Home » Global / Europa »Interviu »Politica & Doctrine » Citesti:

Interviu cu Armand Goșu. Ucraina – orice alegeri libere și corecte reprezintă o înfrângere pentru Putin

contributors iulie 22, 2019 Global / Europa, Interviu, Politica & Doctrine
8 comentarii 6,599 Vizualizari

  • O victorie istorică a partidului prezidențial Sluga naroda care ar putea sa face singur guvern.
  • Care e miza noului cod electoral? El face parte din proiectul de reformare a scenei politice de la Kiev. Noul cod a trecut foarte greu. A fost supus la vot de 18 ori până să adune o majoritate simplă, de 230 de voturi.
  • Cine și cum și-a adjudecat moștenirea lui Ianukovici?
  • Igor Kolomoiski se întoarce în Ucraina. Instanțele de judecată prin trei decizii, adoptate în trei zile succesiv, au declarat ilegale naționalizarea Privatbank, au restituit firmelor lui Kolomoiski banii confiscați. Cel mai apropiat colaborator al său, Bogdan, a devenit acum mâna dreaptă a președintelui Zelenski.
  • Adevărata miză a lustrației din Ucraina
  • Ce surprize ar putea aduce un guvern Sluga naroda?

________________

Cum era previzibil, alegerile parlamentare anticipate din Ucraina au fost câștigate de partidul președintelui Zelenski. Cu o rată de particare la vot de aproape 50 %. Care e configurația viitorului parlament de la Kiev, ce știm la această oră? Discuția noastră are loc luni spre prânz, deci nu avem toate informațiile. Ați urmărit toată noaptea televiziunile de la Kiev, care e tonul comentariilor?

Exit poll-ul publicat duminică seara indica la votul pe liste de partid o victorie categorică a formațiunii Sluga narodaServitorul poporului, 43%. La mare distanță, pe locul doi s-a situat formațiunea pro-rusă, Platforma opoziției – Pentru viață, cu 11-12 %, Solidaritatea europeană a fostului președinte Petro Poroșenko, cu 8,8%, partidul fostului premier Iulia Timoșenko s-a clasat pe locul al patrulea cu 7,5 – 8% și, ultima formațiune care a trecut de bariera de 5% a fost Golos, cu 6,5.

Dar, fiind un sistem electoral mixt, doar jumătate de deputați se aleg pe liste de partid, cealaltă jumătate sunt aleși în circumscripții uninominale. Deci, rezultatul final o să-l avem peste două săptămâni, când mandatele urmează să fie omologate de Comisia Electorală Centrală. Deocamdată, evaluările pe care le-am văzut, pe rezultatele votului pe liste, indică faptul că Sluga naroda o să primească circa 125 mandate, Platforma opoziției, aproximativ 35, partidul lui Poroșenko 25, al doamnei Timoșenko 23, iar Golos în jur de 18 mandate. Din cauza anexării Crimeei de către Rusia și a imposibilității organizării alegerilor în zonele controlate de separatiși de pe teritoriul regiunilor Lugansk și Donețk, funcționează doar 199 de circumscripții uninominale, iar alți 250 de deputați sunt aleși pe liste de partid. La aceste alegeri anticipate 22 de partide au depus liste de candidați.

Din informațiile pe care le am în această dimineață, Sluga naroda conduce în peste 100 de circumscripții uninominale, deci partidul lui Zelenski ar putea avea singur majoritatea în Rada Supremă. Totuși, să nu ne grăbim.

Trebuie să așteptăm rezultatele finale. Dar, de multe ori, deputații cu mandate uninominale, deși s-au declarat independenți, acționează ca pilitura de fier, se alătură partidului puterii, iar acum partidul puterii este partidul președintelui Zelenski. Deci, e foarte probabil să avem un guvern monocolor, susținut de Sluga naroda. Dar, nu exclud nici o coaliție cu alte partide.

