Home » Global / Europa »Interviu »Politica & Doctrine » Citesti:

INTERVIU CU ARMAND GOȘU: “Felul în care instituțiile de la București au gestionat relația cu Chișinăul ar trebui să producă un cutremur în sistemul de securitate și politică externă din România”

contributors iulie 1, 2019 Global / Europa, Interviu, Politica & Doctrine
21 comentarii 11,842 Vizualizari

  • Operațiune de damage control a președintelui Iohannis după situația moștenită pe dosarul Moldova de la tandemul Ponta-Corlățean.
  • Cum s-a ajuns la coaliția ACUM-PSRM?
  • Unde mai sunt “agenții ruși” din București care sprijină coaliția Maiei Sandu cu Dodon? Ce înseamnă MGIMO – Institutul de Relații Internaționale, de pe lângă Ministerul de Externe al Federației Ruse
  • Plahotniuk, omul care a unit împotriva sa SUA, UE și Rusia.
  • Care a fost rolul lui Kozak în crearea coaliției ACUM-PSRM și care sunt obiectivele lui Vladimir Putin în Moldova?
  • Rolul României în rezolvarea crizei politice din Republica Moldova
  • Ultima zi a lui Plahotniuc la Chișinău.  Cum a plecat din Moldova.
  • Ce șanse are guvernul Maia Sandu? Un scenariu optimist și unul pesimist.
  • Cel mai optimist și cel mai pesimist scenariu politic privind Scenariul din Moldova și cel din Ucraina par foarte asemanătoare.

Astăzi a început vizita ministrului de Externe și Integrării Europene a Republicii Moldova, Nicu Popescu, la București, iar mâine, marți, vin prim ministrul, Maia Sandu, și vicepremierul și ministru al Afacerilor Interne, Andrei Năstase, copreședinți ai blocului ACUM. E un desant serios, cum îl explicați?

Cei de la Chișinău și-au intrat în rolurile de oameni de stat, pragmatici. Maia Sandu realizează prima vizită în străinătate la București, tocmai pentru a sublinia importanța pe care noul guvern o acordă relației cu România și, în același timp, a mai îndulci pilula pierderii pionului strategic al PSD-ului la Chișinău, oligarhul Plahotniuk, care nu se știe unde a dispărut. Noua putere de la Chișinău e încă slabă, diverse rețele care l-ar vrea înapoi pe Plahotniuk sunt încă prea puternice și i-ar putea crea serioase probleme guvernului Sandu. Iar în aceste luni de vară, la Bruxelles nimeni n-are timp de Moldova, Washington e prea departe, de Moscova e riscant să te apropii prea mult, cu o îmbrățișare îți rupe oasele. Deci, e bine să calmezi asperitățile din relația cu Bucureștiul, să te prefaci că ai uitat pozițiile dușmănose din trecut, faptul că acesta a pariat totul pe Plahotniuk și a pierdut, și să-i dai ocazia să facă damage control, cu atât mai mult cu cât urmează alegeri prezidențiale și e mare foame de voturi. Atât la Cotroceni cât și la Palatul Victoria, unde se vor desfășura consultări în plen, ar putea să iasă poze frumoase, dacă au lumină bună. Pentru această etapă e suficient să zâmbească toți frumos la aparat.

Dar etapa neîncrederii părea depășită, vă amintesc comunicatele Maiei Sandu și lui Năstase, în care mulțumesc călduros pentru implicarea în rezolvarea crizei președintelui Iohannis și consilierului Bogdan Aurescu.

Asta confirmă faptul că sunt politicieni. Doar n-o să răsucească cuțitul în rană. O mică paranteză, dacă tot m-ați provocat.

Există la București impresia că demnitarii de peste Prut sunt niște tipi fără memorie. Cel puțin în legătură cu membrii acestui guvern, lucrurile nu stau așa. Cred că se poate construi o relație de încredere, corectă, reciproc avantajoasă între București și Chișinău, dar e nevoie de timp pentru asta. Trebuiesc lămurite poziții și acțiuni din trecut, dar presupun că la nivelul Administrației Prezidențiale, MAE, SIE se pot formula niște explicații, asuma niște responsabilități pentru deciziile României, mai ales pentru cele din toamna 2015 încoace. O schimbare de personal, de optică, după alegerile prezidențiale în instituțiile de la București care se ocupă de relația cu Chișinău, va da un impuls și va contribui la cicatrizarea rănilor.

Problema e însă alta. Pur și simplu, nu e timp. Moscova e foarte activă în aceste zile, când Bucureștiul tot jelește după Plahotniuk. Vicepremierul Kozak a fost de două ori într-o lună la Chișinău, o delegația importantă de parlamentari a fost invitată la Moscova, iar vizita se pare că s-a soldat cu rezultate în planul cooperării economice, cresc oportunitățile de export pe piața rusească pentru produsele agricole, fructe, legume, din Moldova. Sunt arestați la Moscova bancheri ruși implicați în spălările de bani, alături de Plahotniuk. În aceste zile, Kremlinul punctează, nu pentru președintele Igor Dodon și socialiști, ci pentru imaginea lui.

E o bătălie pentru mințile și inimile moldovenilor. Dacă mergeți la Chișinău și vorbiți cu oamenii de acolo, o să aflați că Rusia și nu altcineva i-a “eliberat” de Plahotniuk. Imaginea României a ieșit șifonată, presa finanțată de la București l-a sprijinit pe oligarh, ambasada României face recepția de ziua națională sponsorizată de Plahotniuk. Pentru unii de acolo e greu de înțeles cum România care le-a dat pașapoarte, care le-a reparat școli și grădinițe – sigur că și aici sunt ceva suspiciuni de corupție în legătură cu banii cheltuiți peste Prut, ar trebui făcute niște anchete -deci cum de România l-a susținut până în ultimul moment pe cel mai detestat om politic. Cel puțin de la furtul miliardului încoace, Plahotniuk are undeva peste 90% rating negativ, chiar în sondajele proprii. Deci, e cel mai detestat personaj din Moldova. Asta a făcut ca, în ciuda resurselor financiare, umane investite de România în Republica Moldova, Bucureștiul să piardă la scor. Ar trebui să se mobilizeze, ca să poată egala scorul în viitoarea repriză.

Dar avea ce să facă? Sunt comentatori care spun că nu există alternativă la Plahotniuk. Și că, oricum, oligarhul e preferabil unei monstroase coaliții dintre pro-europenii de la ACUM și pro-rușii de la Partidul Socialiștilor. Nu a avut Bucureștiul dreptate să respingă această soluție politică?

E o problemă de înțelegere a situației din Moldova, a ceea ce se întâmplă acolo. Sunt destule informații care indică o relație specială a oligarhului cu anumite instituții din România, mă refer la serviciile secrete, MAE și mai ales PSD. De ce-l susțineau? Cred că e un mixt de corupție, șantaj și prostie. Oligarhul era foarte generos cu unii politicieni, analiști, comentatori de la București. Alții erau probabil șantajați cu imagini care-i surprindeau în situații stânjenitoare, dacă nu cumva penale. Iar incapacitatea instituțiilor românești de a produce analize care să explice ce se petrece peste Prut devenise stânjenitoare, pentru un stat aflat la frontiera NATO și UE și care afirmă repetat că are interese speciale în Republica Moldova. E foarte greu pentru cei din sistemul militarizat, cu o anumită mentalitate de cazarmă, să admită că au greșit. Ei consideră că nu greșesc niciodată, evident civilii nu pricep nimic, nu dețin informații, deci serviciile, MAE ar trebui crezuți pe cuvânt.

