Home » Global / Europa »Interviu »Reactie rapida » Citesti:

Interviu cu Armand Goșu: Cauzele victoriei lui Vladimir Zelenski în alegerile prezidentiale din Ucraina și consecințele acestei victorii uimitoare

contributors aprilie 22, 2019 Global / Europa, Interviu, Reactie rapida
24 comentarii 16,812 Vizualizari

Idei principale:

  • Bilanțul președintelui Petro Poroșenko și cauzele victoriei lui Vladimir Zelinski
  • Cine și de ce l-a votat pe Zelenski?
  • Există o legătură între limbă, preferințele politice și identitatea națioanală în Ucraina?
  • Diferențele dintre campaniile electorale din turul întâi și cel de-al doilea tur?
  • Culisele dezbaterii finale de pe stadionul “Olimpic” din Kiev
  • La ce să ne așteptăm de la Zelenski?
  • Bucureștiul a ratat fereastra de oportunitate oferită de prezența lui Poroșenko în fotoliul de președinte al Ucrainei
  • Înfrângerea lui Poroșenko l-a făcut fericit pe Putin
  • Succesul democratizării Ucrainei va transforma această țară într-un model de urmat, inclusiv de către Rusia

O victorie copleșitoare a lui Vladimir Zelenski, cu 73%, la o participare de peste 62%, la fel ca în primul tur. Cum se explică?

Nu atât prin calitățile de politician ale lui Zelenski cât prin slăbiciunile principalului său contracandidat, actualul președinte Petro Poroșenko. Care, în ciuda înfrângerii pe care a recunoscut-o imediat după publicarea exit poll-urilor, are realizări excepționale ca președinte. Emoțiile de astăzi o să treacă, iar atunci o să putem aprecia obiectiv mandatul lui Poroșenko. A fost ales președinte în mai 2014, într-un moment dramatic. A găsit o țară ciuntită teritorial, în plin război cu Rusia, aproape de colaps economic. A refăcut practic de la zero armata ucraineană. A reconstruit economia țării, obținând sprijinul consistent al instituțiilor financiare internaționale, începând cu FMI și Banca Mondială. A făcut față presiunilor Rusiei, în primul rând militare, dar nu numai. A izbutit să mobilizeze cancelariile occidentale în sprijinul Kievului și a contribuit la întărirea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei. A semnat Acordul de Asociere cu UE și a negociat un regim de visa free pentru cetățenii ucraineni. A contribuit major la consolidarea națiunii și conștiinței naționale ucrainene. Prin negocieri abile a obținut Tomos din partea Patriarhiei Ecumenice, punând bazele Bisericii Ortodoxe Ucrainene Autonome. Poroșenko are un palmares senzațional.

Atunci, cum a pierdut alegerile la așa un scor?

Electoratul e un animal ciudat. Noile tehnologii par să-l transforme într-un copil naiv căruia un criminal pedofil îi oferă acadele. E un proces universal, Ucraina e doar o piesă într-un puzzle mult mai mare. La fel ca oriunde în lume, ucrainenii vor să vadă figuri noi în politică. Poroșenko e de 20 de ani pe prima scenă, sub lumina reflectoarelor. A fost deputat de mai multe ori, șef al Consiliului de Securitate Națională și Apărare, ministru al Afacerilor Externe, ministru al Economiei și Comerțului.

Poroșenko face parte din pleiada de oligarhi ucraineni, cu averi făcute prin manevre dubioase în anii tulburi 1990. Cu toate astea, el a avut o imagine relativ bună. Nu a fost implicat în mari scandaluri de corupție. Totuși, în ultimii ani, și președintele Poroșenko a dezamăgit un electorat cu stadarde suspect de înalte în materie de anticorupție. Nu a fost acuzat el direct de corupție, ci persoane din anturajul său, din echipa prezidențială. De care însă, președintele s-a despărțit foarte târziu, dovedind lipsă de sensibilitate față de opinia publică. Unele erau acuzații grave, care stârneau mari emoții în opinia publică. Nu poți să nu reacționezi când apropiați de-ai tăi fac afaceri de milioane cu echipamente militare în Donbass, unde zilnic mor oameni în lupte.

Tema luptei împotriva corupției este foarte populară în Ucraina, însă președintele nu i-a dat atenție. Mai mult, a numit în funcția de Procuror General un apropiat, pe Iuri Luțenko, fără studiile și pregătirea necesare, cu obiectivul evident de a controla anchetele și dosarele care ajungeau în instanțe. Pașii înainte făcuți în combaterea corupției, în reforma justiției, s-au realizat sub presiunea societății civile, a opiniei publice. De altfel, duminică seara, după exit poll, Zelenski a anunțat că una din primele măsuri pe care le va lua, va fi demiterea lui Luțenko.

În campanie a anunțat că o va numi pe Laura Codruța Kovesi în fruntea procuraturii anti-corupție. E credibil așa ceva?

Puțin probabil, în campania electorală se promit multe. Nici Zelenski nu s-a luat în serios. Altceva spune acest episod, anume că soft power-ul românesc în spațiul ex-sovietic se bazează pe succesul luptei cu corupția, pe reușitele DNA. România ar fi putut juca inteligent această carte în ultimul deceniu. Păcat că a ratat.

