După 1990, în pofida multor eforturi, intelectualii critici din România nu au devenit o forță comparabilă, ca grup, cu cea a semenilor lor din Europa Centrală în perioada de dinaintea căderii comunismului. Mișcările disidente din anii ’70 și ’80, dar mai ales activitatea sindicatului liber și autoguvernat „Solidaritatea” au dovedit că este nevoie de structuri mai largi decât acelea formate din apariții singulare ale unor figuri strălucite din punct de vedere spiritual și moral.

În egală măsură, prezența în spațiul public a unor intelectuali de incontestabil prestigiu, mai cu seamă în momente de cumpănă, mi se pare cât se poate de binevenită. Așa se întâmplă în toate statele democratice. Citiți „Le Monde” sau „New York Review of Books” și veți vedea că apar mereu apeluri ale intelectualilor, fără ca acest lucru să provoace ironii ieftine și agresiuni verbale.

Se notează, uneori, o orientare a unei bune părți din intelectualitatea românească spre valorile dreptei politice, precum și o mefiență în raport cu acelea ale stângii. Originea acestei situații se află în faptul că marxismul nu a fost examinat, de-a lungul atâtor decenii, cu seriozitatea necesară. Numele stângii a fost uzurpat de PCR, în fapt un hibrid de primitivism stalinist și neoautohtonism de sorginte fascistoidă. Se știe încă prea puțin despre experiența stângii anti-autoritare, a unor gânditori care explorează posibilitatea unui socialism liberal. Este nevoie de dezbateri privind paradigmele stângii dezvoltate în afara (și chiar împotriva) proiectului bolșevic.

Dincolo de adeziunea retorică la valorile stângii democratice europene, mă întreb în ce măsură se identifică PSD cu această opțiune. După 1990, Ion Iliescu a fost cel mult un reformist leninist. Mai târziu, a acceptat anevoie logica alternanței la putere, dar nu a renunțat la nostalgii minerești. În 2004, după alegeri, s-ar fi putut retrage din viața publică. N-a făcut-o. În schimb, a continuat să fie un adversar deschis al decomunizării radicale a spațiului politic și moral.

Ce rol revine așadar intelectualilor critici? Se pot mulțumi ei doar cu statutul de comentator dezangajat, situat „deasupra vâltorii”? La ora actuală, ținând cont de implicațiile dezbaterilor care încă se mai poartă (decomunizare, desecretizarea tuturor arhivelor, lupta împotriva oligarhiei jefuitor-parazitare), nu cred că este eficientă (și nici credibilă) atitudinea neutru-contemplativă. În fond, să nu uităm, Camus s-a implicat direct în discuțiile legate de „Afacerea Kravcenko” și de demascarea comunismului ca ideologie și practică barbară.

Nici Raymond Aron nu a tăcut atunci când a trebuit să spună cu voce tare ceea ce trebuia spus despre delirul multora dintre intelectualii seduși de legendele staliniste ori de revoluționarismul tiers-mondist. Sustragerea din politic este o iluzie nu mai puțin ideologică decât cele pe care le denunță criticii apelurilor de ieri și de azi. Simplu și direct spus, atunci când se discută destinul unei comunități umane, când se confruntă viziunile antidemocratice cu cele pluraliste, intelectualii nu-și pot permite luxul poziției impasibil-detașate.

Aricol transmis azi la postul de radio Europa Liberă

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. „Intelectual critic” e cam pleonasm … Cel puțin în Europa.
    Că la stânga (sau fascism, nazism) s-au dus puțini e fals. Aveți exemple de minți strălucite seduse de ideologia naționalistă și legionară, ca să rămânem la România.
    Când lumea a locuit confruntarea ideologică comunism – lume liberă, oamenii specialiști în idei (intelectualii) aveau un cuvânt de spus. Lumea de azi este definită de economic și tehnologie, așa că și intelectualii trebuie să se adapteze. Dacă se amestecă în politică și dau greș, nu prea e bine pentru blazonul lor.