De câțiva ani, dar mai ales după anularea abuzivă a alegerilor de la Chișinău, în vara 2018, pentru lumea civilizată îndepărtarea lui Plahotniuk de la putere devenise o prioritate. Narativele promovate în diverse capitale de oficialii români, că oligarhul apară Europa pe Nistru de tancurile rusești, apoi că face reforme și transformă Moldova într-o poveste de succes, erau expirate, nici un expert sau demnitar străin nu le lua în serios. Și, în vreme ce capitalele occidentale se acomodau cu noua garnitură de lideri pro-europeni, invitându-i și discutând cu Maia Sandu și Andrei Năstase, Bucureștiul a rămas prizonierul lui Plahotniuk până ce acesta a dispărut.

În spațiul public au fost lansate acuzații împotriva celor care susțin această coaliție ACUM-PSRM, că sunt agenți ai Rusiei, cu studii la MGIMO. Ce e acest MGIMO? După intrarea în NATO n-au fost scoși din sistem oamenii pregătiți la Moscova?

E Institutul de Relații Internaționale, de pe lângă Ministerul de Externe al Federației Ruse. Din 1990 și până astăzi cred că au fost aproape 500 de studenți din România. Prin 1996-97 am scris ceva pentru Serviciul Extern al BBC pe tema asta, atunci m-am documentat. Am aflat că în 1990 și 1991 MAE, condus atunci de Adrian Năstase, a trimis circa 100 de studenți, viitori diplomați la MGIMO. Numărul lor a tot crescut până prin 1995. Apoi, cu aderarea la NATO a scăzut interesul MAE pentru MGIMO. Mai erau vreo 50 tineri ofițeri cursanți de la armată, la niște academii de stat major din Moscova, dar ei au fost retrași după destrămarea Uniunii Sovietice, prin 1992 – 1993.

Ministerul de Externe de la Moscova are două instituții de învățământ mai cunoscute, acest Institut, MGIMO, și o Academie Diplomatică. Periodic izbucnesc scandaluri legate de absolvenții lor. Se mai află câte unul ascuns prin vreun birou ba la Varșovia, ba la Praga sau Bratislava și imediat apar suspiciuni că ar fi agenți rus. Cert e că acolo sunt pregătiți și operativii ruși care lucrează afară sub acoperire diplomatică, de ziarist, de om de afaceri. Pe vremuri exista un departament dintr-o direcție a KGB care se ocupa de studenții străini din universitățile din Uniunea Sovietică, cu siguranță și din MGIMO. Însuși Vladimir Putin a fost pro-rector responsabil cu studenții străini la Universitatea din Leningrad, după ce s-a întors de la Dresda.

Nu știu dacă mai sunt în MAE, la Apărare oameni cu studii la Moscova, la MGIMO. E puțin probabil. Și nu văd cum ar susține ei coaliția ACUM-PSRM.

Dar, știu că este o instituție de învățământ seriosă, în staff-urile OSCE și ONU găsiți mulți absolvenți de MGIMO,. La București mai sunt câțiva care se ocupă prin MAE de Asia, Africa, n-au nimic cu Republica Moldova.

Și nu se ocupă de Rusia, de spațiul estic în MAE?

La MGIMO sunt mai multe facultăți, de relații internaționale, de drept internațional. Pregătesc diplomați ca să-i trimită în străinătate, nu în Rusia. Sunt un institut pe lângă ministerul de Externe, nu de Interne, al Rusiei. N-o să găsiți la direcția Rusia din ministerele de Externe de la Washington, Tokio, Berlin, Paris sau, mai aproape, Varșovia sau Praga, diplomați care au absolvit la MGIMO sau la Academia Diplomatică, de la Moscova. Pe de o parte ar fi riscant, rușii le-ar cunoaște reacțiile, i-ar putea manipula, sunt buni la analiza comportamentelor. Pe de altă parte, nu prea au specialiști pe Rusia acolo, pentru că n-au de ce. La MGIMO se predă Europa de Vest, SUA, China, America Latină, organizații internaționale etc. Cu riscul de a vă contraria, vă asigur că sunt bine pregătiți diplomații ruși care termină MGIMO sau Academia Diplomatică. Se face școală seriosă acolo.

Ați fost vreodată la acest institut?

Nu știu unde este acest institut din Moscova. Nici n-aș fi putut intra acolo, oricum. E o structură a MAE rus, care-i semi-militarizat. Uitați-vă de Ziua diplomatului, au uniforme ca la armată.

Dar pot să înțeleg insistența dvs, am văzut și eu numeroase postări pe rețelele sociale, despre agenți ruși care au terminat la MGIMO, înșurubați în diverse funcții pe la București, care ar susține alianța ACUM cu Dodon. E foarte gravă afirmația, ar trebui ca SRI să se sesizeze, nu cred că-i o problemă să identifice absolvenții MGIMO care lucrează în instituțiile centrale, cu accese secrete sau sunt decidenți. Asta nu înseamnă că toți aceștia sunt agenți ruși, evident. Eu am presupus că absolvenții instituțiilor afiliate MAE al Rusiei au fost îndepărtați din aceste structuri odată cu intrarea României în NATO.

Vreau să revin, totuși, la Republica Moldova. Insist asupra faptului că această coaliție nu a fost rodul imaginației lui Kozak. Nici a acțiunii comisarului Hahn. Ideea a fost lansată la Chișinău, la o săptămână după alegeri, de un grup de intelectuali, oameni din societatea civilă și a fost intens promovată în media.

Și cum a apărut această idee, atunci? Din ce cauză?

Din cauza aritmeticii. Rezultatul alegerilor din 24 februarie, făcute pe un sistem mixt, dădea un parlament fragmentat. Dintr-un total de 101 de mandate, socialiștii au obținut 35 mandate, democrații lui Plahotniuk, 30, ACUM cu Maia Sandu și Andrei Năstase doar 26, Partidul lui Șor 7 mandate și încă 3 candidați independenți, sateliții lui Plahotniuk. Cea mai probabilă era o alianță între Plahotniuk și Dodon și asta se negocia, dar în secret. Opinia publică, cancelariile occidentale, blocul ACUM au considerat că prioritatea o reprezintă scoaterea Moldovei din captivitate, adică îndepărtarea lui Plahotniuk de la putere. ACUM nu se putea alia cu partidul lui Plahotniuk ca să-l dea jos pe Plahotniuk. Deci, ACUM avea nevoie de voturile socialiștilor. Repet, e o problemă de matematică.

Dar de ce n-au acceptat anticipatele? Așa stabilise Curtea Constituțională din Moldova, iar Bucureștiul a părut că susține și această idee.