Și cine ar putea forma această coaliție, pe lângă partidul lui Zelenski?

Iulia Timoșenko a declarat că vrea să intre la guvernare, alături de Golos, condus de Sviatoslav Vakarciuk, cunoscut cântăreț de rock, care vine din Transcarpatia. Deci, o mare coaliție Zelenski, Timoșenko, Vakarciuk, care-l izolează pe Poroșenko alături de opoziția pro-rusă. Vakarciuk, însă, a spus că e deschis să colaboreze cu toate forțele politice, mai puțin pro-rușii din Platforma opoziției, a lui Medvedciuk. Iar Poroșenko a declarat că vede în starul rock aliatul său politic natural. De vreme ce nu s-au publicat rezultatele finale, să știm cine a câștigat mandatele în circumscripțiile uninominale, nu facem decât să speculăm fără o bază prea solidă.

Zelenski a avut în programul cu care a câștigat alegerile un punct referitor la schimbarea sistemului mixt de vot. El a și reușit să modifice codul electoral.

Da, dar noul cod electoral care desființează mandatele uninominale va funcționa pentru viitoarele alegeri parlamentare, din 2023. Alegerile de ieri, din 21 iulie, s-au desfășurat potrivit vechiului cod electoral. Desființarea mandatelor uninominale a fost o promisiune electorală și, aș adauga la ce ați spus dvs, face parte din proiectul de reformare a scenei politice de la Kiev. Rezistența a fost foarte mare, noul cod a trecut foarte greu. A fost supus la vot de 18 ori până să adune o majoritate simplă, de 230 de voturi.

Chiar recent, în plină campanie electorală a fost adoptat noul cod. E o mișcare foarte puternică a președintelui…

Exact, pe 11 iulie. Modificarea codului electoral a fost însă un proces mult mai lung, care începuse pe vremea președintelui Poroșenko, la sfârșitul anului 2017. Însă, abia cu venirea lui Zelenski reforma a putut fi relansată iar codul a fost adoptat, practic sub presiunea noului președinte.

Amintiți-vă scena inaugării din Rada Supremă, cu Zelenski la tribună, cerând demisia guvernului, a procurorului general, a șefului serviciului secret, șefului armatei, a anunțând dizolvarea parlamentului, și cerând deputaților ca înainte să plece acasă să modifice urgent legislația în câteva domenii, printre care și cel electoral. Desigur, Zelenski avea în vedere adoptarea noului cod electoral.

Care-i miza desființării mandatelor uninominale?

Acest sistem mixt, jumătate pe liste, jumătate mandate uninominale, a fost inventat de Boris Elțin, în toamna 1993, imediat după asediul Casei Albe, pe atunci sediul Sovietului Suprem. A fost punctul culminant al bătăliei dintre executiv și legislativ, în Rusia. Cum Elțin stătea foarte prost în sondaje, iar alegerile le-a programat pentru decembrie, adică peste două luni, a imaginat un sistem electoral care să crească președintelui șansele de a forma o majoritate. Cum partidul puterii, adică susținătorii lui Elțin, nu puteau obține un rezultat bun la votul pe liste, ei își aduceau oamenii în Dumă pe ușa de serviciu, nu pe intrarea principală. Candidau ca independenți pentru mandate uninominale, fiind generos sprijiniți de administrația locală. Adică, utilizau ceea ce în Rusia se numește resursa administrativă, ca să câștige alegerile. În acei ani, Kremlinul era destul de slab, obligat să facă față unor crize politice complicate, astfel că aceste mandate uninominale erau achiziționate de baronii locali, care în schimbul loialității față de președinte puteau face orice, fără să riște vreo sancțiune legală. Acest model s-a transferat și în Ucraina. Iar, recent, și oligarhul Vladimir Plahotniuc, l-a impus în Republica Moldova, reușind să facă dintr-un partid care abia dacă trecea bariera electorală, un actor politic foarte important.