    Despre intelectuali și angajare, o excelentă conferință aici:
    https://www.youtube.com/watch?v=3-RipnwhOlA

  2. „Originea acestei situații se află în faptul că marxismul nu a fost examinat, de-a lungul atâtor decenii, cu seriozitatea necesară”.

    Ce este de examinat in marxism?

    Extras din manifestul partidului comunist :

    „Comunistii sunt asadar, in practica, partea cea mai hotarata a partidelor muncitoresti din toate tarile, partea care impinge miscarea mereu inainte; teoreticeste, ei au fata de restul masei proletariatului superioritatea intelegerii limpezi a conditiilor, a mersului si a rezultatelor generale ale miscarii proletare.
    Scopul imediat al comunistilor este acelasi ca si al tuturor celorlalte partide proletare: constituirea proletariatului ca clasa, rasturnarea stapanirii burgheze, cucerirea puterii politice de catre proletariat.
    ……………..
    Desi nu in fond, totusi in forma lupta proletariatului impotriva burgheziei este mai intai o lupta nationala. Proletariatul din fiecare tara trebuie sa ajunga la capat, fireste, in primul rand cu propria sa burghezie.
    Descriind fazele cele mai generale ale dezvoltarii proletariatului, am urmarit razboiul civil, mai mult sau mai putin ascuns, inauntrul societatii actuale, pana la punctul cand acesta izbucneste intr-o revolutie deschisa si cand, prin rasturnarea cu forta a burgheziei, proletariatul isi intemeiaza stapanirea sa.
    ……………..
    … comunistii pot rezuma teoria lor intr-o singura formula: desfiintarea proprietatii private.
    …………….
    Casatoria burgheza este in realitate comunizarea femeilor maritate. Comunistilor li s-ar putea imputa cel mult ca, in locul comunizarii fatarnice, ascunse, ar voi sa introduca comunizarea oficiala si pe fata a femeilor. De altfel se intelege de la sine ca, prin desfiintarea relatiilor de productie de azi, dispare si comunizarea femeilor izvorata din aceste relatii, adica prostitutia oficiala si neoficiala.
    ……………….
    Comunistilor li s-a mai imputat ca ar voi sa desfiinteze patria, nationalitatea.
    Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceea ce nu au. Proletariatul, trebuind sa cucereasca mai intai puterea politica, sa se ridice la rangul de clasa nationala, sa se constituie el insusi ca natiune, este national prin acest fapt…
    …………….
    Proletariatul va folosi domnia lui politica pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de productie in mainile statului, adica in mainile proletariatului organizat ca clasa stapanitoare… ”

    Am dat aceste citate ca sa va reamintesc ca Marx a scris aceste lucruri, iar aceste lucruri, asa cum spunea Stalin (vezi Opere) au fost aplicate in viata reala … pe oameni. Stalin a scris cu mana lui ca „bolsevismul este marxismul aplicat in viata”. Prin urmare, ar trebui sa ne aducem aminte ca:
    – am avut o rasturnare a unui regim politic legitim (monarhia constitutionala), inlocuirea cu un regim politic nelegitim, nevalidat prin referendum popular (scopul imediat al comunistilor: constituirea proletariatului ca clasa, rasturnarea stapanirii burgheze, cucerirea puterii politice);
    – rasturnarea violenta a puterii politice („ajungerea la capat” cu puterea politica prin violenta armata – armata rosie si desfintarea societatii „burgheze” prin desfiintarea elitelor intelectuale, economice, politice etc.)
    – am avut mame eroine (comunicarea femeilor maritate),
    – avem multiculturalism si o migratie in masa a fortei de munca (muncitorii nu au patrie)
    – am avut nationalizari in masa si criminale (desfiintarea proprietatii private),
    – pcr a fost declarat ilegal in 1924 pentru ca in statutul sau scria despre desfiintarea statului roman,
    – continuam sa avem stat centralizat iar „proletariatul organizat ca clasa stapanitoare” in Romania anului 2018 continua sa detina averea natiunii – bugetele publice, Teldrumuri etc. Statul centralizat inseamna statul aflat in mainile unor oameni putini, respectiv „in mainile proletariatului organizat ca clasa stapanitoare”, care foloseste statul si „domnia lui politica pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de productie”.