Zelenski trebuie să aibă și el unele calități dacă a fost ales președinte. Cum se explică victoria lui în alegeri?

Prin faptul că el are capacitatea să adune împreună mai multe grupuri electorale. Cei dezamăgiți de Poroșenko, care considerau că obiectivul principal este înlăturarea acestuia din fotoliul prezidențial. Sunt cei nemulțumiți de lentoarea reformelor, menținerea corupției, slabele rezultate în combaterea propagandei rusești. E un grup dinamic care l-a identificat pe Zelenski drept candidat câștigător și l-a votat.

Un alt grup este compus din cei care votează împotriva tuturor și care l-au găsit pe Zelenski drept candidatul antisistem. E un vot de protest împotriva elitelor trandiționale. Vorbim de un electorat tânăr, 20-35 de ani, pro-european, care detestă practicile politice tradiționale și care adesea nu votează pe motiv că nici un candidat nu se ridică la standardul înalt cât să le merite votul.

Și mai este un al treilea grup de votanți format din două mari categorii, electoratul rusofon și cel pro-rus, care nu se suprapun, decât parțial. De altfel, cel pro-rus este nucleul dur al electoratului fostului Partid al Regiunilor care a fost dezamăgit de candidaturile lui Iuri Boiko și Aleksandr Vilkul și preferă să voteze cu Zelenski. Acest electorat vrea încheierea grabnică a războiului din Donbass și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia. Electoratul rusofon a fost agresat de campania de ucrainizare promovată de Poroșenko și deranjat de scoaterea limbii ruse din școli și înlocuirea ei cu limba ucraineană. Acest electorat s-a identificat cu Zelenski, care se declară evreu, și care vorbește stricat limba ucraineană.

A contat și profilul public al actorului Zelenski din serialul “Sluga naroda”, slujitorul poporului?

Serialul a pregătit electoratul pentru candidatura lui Zelenski, fără îndoială. Acolo e istoria unui modest profesor de istorie, Vasili Petrovici Goloborodko care printr-o întâmplare ajunge președintele Ucrainei. Om din popor, îi pune la punct pe politicienii corupți și pe birocrații obraznici. În decembrie 2017 s-a înființat un partid care poartă numele serialului de televiziune. Acest partid a propus candidatura lui Zelenski la prezidențiale și se află pe primul lor în sondajele de opinie pentru parlamentarele din această toamnă, din luna octombrie. Dar cariera lui Zelenski în spectacole de estradă și cabaret politic datează de la mijlocul anilor ’90.

Cât e de pro-rus Zelenski? Există o legătură cauzală între limba vorbită, preferințele politice și identitatea națională?

Nu, nu există. Dar e foarte greu de înțeles acest lucru. Fără contactul direct cu oamenii de acolo, să-i vezi cum reacționează în situații concrete, nu poți să pricepi. E valabilă afirmația și pentru Republica Moldova. Cei care vorbesc rusa nu înseamnă că aleg Rusia ca opțiune geopolitică, de cultură și civilizație. Ăsta este și cazul lui Zelenski, evreu, vorbitor exclusiv de limba rusă. Găsiți pe youtube emisiunile de cabaret politic realizate de trupa sa “Kvartal – 95”. Da, sunt în rusă, dar sunt anti-Putin; pot să nu vă placă glumele, unele sunt grosolane, sexiste; dar nu e nimic acolo care să susțină anexarea Crimeei, campania separatiștilor din Donețk și Lugansk, politica anti-occidentală a Kremlinului.

Ăsta e și farmecul Ucrainei, care este o țară foarte variată, cu regiuni care se deosebesc unele de altele, care pare mereu că se rupe, dar care se dovedește extrem de viguroasă, cu o democrație sănătoasă, care funcționează pe baza compromisului realizat între regiunile atât de diverse, și în care regimuri autoritate de tipul Lukașenko și Putin, nu sunt posibile.

Totuși există o legătură între limba vorbită și felul în care se votează. Presa internațională a scris despre primul tur din Ucraina, că Zelenski a luat voturi în sud și est, regiunile locuite de rusofoni.

Am citit și eu și m-am mirat. Zelenski a luat voturi nu doar în sud și est ci și în centru și în vest. Iar acum în turul doi, în afară de Lviv și Ivano-Frankivsk, Zelenski este peste tot pe primul lor.

Nu trebuie să vă mirați. Amintiți-vă de mai 2014, la fel și Poroșenko a câștigat nu doar în vest, ci în întreaga Ucraină, fără ca limba vorbită să reprezinte un obstacol.

Să ne consolăm cu faptul că analize eronate despre Ucraina găsim nu doar în presa din România, ci și în alte țări.

Acum, Zelenski a câștigat cu cel mai mare număr de voturi, nu-i așa? E cea mai clară victorie obținută vreodată.

Au fost două alegeri prezidențiale câștigate în primul tur, în decembrie 1991, Leonid Kravciuk a luat 20 de milioane de voturi, peste 60%. Și în mai 2014, când Poroșenko a câștigat din primul tur cu aproape 55%, circa 10 milioane de voturi.