Nu l-a ajutat prea mult, Plahotniuc a ajuns să fugă din țară. Să ne întoarcem însă la Ucraina, unde aceste mandate uninominale sunt râvnite și de demnitari corupți care caută imunitate.

Și în Ucraina, ca și în Rusia, este vizibil acest fenomen. Și chiar lideri ai lumii criminale au intrat în parlamentele de la Moscova și Kiev și nu doar pentru imunitate, oricum nimeni nu s-ar fi atins de ei.

Prezența interlopilor e în sine o declarație politică: “suntem aici, am capturat statul! Am devenit parte importantă a establishment-ului, nu ne mai ascundem?!”

Prezența pe scena politică a acestor persoane irită opinia publică, confirmă urgența adoptării unor măsuri de combatere a corupției la nivel înalt. De unde și succesul pe care retorica anticorupție, adesea populistă, o are în fostul spațiu sovietic.

Tot populistă e și propunerea introducerii unei lustrații?

Desigur. După votarea noului cod electoral, Zelenski a promovat proiectul lustrației, ca pe un fel de diversiune. Fiind acuzat că nu respectă vechea lege a lustrației, care datează din toamna 2014, ceea ce a declanșat mitinguri de protest, Zelenski a venit cu o variantă extinsă de lustrație. Adică, sunt lustrați nu doar președintele Viktor Ianukovici ci și Petro Poroșenko, ca și membrii guvernelor care au funcționat sub aceștia, șefii principalelor agenții de stat, și chiar deputații, inclusiv cei din opoziție, aleși în toamna 2014. Inițiativa asta exprimă mai degrabă frustrarea președintelui Zelenski care ar vrea să schimbe șefi de instituții, directori generali de prin ministere, dar nu poate s-o facă. Se teme că e sabotat, știe că trebuie să livreze ceva electoratului cât mai repede, pentru că luna de miere dintre ele și popor nu va dura cât un mandat.

În același timp, dacă luăm lista cu cei promovați de Zelenski în funcții, o să vedem că majoritatea ar intra sub incidența legii lustrației. Deci, nici el n-are o rezervă de cadre.

Ziariști de la Kiev vorbesc chiar de “revanșa” pe care acum o ia vechea garnitură a lui Ianukovici. E dat ca exemplu controversatul jurist Andrei Bogdan, care a fost numit șef al administrației prezidențiale. Bogdan a lucrat în guvernul condus de Nikolai Azarov, în vremea lui Ianukovici, apoi a fost principal consilier juridic al cunoscutului oligarh Igor Kolomoiski. Imediat după numirea lui Bogdan în fruntea administrației prezidențiale, persoane influente din societatea civilă au cerut destituirea imediată, pe motiv că se încalcă legea lustrației adoptată în toamna 2014. Ce a făcut Zelenski? De vreme ce legea se referea expres la șeful administrației prezidențiale, a desființat instituția administrației prezidențiale și a înființat biroul președintelui. În fruntea căruia se află același Andrei Bogdan. Deci, formal legea e respectată. Ceea ce întărește ce vă spuneam mai devreme: lustrația e o diversiune, dibaci utilizată de președintele Zelenski. Nimic mai mult.

Între timp s-a întors și oligarhul Kolomoiski care și-a recăpătat averea confiscată...

Tot ce i s-a confiscat, recent prin decizia mai multor instanțe, i-a fost restituit. De altfel, când devenise evident că Zelenski, în fond considerat până astăzi proiectul politic al lui Kolomoiski va câștiga alegerile, cu câteva zile înaintea turului al doilea, instanțele de judecată prin trei decizii, adoptate în trei zile succesiv, au declarat ilegale naționalizarea Privatbank, au restituit firmelor lui Kolomoiski banii confiscați. Vorbim de zeci de miliarde de grivne, dispăruți prin scheme dubioase și care au fost acoperiți de la bugetul de stat. Ancheta Băncii Naționale de la Kiev indică fără nici un dubiu că întregul portofoliu de credite era compus din cele acordate structurilor interne din holding, adica banca lui Kolomoiski finanța firmele lui Kolomoiski, prin care se sustrăgeau banii. Care apoi erau trecuți la credite neporformante.