    Mai atrag atentia asupra unor chestiuni:
    1. Marxismul nu este o ideologie, este un act de instigare la crima in masa. Ar trebui interzis si exclus de la studiu in facultati. Este o aberatie sa studiezi mesajele criminale marxiste, iar apoi sa le nuantezi sub tot felul de pretexte asa-zis filosofice.
    2. Lenin si Stalin nu au creat o ideologie. Stalin insusi a scris cu mana lui ca partidul bolsevic nu a avut altceva de facut decat sa aplice in viata reala mesajele criminale marxiste.
    3. Comunismul a fost o miscare clandestina in perioada lui Marx. Engels a fost cel care a reusit sa internationalizeze aceste mesaje criminale prin publicarea lor in Statele Unite.
    4. Partidul Democrat din SUA a preluat din mesajele marxiste si a incercat sa le impuna cu forta publica, iar un exemplu care imi este la indemana este procesul Standard Oil (Sherman Antitrust Act), cand s-a pus in discutie monopolul acestei companii. Desigur, Rockeffeler, un industrias care a inteles perfect mesajele marxiste, chiar si dupa ce i-au divizat compania, a reusit sa gaseasca un remediu economic prin care si-a mentinut pozitia in toate companiile rezultate din divizare. El i-a sfidat pe democrati spunandu-le simplu: „ceea ce voi numiti monopol, eu numesc intreprindere”.

    • Un comentariu superb & incisiv, chiar daca e scris la nervi (!); continuati, va rog! Acum, spre a face haz de necaz, care ar putea fi ideologia liderului actual PSD, dl. Liviu Dragnea? sau a celorlalti pesedisti ejusdem farinae? pour la bonne bouche, fostul ministru recent 22ianu, actualmente doctor in drept comercial & baron de Dambovita, la vremea absolvirii U Bucuresti prin ’88 era admirator al lui Napoleon Bonaparte (!!!)

    • @area, cind domnul Tismaneanu spune ca marxismul n-a fost analizat asa cum trebuie, se refera, probabil, la componenta psihologica pe care aceasta ideologie o declanseaza in mintea individului uman..de fapt, intrebarea ar fi urmatoarea..de ce, individul limitat, sarac, neinformat, needucat vrea sa-si anuleze toate aceste handicapuri cu URA si nu cu BLINDETE?..cu raspunsul CORECT la aceasta intrebare ar incepe, cred eu, reala reconstituire a bolsevismului…sa nu-mi spui ca individul sarac, neinformat si needucat este in acelasi timp si asuprit si frustrat si batjocorit iar reactia sa brutala si revansarda vizavi de asupritor este una reflexa…pentru ca o reactie reflexa nu poate dura generatii, nu se poate transmite genetic..sau poate ca se transmite genetic…ii privesc, de pilda, pe Nicolicea sau pe Serban Nicolae si ma gindesc ca generatia strabunilor lor asupriti, saraci, needucati, neinformati si frustrati e undeva in urma foarte, foarte departe..ii privesc si ma minunez de faptul ca ei exerseaza aceleasi reflexe desi pricina acestei atitudini nu mai exista de mult.

      • Dl prof. Tismăneanu are foarte mare dreptate: dintre cei care-l citează pe Marx, doar 1 % (cel mult) l-au citit. Par ailleurs, există economiști în Occident care nu se grăbesc să pună semnul egal între marxism și comunism. Există și gânditori occidentali moderni (Jeremy Rifkin) care prezic înlocuirea capitalismului cu comunalismul. Iar dacă stau să mă gândesc mai bine, cu ce este mai adevărată teza ciocnirii civilizațiilor ori cea a sfârșitului istoriei decât succesiunea marxistă a orânduirilor sociale? ideologie, ideologie, ideologie: opiul intelectualilor.
        Despre Nicolicea și Șerban, vă înșelați: ei duc în sânge gena ciocoismului, nu genele obidirii și asupririi ori ale resentimentului. Dar cum ne învață epigenetica, trebuie și-un mediu propice pentru ca genele să producă asemenea spectaculoase efecte!