ACUM și PSRM aveau doar de pierdut dacă se făceau alegeri anticipate, după sistemul mixt. Încă din primele săptămâni, Dodon a vorbit la televizor de anticipate dar – e foarte important – în alte condiții, adică dorea revenirea la sistemul proporțional. Unii comentatori speculau că Dodon ar vrea să dizolve parlamentul la 15 aprilie pentru a organiza împreună anticipatele și localele. Asta l-ar fi avantajat pe Plahotniuk, care controla aproape 1.000 de primari. Și însemna că anticipatele se vor desfășura tot pe sistemul mixt. Se contura un dezastru pentru socialiști, dar mai ales pentru blocul ACUM. Nu mai puțin de 8 mandate au fost pierdute de PDM la câteva zeci de voturi. Folosindu-se de experiența acumulată la alegerile din 24 februarie, Plahotniuk printr-o mai bună mobilizare, mituire a alegătorilor, fraudare, ar fi putut să ia vreo 40 de mandate. Deci, varianta anticipatelor, pe un sistem mixt, era cea mai proastă pentru ACUM. Nu întâmplător, în pachetul cu cele opt inițiative legislative lansat de ACUM, prima propunere se referea la revenirea la sistemul proporțional. Și dacă era să meargă la anticipate, ACUM dorea ca acestea să fie la câteva luni după locale, pentru că spera să câștige un număr de primării. O altă propunere era demiterea membrilor Comisiei Electorale Centrale, care prin deciziile lor au favorizat PDM, fără să respecte neutralitatea la care erau obligați prin lege.

Inițial, Plahotniuk a sperat că poate forma o majoritate cu Șor, cei trei independenți, și să mai cumpere sau șantajeze încă 11 deputați, cât să adune cu totul 51 de voturi. Nu știu de ce n-a făcut-o, poate n-a putut ori poate i s-a dat peste mână. Pe lângă această primă opțiune, mai era două, coaliție cu PSRM, care se negocia în secret, și alegeri anticipate.

Dacă nu accepta să facă coaliție cu Plahotniuk, Maia Sandu putea rămâne în opoziție, iar PDM făcea coaliție cu PSRM.

Deci, dacă Dodon făcea coaliție cu Plahoniuk era bine, Dodon nu mai era pro-rus, în acel caz uitați de amenințările Kremlinului. La fel ca la alegerile prezidențiale din toamna 2016. N-a contat pentru București că pro-rusul Dodon a devenit președinte câtă vreme a fost susținut de Plahotniuk. Important e ca Plahoniuk să fie la putere. În ce combinație, cu cine, nu mai contează.

Plahotniuk era suficient de puternic cât să garanteze Bucureștiului orientarea spre Vest? Cei care contestă alianța ACUM-PSRM așa spuneau.

Plahotniuk nu putea să garanteze nimic, nimănui. Le-a promis nemților și americanilor că se retrage din politică, n-a făcut-o. În afară de București și Kiev, Plahotniuk nu avea nici o ușă deschisă.

De ce la Kiev?

Se știa de mulți ani cu fostul președinte al Ucrainei, Poroșenko, care a copilărit în Transnistria. Făcuseră afaceri împreună, încă din anii ’90.

Are și o poză cu Victoria Nuland în 2016, la Washington. Iar diplomația americană l-a susținut pe Plahotniuk.  Așa e?

Da, există poza, sunt declarații de susținere ale doamnei Nuland, cu ministrul Comănescu sau cu Daniel Ioniță, pe atunci secretar de stat, astăzi ambasador la Chișinău, stând alături. Trebuiesc citite în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, și a interesului Vestului de a stabiliza și securiza zona din imediata vecinătate a NATO și UE. Iar Plahotniuk controla Moldova, fiind singurul interlocutor posibil. Cu cine să discuți chestiunile de securitate? Cu asociațiile civice? Cu scriitorii? Le discuți cu cine deține puterea reală la Chișinău.

Plahotniuk din 2018 nu e același cu cel din 2010, a evoluat și el, țara s-a schimbat și ea. Au fost momente în care Plahotniuk a jucat un rol pozitiv în istoria politică recentă la Chișinău, asigurând majorități pro-occidentale. Încercați să vedeți situația nu ca pe un tablou static, ci într-o dinamică a ei.

De ce nu a reușit până la urmă Plahotniuk să facă coaliție cu Dodon? Era cea mai probabilă variantă, așa credeam.

PSRM a încercat să-mi maximizeze șansele, prezentând la începutul lunii aprilie, trei seturi de subiecte, pentru discuții, dintre care multe subiecte numite acolo “geopolitice”. Adică limba rusă să devină limbă de comunicare interetnică, neaderarea la NATO, adică confirmarea neutralității înscrisă în Constituție, politică externă echilibrată, anularea legii prin care se interzicea retransmiterea posturilor TV ruseșt în Moldova.

Dar în Moldova se transmit acum posturile rusești.

Da, e vorba de o lege numită de combatere a propagandei rusești, sunt controlate emisiunile de știri, acolo e miza. De fapt, chiar principalul post al lui Plahotniuk, Prime TV, preia Pervâi Kanal, televiziunea cu cea mai mare audiență din Rusia.

Mă întorc la propunerile PSRM, cea mai importantă era funcția de președinte a Parlamentului, care urma să revină liderului partidului, doamnei Zinaida Greceanîi. Iar conducerea SIS, serviciul de informații, să treacă în subordinea președintelui Dodon.

Ceea ce s-a și întâmplat, odată cu formarea coaliției ACUM-PSRM. Sunt analiști care afirmă că SIS a ajuns astfel să fie controlat de Moscova.

Chiar credeți că Moscova are nevoie acum de SIS? Un serviciu fără resurse financiare, fără tehnică, cu personal redus. Cred că agentura rusească din Chișinău e mai numeroasă decât staff-ul SIS-ului în birourile din capitală.

Ce a răspuns blocul ACUM socialiștilor?

Au fost câteva tatonări publice între ACUM și PSRM, dar nu au adus nimic. Liderii ACUM s-au concentrat pe un pachet de “scoatere a țării din captivitate”. Ideea de bază era pregătirea și adoptarea unor legi în parlament și un guvern minoritar temporar, în frunte cu Maia Sandu.

După care negocierile, atâtea câte au fost, s-au purtat în subterane.

Însă ele, iată, se relansau la 3 iunie, odată cu vizita celor trei emisari la Chișinău – vicepremierul Kozak, comisarul european Kahn și Brad Freden, directorul pentru Europa de Est de la Departamentul de Stat.

Ăsta e momentul crucial. Johannes Hahn spunea ceva ce mi-a atras atenția, anume că anticipatele reprezintă un risc major pentru Moldova, iar FMI ar putea să suspende finanțarea, caz în care și banii de la UE vor întârzia. Deci, nu alegerilor anticipate!

La fel de interesantă era declarația vice-premierului Kozak, care parcă reproducea poziția blocului ACUM. Pot fi anticipate, dar nu în sistemul mixt, ci în cel proporțional, iar acest lucru poate fi rezolvat de o alianță tehnică. Cel mai neutru era americanul, care le cerea actorilor de la Chișinău să se înțeleagă și să stabilizeze situația politică.

Asta s-a întâmplat luni, 3 iunie. Joi, Dodon a plecat la Petersburg, unde s-a întâlnit din nou cu președintele Putin. Negocierile finale și semnarea acordului de constituire a coaliție PDM – PSRM ar fi trebuit să aibă loc vineri, 7 iunie.

Ultimele discuții au fost înregistrate în secret și difuzate de postul Publika TV, al lui Plahotniuk. Sunt reale sau trucate acele înregistrări?

Nu sunt expert, dar discuția e plauzibilă.

Un mic detaliu, mai întâi. Această înregistrare video secretă a fost difuzată a doua zi, sâmbătă, 8 iunie, de Publika, în încercarea de a-l compromite pe “trădătorul” Dodon și a-l prezenta pe Plahotniuk drept un “patriot” care salvează Moldova de ruși și de federalizare. Rețineți cuvântul federalizare. Acesta a fost narativul promovat intens și de portalurile de știri finanțate de la București, dar și de unele publicații din România. Kozak, Moldova, federalizare… tancuri rusești pe Prut. Și toți tremurau de frică.