După ce a intrat în conflict cu Poroșenko și i-a fost naționalizată banca, Kolomoiski a fugit în Elveția, dar s-a temut să rămână acolo și s-a refugiat în Israel. După alegeri s-a întors în Ucraina. Nu vrea să aibă soarta altui oligarh Firtaș, aflat în arest la Viena, și pe care americanii încearcă să-l extrădeze pentru a-l judeca. Sau soarta fostului premier ucrainean Lazarenko, închis în SUA, unde a fost condamnat pentru spălare de bani.

De Kolomoiski o să mai auzim în următorii ani. Cel mai apropiat colaborator al său, Bogdan, a devenit acum mâna dreaptă a președintelui Zelenski.

Ce nume de prim-ministru se vehiculează acum la Kiev?

Au existat mai multe campanii de promovare a unor personaje politice. În legătură cu candidatura Iuliei Timoșenko, de fiecare dată când a fosr vehiculat numele ei, cineva din staful de campanie al partidului prezidential ieșea să infirme acele zvonuri. Din declarațiile președintelui și ale liderilor politici ai Sluga Naroda rezultă că viitorul prim-ministru trebuie să fie un profesionist, un om care vorbește engleza, tehnocrat, cu mai puțin profil politic. Iar președintele Zelenski, încă de ieri seară, înainte de anunțarea exit-poll-urilor, spunea ca viitorul prim-minstru trebuie să fie un economist, un ”guru al economiei”. Urmează ca pe 10 august, când se validează rezultatele alegerilor, să avem numele unui prim-ministru, probabil reprezentant al noii generații, care să nu aibă legatură cu vechiul establisment.

Care este programul partidului pro-prezidential și la ce ne putem aștepta în realitate să facă?

Ei au vorbit destul de puțin despre asta. Conform declarațiilor, Sluga Naroda este un partid de tip nou. Sunt o grămadă de subiecte politice importante pe care ei nu s-au pronunțat, tocmai pentru a-și păstra o marjă cât mai mare de acțiune și pentru a-și atrage electorat. Dacă judecăm după declarațiile liderilor politici, rezultă că partidul nu are opinii foarte clare pe dosare importante. De pildă, pe relația cu Rusia, nu există un plan de rezolvare a conflictului din Donbas sau de recâștigare a Crimeii. În programul partidului citim doar niște afirmații generale, de genul, e necesar să susținem în Parlament inițiativele președintelui Zelenski îndreptate spre asigurarea integrității teritoriale a Ucrainei. Sunt declarații frumoase conform cărora noul guvern va continua apropierea de NATO, de UE, va reforma armata, va lupta contra corupției. Tema corupției este foarte importantă în ideologia acestui partid de tip nou. Sunt și unele propuneri mai ciudate, care nu știu cum se potrivesc cu legislația internațională, ca dosarele de corupție să fie publicate online în întregime. Se propune de asemenea desființarea instituțiilor anti-corupție care s-au dovedit ineficiente, reformarea Procuraturii Generale, a serviciilor de securitate, a Poliției și îndepărtarea acestora de zona afacerilor. Cu riscul de a deranja deci multe interese.

Se vorbește de atingerea unui nivel al venitului mediu și al calității vieții, dar nu ni se spune și cum se va realiza asta. În schimb, sunt niște paragrafe care vorbesc despre diaspora, foarte puternică în Canada și SUA, diasporă care e invitată să investească în Ucraina și căreia i se promit facilități importante. E vorba și de un pachet legislativ de creștere a pensiilor… Practic numic spectaculos în programul viitorului guvern.

Dar care ar fi așteptarea populației în ceea ce privește rezolvarea conflictului din Donbas?