    • Dacă procesul Standard oil of New Jersey (Sherman Act) este un exemplu de comunism/marxism înseamnă că nu mai intelegem nimic din funcționarea pieței in capitalism. Altfel monopolul privat, abuzul de poziție dominantă, înțelegerile anti-concurentiale ar fi binevenite intr-o societate capitalistă democratică.
      La acest punct, sunteți intr-o confuzie gravă.

      • Orice forma de interventionism politic sub pretextul „controlului monopolurilor” este tipica regimurilor comuniste … un fel de „amestec in treburili interne”.
        Cine a facut acuzatia de monopol, JB? Iti raspund eu: regimul… iar regimul se hraneste cu ideologie … iar ideologia intotdeauna e transpusa in norme legale, general obligatorii. Cand ideologia are nevoie de adepti se utilizeaza ceea ce e cunoscut in istoria umanitatii drept „paine si circ” … pentru Partidul Democrat „painea si circul” oferit vulgului in cazul Standard Oil s-a numit „monopol”, o nascocire pornita din rarunchii „luptei de clasa” prin care s-a obtinut ingradirea libertatii de a inova si de a dezvolta o industrie pe baza unui considerent ideologic.
        Daca asta s-a reusit cu Standard Oil, nu s-a mai reusit acelasi lucru cu cine administreaza reteaua globala de Internet, cu companiile producatoare de armament, cu companiile care dezvolta inalta tehnologie … cu astia nimeni nu risca pentru ca oprirea unui echipament stinge lumina in Univers!
        Astora nu li se mai zice „monopoluri”, ci „multinationale”, o alta cretinatate ideologica… companiile astea nu sunt ale noastre ale tuturor celor care lucram in ele, sunt ale actionarilor lor, adica ale celor care le concep, toti ceilalti fiind „proletarii”, angajatii, dar nu aia „organizati ca clasa stapanitoare” din visele lui Marx. Actionarii astia au o singura nationalitate: biznisul/antreprenoriatul, inovarea si inventarea de tehnici si tehnologii. Adica traiesc in realitate, nu in concepte cretine, inventate pentru a ameti mintile celor prea multi si prea putin traitori in realitate.
        Trump este exact personajul de care lumea avea nevoie ca sa inteleaga ca epoca ideologiilor lipsite de continut s-a terminat. Lumea este in fata unei realitati mult mai crude decat isi poate explica orice filosof sau ideolog: intr-o secunda se inchid si se deschid 8 miliarde de guri, iar ca sa le hranesti pe toate devine din ce in ce mai greu. Extinctia cauzata de foamete va intrece orice alta forma de extinctie care a avut loc pe aceasta planeta. Sa vedeti atunci „lupta de clasa”!

        • D-le, regret să va spun, dar chiar nu pot fi de acord cu dvs.
          Cauza Standard oil of NJ reprezintă o piatră de hotar in ceea ce privește libera concurență, abuzul de poziție dominantă, liberul acces la facilități esențiale și alte asemenea proleme care țin de esența unei societăți capitaliste moderne. Deși vag cunoscute de publicul larg efectele acestor aspecte economico-legale au influență directă asupra vieții tuturor. Nu este locul aici ca să dezvoltăm un așa vast subiect.
          Sunteți intr-o confuzie majoră. Nu tendințele marxist-comuniste au dus la Sherman Act si dezmembrarea Standard oil ci îngrijorarea reală cu privire la aspecte fundamantale ale dezvoltarii sănătoase a unei economii si, prin urmare, a societății.
          Că de-atunci Partidul Democrat a schimbat de cap-compas de N ori nu are relevanță asupra principiilor dezvoltate in cauza Standard oil of NJ.