Din înregistrare, însă, Plahotniuk iese rău. Pentru cine are răbdare să asculte cu atenție. Rezultă că e ultima fază a unei negocieri, că se discutase federalizarea, dar public va fi folosit alt cuvânt, că Plahotniuk înțelege sensibilitatea Moscovei de a nu accepta numirea lui ca premier și că va propune o altă candidatură. Mai mult, acceptă să preia finanțarea socialiștilor, pentru care Moscova pare că nu mai are bani. Deci, Plahotniuk nu respinge planul de federalizare a Moldovei în schimbul închiderii dosarelor penale intentate de procuratura din Federația Rusă.

Păi, și atunci de ce Publika TV a difuzat aceste secvențe, dacă Plahotniuk iese rău din înregistrare?

Bună întrebare. Cine analizează atent își dă seama că acele secvențe nu-l avantajează pe Plahotniuk. Poate că n-au terminat de editat filmul. S-au grăbit să iasă public cu un narativ, Dodon e “trădător”, Plahotniuk e “patriot”. Lumea nu mai are răbdare să urmărească atent înregistrarea, reține cuvintele cheie, câteva idei mari. Nicăieri Plahotniuk nu respinge federalizarea. Se vede doar grija unui apropiat al său de a evita cuvântul “federalizare” în acordul secret.

Atunci, de ce nu s-a realizat această coaliție?

Plahotniuk trebuia să semneze acordul secret cu Dodon în Ambasada Rusiei la Chișinău. Moscova insista pentru semnarea documentului. Numai că în lumea din care provenea oligarhul nu există semnătură, doar cuvânt de onoare. Eu nu știu vreun document cu semnătura lui Plahotniuk. Vorbim de lideri din complicata lume ex-sovietică, ei au altă experiență de viață, altă mentalitate.

Acum speculez, am adunat doar cioburi de pe jos și încerc să le lipesc. Cred că oligarhul în ultimul moment a refuzat să meargă la ambasadă ca să semneze. I s-o fi părut că semnătura lui pe acel document în care era trecută și federalizarea, chiar dacă era utilizat alt cuvânt, ar fi fost o bombă pe care Kremlinul ar fi putut-o detona oricând. Deci, l-ar fi putut șantaja cu semnătura. Mai presupun că Dodon l-a sunat pe Kozak, anunțându-l eșuarea negocierilor cu Plahotniuk și faptul că urmează alegeri anticipate, tot pe sistemul mixt. La care vice-premierul Rusiei i-a spus că nu trebuie să meargă la anticipate, ci PSRM va face alianță cu ACUM, acceptând condițiile blocului.

Imediat intră în scenă Curtea Constituțională controlată de Plahotniuk, care anunță la ora 18 că termenul pentru începerea activității Parlamentului expiră peste câteva ore, în caz contrar vor avea loc alegeri anticipate. PSRM era cu spatele la perete și cu țeava puștii la tâmplă. Le-au trebuit o jumătate de oră deputaților socialiști ca să se dezmeticească, și să meargă în sala mare peste deputații ACUM, care-i așteptau la Parlament. Aparatul tehnic controlat de PDM a întrerupt curentul, au stat pe întuneric, au fost câteva ore tensionate până după miezul nopții. Dar au stabilit să meagă împreună într-o coaliție, împotriva lui Plahotniuk.

A doua zi, sâmbătă 8 iunie, la prima oră, deputații PSRM și ACUM au semnat “Înțelegerea politică temporară” și au votat președintele parlamentului, pe doamna Greceanâi. După care deputații au aprobat un document important, Declarația privind statul capturat. Apoi, Dodon a adus decretul de desemnare a Maiei Sandu pentru funcția de prim ministru.

Că SUA și UE erau împotriva lui Plahotniuk, care anulează alegeri, spală bani, e de înțeles. Dar ce avea Rusia cu Plahotniuk? De ce șă participe Moscova la această acțiune împotriva lui Plahotniuk?

Putin salva astfel investiția în Dodon și socialiști. Dacă ar fi lăsat PSRM să facă alianță cu PDM, socialiștii ar fi dispărut, Plahotniuk și-a devorat toți aliații politici. Kremlinul nu era naiv, știa că împărțea investiția în Dodon și PSRM cu Plahotniuk. Deci, Putin nu avea și nu are nici acum deplină încredere în Dodon și socialiști, și a dorit să-și securizeze piesele pe tabla de șah. I-a pierdut în 2014 pe comuniști, să-i piardă acum și pe socialiști? Era prea mult!

Kremlinul nu rămâne dator. Nu lasă umilințele nepedepsite. În decembrie 2010, Plahotniuk l-a amăgit pe Narîșkin, astăzi șef al SVR, spionajul rusesc, pe care l-a invitat la Chișinău ca să lanseze o alianță de centru-stânga, PCRM – PDM. Plahotniuk s-a folosit de Narîșkin, pe atunci șef al Administrației prezidențiale de la Moscova, pentru a-și consolida poziția la negocierile cu Filat și Ghimpu, fondând împreună Alianța pentru Integrare Europeană. Doi. L-a umilit pe vice-premierul Rogozin declarându-l persona non grata, a expluzat diplomați din Ambasada Rusiei de la Chișinău. Și, foarte important, le-a compromis unor grupări moscovite operațiunile de spălare de bani desfășurate prin Moldova, sume uriașe, zeci de miliarde de dolari. Afacerea a ieșit în presă, s-a deschis anchetă la Moscova, presa internațională e inundată cu detalii….

Pentru Putin foarte important e faptul că sprijinind înlăturarea oligarhului câștigă simpatia moldovenilor, Plahotniuk fiind un personaj cu totul detestat. Astfel, Kremlinul punctează decisiv într-un război hibrid care se poartă pentru mințile și inimile oamenilor.

În chestiunea înlăturării lui Plahotniuk, SUA, UE și Rusia au acționat împreună. E ceva neobișnuit. Măcar din rațiuni geopolitice și Moscova nu s-ar fi asociat cu Bruxelles și Washington.

Este pentru prima dată după anexarea Crimeei, când în ciuda răcelii, sancțiunilor, tensiunilor de pe diferite fronturi și dosare, Ucraina, Siria, Iran, securitate energetică etc, cei trei actori internaționali de primă mărime, SUA, UE și Rusia se coordonează și adoptă o poziție comună, împotriva lui Plahotniuk.

UE și SUA n-ar fi putut rezolva singure problema, n-au informații suficiente, n-au oameni pe teren, nu pot influența partide, nu controlează oameni politici. Ele n-ar fi putut convinge PSRM să meargă alături de ACUM într-o coaliție. Putin a mirosit aici o oportunitate, interesele Rusiei și cele UE și SUA au coincis pe acest dosar, mai mult ele au coincis și cu aspirațiile societății, deci dividendele opținute de pe urma acestei colaborări erau considerabile. În plus, Rusia suferă de pe urma sancțiunilor, Putin scade dramatic în sondaje, lumea e tot mai nemulțumită, președintele este, cel puțin tehnic – dar și biologic, pentru că are o vârstă – la ultimul mandat, putem presupune că vrea să reia dialogul poate și cooperarea cu Vestul. Iar, încrederea în relațiile dintre state, se construiește greu, în timp. Dosarul Republica Moldova nu e atât de important pentru Bruxelles și Washington ca să fie afectate, în cazul în care eșuează. Presupun că Rusia are interes să dovedească aici că poate fi un partener constructiv al Occidentului, nici pentru ea Moldova nu e așa o mare miză, după pierderea Ucrainei. Transnistria și-a pierdut din relevanța strategică după ce Rusia a anexat Crimeea, și devine o durere de cap pentru Kremlin, care are resurse financiare tot mai firave.