Leonid Kucima a luat 14 milioane în 1994 și 16 milioane de voturi în 1999. Iar Viktor Iușcenko, în al treilea tur de scrutin, din ianuarie 2005, a câștigat cu 52%, adică 15 milioane de voturi.

Tehnic, observația dvs este corectă, nici un candidat nu a câștigat președinția cu un asemenea scor, 73% până acum.

Era previzibilă o victorie la acest scor după primul tur?

Să faci pronosticuri despre Ucraina e un sport extrem. Nu l-am practicat niciodată.

Dacă-mi amintesc rezultatele din primul tur, Zelenski 30%, cu 5,7 milioane de voturi, la mare distanță urmat de Poroșenko, cu aproape 16%, circa 3 milioane de voturi, victoria copleșitoare din turul al doilea putea fi prevăzută.

De fapt, abia când s-au publicat rezultatele finale ale primului tur, era limpede că e dificil, aproape imposibil pentru Poroșenko să recupereze. Voturile care au mers în primul tur la Iulia Timoșenko, 13,4%, la Boiko, 12% și Vilkul, 4%, nu s-ar fi dus niciodată la Poroșenko, în turul doi. Practic, acesta nu avea de unde să culeagă suficiente voturi. Spre cinstea lui, Poroșenko s-a bătut pentru fiecare vot, până în ultima clipă.

Au fost diferențe între campania dinainte de turul întâi și cea dintre tururi? Ce s-a întâmplat semnificativ în aceste trei săptămâni?

Poroșenko și-a schimbat echipa de consilieri electorali. Au intrat în arenă experți israelieni care au câștigat alegerile prezidențial din Georgia. Campania a devenit cu mult mai dură, volumul de fake și false news a fost mult mai mare. Cele mai multe atacuri au venit dinspre Poroșenko, care avea de recuperat foarte mult. Deci, trebuia să iasă la atac. Zelenski intenționa să înghețe jocul, ca să-și conserve avantajul. El a continuat tactica de dinaintea primului tur, nu a acceptat interviuri, dezbateri, însă a fost foarte activ în online, clipuri video bine lucrate, impact foarte mare asupra electoratului.

”21 aprilie, decizia crucială”

Pe online a intrat și echipa lui Poroșenko și a făcut-o extrem de agresiv, cu un clip video, în care Zelenski e lovit de un uriaș camion Kamaz. Pentru publicul din România pare o glumă prostă, însă această scenă generează emoții puternice în Ucraina, unde în 1999 un candidat la președinție chiar a fost călcat de un Kamaz. Clipul a fost restras, poliția a anunțat o anchetă, iar Zelenski și-a întărit paza de corp. Nici tabăra acestuia n-a rămas datoare, mari afișe inundând principalele orașe. Pe ele, într-un colț capul lui Poroșenko, fără să i se vadă fața, iar în ceafă scris cu litere uriașe Kineț’, sfârșit!

Dacă în Republica Moldova, Putin e agent electoral al socialiștilor lui Dodon, pe afișele cărora a apărut, în Ucraina, imaginea președintelui Rusiei e folosită masiv de Poroșenko, pe post de sperietoare, ca să mobilizeze electoratul.

În aceste ultimele două săptămâni, o mare parte de intrigii a fost întreținută de negocierile privind organizarea dezbaterii dintre candidați. Zelenski a ales practic locul, stadionul “Olimpic” și ziua, 19 aprilie. Poroșenko a forțat o dezbatere pe 14 aprilie, a ieșit un miting pe stadion, nimic mai mult.

Ziua în care Zelenski a fost primit la Elysee, de președintele Macron? Era la Paris, nu avea cum să fie pe stadionul din Kiev.

Da, asta a fost duminică 14 aprilie. Dar și Poroșenko a fost primit la Elysee, câteva ore după Zelenski, numai că el s-a întors seara la Kiev, și a mers la stadion, pentru dezbatere. Lumea era adunată, a ieșit un miting, repetiție pentru 19 aprilie.

Era evident că Zelenski nu dorește dezbateri, a amânat-o cât a putut. A făcut-o în ultimul moment, în ideea că dacă nu iese bine, oricum nu va fi timp suficient ca să-i scadă procentele.

Dar toată această negociere și pregătire pentru dezbatere a fost un spectacol, în care a fost atras și Poroșenko. Cei doi candidați – la cerea lui Zelenski – au trebuit să-și facă analizele, iar faptul acesta le-a făcut discret, la o clinică privată, a oferit echipei lui Poroșenko ocazia să pună în circulație acuzația că Zelenski se droghează.

Cum a fost dezbaterea de pe stadionul “Olimpic” din Kiev? A fost destul de puțin comentată de presa internațională, de altfel. Ați văzut-o?

Sigur că da. A fost spectaculoasă. A durat doar o oră. S-a desfășurat în fața a 60-70.000 de spectatori. A fost singura întâlnire la care au participat ambii candidați. A fost greu negociată de cele două echipe de campanie.

S-a desfășurat vineri seară, cu câteva ore înainte de încheierea campaniei. Comentatorii de la Kiev spun că impactul acestei dezbateri asupra electoratului va fi foarte redus. Deci, refuzând dezbaterile publice multă vreme, acceptând una singură, cu câteva ore de închiderea campaniei electorale, Zelenski și-a atins obiectivul de a-și conserva avantajul în fața lui Poroșenko. N-avea de ce să se expună inutil.

Zelenski n-a avut răspunsuri la întrebări ci a dat replici pe scena de pe “Olimpic”. După încheierea dezbaterii, Zelenski a dispărut într-un minut de pe stadion, el și echipa sa de campanie, în vreme ce Poroșenko a rămas și a continuat mitingul electoral.

Adevărat, în ciuda faptului că a analizat atent campania electorală din Ucraina, presa occidentală abia dacă a comentat dezbaterea. Dar, nici nu putea să fie altfel. Vineri, 19 aprilie, a fost Vinerea Mare în Occident. Ziariștii și analiștii specializați în spațiul ex-sovietic sunt și ei în scurta vacanță de Pește.

Și cum a fost dezbaterea, spuneți că ați văzut-o, ne puteți da ceva detalii?

Stadionul a fost împărțit în două jumătăți, cu două scene, una pentru Poroșenko, alta pentru Zelenski. În fața celor două scene se aflau susținătorii fiecărui candidat. Poroșenko a încălcat protocolul negociat și s-a îndreptat spre scena pe care se afla Zelenski. De aceea am avut amândoi candidații pe aceeași scenă. Fiind scena lui Zelenski, susținătorii lui Poroșenko erau departe, la celălalt cap al terenului, astfel încât atunci când Poroșenko vorbea se auzeau huiduielile fanilor lui Zelenski, aflați în fața scenei.

Potrivit tragerii la sorți, primul a vorbit Zelenski, care a spus că președinte trebuie să fie un om de popor, nu un oligarh.

Previzibil, un discurs coerent cu personajul pe care-l interpretează în serialul “Sluga naroda”, nu-i așa?

Exact. A avut un discurs abil construit. A spus că e un om simplu, nu un politician, că vine la putere ca să distrugă sistemul politic existent. Și mai spune ceva, uitându-se spre Poroșenko, anume că această candidatură a sa e o consecință a greșelilor și promisiunilor exagerate făcute de Poroșenko. Sunt declarații de efect, fără îndoială.

În mesajul de la final, ultimele două minute, Zelenski revine și spune că el și echipa sa sunt oameni normali, că au o altă mentalitate, una de secol 21. Toată campania e construită pe teza că Zelenski e altceva, că n-a fost atins de virușii politici din Ucraina, că nu e responsabil pentru nimic din trecut, și că țara merită o șansă, cu un politician cu totul nou, imaculat și antisistem.

Ceea ce Poroșenko contestă, cu destule argumente. De altfel, apropierea lui Zelenski de un oligarh a fost o temă favorită a lui Poroșenko în campanie.

Cu asta și-a început Poroșenko discursul de pe “Olimpic”, adresându-se lui Zelenski: sunteți reprezentantul oligarhiei, sunteți milionar în euro, nu aratați sursele averii dvs. Poroșenko a reluat acuzația că în spatele lui Zelenski se află oligarhul fugar Kolomoiski. El este proprietarul canalului 1+1, care difuzează serialul “Sluga naroda” și care i-a făcut campanie electorală lui Zelenski. Kolomoiski fusese colaborator al lui Poroșenko. Privat Bank aflată în proprietatea lui Kolomoiski a fost cea mai mare bancă din Ucraina, numai că a fost naționalizată de stat. Acum un an, instanța de judecată a confirmat decizia Băncii Naționale de naționalizare. Însă, săptămâna trecută, aceeași instanță de judecată, a dat o sentință favorabilă lui Kolomoiski, declarând ilegală naționalizarea. Deci, Kolomoiski și-ar putea recăpăta Privat Bank în curând, iar spălările de bani, devalizările de fonduri publice ar putea fi trecute sub tăcere.

De altfel, avocatul lui Kolomoiski, Andrei Bogdan, a fost adesea văzut la sediul de campanie al lui Zelenski, el făcând legătura între oligarhul fugar și actorul politician.

Sunt și alte teme de atac ale lui Poroșenko, cum ar fi nedeclararea averii sau călătoriile la Moscova, după anexarea Crimeei făcute de Zelenski ori firmele sale din Rusia, din domeniul show business-ului.

La sfârșit e scena îngenuncherii lui Zelenski în fața mulțumii? Ce efect încerca să obțină?

Aveți nevoie de câteva detalii suplimentare. În campanie, presa apropiată de Poroșenko, l-a tot acuzat pe Zelenski că ar fi spus că e gata să se așeze în genunchi în fața lui Putin. E ceva scos din context, evident. Vineri, la dezbatere, Zelenski afirmă cu emoție în glas că e gata să se pună în genunchi, chiar în acel moment, în fața fiecărei mame care și-a pierdut copilul pe front, în fața fiecărui copil care și-a pierdut tatăl, în fața fiecărei femei care și-a pierdut soțul. Era o scenă pregătită atent. Zelenski se așează în genunchi și-i cere și lui Poroșenko să facă același lucru. Numai că Poroșenko, huiduit de mulțimea fanilor lui Zelenski, aflați în fața scenei, le întoarce spatele și se pune în genunchi în fața unei văduve care și-a pierdut soțul în luptele din Donbass și care ținea steagul Ucrainei aflându-se printre cei câțiva susținători ai săi de pe scenă.

Sfârșitul nu e mai puțin dramatic. La finalul dezbaterii, Poroșenko a început să cânte imnul, în vreme ce Zelenski era tare vesel, și-a îmbrățișat soția și desena în aer, din degete, semnul victoriei. A înțeles că trebuie să schimbe registrul, a pus repede mâna la inimă și a început să cânte și el imnul. Dezbaterea s-a terminat cu un întreg stadion intonând imnul Ucrainei.

La ce să ne așteptăm de la viitorul președinte al Ucrainei? E amenințat cursul pro-Vest, în vreun fel?

De vreme ce Zelenski n-are experiență politică și nici compentență pentru vreun domeniu specific, ne putem face o idee de ce ar putea urma încercând să identificăm consilierii lui implicați în campanie. A avut o echipă de circa 50 de oameni, majoritatea necunoscuți publicului larg. Unii sunt absolvenți de universități prestigioase americane, alții sunt apropiați de Rusia. O ultimă categorie sunt cei veniți prin filiera Kolomoiski. Principalul consilier politic al lui Zelenski este Dmitri Razumkov, cunoscut pentru vederile sale pro-ruse. La fel și consilierul media Aleksadr Harebin, care a lucrat pentru mai mulți oligarhi ruși, apoi a fost angajat la Aspen Institute din Kiev, de unde a trecut la Zelenski. El este categoric împotriva politicii de decomunizare a Ucrainei, împotriva susținerii limbii și culturii naționale ucrainene și un promotor asiduu al comunicării în limba rusă. Ei ar putea face parte din viitoarele echipe guvernamentale ale administrației Zelenski.

După turul întâi, a circulat o listă cu mai multe nume de presupuși consilieri ai lui Zelinski, reformatori cunoscuți pentru vederile lor democratice și pro-occidentale. S-a dovedit o manevră electorală, cei mai mulți au negat că ar fi colaborat cu Zelinski în campanie sau că li s-ar fi propus poziții de miniștri în viitorul guvern.

N-am un răspuns la întrebarea dvs, dar nu cred că Ucraina să-și permită să întoarcă spatele Occidentului și să meargă spre Rusia. Banii sunt la Bruxelles și Washington, nu la Moscova. Până și oligarhii ucraianeni atunci când fug din țară, se ascund în Elveția, Israel sau în Anglia, nu în Rusia.

Acum, la plecarea lui Poroșenko, despre care trebuie spus că e de origine din sudul Basarabiei, vorbitor de română, care-i palmaresul în relația bilaterală româno-ucraineană?

Zero virgulă ceva…. oricum, nesemnificativ. În ultimii ani, Kievul a vrut mai mult de la relația cu Bucureștiul, ca o contrapondere la tensionarea relației cu Budapesta. Și ca o echilibrare a celei cu Varșovia. În toamna anului 2014, s-a vehiculat printre analiștii ucraineni chiar proiectul unui parteneriat strategic. N-a ieșit nimic. La începutul anului 2015, în mediile diplomatice de la București se vorbea despre trilaterala cu Polonia și Ucraina. Nu s-a întâmplat nimic. Mai nou, Bucureștiului i se transmite să nu se atingă de nimic, să stea cuminte. Ceea ce MAE din Aleea Modrogan și face. Astfel că România a dispărut din politica regională. Ceea ce nu e neaparat rău. E mai onorabil să nu facă nimic, decât să facă prostii, astfel încât să-și compromită relațiile cu principalii parteneri.

Noul președinte Zelenski ar putea aduce un suflu nou în relația bilaterală?

Cred că e ultimul punct pe agenda lui relația cu România. Oricum, la București începe o serie de patru scrutinuri. Poate că abia după prezidențialele din această toamnă, și mai sigur după parlamentarele din toamna 2020, s-ar putea iniția ceva proiecte în relația bilaterală, care rămâne dominată de chestiunea minorităților.

Dacă România a ratat senină fereastra de oportunitate oferită de prezența lui Poroșenko în fotoliul de președinte al Ucrainei, e puțin probabil ca nivelul ambițiilor ei în relația bilaterală să crească în următoarea perioadă.

Victoria lui Zelenski convine Rusiei? Unde s-a aflat Rusia în toată această campanie electorală?

Nu m-aș încumeta să afirm că victoria lui Zelenski mulțumește Kremlinul. Mai degrabă aș afirma că înfrângerea lui Poroșenko l-a făcut fericit pe Putin. Asta da. Televiziunile rusești au făcut campanie împotriva lui Poroșenko, nu atât în favoara vreunui candidat. Kremlinul, guvernul Rusiei au evitat să discute public subiectul, tocmai pentru că orice declarație ar fi fost interpretată ca amestec în campania electorală. Multă vreme, Moscova a cochetat cu ideea nerecunoașterii rezultatului scrutinului din Ucraina. Nici acum nu mi-e clar, va recunoaște sau nu alegerile.
Altceva e însă important. Chiar daca e prematur sa vorbim despre democratie reprezentativă sau democrație liberală în Ucraina, aceste alegeri au confirmat faptul că există o democrație electorală viguroasă, că instituțiile sunt suficient de solide, că există o competiție politică reală, un pluralism politic autentic, că jocul politic nu e manipulat de forțe oculte, servicii secrete sau alte instituții de forță, ceea ce ar putea fi contagios nu doar pentru Rusia lui Putin, ci și pentru Moldova oligarhului Plahotniuc, sau pentru autocrații din alte foste republici sovietice.

Un succes al tranziției în Ucraina, va transforma această țară într-un model de urmat pentru vecinii ei, în primul rând pentru Rusia. De aceea, orice alegeri desfășurate în spațiul ex-sovietic care se apropie de standardele democratice occidentale reprezintă o sfidare la adresa lui Putin.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "24 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    Sincer sa fiu, nu m-ar interesa situatia din Ucraina, daca nu ar avea influenta asupra Romaniei si romanilor. Consider ca ar fi de preferat ca Ucraina sa fie anti-Rusia, dar cred ca e foarte dificil de realizat acest deziderat.

    Pe domnul Zelenski l-am vazut citind discursul victoriei in alegeri de pe o hartie. Omul e actor, daca e talentat poate juca orice rol si poate memora discursuri. Asa ca, importanti sunt producatorul, scenaristul si regizorul si ramane de vazut cine sunt acestia. E posibil ca domnul Zelenski sa fie doar numele de pe afis care vinde biletele filmului. Sper ca cei care l-au votat sa nu ajunga la concluzia ca afisul si “trailer” -ul de promovare n-au legatura cu filmul pe care-l vad in sala. Daca filmul e cu totul altceva, probabil ca o sa avem iar “Maidan”, la Kiev.

    Eu sunt unul dintre cei ce considera ca fiecare om trebuie sa faca meseria pentru care este pregatit. Si consider ca este important ca oamenii care conduc oameni sa aiba si caracter, pe langa inteligenta.

  2. Cristi spune:

    Am stat ceva timp in Ucraina in ultimii doi ani. Sunt doua lucruri care au deranjat mult la Poroshenko:
    1. Nivelul coruptiei foarte ridicat, in 2014 omul avea o avere de juma” de miliard de dolari, acum este estimata la cateva miliarde bune. Cu ochiul liber se vede in Kiev o prapastie uriasa dintre bogati si saraci. Foarte multi oameni sarac din provincie vin in capitala sa-si gaseasca un rost, am vazut cohorte de oameni fara adapost in centrul orasului. Ca sa nu mai vorbesc de starea deplorabila a infrastructurii, drumurile arata a cratere mai degraba.
    2. Ultranationalismul ucrainean promovat intens, care a afectat si comunitatea de romani. DIn Kiev au fost “poftiti” in Rusia multi vorbitori de limba rusa care detineai si capital consistent. Vorbitorii de rusa care au ramas au fost efectiv stigmatizati si marginalizati la orice nivel- ca sa intelegeti mai bine amploarea sovinismului ucrainean, pana si cei care se refugiau din Crimea si Donetsk, ocupate de trupele ruse, erau considerati adepti ai separatismului desi oamenii se declarau ucraineni.

  3. Lucifer spune:

    Să reţinem:
    - aparent, Rusia nu s-a amestecat în alegerile din Ucraina (ceea ce nu a făcut în Moldova, sprijinindu-l pe Dodon)
    - Zelensky e evreu, ceea ce este o surpriză
    - ” Mai nou, Bucureștiului i se transmite să nu se atingă de nimic, să stea cuminte. Ceea ce MAE din Aleea Modrogan și face. Astfel că România a dispărut din politica regională. Ceea ce nu e neaparat rău.”
    Oare, e bine? Şi apoi, CINE a cerut ca România “să stea cuminte”? Şi, mai ales, DE CE?

  4. Ovidiu spune:

    Victoria unui actor de comedie nu e o reclama buna pentru ‘democratie’ , pentru modelul occidental de societate (liberal-democatie), ci mai curand un argument ca e literal o gluma.
    Putin probabil ca e fericit, poate acum sa ii intrebe retoric pe rusi ” Chiar vreti asa ceva ?”….

    Mai sunt si altii : Beppe Grillo -liderul partidului italian “5-stele”- e un fost actor de comedie, Trump si-a construit profilul public jucand in “reality talent shows”.

    • PAFI spune:

      Ronald Reagan a fost actor, de asemenea, mai bun presedinte decat actor.

    • Ovidiu spune:

      “Ronald Reagan a fost actor”

      Reagan a fost unul din liderii partidului Republican, deputat, senator, guvernator al Californiei, etc. cu multi ani inainte sa fie presedinte. A fost in prim planul vietii politice americane inca de la inceputul anilor 1960, deci vreme de 20 de ani inainte sa candideze la presedentie a activat si si-a demonstrat public calitatile politice si administrative.

      Nimic, deci, comparabil cu Zelenski sau Beppe Grillo. Ce spui tu e un fals contra-argument.

  5. Constantin spune:

    “Aceste alegeri au confirmat faptul că democrația ucraineană este viguroasă, instituțiile suficient de solide, că există competiție politică reală, pluralism politic autentic, că jocul politic nu e manipulat de forțe oculte, servicii secrete sau alte instituții de forță…”

    Vă rog să mă iertați, dar după părerea mea, tocmai câștigarea alegerilor prezidențiale de către un actor care nu are niciun fel de experiență politică, dar este sprijinit de un oligarh, creșterea nivelului de corupție, manifestările naționaliste tot mai viguroase șamd. demonstrează de fapt șubrezenia democrației ucrainene, nu vigoarea ei.

  6. Pricopsitu spune:

    Parlament vs Presedinte va face ravagii in UKRAINA. Mai mari decat in cazul de acum al ROMANIEI dintre JOHANNIS si Parlament . Asta e mai mult decat sigur.

  7. Concluzie spune:

    Ca de obicei în comentarii – oameni care habar nu au ce se întâmplă mai departe de pragul bordeiul lor.

    - de când obligarea prin lege a folosirii limbii ucrainești de către parlamentari și politicieni e ”ultrașovinism”? Să înțeleg că dacă mâine vine UDMR în senat și bagă un discurs în maghiară ar trebui să ne bucurăm că suntem ”mai buni ca ucrainenii”?
    - tot despre limbă – dacă ultranaționalismul lor e așa de mare, cum de a reușit să iasă învingător un candidat care e vorbitor de rusă și care a vorbit rusește inclusiv la dezbaterele publice?
    - și una personală – dom Constantitn – democrația nu e despre actori, experiență, PSD (cum e cazul României) sau populiști (cum e cazul SUA). Nu confundați coada facii și ștampila primăriei.

  8. Negustorii Lioveni spune:

    NU inteleg de ce va incapatinati sa-i spuneti Liovului Lviv, si de ce nu procedati la fel cu toate celelalte in funte cu ODESSA (are doi de S, da), Moskva, nu MOSCOVA, Pari, nu PARIS, Debrecen nu Debretzin! …si de cand in limba romana Ki se citeshte chi”?
    (am eu impresia, ori voi nu prea vorbiti de fapt nicio limba?)
    Ce treaba au PARTENERII celui mai sarac si inapoiat stat din UE sa-i REcomande ca sa-si tina teritoriul blocat si un sfert din populatie in saracie nefacand nimic pe relatia cu Ucraina? Mai pot fi aia numiti PARTENERI, ori asta stat european? Evident ca cineva se ascunde de raspundere facand de fapt jocurile lui Putin, in avortonul statal corupt si fara viitor care rafineaza petrol rusesc la greu pentru austroungari (amestecat cu altele, inculsiv cu cel romanesc), produsele vanzandu-vi-le la suprapret doar voua avand spate politic indiferent de regim.
    (orice stat european are interesele sale si eventual negociaza cu PARTENERII – nu e cazul acestui avorton statal neeuropean condus de Dragdancila si cu un meleshcanu la externe inca de pe vremea lui cioloshin 2019!

    • andu spune:

      corect in privinta Liovului. Daca asa i se zice de secole in romana de ce naiba ii spuneti Lviv? Ce Varsoviei ii spunem Warsawa? Niet cultura generala!

      • Negustorii Lioveni spune:

        Eu cred ca respectivii stiu foarte bine de Liov, doar au avut de studiat din Sadoveanu ca sa treaca Treapta, sa ia Bacu si sa intre eventual la o facultate de profil; insa, au ei un INTERES, sau cei care le redacteaza textele raspund la niste COMENZI legate de RUSIA!
        Profitul scos din gazele si petrolul rusesc, dupa ce i-au 7 piei de pe noi, cu acceptul decidentilor politici si a organelor competente, il investesc eventual acolo unde au ei un INTERES (iashul nu e in proximitatea autostrazilor unguresti, iar clujul nu e legat nici azi printr-o autostrada de restul) incompatibil cu existenta ROmaniei ca stat in viitorul destul de apropiat.

        • Harald spune:

          @Negustorii Lioveni – teoria ta cam șchioapătă, Lviv e denumirea orașului în ucraineană. În rusește e Lvov (Львов).

          ”Liov” sună arhaic, medieval. Orașul nu s-a chemat niciodată ”Liov”, la fel cum Leipzig nu s-a chemat niciodată ”Lipsca”. Dacă niște români au pocit cum s-au priceput ei numele unor orașe (*) iar niște scriitori au folosit forma coruptă ca procedeu literar, asta nu înseamnă ca respectiva formă coruptă să fie astăzi singura admisă în articolele de limbă română.

          (*) vezi și Oșorhei, pe care românii îl consideră acum numele localității, dar de fapt e o formă coruptă de la ”vásárhely”, numele unguresc al comunei fiind Fugyivásárhely.

          • Negustorii Lioveni spune:

            …cu atestare docu sub aceasta denumire de mai bine de 600 de ani, impreuna cu marele N. Iorga, va soptesc dulce ca Geografia Europei e unica! Chiar daca dupa cum am observat PREA MULTI, pe aici si aiurea, au impresia ca o pot schimba dupa cum le tuna sau le sopteste cineva, nimeni vreodata nu a ignorat geogra pura si nici rutele comerciale verificate secole la rand. Iar daca nu va sopteste nimeni nimic inseamna ca aveti o agenda proprie, fie si bazata pe fictiuni ideologice si filme d-ale lui Sergiu nicoLaescu gen Noi cei den Linia-ntai si Mihai vitezuL.
            Dar tineti bine minte asta: nici un stat pe lumea asta nu supravietuieste blocandu-si propriul teritoriu national VOIT, de buna voie si nesilit de nimeni si nimic, condamnadu-si cetatenii la saracie si emigrare, din cauza unor decidenti corupti de catre dushmanii statului. Deoarece mai devreme sau mai tarziu se va rupe rau/ urat de tot de tot! Romania, carevasazica.

            • Harald spune:

              @Negustorii Lioveni – Nicolae Iorga nu stabilea denumiri de orașe, iar orașul nu s-a numit niciodată ”Liov”. Cel mai probabil, tocmai de la ruși e preluată forma ”Liov”. Până în ziua de azi în denumirea rusească a orașului există acel semn moale după L.

        • Mircea spune:

          Există nume străine care au sunete improprii pentru limba româna.
          Unele sunt mai flagrante iar altele mai degrabă discutabile
          dar eu prefer nume care sună mai bine în românește:

          Lviv = Liov
          København = Copenhaga
          Warszawa = Varșovia
          Pireás = Pireu
          Dresden = Dresda
          London = Londra
          Hannover = Hanovra
          al-ʾIskandariyya = Alexandria (Egipt)
          Pakhtunkhwa = Bactriana (Pakistan)
          Florența = Firenze
          Schwabenland = Suabia
          Marseille = Marsilia

          și altele…

          Există și sinonime : Filisteni = Palestinieni

          • Harald spune:

            @Mircea – există oameni care bat câmpii și se cred filologi de duminică :)

            De exemplu: românii spun ”Londra” pentru că au preluat numele folosit de francezi, ”Londres”. Același nume e folosit și de spanioli și portughezi, deși românii n-au nicio problemă să pronunțe ”London”, iar denumirea de pe vremea romanilor era Londinium, mai apropiată de London decât de Londres.

            Despre Varșovia puteai găsi explicații chiar mai jos, dacă te deranjai să citești. Alexandria se numea Alexandreia în antichitate, forma al-ʾIskandariyya este adaptarea arabă. La origini, orașul nu a fost arab și nici Egiptul antic nu era o țară arabă.

            • Mircea spune:

              Văd că te pricepi mai bine ca mine.
              Probabil ai călătorit mult.
              In Maṣr ai fost?
              Dar în Zhōngguó ?
              ( bănuiesc că nu folosești numele istoric Qín)

              Numai bine

      • Harald spune:

        @andu – analogia ta e falsă: pentru orașul respectiv, ”Varsovia” e numele consacrat în limba latină, iar spaniolii și portughezii spun tot ”Varsovia” până în ziua de azi. Deci e firesc să spunem și noi Varșovia.

        Pentru Lviv, numele în limba latină era Leopolis. Dacă trei țărani și doi negustori spuneau ”Liov”, ăsta nu e un motiv să spunem și noi astăzi ”Liov”.

        • Harald spune:

          P.S. – o gravură de-a lui Hogenberg, pe care scrie clar ”Varsovia”.

          Hogenberg a murit în 1590 și sigur nu era român :) așa că spunea ”Varsovia” fiindcă asta era denumirea orașului pentru toată lumea. Iar turnul bisericii din acea gravură s-a prăbușit în 1602, deci gravura sigur nu e mai nouă de-atât.

          https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/30/Hogenberg_View_of_Warsaw_%28detail%29.jpg

          • Negustorii Lioveni spune:

            Adevarul supara pe cenzorul ungrovlah fara nume si tara, provenit dintr-o provicie inventata de regele sudistilor, n-asa?
            De ce oare, va supara, daca n-aveti nimic de ascuns voi cei care v-ati facut avortonul statal dintotdeauna impreuna cu rusnacii?
            NU este oare evident ca lucrati pentru rusi, fara sa v-o ceara nimeni explicit, persuadati de cineva, fara sa va OBLIGE absolut nimeni (inca din vremea lui carol1 marele constructor al cazematelor care au stabilizat frontul din spatele liniilor dusmane cand majoritatea sudistilor erau dezertori de pe front alaturi de rusnaci!
            Cine urmareste izolarea Ucrainei, daca nu rusii care le dau petrol si gaze austroungarilor la preturi preferentiale contra o PRESTATIE, cine vrea sa stearga prin toate mijloacele din memoria moldovenilor drumul comercial care a pus MOLDOVA pe harta Europei daca nu traitorii din vagauni si fundaturi amestecati cu slavi de sud care si-au facut avortonul statal cu rusii de la inceput?

            • Harald spune:

              @Negustorii Lioveni – când înveți geografie de la Sadoveanu, faptul că mai există și alte probleme nu miră pe nimeni :)

  9. gelu antigelu spune:

    Insusi faptul ca au loc alegeri libere in care fostul presedinte, care controleaza administratia, pierde la scor este o uriasa palma data Rusiei lui Putin si are impact masiv in tot spatiul ex-sovietic. Nu conteaza ca a iesit un actor, care daca nu va performa va fi inlocuit de altcineva dupa urmatorul scrutin, conteaza ca nu este posibil scenariul in care un presedinte sa ramana sub o aparenta democratica la conducere cu zecile de ani, cum se intampla in Rusia, Belarus, Kazahstan, si alte stan-uri.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)