          Dacă vi se pare interesant subiectul (competition) și dezvoltările sale teoretice si practice există literatură lămuritoare (free pe internet) câtă vreți.
          O ultimă remarcă, libera concurență, dreptul de proprietate, libera asociere nu sunt noțiuni/drepturi care sunt interpretate in absolut in nici o societate, in nici o epocă.

          • Cu regret va spun ca nu inteleg ce e aia „dezvoltare sanatoasa a economiei” … e ceva atat de abstract precum aia cu „originea sociala sanatoasa” …
            D-le JB, va respect parerea … oricum nu-mi propun niciodata sa incerc saconving pe cineva de ceva. Tocmai asta a reprezentat procesul Standard Oil: interventionismul guvernamental intr-o afacere privata.
            Afacerea privata are un singur centru de comanda: mintea celui care o concepe, o gandeste, o structureaza, o adapteaza unui areal si unor interese, o dezvolta, o tehnologizeaza etc. intotdeauna in scopul realizarii unui maxim de profit cu minim efort si capital investit… asta e capitalismul, iar frumusetea lui consta exact in aceea ca tot mecanismul unei afaceri denota priceperea si potentialul unei persoane de a inventa si inova, adica de a fi din ce in ce mai competitiva. Ori exact asta deranjeaza si creeaza tendinta si tentatia altora de a interveni pentru ca nu cumva cineva sa depaseasca linia rosie a „dezvoltarii sanatoase a economiei”, expresie smulsa parca din centralismul marxist unde economia este mediul in care proletariatul nebeficiaza de redistribuirea avutiei natiunii, avutie pe care numai unii o realizeaza in mod concret si in mod real.
            Mai sus v-am dat citatul din MPC unde Marx a scris cu mana lui ca comunistii isi folosesc domnuia politica, obtinuta violent, pentru a centraliza uneltele si mijloacele de productie in mainile statului, mai exact „in mainile proletariatului organizat ca clasa stapanitoare”.
            Macar asta a fost onset si ne-a spus tuturor ca vroia sa inlocuiasca un numar de oameni bogati cu un alt numar de oameni care se imbogateau din furtul comis impotriva oamanilor bogati. Asta e comunismul: LEGITIMAREA SI LEGALIZAREA FURTULUI, indiferent de modalitatea in care se comitea (inclusiv crima in masa) si INTERVENTIONISMUL in caz de DEVIATIONISM. Sunt termenii specifici acestei ideologii.

            • Nu știu dacă ați observat, dar nu am avut nici o obiecție față de ceea ce ar fi scris/spus Marx, Lenin, Trotsky, Stalin, etc. Nu cred că divergența noastră poartă asupra acestui aspect……

              Imi pare rău că ma puneți in situatia de a explica fiecare lucru deoarece ma bănuiți de ignoranță sau rea credință. Vă asigur că lucrurile nu stau așa.
              Astfel, „dezvoltare sănătoasă a economiei” are aici si in contextul nord-american de la momentul S.O. of. NJ asiguraraea unui regim/context/mediu concurential. Adică nesupus unor constrângeri care țin de monopoluri de facto sau de jure, in special in sectoare de activitatea Esențiale ptr.o economie modernă. In speță industria petrolieră la care in cazul S.O.of NJ se adăuga și accesul Preferențial la o facilitate esențială, la acea vreme, aflată in posesia/proprietatea aceleiași S.O.of NJ : calea ferată…. Rationamentul pleca/pleacă de la realitatea imposibilității existenței libere/oriunde a exploatărilor petroliere sau a căilor ferate. Petrol nu se găsește oriunde, căi ferate nu se pot construi câte vrem si pe unde vrem…..
              Coroborarea celor două condiții ducea/duce la slăbirea puternică a mediului concurențial și apariția unor situații de servitute/subordonare a actorilor economici și a societății, per asmablu, față de un monopolist sau un actor economic dominant. Situația dăunează însuși sipiritului capitalismului liber/economiei de piață…..
              Nu e nimic altceva.