Cel mai prost, din această criză, a ieșit România.

Cu ce a greșit România? Cea mai mare greșeală.

România s-a izolat de aliații și partenerii săi occidentali, susținându-l pe Plahotniuk. Fire neștiute au legat puternic grupul oligarhului de serviciile secrete, de MAE, de PSD, de establishmentul de securitate și politică externă din România. Asta a făcut ca principalii parteneri, Washington-ul, Londra, Paris, Berlin să întoarcă spatele Bucureștiului. E pentru prima dată după căderea lui Ceaușescu că România a rămas singură, fără aliați pe un dosar foarte important de politică externă și securitate. Precedentele sunt 1940, 1988-1989… Lucrurile sunt destul de grave. Felul în care instituțiile de la București au gestionat în ultimii ani relația cu Chișinăul ar trebui să producă un cutremur în sistemul de securitate și politică externă din România.

Cum s-a întâmplat acest lucru?

Plahotniuk și-a construit o plasă, o rețea de influență în România, cu persoane corupte, altele șantajate, cu idioți utili. Aceste persoane au ocupat și ocupă funcții importante în instituțiile din statul român, în zona de media, în think tank-uri deci livrează o așa-zisă expertiză, inclusiv printre euro-parlamentarii din România. Aceste rețele au contribuit decisiv la faptul că Bucureștiul n-a evaluat corect situația politică din Republica Moldova.

România a contribuit însă la rezolvarea crizei de la Chișinău și la plecarea lui Plahotniuk. Poate, cam târziu. Dar, s-a salvat până la urmă în acest fel, nu?

Cred că vă referiți la delegația condusă de consilierul prezidențial Bogdan Aurescu, împreună cu secretarul de stat Neculăescu care a mers vineri, 14 iunie, la Chișinău. Lor li s-a alăturat ambasadorul Ioniță, acreditat la Chișinău. Numai că această delegație românească n-a contribuit în nici un fel la rezolvarea crizei din Moldova. De fapt, decizia de a retrage PDM de la putere și a fugi i-a aparținut integral lui Plahotniuk, iar ultimul interviu al ambasadorului american la Lorena Bogza, la ProTv Chișinău, aduce lumină în această problemă. Presiunea externă a contat, dar nu a fost decisivă. Iar dintre actorii externi, România a contat destul de puțin.

Cu cine s-au întâlnit oficialii români, știu că ați urmarit lucrurile cu atenție? Cum au influențat desfășurarea evenimentelor?

Au avut patru întâlniri: la sediul PDM, imediat după aterizare, s-au văzut cu Plahotniuk, la prânz la Parlament s-au văzut mai întâi cu Maia Sandu și Andrei Năstase, cărora li s-au alăturat alte două persoane, apoi cu Zinaida Greceanîi, însoțită de un consilier, iar după amiază delegația a fost primită de președintele Dodon, la întâlnire asistând ambasadorul Ciocoi, omologul lui Aurescu de la Chișinău. Această ultimă întâlnire s-a încheiat puțin după ora 17.00 iar delegația condusă de Aurescu era pe drum spre aeroportul din Chișinău, când PDM a anunțat că-și retrage miniștri, trece în opoziție și se întoarce în Parlament, la lucrări. Pot să vă dau și orele la care s-au desfășurat aceste întâlniri și cum stăteau așezați la masă.

Cel puțin la președinție, primirea domnilor Aurescu, Neculăescu și Ioniță, venea după întâlnirile din dimineața respectivă cu ambasadorii britanic și american. Prin prezența acestei delegații, cu siguranță că Bucureștiul a subliniat interesul său special pentru evoluția crizei politice de la Chișinău. Dar asta nu înseamnă că a avut vreo influență.

Ce au discutat atunci? Și de unde știți aceste lucruri?

De la cei cu care s-au întâlnit, evident. Tema principală a fost manifestația programată duminică, 16 iunie, și posibilele provocări care să ducă la tulburări sociale, poate chiar vărsări de sânge.

Deci, după votarea în parlament a guvernului Maia Sandu, sâmbătă, 8 iunie, în prezența ambasadorilor străini, mai puțin a celui român, rețineți acest detaliu, în Chișinău au circulat zvonuri privind arestarea deputaților care au votat guvernul și a membrilor acestuia. Pentru vineri, 14 iunie, PDM anunțase organizarea unui miting de susținere a alianței dintre Plahotniuk și Dodon. Numai că, în ultimul moment, alianța nu s-a mai făcut. Oamenii aduși de Plahotniuk la demonstrații, au fost scoși pe străzi a doua zi, sâmbătă, să protesteze împotriva “trădătorului” Dodon, care chipurile vrea să federalizeze Moldova. Dar pentru duminică, 16 iunie, blocul ACUM pregătise o mare adunare, care era privită cu suspiciune la București. Din discuțiile purtate la Chișinău rezulta că demnitarii români se tem cel mai mult de ciocnirile violente la mitingul de duminică, de unde și impresia interlocutorilor moldoveni că Aurescu & Neculăescu veniseră ca să le prevină. Nu întâmplător, a doua zi, după fuga lui Plahotniuk, printre primele decizii anunțate de liderii blocului ACUM, a fost cea privind anularea mitingului de duminică. În felul acesta, ei răspundeau temerilor delegației conduse de Aurescu.

Deci, spuneți dvs, delegația din România n-a jucat un rol determinant.

Dar, nici nu avea cum. Aurescu și Ioniță sunt percepuți acolo ca fiind apropiați de Plahotniuk, deci… nu sunt persoane de încredere pentru interlocutorii care provin din cealaltă tabără. În acele zile, situația era extrem de tensionată în Chișinău, vizita delegației n-a stârnit entuziasm, unii dintre cei cu care s-au întâlnit au întârziat, alții erau pe hol și pur și simplu au intrat și ei să vadă despre ce e vorba.

Aurescu și Neculăescu sunt legați prea intim de PSD, iar cei de la Chișinău știu despre relațiile lui Plahotniuk cu PSD. Ioniță a fost secretar de stat într-un moment extrem de tensionat politic în Moldova, când la miez de noapte s-a conceput guvernul Pavel Filip.

Poate că pentru publicul din România prea puțin interesat de Republica Moldova astea sunt detalii nesemnificative, dar cei de la Chișinău sunt foate atenți la ele. Știu destul de bine who is who in Romania?!

Știam că Plahotniuk a decis să fugă după o întâlnire de 15 minute cu ambasadorul SUA la Chișinău. Mai devreme ați spus că nu e așa.

Recent, ambasadorul Dereck Hogan a fost invitat la ProTv Chișinău unde a negat că Plahotniuk ar fi primit garanții de la americani în cazul în care părăsește Moldova, iar discuția cu el s-a referit la potențialul de violență de la manifestația de duminică, 16 iunie, exact pe ceea ce insista și delegația venită de la București. Și, acum e partea importantă, Hogan a spus că administrația americană insistă pe tranziție pașnică – deci cu alte cuvinte, plecați de la putere! – și e gata să colaboreze cu noul guvern, condus de Maia Sandu și cu parlamentul condus de socialista Greceanîi.

Dar nu era nimic nou aici.

Nou era faptul că ambasadorul american era gata să iasă să declare public, apăsat, acest lucru, ceea ce punea presiune suplimentară pe PDM.

După această discuție Plahotniuk a luat decizia să plece?

Așa se pare. Discuția s-a încheiat pe la 13.30. În acest timp, la Parlament, delegația României era primită de doamna Greceanîi. O discuție destul de neplăcută, de altfel. Mai avea puțin și delegația românească i s-ar fi adresat cu “Zina Carabina”. Așa a fost botezată doamna Greceanîi de presă pentru niște declarații ale ei din aprilie 2009, din timpul așa-numite revoluții twitter, când a cerut folosirea armelor împotriva manifestanților violenți.

Ce a făcut Plahotniuk în ultimele ore pe care le-a petrecut în Moldova? Despre dimineața de vineri, 14 iunie, ce știți?

A ajuns pe la 10 la sediul din Armenească. S-a întâlnit cu delegația din România. La 11.30 a început ședința Consiliului Politic Național, unde mai mulți lideri au vorbit despre retragerea de la guvernare și trecerea în opoziție. Și despre nevoia unei tranziții democratice. Deci, la nivelul conducerii PDM nu exista o unitate de vederi privind deznodământul crizei. Discuția ducea mai degrabă spre soluția retragerii guvernului Filip. Atunci, Plahotniuk a insistat să fie amânată decizia și a anunțat convocarea ședinței Biroului Permanent la ora 16.00. Iar el a ieșit din sală, chiar în timpul desfășurării ședinței Consiliului Politic, pentru a se întâlni cu ambasadorul Hogan.

Conferința de presă a PDM anunțată pentru ora 13.00 a fost amânată mai întâi o jumătate de oră, apoi a fost reprogramată la 17.30.

În cele 45 de minute care s-au scurs după ieșirea lui Hogan din clădirea de pe Armenească, Plahotniuk a luat decizia să părăsească Moldova. La 14 și 15 minute un om din anturajul imediat al lui Plahotniuk l-a anunțat pe corespondentul ‘Kommersant’ că PDM se retrage de la guvernare. În momentul în care articolul apărea pe site-ul publicației moscovite, cu câteva minute înainte de ora 15.00, cred că Plahotniuk era deja în afara Chișinăului, poate chiar în avion.

S-a spus și că a plecat cu mașina prin Transnistria, la Odessa.

Da, așa s-a spus. Dar nu cred, era mai simplu și mai sigur să urce în avion.

Doar câțiva intimi au știut de plecarea lui. Cei 10 membri ai Biroului Permanent întruniți la 16.00 în sediul partidului l-au așteptat două ore, pentru ca să afle de la știri că PDM s-a retras de la guvernare și că Plahotniuk a fugit, nu se știe unde și cum. Deci, ei n-au decis nimic. Într-un fel au avut soarta celor din conducerea Partidului lui Șor care l-au așteptat trei ore într-o sală din Orhei pe Ilan Șor, după ce acesta le spusese că iese puțin, ca să dea un telefon.

Aici se încheie epoca Plahotniuk?

Probabil. Epoca oligarhilor se pare că apune, Poroșenko în Ucraina a pierdut alegerile, Ivanișvili în Georgia nu se simte prea bine, Plahotniuk nu se știe unde a fugit. În aceste luni, se încheie un ciclu istoric, început după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Nu e ciudata asemănarea dintre Ucraina și Moldova? Prea asemănătoare scenariile?

Sunt niște constante ale evoluției fostului spațiu sovietic. Fenomenul oligarhilor a cuprins nu doar Moldova și Ucraina, ci mai toate fostele republici sovietice, în primul rând Federația Rusă. Moștenirea sovietică și tipul de reforme inspirate tot de modelul Cernomârdin, bazat pe exploatarea resurselor, al anilor ’90 explică în bună măsură aceste asemănări. Faptul că în Rusia, Putin a îngenuncheat și pus sub control oligarhia, după 2000, în vreme ce în Ucraina și Moldova, oligarhii au prosperat și au acaparat instituții ale statului, sugerează o autonomizare a ramurilor oligarhiei, a consolidării ei în la periferie. În fond, aceasta a jucat un rol pozitiv în evadarea Ucrainei și Moldovei din zona de dominație a modelului rusesc.

Cât va rezista această coaliție împotriva naturii, ACUM-PSRM?

De ce împotriva naturii? Poate că Moldova, ca și Ucraina recent, sau Georgia, iese din logica geopolitică. Sigur că la București sunt mulți care vor face tot ce le stă în putere ca să împiedice asta.

Coaliția va rezista câtă vreme teama de Plahotniuk și de rețelele lui, și mai ales teama de revanșa lui, o să-i țină împreună pe ACUM și PSRM.

Care ar fi cel mai optimist scenariu?

Acest guvern să dureze, să facă reforme, să consolideze instituțiile statului, să oprească depopularea Moldovei prin redarea încrederii în viitorul acesteia. Această monstroasă coaliție, cum o numeam la începutul discuției noastre, ar putea reprezenta șansa unui nou început. Amintiți-vă de monstroasa coaliție care l-a dat jos pe Cuza în febuarie 1866 și l-a adus pe principele Carol pe tron, că a marcat debutul celei mai faste perioade din istoria României. Perioadă ce s-a încheiat la 30 decembrie 1947, odată cu abdicarea forțată a regelui Mihai. Monstroasele coaliții au un potențial extraordinar, depinde cum îl folosești.

Și cel mai pesimist scenariu?

Unul în care Moscova ar oferi pe tavă Transnistria, cu un statut de tipul Găgăuziei, nimic mai mult. Dacă cei peste 300 de mii de votanți de acolo se alătură celor aproape 450 de mii din dreapta Nistrului care au votat cu PSRM la ultimele alegeri, socialiștii sau alte partide pro-ruse o să domine categoric vreme de câteva cicluri electorale viața politică din Republica Moldova reunificată. Transnistrienii n-au avut acces la surse alternative de informații, sunt setați mental de educația de tip sovietic primită, de media rusească și pot fi ușor manipulați. Forțele politice orientate spre Moscova ar putea pentru 20 de ani să obțină majorități confortabile în parlamentul de la Chișinău.

Cât de probabil e acest scenariu pesimist?

Foarte puțin probabil. Actuala echipă de la guvernare are expertiză pe Transnistria. Nici Rusia nu se grăbește, vrea să joace această carte în partide mai importante. Deocamdată, Kozak s-a dus la Tiraspol ca să demanteleze din rețelele lui Plahotniuk din Transnistria. Oligarhul moldovean era apropiat de grupul Șerif care controlează regiunea de câteva decenii.

Ce șanse are guvernul Maia Sandu? Cât va supraviețui? Și dacă va performa?

Supraviețuirea depinde de mai mulți factori: de relația dintre cei doi lideri, Maia Sandu și Andrei Năstase; de relația dintre ACUM și PSRM; de jocurile și interesele partenerilor externi, în primul rând Rusia, dar nu doar ea.

Cât despre performanța executivului, vorbim după alegerile locale, spre sfârșitul anului. Ca orice guvern nou, ar trebui să beneficieze de o perioadă de grație de câteva luni.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , ,



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. gh. spune:

    Cel mai pesimist scenariu este acela în care Rusia și SUA folosesc Ukraina, România și Moldova împotriva UE, iar cel mai optimist, acela în care România se europenizează, cu riscul pierderii Moldovei.

    • Lucifer spune:

      Ce înseamnă a se “europeniza”? Pentru mine este mai importantă unirea cu Moldova decât “europenizarea”.

    • Lucifer spune:

      Ce înseamnă a se “europeniza”? Pentru mine este mai importantă unirea cu Moldova decât “europenizarea”.

    • Polilogu spune:

      Eu n-aș folosi denumirea de MOLDOVA pentru BASARABIA. Dar daca vrei să faci din două UNA, atunci asta , cum să zic ?, MOLOTOVA se cheamă .Din anul de grație 1939 ,luna august 23 ! Sau mai dinainte ? Din 1924 ? De când bulgarul brăilean , medic de profesie cu diplomă de la Facultatea de Medicină din București CONSTANTIN RACOVSCHI i-a trasat harta REPUBLICII AUTONOME SOCIALISTE SOVIETICE MOLDOVENESTI in fața lui LENIN .Și extinsă apoi de generalissimul STALIN si a stafului său,toți umaniști unul si unul – ALEXANDRU GHEREA, MARCEL PAUKER și soția, N. EJOV si N. BERIA Da…recunosc ! Făcea parte din cel mai umanist lagăr din lume – LAGĂRUL SOCIALIST . Încă de pe atunci. De atunci de când întregul Occident căzuse in extazul din care nici azi nu a ieșit. Mai îți amintești cu câtă mândrie umanistă dăruia gospoda PUTIN harta înrămată a MOLDOVEI lui STEFAN cel MARE , urmașului urmașilor slăviților umaniști de odinioară, marele IGOR DODON ? Se putea o întronare mai măreață pentru un VOIEVOD al MARII MOLDOVE si vecinatații apropiate de cât asta ?

    • Mircea spune:

      Maia Sandu a declarat, stire preluata si de posturile romanesti de televiziune, ca din miliardul furat din bancile din R.S.S.Moldoveneasca 167 de milioane s-au dus in conturile generalilor din Romania. Din ce cauza nu s-a autosesizat procurorul general al Romaniei la acest denunt?

  2. Octav spune:

    Totusi, nimic despre punerea sub acuzare la Moscova a lui Plahotniuc pentru trafic de droguri. Asta, impreuna cu fuga lui, datorata poate tocmai acestui fapt, poate explica mai mult influenta celor trei actori: UE, SUA, Rusia. Nu?

  3. DomnuL Zeghelariu spune:

    Numele de Vintu, Becali… si Zeghelariu, va spun ceva? …ce!?
    (Copos, Paszkany, Micula, Mititelu, Bercea Mondialu……
    Cred ca e clar pentru toti ca Plahotniuc i-a intrecut pe toti astia, ca a fost ajutat sa sara calu prea de tot dandu-i-se dimensiunile unui Sherif de Dreapta Nistrului, destul de asemanator cu Poroshenco (poate daca rusia ar fi ocupat TRANSNISTRIA, cine stie…)
    A popos, in TRANSNISTRIA nu sunt 300 de alegatori si chiar de-ar fi nu vor vota toti cu PSRM daca li se dau alternative, sigur!
    (poate ar fi, acolo, vreun sfert de milion, bagand si tupele si toti agentii, ucrainenii si rusii in trecere pe acolo si aflati aiurea prin Rusia de zeci de ani daca li se da cetatenia rep.MOLDOVA ca multi nu o AU!

  4. ion spune:

    Din ce inteleg eu transnistria e alimentata cu bani in felul urmator: rusii dau gaz gratis, ei produc din el curent si vand chisinaului. E una din scheme, se fac si exporturi masive direct in UE din transnistria, probabil asa isi pot reduce costurile.

    Acum am auzit ca in 2 ani gazul rusesc nu mai trece prin ucraina. Cum ajunge el in transnistria? Mai ales ca ucraina incet, incet le inchide frontiera pentru contrabanda.

    Presupun ca va ajunge prin romania, prin conductele acelea care vrem sa le construim. Eventual gazul din marea neagra. Fac ei o schema care sa camufleze toata ingineria.

    Rusii nu vor pierde controlul, dimpotriva vor tine totul strans, dar vor incerca sa o faca pe banii europeni sau romanesti.

    Apropos, in articol nu vad nimic despre consolidarea fara precedent al PSRM, nu vad nimic despre puterile sporite ale presedintelui. Mi se pare ca ni se prezinta o parte a problemei care e mai frumoasa, chiar si aceasta parte e machiata la maximum. De fapt e povestea unei parti.

    Cand spuneti opinia publica, nu vad referinte nicaieri in articol. Eu pe care ii mai cunosc din R.Moldova ei au o cu totul alta opinie, am intrebat mai multi. Eu pot sa spun ca ei sunt foarte ingrijorati sau dezamagiti.

    Vom trai si vom vedea, pe mine personal ma intereseaza un singur lucru: pe teritoriul Romania, R.Moldova sa nu fie vama si sa fie moneda EURO. Desigur as dori niste state liberale pe modelul elvetia, usa, dar nu cred ca voi vedea vreodata.

  5. Lucifer spune:

    O analiză teribilă care ne prezintă A DOUA ÎNFRÂNGERE a României (după cea din anii ’90) în Moldova. Vinovaţi: Guvernarea PSD, Ministerul de Externe şi SIE. Chiar aşa, nu este pedepsit nimeni pentru această înfrângere?

    • victor L spune:

      Nu poti fi infrint daca nu ai intreprins nimic.
      Dupa cum ne spune domul Goşu, ” Aurescu și Neculăescu sunt legați prea intim de PSD, iar cei de la Chișinău știu despre relațiile lui Plahotniuk cu PSD. Ioniță a fost secretar de stat într-un moment extrem de tensionat politic în Moldova, când la miez de noapte s-a conceput guvernul Pavel Filip.”

      • Lucifer spune:

        România s-a implicat în Moldova, dar de partea lui Plahotniuc, prin PSD, Guvern, Ministerul de Externe şi Serviciul de Informaţii Externe. Adică, România a susţinut un regim aflat în dizgraţia “marilor puteri”. România a suferit o înfrângere dureroasă pentru cauza naţională.

  6. Ando spune:

    Foarte pertinenta analiza d-lui Gosu si sunt de acord si cu observatia lui Octav. Ceea ce incepem sa aflam despre “afacerile” lui Plahotniuc, cu rezerva ca asteptam poate si o confirmare a a acestor informatii/acuzatii, plus controlul inacceptabil al institutiilor statutului. arata o situatie care justifica intrutotul colaborarea intre SUA-UE si Rusia, pentru indepartarea acestui regim. “Monstruoasa coalitie”este de fapt cea fireasca si ma intreb de ce rusii au negociat atat de mult cu Plahotniuc, inainte de face pasul firesc catre platforma romaneasca ACUM. Banuiesc ca le-a fost foarte greu sa accepte o noua amanare a proiectului lor de federalizare al Moldovei si colaborarea cu o forta autentic romaneasca si pro-europeana. Le-a fost foarte greu sa inghita aceasta colaborare, desi era singura solutie corecta politic si geostrategic. Desi, nu exclud faptul ca au prelungit acele negocieri pana la limita constitutiei pentru a pregati debarcarea lui Plahotniuc in acord cu UE si SUA.Chiar si inregistrarile din negocierile PD-Dodon ii pun intr-o lumina foarte proasta pe amandoi, dar mai ales pe Plahotniuc, care pana atunci “sustinuse” integritatea Moldovei. Macar pozitia lui Dodon era cunoscuta.
    Sunt schimbari inevitabile, societatea merge inainte, indiferent de calculele si strategiile mai mult sau mai putin ingenioase, de interesele unor servicii. Partea proasta, este ca drumul acesta poate fi foarte sinuos si societatea poate avea mult de suferit din deciziile eronate ale acestora, pe termen scurt si mediu.
    Este incredibila pozitia autoritatilor de la Bucuresti si sunt cu totul de acord cu dl Gosu ca este necesara o investigare foarte serioasa a dosarului diplomatic Bucuresti-Chisinau cu schimbari radicale. Am ajuns in punctul cel mai de jos al relatiilor Bucuresti-Chisinau si chiar al diplomatiei romanesti de ansamblu din ultimii 30 de ani.

  7. Didi spune:

    Eu cred ca scenariul cel mai pesimist e cel mai realist. Rusia va dicta in moldova in perioada urmatoare. Tot nu inteleg de ce era plahotniuk rau daca expulzase diplomati, adica spioni rusi, si pe golanul de rogozin, plus ca le incurcase spalarile de bani rusilor. Inteleg ca rusia ii voia capul, dar sua si ue de ce nu l.au sustinut? Daca plahotniuk avea 90 la suta cota negativa de incredere pentru ca le dadea rusilor peste nas, atunci asta era omul de care avea nevoie moldova. Si ue si sua. Si romania, care nu a gresit ca l.a sustinut.

  8. Didi spune:

    Inca o chestie: se zvoneste ca plahotniuk ar fi la londra. Nu va mira de ce londra l.a primit, daca e asa un baubau rau si corupt? PT CA MAREA BRITANIE E SG TARA PROFUND ANTIRUSA, asa cum ar trebui sa fie toata europa. Marea britanie a sustinut la onu rezolutia moldovei care cere retragerea imediata si neconditionata a trupelor ruse din regiunea transnistreana, o lovitura dura pt rusnaci. Si da, rezolutia a fost depusa de guvernul pdm, al lui plahotniuk. Nu m.as mira daca maia si nastase ar retrage rezolutia pt a deschide dialogul cu rusnacii. Acum vedemm in alta lumina interesele rusiei in inlaturarea lui plahotniuk si a pdm de la putere, nu.i asa? Pariati pe maia si nastase, dusmanii lui plahotniuk si aliatii moscovei.

  9. Polilogu spune:

    NICU POPESCU si I. LEANCĂ sunt absolvenți ai celebrei MGIMO. Unde se face ”școală serioasă … ” , cum zice autorul . ”Acolo” a învățat LEANCĂ până si limba maghiară , pe care o stie chiar bine .Poliglot cu diplome multe : moldovenească,bulgară,română, maghiară, engleză, franceză si…rusă . Mda !

  10. Laura spune:

    MGIMO e chiar o scoala serioasa si inca meritocratica, si nu e nimc secret despre ea. Din contra. Ministere de Externe din tari care au relatii proaste cu Rusia (Canada, UK) isi timit tineri diplomati la MGIMO (si la Universitatea Populara de Relatii Internationale din Beijing). Pur si simplu, cineva trebuie sa inteleaga conceptele strategice si .. vocabularul rus (sau chinez) in materie de relatii internationale. Modeul intelectual si strategic e diferit de cel din vest.

    • Harald spune:

      Problema reală nu e MGIMO, problema reală e conflictul de interese în care se regăsesc diverși absolvenți de MGIMO. Hai să nu ne prefacem că n-am înțeles.

  11. Cum grano salis spune:

    “În spațiul public au fost lansate acuzații împotriva celor care susțin această coaliție ACUM-PSRM, că sunt agenți ai Rusiei, cu studii la MGIMO. Ce e acest MGIMO? După intrarea în NATO n-au fost scoși din sistem oamenii pregătiți la Moscova?”
    .
    Întrebarea din interviu ridica o suspiciune asupra oamenilor “pregatiti la Moscova.”
    Nu se intelege din intrebare, suspiciunea planeaza doar asupra celor care au facut studii la MGIMO ? Sau suspiciunea planeaza asupra tuturor care au facut studii la Moscova, localitate unde si domnul Gosu a facut studii si a obtinut un doctorat(din CV-ul public al domnului Armand Gosu rezulta ca nu are studii la MGIMO ci doar ca a facut studii doctorale de 3 ani la alta scoala de la Moscova.)
    E de presupus ca in cazul oricaror studenti straini din localitatea Moscova rusii sunt perfect capabili sa le cunoasca reactiile, sa-i poata manipula, sunt buni la analiza comportamentelor, cum zice domnul Gosu.
    Din tonul interviului rezulta ca si domnul Gosu sustine formula de coalitie amintita.Sustinand o aripa a coalitiei, sustine coalitia in intreg.
    .
    Printre alte afirmatii cetoase, domnul Gosu, spune aiuritor “Chiar credeți că Moscova are nevoie acum de SIS?”
    Cat de naiv sa fie cineva sa creada ca rusii nu vor sa preia controlul total al serviciilor moldovenesti?
    Cum grano salis.

    • Harald spune:

      Mai simplu spus: e același model folosit peste tot, inclusiv la Berlin și la București: ambele tabere se uită tot la turnul Spasskaya pentru ora exactă, dar una dintre ele se preface a fi opoziție.

    • Polilogu spune:

      Eu chiar ma si consider… naivul de care vorbiti dv ! Sa cred oare ca dl Gosu nu stia nimic despre Raportul KROLL i si II despre care nu ne spune nicio vorbulita, dar stie exact cu ore si minute minunatele fugi ale nastrusnicilor domni Plahotniuc si Shor ? Dupa indelungi scarpineli in cap , iaca-ta ca s-a publicat ! Dar cu …stersaturi de nume, de firme , de banci , de una , alta … Basca ca acum nu de 1 miliard se vorbeste, ci de vreo 25 …

  12. Tam spune:

    Cred că varianta numită pesimistă ar fi exact varianta cea mai optimistă pentru Moldova, adică reunificarea țării cu o autonomie de tip Găgăuzia acordată Transnistriei. Alternativa care ar fi? Menținerea acestui conflict înghețat pentru o perioadă nedeterminată? Moldova ar rămâne captivă acestei situații, cum este deja captivă de aproape 3 decenii.
    S-a vehiculat ideea că Moldova ar trebui să se democratizeze, să se dezvolte mai întâi și astfel să devină atractivă populației din Transnistria. Ei bine, acest lucru nu cred că se va întâmpla curând, Moldova neavând instituții puternice și nefiind în stare să se dezvolte. Vezi furtul miliardului, polarizarea societății în ce privește orientarea geostrategică etc.
    E drept, reunificarea țării ar implica costuri politice și țara ar fi condusă de forțe proruse pentru cel puțin 3 mandate, poate chiar 20 de ani. Dar pe termen lung Rusia și modelul rus nu poate câștiga în fața UE și a dezvoltării vestice. Populația, chiar și din Transnistria, și-ar da seama că orientarea spre UE ar fi cea mai bună variantă.
    O altă alternativă a acestei variante “pesimiste” ar fi independența Transnistriei care imediat s-ar uni cu Rusia și ar fi ca un ghimpe între Moldova și Ucraina…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Desigur că nimic nu se poate schimba peste noapte și dacă cineva ar începe acum o reformă proba...

de: Mihai Badici

la "Elevii de 7 care reuşesc în viaţă şi alte creaturi fantastice"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)