E clar că lumea e obosită de acest conflict și ar vrea o rezolvare negociată a diferendului. Dar este imposibil pentru președinte să ofere o soluție miraculoasă, mai ales în condițiile în care înțelegerile de la Minsk sunt atât de diferit interpretate de Moscova si Kiev. Sigur că razboiul cu Rusia și corupția au ținut capul de afiș a acestor alegeri, alături de alte teme specifice care au dat culoare. Rețineți că au fost alegeri anticipare care s-au ținut vara pe o căldura imposibilă.

Cât de interesată a fost Rusia de aceste alegeri? A părut un pic indiferentă…

Da și nu. Într-adevăr, la nivel oficial nu a am observat declarații care să avantajeze un partid politic sau altul. Dar presa subordonată Kremlinului nu s-a abținut să facă campanie grupării politice a lui Medvedciuk. Nașul de botez fiicei lui este Vladimir Putin, Putem vorbi de o intervenție soft, prin intermediul media, și care a avut impact mic, de vreme ce posturile rusești sunt interzise în Ucraina.

E intersant cred mesajul de campanie al lui Poroșenko, vorbea de o răzbunare a rușilor…

Din păcate pentru el, Poroșenko n-a avut nici un pic de imaginație. N-a reușit să câștige un scor bun decat in diaspora, în Ucraina lumea a obosit de mesajele lui – care sigur, sunt belicoase, anti-rusești și încearcă să consolideze narativul prin care încearcă să se considere o victima a Rusiei și a lui Putin. Lumea nu mai cumpără acest narativ, pentru ca vede discrepanță mare între acest narativ și realitatea guvernării fostului președinte Poroșenko. În timp ce Poroșenko vorbea de amenințarea rusescă, el a avut în preajma lui nu numai oameni cu contacte în Rusia, ci și oameni implicați în fapte de corupție mari, care puneau în pericol armata ucraineana și capacitatea ei de luptă. Populația l-a sancționat la vot – acum, la aceste alegeri, e pe locul trei – tocmai pentru ca între declarațiile și faptele sale sunt diferențe enorme.

Au rămas în afara parlamentului partide importante, de pildă fostul premier Groisman nu a intrat.

Partidul lui Groisman apare în exit poll cu 2%, dar nici nu erau mari așteptări de la el. Groisman nu e politician redutabil, mai degrabă este tehnocrat. Participând la alegeri, i-a furat două procente fostului președinte Poroșenko, principalul competitor al lui Zelenski.

Erau alte partide mult mai solide, Svoboda sau Blocul opoziției, în spatele căruia se află celebrul oligarh Rinat Ahmetov, finanțatorul echipei de fotbal din Șahtior Donețk, antrenată mulți ani de Mircea Lucescu, care n-au intrat în Rada Supremă. N-aș spune că eșecul lor este o mare supriză, sondajele de opinie indicau aceste rezultate. Dar ele confirmă schimbările majore din preferințele electoratului din Ucraina, unde s-a produs o veritabilă revoluție.

Eram obișnuiți cu o scenă politică echilibrată, jumătate de electorat vota cu partide pro-vest, cealaltă jumătate cu cele pro-Rusia. Era un președinte pro-occiedental, urmat de regulă de unul pro-Kremlin. Ce s-a întâmplat cu jumătatea “pro-rusă” a electoratului după anexarea Crimeei? Cu cine mai votează pro-rușii?

În est și în sud se vota masiv cu Partidul Regiunilor. După fuga lui Ianukovici, liderul de neconstat al regionalilor, partidul s-a pulverizat. Liderii locali s-au ascuns, mai toți participaseră la “primăvara rusească” din 2014 și se temeau că o să fie arestați. Pe cenușa fostului Partid al Regiunilor a apărut o nouă mișcare politică, Naș KraiRegiunea Noastră, un fel de partid al primarilor regionali. După o vreme s-a confimat că acest partid era proiectul politic al președintelui Poroșenko. Pur și simplu, el încerca să umple locul lăsat gol prin dispariția lui Ianukovici, folosindu-se de rețelele baronilor locali și primarilor.

Echilibrul politic Est-Vest a fost rupt de Rusia, care anexând Crimeea și rupând bucăți din Donbass, a scos din circuitul electoral ucrainean peste 3,5 milioane de alegători. Chiar și fără aceștia, potențialul era uriaș, însă luptele dintre diferitele facțiuni a împiedicat formarea unui pol politic pro-rus în Ucraina.

Pentru moștenirea Partidului Regiunilor s-au luptat trei mari forțe politice. Naș Krai a lui Poroșenko, care astăzi nu mai contează. Gruparea din Donețk, baza puterii lui Ianukovici, a fost preluată de colaboratorul acestuia, oligarhul Rinat Ahmetov. Cum Donețk-ul este ocupat de separatiști, Ahmetov a încercat să-și consolideze o bază de putere în sud, la Mariupol, port la Marea de Azov. Însă bună parte din averea lui de multe miliarde s-a evaporat. Și-a pierdut marile afaceri din Donbass încă din primăvara 2014, a fost ezitant, a terminat prin a avea relații tensionate și cu Poroșenko și cu Moscova. A finanțat Blocul opoziției, care a susținut candidatura lui Vilkul la prezidențiale, însă fără mare succes. Iar la alegerile de acum, n-a depășit bariera de 5 procente, ca să intre în parlament.

Lupta pentru electoratul Partidului Regiunilor a fost deocamdată câștigată de aripa Boiko-Medvedciuk care a format mișcarea politică Platforma opoziției – Pentru viață. E vorba de gruparea legată de afacerile cu gaz, în frunte cu fostul ministrul al Energiei, Iuri Boiko, care s-a unit cu Viktor Medvedciuk, cumătrul – cum s-ar spune la Chișinău – lui Putin. Președintelele Rusiei este nașul fiicei lui Medvedciuk. Fost șef al administrației prezidențiale sub Leonid Kucima, Medvedciuk rămâne un personaj extrem de influent. Controlează mai multe posturi de televiziune, care împreună au o audiență de peste 20%. A fost implicat în negocierile purtate în marja acordurilor de la Minsk, evident fiind faptul că este interlocutorul preferat al Rusiei.

Această grupare a susținut candidatura lui Boiko în alegerile prezidențiale, care a înregistrat rezultate mult mai bune decât Vilkul, candidatul sprijinit de Blocul opoziției a lui Ahmetov.

Toate aceste formațiuni politice care revendică moștenirea Partidului Regiunilor militează pentru pacea cu Rusia, limba rusă să devină limbă de stat, iar regiunea să capete mai multă autonomie în raportul cu centrul. Chiar dacă s-a clasat pe locul al doilea, gruparea Boiko-Medvedciuk e prea slabă ca să poată obține concesii din partea puterii. Pacea cu Rusia nu depinde de parlament, oricum.

Nu e o victorie pentru Kremlin faptul că al doilea partid clasat în alegeri, chiar dacă la mare distanță, este unui pro-rus?

Orice alegeri libere și corecte reprezintă o înfrângere pentru Putin. Cu cât mai multe exerciții electorale la standarde occidentale se petrec în Ucraina, cu atât această țară se îndepărtează mai tare de modelul rusesc. Deci, nu văd cum ar fi repurtat Rusia o victorie în Ucraina.

Da, ucrainenii au obosit de război. Da, vor să facă pace cu Rusia. Da, blocul Boiko-Medvedciuk s-a situat pe locul doi în alegeri, cu peste 12%. Dar, dacă ne uităm pe sondaje, vedem cum 66% sunt împotriva alegerilor în zonele controlate de separatiști din Donbass, cum 61% sunt împotriva amnistierii celor care luptă împotriva trupelor regulate ucrainene, cum doar 12% sunt de acord cu autonomia republicilor separatiste. Deci, prezența lui Medvedciuk în Rada Supremă n-o să readucă Ucraina sub controlul Rusiei. Au murit peste 13 mii de ucraineni în acest război împotriva Rusiei, aceste răni nu se vor vindeca ușor.

Pentru că Moscova e obsedată de Ucraina, fără de care elita rusească se simte incompletă, nu concepe pacea decât în condițiile reluării controlului asupra acestui stat. Câtă vreme elita rusească stă cu ochii pe Ucraina, rămâne ancorată în trecut.

Totuși, narativul ucrainean este foarte important pentru Putin, el îndeplinind mai multe funcții. Cea mai importantă este aceea că distrage atenția de la problemele interne pe care Kremlinul nu le poate rezolva. În ultimii ani, la Moscova s-a format o categorie socială care parazitează instituțiile publice, ocupându-se cu fluturarea publică a narativului ucrainean. Sunt un fel de patrioți de serviciu pe dosarul ucrainean.

Există vreo legătură între aceste exerciții electorale din Ucraina și ce se întâmplă în aceste zile la Moscova?

Orice alegeri corecte în Ucraina sunt o amenințare pentru Putin, democrația e ca o viroză, se poate lua. Iar Kremlinul încearcă diverse vaccinuri, ca să nu se ia.

Rusia și Ucraina sunt prea intim legate ca să nu se influențeze reciproc.

Pe scurt, în Rusia urmeaza alegeri locale. La Moscova, autoritățile refuză să înregistreze candidații opoziției, sub diverse pretexte. Nu unul, doi candidați, ci pe toți cei percepuți public ca anti-sistem, de opoziție, comisia electorală locală i-a respins. Sâmbătă au ieșit peste 22 de mii de oameni ca să protesteze, pe bulevardul Saharov. Din mai 2012 nu s-au mai strâns atât de mulți protestatari la un loc.

Ce se întâmplă la Moscova în aceste zile e important. Până acum, autoritățile mimau democrația, fără prea multe convingere. Desigur, alegerile erau falsificate, campania electorală manipulată, utilizate resursele administrative împotriva candidaților opoziției. Dar… alegerile erau singura modalitate de legitimare a puterii. De asta, atunci când ne referim la regimul politic din Rusia, vorbim despre autoritarism electoral și nu despre dictatură.

Acum, puterea spune că nu mai are nevoie să se legitimeze prin alegeri. Nu-i mai pasă de reputație internațională, și-a dat masca jos, renunță la decorații, nu mai vrea să riște nimic. Nu e un moft, nici o decizie luată sub imperiul emoțiilor. Putin și-a făcut atent socoteala și a ajuns la concluzia că riscul de destabilizare a situației politice în cazul participării la alegeri a unor candidați ai opoziției este prea mare, putând genera proteste politice, care amenință stabilitatea regimului. De aceea, în această etapă, Putin a decis să mențină cu orice preț monolitul puterii, orice fisură putând genera procese distructive, cu consecințe imprevizibile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Stefan Michiu spune:

    Toate aceste bune si drepte intentii ale actorului si partidului sau,excelente pentru poporul exasperat de coruptie,ineficienta si razboi-mi se par deja anulate in buna parte de revenirea la putere a oligarhului “bun’ cu toata echipa lui dubioasa.Cred ca se va ajunge la faza coruptii nostri sunt mai buni ca ai celorlalti.Si daca actorul va ceda Rusiei in privinta federalizarii-spusa frumos “statut special”-Ucrainei si incoronat cu revenirea limbii ruse,atunci el ca si partidul lui vor disparea tot atat de fulminant precum au aparut.

  2. Teo spune:

    Se spune ca ucrainenii s-au saturat de razboi. Au o viata grea si se satura de multe. Sunt putine lucruri care ii ajuta, care imbunatatesc viata lor. In viitor se vor satura si de Occident, de parteneriate cu UE, de negocieri pentru integrare. Si atunci s-ar putea sa se intoarca, din nou, spre Moscova. Asa cum au mai facut in timpul razboiului civil. Daca ucrainenii si rusii vor fi, din nou, aliati, ce va putea fi Romania pentru ei. Pentru rusi, romanii – lacheii americanilor – vor fi un adversar, iar pentru ucraineni vom fi o tinta, o prada.

    Din acest motiv trebuie sa invatam sa dam jos hainele de lachei. Nu trebuia sa fim lacheii nazistilor in 1942 la Stalingrad. Nu trebuia sa fim lacheii sovieticilor in 1956 impotriva maghiarilor. Nu trebuia sa fim lacheii americanilor in 1999 impotriva sarbilor. Asa cum am fost pedepsiti la Stalingrad, putem sa fim pedepsiti chiar la Deveselu.

  3. Omics spune:

    Numai pentru că s-a schimbat echipa oligarhului Poroshenko cu echipa oligarhului Kolomoiski spunem că oligarhismul din Ucraina se profilează ca o alternativă la kaghebismul lui Putin.

  4. JK spune:

    O țară care nu dă semne că va ieși din colaps, la care ne uităm ca la o ciudățenie, în loc de avertizare. Un hotar fluidizat, comparat cu soliditatea noastră închipuită.
    Raporturile dintre marile puteri nu se rezolvă prin alegeri în țările de mâna a doua. Eventual, se maschează prin alegeri.

  5. Lucifer spune:

    Grea mai e şi democraţia asta! Iată, România nici după 30 de ani nu a înţeles cam care e treaba cu democraţia. Ce să mai zicem de Ucraina? Chestia cu actorul Zelenski plus recentele alegeri din Ucraina este de un…ridicol desăvârşit. Dar uitându-ne şi la alţii- Berlusconi, Sarkozy, Macron, Trump, ţaţa Veorica – nu avem decât să ne mirăm: Prea mare e grădina Democraţiei!

  6. Ando spune:

    Ucraina si Rusia se vor reapropia intr-o zi. dar aceasta se va intampla cu Rusia post-Putin. Atunci cand rusii vor descoperi ca Europa si chiar SUA, restul lumii liberale sunt mai aproape decat China. Virusul democratiei va ajunge si la ei, Regimul actual va deveni inadecvat pentru rusi mai devreme decat cred unii. Daca in 1917 rusii nu erau pregatiti pentru modelul liberal, dupa 70 de ani de comunism si inca 30 de neotarism, vor experimenta si rusii modelul democratic.Este adevarat, mentalitatea imperiala este inca puternica in societatea rusa, dar este desueta pentru un model de dezvoltare al societatii actuale. Istoria o fac totusi elitele, nu masele, si vom vedea in curand si in Rusia noile elite. Istoria merge inainte. Chiar si criza actuala in sistemul liberal nu face altceva decat sa corecteze erorile in dezvoltarea acestui sistem si nu sa ne intoarca in urma. Romania nu trebuie decat sa continue integrarea in structurile euro-atlantice, sa isi insanatoseasca sistemul politic, sa se concentreze pe dezvoltarea infrastructurii si integrarea tinerilor in politicile economice si sociale pentru a schimba sensul miscarii migrationiste si nu vom mai fi niciodata in prapastia din 1940.

    • Wishful thinking spune:

      Foarte interesant comentariul dvs.

      Doar o intrebare: de unde stiti ce si cum se va intimpla in viitor?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Lansare carte

Sâmbătă, 23 noiembrie, se lansează noul volum al profesorului Constantin Crânganu. Amanunte, aici.

E randul tau

Salut acest articol, și îl felicit pe autor. Problema prezentată de dânsul este cum nu se poate ...

de: Bradut Bolos

la "De ce legislația din România încă lasă mult de dorit?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

decembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)