  3. Perfect!
    Ma voi referi doar la situatia actuala din Ro, in lumina a ceea ce mi-a sugerat mie acest exceptional articol.
    Dificultatea maxima a intelectualilor romani este aceea ca, pe de o parte, este indispensabil sa se acomodeze cu mediul dominant, ca sa nu-si piarda mintile,dar si ca sa fie „la subiect” in permanenta, si pe de alta, sa-si mentina intacte, demnitatea si calitatile intelectuale de care dispun, atunci cand, amestecati cu laturile, ii mananca (inevitabil!) porcii.
    Nu e o tema usoara.
    La asta, adaugati si scaderea dramatica, dar nu mai putin reala, a nivelului de educatie si cultura a publicului roman, acela care-i judeca, si tabloul este de o complexitate dificil de deslusit…
    Cum romanul, are multe calitati dar subtil nu este, si nici atat pregatit sa inteleaga ceva ce-l contrariaza si-i pune in pericol mandria de victima atotstiutoare, el va face ce stie mai bine : va scuipa intelectualul incomod!
    Simplu si eficace.

  4. Intelectualii care au fost politizati cu denumirea de “critici” au apartinut unei epoci trecute. Ei au avut relevanta politica in conditiile Razboiului Rece, cand au existat SUA, ca model, si URSS, ca anti-model, precum uriasii biblici Gog si Magog. Dar o data cu disparitia lui “Magog” avem surpriza sa constatam, inapoia voalului sfasiat de acest eveniment, ca “Gog” i-a luat locul infam si proastele obiceiuri. Acest fapt ne aminteste de legenda care spune ca cei doi au fost de fapt unul singur, la inceput, Gogmagog, care s-a despicat in doua, ulterior, ceea ce ne arata ca exista aceiasi parinti si acelasi ADN. Despre “capitalism” si “comunism” am fost educati sa credem ca acestea reprezinta doua lucruri diferite si opuse. Din cate vedem, ca martori contemporani, lucrurile sunt mult mai complicate, departe de simplismul care ni s-a propovaduit. Probabil ca in zilele noastre locul intelectualilor “critici” va fi preluat din ce in ce mai mult de intelectualii economici si nationali, care lupta pentru un nivel mai bun de trai si pentru interesele natiunilor lor. Inainte de a fi cosmopolit si de a gandi utopic, la scara globala si pentru altii, fiecare este de undeva anume, dintr-un loc determinat, dintr-un neam concret, dintr-o religie inconfundabila, a parintilor sai. Astfel de lucruri sunt primordiale, ne-abandonabile si ne-interschimbabile, care le sunt tuturor oamenilor mai aproape, precum camasa de corp, dupa care vine haina.

    • Ar trebui, cred, sa scoatem la suprafata un adevar pe care politicienii s-au grabit sa-l ascunda cat mai adanc, pentru a fi stiut numai de ei: Politica este expresia concentrata a economicului. Sa reflectam si la ce ne-au transmis ganditorii: Primum vivere, deinde philosophari.

    • „…locul intelectualilor “critici” va fi preluat din ce in ce mai mult de intelectualii economici”

      În context, se poate oare înțelege că Gogmagog nu face diferența între proprietatea privată și cea socialistă? Ori între economia marxistă și cea concurențială de piață? Sau între forța legii și legea forței (inclusiv în activitatea economică)? Îhmm…M-ați cam pus pe gânduri.

      • In SUA, tentatia comunismului si chiar realitati ale comunismului sunt mult mai mari decat s-ar putea crede. Pai ce credeti ca este centralizarea capitalului american intr-un numar extrem de redus de maini, de circa 1% din populatie, daca nu centralizarea economiei de catre nomenklatura specifica comunismului, un principiu marxist de dictatura, presiune si de control economic total asupra cetateanului? Nu este aceeasi Marie cu alta palarie? Nu intamplator, comunismul a fost comparat cu un capitalism monopolist de stat. De ce credeti ca in SUA nu sunt revolte economice, ca cele recente din Iran, de pilda, sau de oriunde din Europa? Nu pentru ca cetateanul, marea masa, nu are alternativa economica, fiind la mana celor putini, care domina economia, si ca prin orice razvratire risca sa-si piarda locul de munca si sa devina muritor de foame? Dar bipartizanismul american ce este, daca nu un altfel de monopartidism, ca cel din comunism? Sau represiunea politica din SUA, deghizata in “violenta civila”, ale carei victime, aproape curente, sunt intr-un an mai mari decat cele inregistrate in 1989 in Romania, la represiunea comunista a revolutiei? Sau cand represiunea “civila” este combinata cu cea efectiva, politieneasca? In 2017 au fost ucisi de politia americana 987 de cetateni americani, potrivit unui bilant publicat luni de Washington Post. Sa recapitulam: economic – centralizarea privata a proprietatii; politic – bipartizanismul ca partid unic; social – saracie si excluziune; represiune – violenta sistemica “civila” si politieneasca… Nu e asta un comunism in floare?

  5. Printre ”reformele leniniste” patronate de Iliescu dupa 1990 poate fi inclusa cumva si Constitutia din 1992 care consacra pluralismul politic si garanta drepturile omului asezandu-se intr-o pozitie subordonata fata de reglementarile internationale in materie ? Apoi , cu mult inainte de 2004 si anume in 1996 Iliescu a pierdut alegerile prezidențiale , a stat 4 ani in opozitie și a castigat alegerile prezidentiale din 2000 – adica a practicat destul de activ ”logica alternanței la putere” . Ce sa mai spunem de episodul aderarii Romaniei la NATO in 2003 cu el Presedinte si Nastase Premier , act politic in care as zice ca ”nostalgia minereasca” a lipsit cu desavarsire.

  6. Unii vor folosi 200 de ani Karl Marx pentru a inunda mediile 2018 cu idei vechii și probleme bine cunoscute. Autorul scrie și descrie scurt și precis. E pe înțelesul tuturor?

    Paolo Flores d`Arcais (L’ individuo libertario: percorsi di filosofia morale e politica nell’orizzonte del finito. Torino, Einaudi, 1999. / Die Linke und das Individuum : ein politisches Pamphlet. Berlin, Wagenbach 1997), filozof italian contemporan de stânga, încearcă 1994 (împotiva lui S. Belusconi, o problemă și 2018) să redefinească „stânga“ politica intaliana și europeană. Individul e țelul și raportul în societatea nouă. P.F. d`Arcais spune nu colectivului (și supunerea descrisă aici de autor) tradițional al secolului 20. Teoria lui are 1994-1999 slăbiciuni ușor de descifrat.

    Stânga „naționalcomunistă românească autohtonă“, intelectualii și reorientarea societății civice (Habsburg. Bibliothek einer verlorenen Welt. Hoffmann und Campe, Hamburg 2014,/ Biblioteca pierdută- descrie perioada de tranziție după 1998 și epoca de dinainte) după 1989?

    …. „ …. Se notează, uneori, o orientare a unei bune părți din intelectualitatea românească spre valorile dreptei politice, precum și o mefiență în raport cu acelea ale stângii. Originea acestei situații se află în faptul că marxismul nu a fost examinat, de-a lungul atâtor decenii, cu seriozitatea necesară. Numele stângii a fost uzurpat de PCR, în fapt un hibrid de primitivism stalinist și neoautohtonism de sorginte fascistoidă. Se știe încă prea puțin despre experiența stângii anti-autoritare, a unor gânditori care explorează posibilitatea unui socialism liberal. Este nevoie de dezbateri privind paradigmele stângii dezvoltate în afara (și chiar împotriva) proiectului bolșevic…. „…..

    Un Eurocomunism 2018 nu e de găsit. Nici în țară, nici în UE, nici măcar la Paris. J.L. Melenchon se poziționează „naționalcomunist“ (distanță față de comuniștii francezi vechi și CGT sindicatul condus de comuniștii francezi în secolul 20), anti-UE, anti-Euro, anti-capitalist, anti-NATO/SUA, etc.
    Oscar Lafontaine (fost ministru și leader SPD) cere azi o „mișcare nouă de stânga“ care cuprinde Die Linke (soția sa S. Wagenknecht), partea stângă SPD și pe unii din Die Grünen (Jürgen Tritin fost activist DKP comunist, fost ministru). Probabil rămâne o glumă populistă.
    La Londra/UK noul leader Labour Jeremy Bernard Corbyn are ceva nou de spus?
    Noul președinte francez E. Macron vede în „socialismul“ suedez un model pentru Franța.

    Din zecile de mii de profesori, asistenți universitari (societatea socialistă multilateral dezvoltată a titanului de la Scornicești?), dascăli de „marxism- comunism- socialism“ în estul continentului a rămas cine?

    O figură care sclipește în medii e azi Slavoj Žižek, se definește ca filozof marxist.

    200 de ani Karl Marx sărbătorit de unii 2018?

  7. Dle Vladimir Tismaneanu, mai intai va dorsc La multi Ani! si apoi doresc sa discut in mod socratic problema;
    Asadar:
    1) Putem accepta un grup de oameni de stiinta care sa spuna ca soarele se invarteste in jurul pamntului ca doar asa se vede cand uraresti cu ochiul liber si cu o minte „proaspata ” fenomenul astronomic?
    2) Putem accepta faptul ca un oarecare a inventat un perpetuum mobile daca nu cumva nu a descoperit o noua forta pana acum necunoscuta in natura , adica in condintiile tehnicii actuale?

    Daca nu de ce ar trebui sa discutam despre Comunism adica etatism , proprietate comuna asupra mijloacelor de productie , partid unic , lupta de clasa , repartitie sociala egalitarista si nu una conform aportului social individual?

    Si daca nu, de ce trebuie sa-i mai rabdam pe toti acest impostori ai stiintelor politice si economice si sa nu-i dam pe usa afara? Categoric si fara jena si fara rest.
    Ce mai inseamna stanga dupa ce separam ineptii de resul dupa cum vor raspunde la aceste probleme (nu le-am enumerat exhaustiv)? Eu cred ca mai poate insemna ceva dar trebuie cu curaj redefinita si nu cred ca este o doctrina permanenta ci doar ca si dreapta o orientare pramatica in jurul centrului in functie de nevoiele momentulu istoric si social.

    Cat timp o sa mai acceptam complacandu-ne in aceasta maturbare intelectuala produsa de prostie , de ticalosie sau de amandoua din care cel mai bun exemplu ca sa scurtam textul este zicerea din dec 1989 a lui Ion Iliescu: Ceausescu a intinat idealurile nobile ale comunismului(marxism -leninismului) ? Cand o sa-l trimitem pe alde Iliescu la scoala asa cum am face cu actantii din cadrul primelor intrebari puse de mine?

    Sper sa nu fie chineza cele ce le spun aici. :)

  8. După 28 de ani îmi dau seama că oricine poate ajunge politician și chiar unul vizibil. Deci evoluția cu semnul minus este provocată de doi factori- incompetența genetică și necinstea/corupția. Am formulat un aforism –

    +++++ Politica este loteria la care participă cei care nu pot face nimic pentru ceilalți. ++++++

    Dacă nea nIcu era idiot, șefii de azi sunt și idioți și hoțomani. Nu există partide politice,, doctrine, există o luptă a troglodiților care se înghesuie la vânatul cel mai gras.
    Nu regret căderea sistemului ceaușist/stalinist, regret că țara este o corabie în derivă. Politicienii zâmbesc, dar unii ar trebui să se împuște, cum a mimat cândva Adrian Năstase.
    Înțeleg că aici este un teatru al confruntării dintre Rusias și SUA. Dar dușmanul este în interior – putredul politicianism moștenit încă din secolul XIX.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro