Home » Global / Europa »Interviu » Citesti:

Interviu. Pascal Bruckner: stânga a ajuns să se prosterneze în fața islamismului radical

contributors mai 30, 2018 Global / Europa, Interviu
13 comentarii 6,344 Vizualizari

”Rasismul imaginar”, o carte controversată și incitantă, ca mai toate cărțile lui Pascal Brukner, a apărut de curând la Editura Trei.  Este un volum compus din mai multe eseuri prin care scriitorul a reacționat la strania ”alianța” dintre radicalismul stângist francez și integrismul islamic.

După cum spuneați într-un interviu recent, volumul acesta, ”Rasismul imaginar”, este menit să răspundă acuzelor pe care le aruncă stânga radicală celor ce se încumetă să critice integrismul islamic. A critica islamismul și mai ales curentele fundamentaliste recente din interiorul Islamului nu înseamnă să fii rasist, spuneți dvs. Dar cum s-a ajuns la această anomalie, la faptul că o ideologie atee și egalitaristă în principiu, ajunge acum să creeze un zid ideologic de apărare pentru un fundamentalism religios. Cum ajunge stânga să facă acest lucru? Unde este coerența, consecvența poziționării stângii?

Răspunsul este simplu. Sânga europeană și-a pierdut toată ideologia și și-a pierdut sprijinul în rândul clasei muncitoare, a lumii a treia, care deja nu mai țin de stânga. Prin urmare, ultimul subiect revoluționar care-i mai rămâne stângii este islamul. Stânga, care ar fi trebuit în principiu să fie încununarea laicității, a devenit acum, într-un fel, încununarea unei religii. În Europa poți să-ți bați joc de toate religiile, poți să-ți bați joc de Papă, poți să-ți bați joc de Fecioara Maria, de Iisus, de evrei, însă imediat ce încerci să te atingi de Islam sau de radicalii islamiști, ești catalogat drept rasist. E un fel de blasfemie a te lega de islam, aceasta este anomalia pe care am încercat s-o denunț în cartea mea. O anomalie, pentru că această crimă a blasfemiei a fost înlăturată odată cu Revoluția franceză. De două sute de ani încoace nu mai putem vorbi de blasfemie când vorbim de greșelile unei religii, dar în momentul de față Islamul nu poate fi criticat.

Un lucru foarte interesant semnalat în cartea dvs. este faptul că principala țintă a stângii sunt reformatorii religioși din interiorul Islamului. Pe ei încercă sa-i descalifice. Adică, stânga pare a vrea să adâncescă fundamentalismul.

Aveți perfectă dreptate pentru că ceea ce se întâmplă în momentul de față este o completă răsturnare a valorilor. Dreapta a devenit apărătoarea laicității, în timp ce stânga a început să sufere de un fel de bigotism vizavi de islamul obscurantist și, ceea ce este cel mai trist și mai surprinzător, este că intelectualii musulmani liberali și progresiști, cei ce vor să critice islamul radical, sunt atacați de stânga radicală care-i cataloghează ea însăși drept fasciști. Prin urmare, stânga a ajuns să se prosterneze în fața islamului radical și sunt multe cazuri de islamiști reformatori care au fost acuzați de așa ceva, cum este cazul lui Tariq Ramadan – nu știu dacă el este cunoscut în România. Prin urmare, stânga și-a trădat cumva misiunea și asta e o catastrofă a ideologiei ei, ideologie care acum trece de partea cealaltă.

Să fie stânga de acum mai anti-creștină decât era înainte?

Stânga este anti-creștină prin natura ei, e un lucru înscris în ADN-ul stângii, mai ales al stângii franceze, acela de a combate creștinismul. Stânga se poartă în momentul de față ca și cum biserica  catolică ar fi foarte periculoasă, în timp ce crimele care se comit sunt de fapt crime în numele Islamului. Și atunci există un fel de standard dublu care, în opinia mea, este de-a dreptul scandalos, faptul că există un fel de indignare față de integriștii creștini care de fapt n-au ucis pe nimeni, pentru că nu creștinii sunt cei care intră în moschei și omoară sau îi strâng de gât pe musulmani strigând întru Glorie Domnului. În schimb, se întâmplă altfel de cazuri, cum este cel de acum doi ani, al părintelui Hamel, care avea 83 de ani și care a fost ucis într-o biserică în Franța, de către un musulman care a strigat Allah Ahbar.

Comanda cartea ”Rasismul imaginar” cu autograful autorului


Cum vi se pare soluția avansată de filozoful Pierre  Manent care crede că recunoașterea unei mărci creștine a Europei  ar reusi să îmbunătățească relația Europei creștine cu musulmanii, bineînțeles cu garantarea drepturilor egale pentru toți cetățenii, indiferent de religie.

Întâi și-ntâi, Europa are rădăcini iudeo-creștine evidente, ele au fost supuse la vot, au fost afirmate, doar imbecilul de Jacques Chirac nu a vrut să le introducă legal – în 2005 cred că s-a întâmplat lucrul acesta. Independent de gestul lui, Europa se bazează pe o triadă, Atena – Roma – Ierusalim, și este scandalos să fii acuzat că ești mândru de aceste rădăcini ale tale. Pentru că trebuie să știm cine suntem și de unde venim, suntem europeni și asta este moștenirea noastră. Europa a inventat, în același timp, ideea de laicitate, care înseamnă separarea bisericii de stat, separarea religiosului de laic, prin urmare ar trebui să li se explice musulmanilor sau integriștilor că există o lege republicană în Franța care are întâietate în fața legii divine pentru că Franța este un stat laic și că nu există o alegere propriu-zisă între sharia, legea musulmană, și legea republicană pentru că dacă ei nu înțeleg acest lucru și dacă legea republicană nu se respectă, se ajunge la conflicte și la războaie. Iar legea republicană spune și că aceste comunități religioase diferite pot trăi împreună, ceea ce nu se întâmplă în lumea musulmană, în care evreii aproape au dispărut, creștinii sunt persecutați și dispar din ce în ce mai mult. Și atunci trebuie făcut un fel de contract cu musulmanii care trăiesc printre noi în Europa, prin care li se garantează drepturile religioase, au voie să aibă lăcașuri de cult dar, în același timp, respectă și legea republicană și legile pe care le respectăm și noi  sau pe care le respectă alte culte religioase cum ar fi budiștii, indienii, indienii sikh șamd. Dacă nu există această claritate în definirea principiilor noastre, pentru că noi nu mai suntem siguri de noi și pe noi, atunci nu se poate combate rasismul, această nebunie furioasă.

Curentele fundamentaliste vor duce până la urmă la o erodare din interior a Islamului? Credeti asta?

Acesta ar fi un scenariu optimist. Într-o societate laică și hedonistă, acești musulmani intrând în contact cu valorile noi ale acestei societăți ar putea să-și schimbe practicile și asta ar duce la o slăbire a religiei lor în sensul că ea ar deveni mai blândă sau mai dezinvoltă. Dar, în același timp, ar putea apărea și efectul invers, pentru că libertățile din țările noastre occidentale i-ar putea împinge pe unii musulmani să devină și mai fanatici și să adopte o dogmă și mai strictă, prin urmare ar fi acest efect al dogmei inversate. Și asta pentru că frica de libertate stă la baza tuturor fundamentalismelor de orice fel, pentru că oamenilor le este frică să trăiască liberi și atunci se refugiază în religie și în dogmă. Sper să se întâmple așa cum spuneți, să se erodeze religia musulmană din interiorul ei, așa cum s-a întâmplat cu catolicismul în Franța, însă nu sunt foarte sigur că lucrul acesta o să se și întâmple.

Aveți o frază înteresantă pentru zilele acestea, spuneți, citându-l pe filozoful Dariush Shayegan, că în momentul în care va cădea republica islamistă de la Teheran, întreg islamul politic va intra în agonie, inclusiv în lumea sunită. Prevedeți o schimbare de regim la Teheran?

Nu se știe și nici eu nu știu dacă lucrul ăsta s-ar întâmpla sau nu, dar ceea ce pot să vă spun este că în momentul de față Iranul este foarte slăbit, pentru că a purtat războaie cu Irakul, cu Siria, a cheltuit milioane de dolari pentru toate milițiile pe care trebuie să le întrețină, deci este cumva sfâșiat între o societate civilă foarte occidentalizată și foarte pro-Occident și o elită teocratică care nu vrea să piardă puterea. În același timp, ISIS și Al Qaeda sunt un fel de simptom al unui Islam sunit care și-a pierdut esența, prin urmare Islamul e din ce in ce mai slab, pentru că este sfâșiat de luptele acestea interne, de războaiele intestine religioase, este deci o religie agonizantă, nu e o religie cuceritoare în momentul de față, de aceea este și atât de periculos. Acest lucru se observă  în toate țările musulmane în care există haos, în care există probleme, Yemen, Pakistan, Afganistan, Filipine, Indonezia. Acesta nu este un semn de vitalitate, dimpotriva, este un semn de deznădejde.

Cartea a apărut în 2017. De atunci ce argumente noi au apărut, ce evoluții noi au apărut în ultimul an ?

Ceea ce s-a schimbat ar fi că au existat noi atentate, Donald Trump a ajuns la putere, nimic altceva, nimic radical, poate doar faptul că noul prinț al Arabiei Saudite, Mohammed Bin Salman, încearcă să facă anumite reforme, are o deschidere mai mare, poate faptul că în Tunisia au fost schimbări în privința dreptului de moștenire. Pe de altă parte,  lucrurile s-au îmbunătățit, nu foarte mult, dar pe de altă parte, au mers din rău în mai rău, așa că, într-un fel nu a existat o schimbare fundamentală.

Probabil că schimbarea cea mai importantă este despărțirea Statelor Unite de Europa, tocmai din cauza neprelungirii acordului cu Iranului. doriți să comentați această problemă?

Comanda cartea ”Rasismul imaginar” cu autograful autorului

De fapt Donald Trump vrea să rupă alianța occidentală, înainte a vrut să rupă și NATO, din punctul meu de vedere el este un personaj foarte haotic, imprevizibil, nu reușesc să-mi dau seama dacă este genial sau este nebun, una din două. Ceea ce va reusi să facă este că va uni Europa, pentru că întreaga Europă se va coaliza împotriva lui. Dacă Kim Jong-Un va răspunde favorabil invitației lui Donald Trump de a se ralia, să vedem ce vom face, dacă nu, va fi o palmă uriață pentru președintele Statelor Unite. În orice caz, eu nu-l plac, dar nu judec vorbele lui, pentru că vorbele lui sunt adesea de o vulgaritate extraordinară, judec doar actele lui. Să vedem ce se va întâmpla.

‘Macron este un fascist liberal’, cel puțin așa scria pe zidurile universităților ocupate de studenți luna trecută. Cum vedeți acele mișcări studențești acum, înainte de aniversarea a 50 de ani de la mai ’68?

Cred că este o foarte mare prostie, prostie e un cuvânt mult prea slab pentru a defini ceea ce s-a întâmplat luna trecută cu studenții de la Paris, cred că sunt niște proști, pur și simplu, cei mai mulți copii de bani gata, care habar n-au ce-nseamnă liberalismul sau fascismul și care vor să facă într-un fel de gest mimetic, ca o farsă, un fel de reconstituire a evenimentelor din mai 68, a revoluției din mai 68. Însă trebuie spus că ei reprezintă doar 5-10% dintre studenții acestor universități și ei nu au de fapt niciun proiect, vor doar să re-joace evenimentele din mai 68 într-o încercare stupidă în care îl compară pe Macron cu Mussolini. Atunci, pentru faptele lor nu există decât un răspuns: să trimiți poliția să-i evacueze pentru ca studenții care chiar vor să învețe și să-și dea examenele să-și poată desfășura activitatea și atunci cred că gestul lor este de fapt un fel de prurit adolescentin tipic țărilor bogate.

V-aș întreba și ce părere aveți despre Macron. Când ne-am văzut ultima oară aveați o părere foarte proastă despre Hollande și despre ceea ce se întâmpla în Franța. E mai degrabă de stânga sau de dreapta, cum îl percepeți?

Nu știu dacă Macron este de stânga sau de dreapta, de fapt nici nu este atât de important, esențial este să fie bun, să fie un președinte bun. De fapt, nici nu știu prea bine ce înseamnă stânga sau dreapta în momentul de față, dar cred că Macron riscă să imite sau să refacă un fel de hollandism juvenil, pentru că dacă nu reacționează cum trebuie în momentul de față la tot haosul din Franța, și anume: greva ceferiștilor, ceea ce se întâmplă în facultăți, amenințările teroriste, atunci riscă să piardă teren. Pentru că vrea să fie un fel de prezență jupiteriană, trebuie să devină un om mult mai puternic decât este acum. Trebuie să înțeleagă că nu poți să reformezi Franța doar cu zâmbete, cu fraze frumoase și cu citate din filozofi, trebuie să facă, într-un fel, ceea ce a făcut de Gaulle, să vină cu o mână puternică, pentru că asta vor francezii de fapt, nu mai vor haos, dezordine și zăpăceală, vor o mână de fier.

Dar, Macron este cel ce a salvat Franța și de sânga radicală, și de populismul de dreapta …

Macron a reușit de fapt să preîntâmpine ceea ce ar fi făcut stânga prin Jean Luc Melenchon care ar fi putut să transforme Franța într-o nouă Venezuelă sau o nouă Cuba.  Acum, Frontul Național nu mai există în Franța, este practic mort. Populismul este într-un fel reacția popoarelor europene, ungurii, italienii, olandezii în fața unei Europe care nu-i mai protejează. Pentru că Europa, în momentul de față a devenit o piață deschisă tuturor imigranților care vin din toate spațiile și dacă Bruxelles-ul nu-și dă seama de inconsistența acestui proiect european în momentul de față, care nu mai este ceea ce se dorea a fi prin Uniunea Europeană, ci este piața deschisă tuturor, atunci pericolul populismului va crește. Înainte de a-l condamna ar trebui mai întâi să-l înțelegem, să înțelegem care sunt cauzele lui și de ce există. Pentru că el este reacția popoarelor în fața unei nesiguranțe colective care crește în Europa pe fondul a ceea ce se întâmplă în alte zone și mai ales în lumea musulmană, și anume atentate, războaiele din Orientul Mijlociu. Și cred că Angela Merkel a făcut o greșeală foarte mare când a permis celor un milion de refugiați imigranți sirieni să intre în Europa. Probabil așa se explică și reacția populistă, e pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial când cinci deputați de extremă dreaptă au reușit să fie aleși în Bundestag, după venirea acestui val de imigranți.

Există și un populism indus, de pildă de către Rusia.

În Europa de est cred că Rusia este inamicul cel mai mare, sunt de acord cu ideea asta, pentru că imperiul rus, așa cum a declarat Putin, nu are frontiere. El este asemenea unui plămân foarte mare care simte nevoia să respire și să inspire tot mai mult iar țările din jur, fie ca e vorba de țările baltice, fie că e vorba de Polonia, de Moldova, poate chiar și de țările scandinave simt această amenințare de care și eu sunt conștient. Pentru că e clară intruziunea lui Putin și intruziunea Rusiei în alegerile din Franța sau în alegerile din SUA. Dar cred că principalul pericol pentru noi, Europa, ramâne în interiorul nostru. Europa este cel mai mare dușman al ei însăși, ea putând să opteze pentru reformă sau pentru moarte.

Traducere de Nadine Vlădescu

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Foarte interesant şi convingător. Europa se leapădă de creştinism, lepădându-se ea însăşi. Caracterul laic al unui stat este una, dar obstrucţionarea creştinismului şi acceptarea islamului este alta. Paradoxal, nu există nicio explicaţie oficială a acestei atitudini a stângii europene. Dar se constată deja în Vestul Europei cum că bisericile au devenit muzee…
    Aş vrea să spun că nu numai stânga socialistă este în această situaţie, dar şi “liberalism progresismul” european. Mai mult, aşa zisele partide de dreapta care defilau sub sintagma creştin-democrată s-au autotransformat sub sintagma “populare” şi acceptă tacit această ostracizare a creştinismului.
    Dar care ar fi explicaţia?
    Cred că o explicaţie ar fi globalismul, considerat un fel de neo-comunism internaţional. Dar din ce considerente ar vrea Europa creştină să includă în structura ei islamismul chiar renunţând la identitatea proprie? Economic poate fi o explicaţie, este nevoie de pieţele islamice pentru a continua dezvoltarea economică europeană. Dar nu cred să fie numai asta, eu cred că este şi o ideologie aici. Şi anume că lumea creştină a ajuns la o plafonare a evoluţiei ei istorice, că civilizaţia europeană nu mai poate evolua în vechea paradigmă şi că este nevoie de “sânge proaspăt” şi de o alte idei care să fundamenteze o nouă cultură şi civilizaţie europeană. Ciudat şi trist.

    Aşa că Pascal Bruckner are dreptate. ” Europa este cel mai mare dușman al ei însăși, ea putând să opteze pentru reformă sau pentru moarte.”

    Se pare că a optat deja pentru moarte.

    • tigo spune:

      tocmai cã reforma nu se referã la întoarcerea noastrã la un crestinism fundamentalist ci adaptarea nou-venitilor la valorile moderne ale statelor laice. dacã au venit un grup de medievali asta nu înseamnã cã trebuie sã ne trezeascã dorinta de a re-deveni si noi medievali.
      sigur, în românia secolului XXI, nu prea se mai poate vorbi de un stat laic însã asta e “respiratia Rusiei” asa cum o numeste Bruckner

  2. PAFI spune:

    “Dar cred că principalul pericol pentru noi, Europa, ramâne în interiorul nostru”: nu exista unitate in diversitate, e numai un deziderat, o fantezie, o utopie. Unitatea se bazeaza pe asemanare, chiar si complementaritatea presupune existenta unui nucleu comun, o zona de interese comune.

    • Kurt spune:

      „Aquis Communautaire“ e acest miez comunitar.

      Statul de drept, dreptul comunitar e esența UE (nu e un stat sau o federație, e o comunitate bazată pe dreptul Uniunii). Atac asupra statului de drept e divorț față de UE.
      Diversitatea limbilor este baza UE. Nu avem o singură limbă administrativă (Franceza, engleza, etc). Nu avem o singură limbă de dezbateri în PE/UE, fiecare vorbește cum dorește (limba maternă, etc.).
      Nu avem o singură religie în UE.
      Nu avem un „popor“ UE, dar avem drepturi „cetățenești“ de “reședință“, suplimentare cu cele din țara parteneră în UE.

      Unitate în diversitate e brandul Uniunii!

      • Marco spune:

        Domnule Kurt, cultura europeana este cu mult mai veche decat, nouta UE. Cultura europeana are mii de ani. Pe la bruxelles par sa exista niste iluminati care vor sa decida ei cei mai bine pentru popoarele europei. Totul pentru popor , dar, fara popor.

        In zona occidentala a europei masmedia este pe genunchi, am 21 de ani in occident. Cenzura aici, este: sufocanta, tiranica si mizerabila. Un articol ca acesta nu-l veti gasi in nici un ziar occidental principal. De fapt, ca sa dau un exemplu, intr-o tara ca spania, nu veti gasi nici un articol pozitiv in primele 15 ziare despre Trump, in ultimii 2 ani.

        Sub lozinca construm europa se ascunde un proiect globalist, nici vorba sa construiasca vro europa. Este o contrazicere de concepte ca dv. sa sustineti comunitatile indigene din amazon sau din alt loc si in acelasi timp sa propuneti sa aduceti colonisti islamici acolo.

        • Kurt spune:

          Absolut toate deciziile UE se iau în consiliul ministerial al șefilor de state. Nu se iau de către birocraţi (chestii tehnice: azi linguri de plastic trebuie interzise etc. Prefer normele tehnice UE în loc de Chineze…) UE. Unanimitate de voturi e decizia care apare ca decizie UE. Unde nu e unanimitate problema a căzut. Nu mai e. Se va schimba de E. Macron în ZE mai puternic integrată? Cred că ZE cu Italia de azi nu mai poate fi schimbată de Paris 2018-2020.
          Cultura UE vine din India, China, Mesopotania, Persia, Fenitia, Egipt. Grecii au preluat de la cei de dinaintea lor. Romanii au preluat de la greci. Cifra zero vine din India. Fenicienii au avut alfabet cam ce avem azi. Mahabarata, Ramaiana, literatura în sanscrit a fost inaintea grecilor. Cultura e ca un fluviu, nu e un put „naţional”. Nu cunosc matematica „naţională” a unui popor, chimie „naţională” etc.
          Majoritatea e singurul criteriu pe care îl avem în democraţie. Italienii aut votat M5S + Lega. Președintele Matarella a decis în cadrul legilor italiene și a refuzat un ministru de finanţe propus de Lega. Savona vrea o politică ANTI-Euro fără referendum. Deci să facă ceva ce nu e votat de italieni. Atât despre „poporul” italian. Va vota în curând din nou. Populism de dreapta la Lega, de stânga la M5S.
          In Spania am fost de multe ori ca turist. M–a pasionat liniștea dimineaţa. Nu prea se grăbește nimeni. Am încercat cu limba dar m-am lăsat (franceza la scoală).
          Cred ca tânărul președinte francez E. Macron are o ideie bună. Vrea refondarea UE cu ţelul de a crea o Uniune care e în stare să apere interesele celor 500 milioane de locuitori ai continentului în momentul globalizării. O Uniune care apără graniţele UE si rezolvă imigraţia ilegală (nu e azil din zone de război. Imigranţii ilegali nu au un „drept” la solidaritatea noastră). Cred că e cea mai simplă problemă UE, se poate rezolva. Mai dificil e cu Italia în momentul când dobânzile cresc. Pieţele financiare globale nu se pot controla de Italia, de Franţa, de România, etc. Banii băncilor private și fondurile americane nu pot fi obligate să servească „poporul” Italian. Italia va plăti dobânzi mai mari în Lire decât în Euro. Nu mă supăr dacă italienii se decid 2019 pentru Lira italiană.
          Popor e un termen greu de definit. Prefer locuitori (munictorii degajaţi în Spania) și „cetăţeni”, cei care au drepturi și obligaţii în Spania, în fiecare stat UE. Poporul român și secuii s-au evitat cu succes 1000 de ani? Locuitorii Sibiului azi și acum 600 de ani?
          Prefer cetăţenii României în loc de „popor” ( masele populare ale lui G.G Dej, Ceaușescu…Ponta: sunt mândru român ortodox… el K.W. Iohannis e „străin”, după 700 de ani familie din Sibiu) ) cetăţenii care au azi o „cetăţenie „ suplimentară, cea de UE (rezidenţii in Spania au drepturi UE). Tinerii de azi în era digitală sunt conectaţi mai mult cu cei din generaţia lor, mai putin cu un „popor”. Au puţin comun cu greneraţia părinţilor și a bunicilor. Limba maternă, alte limbi învătate sau nu, cea ce fac din șansele pe care la au, oferă acces la „cultura” din zonele natale și la patrimoniul universal în cultură, tehnică, știinţă, muzică, artă. Educaţia tinerilor e sprijinită de UE cu Erasmus. Cred că e o investiţie bună comunitară.

          Vorbele sunt numai vorbe. Faptele se judecă.
          Statul de drept e baza UE. Dreptul Uniunii e baza tratatelor între state (nu între guverne temporare trecătoare). Brexit e un răspuns.

          RO.exit sau aderarea la ZE? România are de ales.

          Eu prefer civilizaţia urabană din metropole- regiuni cu peste 100 de limbi ale locuitorilor: NY, Londra, Madrid, Paris.. .. Timișoara.

  3. Kurt spune:

    Refondare ZE/UE anunțată de E. Macron 2017 la Sorbonna, la Aachen 10 Mai 2018 e retorică franceză excelentă dar „lipsește 2019 ca realizare cu desăvârșire“?
    Pentru tratate UE noi cu 27 state „naționale“ e nevoie de timp, de 3-5 ani de zile, deci mandatul doi 2022-2027 E. Macron? Deocamdată e ceartă UE 2018-2020 între statele „naționale“ pentru acest mini- budget de 1 % BIP de 140 miliarde Euro.

    … „… Dar cred că principalul pericol pentru noi, Europa, ramâne în interiorul nostru. Europa este cel mai mare dușman al ei însăși, ea putând să opteze pentru reformă sau pentru moarte…. „…

    UE se transformă, nu se destramă. Piața comună (Common market cum preferă britanicii, Uniunea vamală) și libera circulatțe pentru mărfuri și investiții va rămâne, e în interesul partenerilor UE.27?
    Nu e clar care UE vor partenerii 2018. Modelul francez (F. Hollande 2016: UE.27 cu două viteze) cu ZE mai puternic integrată a murit la Roma 2018?
    Problemele interne ale statelor „naționale“ sunt problemele grave, mai puțin Bruessel/UE 1957-2017?
    1) Nu mai cred că „Maastricht- textele scrise“ înseamnă 2018 același lucru în Olanda, Austria, în Nord-Vest și în sud- est la Roma, Atena, Lissabona.
    2) Proclamația solemnă de unitate / solidaritate a celor 27 la Roma 2017 e deja „istorie“, nu mai înseamnă 2018 nimic?
    3) Ideologie stânga-dreapta, islamism politic etc. sunt de domeniul „propagandă politică“, sunt vorbe și au termen de valabilitate extrem de redus?
    4) Criza pietelor de finanțe va fi criza Euro? Criza UE pornind de la Lega + M5S 2019? Refinantarea celor 2.300 miliarde Euro datorii de stat italian zi de zi, an de an, azi 2,2 % dobândă, va bloca budgetul italian 2019-2020? Cred că creșterea dobânzilor în anii viitori va duce UE.27 la limita de finanțare începând cu Italia. Euroland prima victimă a crizei financiare în anii viitori? UE.27 nu e în pericol ca „asociere voluntară“ de state indiferent de orientarea politică?
    5) Unanimitate de voturi în „consiliul ministerial“ al șefilor de state cred că e o metodă moartă deja azi. Nu mai merge cu 27 parteneri, nu merge între Polonia- Franța, Roma- Olanda etc. O altă metoda cu majoritate calificată dublă necesită acea „refondare franceză“ UE.27 de 3-5 ani?
    Care sunt problemele reale ale UE? Ideologia stânga-dreapta /islamism politic, polemica politică ca în text sau datoriile de state „naționale“ ajunse la 190 % BIP în Grecia, 131,8 % în Italia, aproape 100 % în Franța?

    Vorbele sunt vorbe, faptele criminale islamiste sunt crime. Brânza se dă pe bani….

  4. klz spune:

    Sunt de acord cu o parte din afirmatiile lui nea Pascal dar nu pot sa ignor ca bate si campii putin. :)

    Schimbarile din politica Europeana fac parte dintr-o miscare globala si inseamna ca paradigma stanga/dreapta nu mai este foarte relevanta in ultima vreme. In acest moment, lupta politica se da intre ideologiile democratice (care includ atat stanga cat si drepta traditionale) si ideologiile illiberale (populiste/alternative). In Rusia, illiberarismul domina discursul politic atat pe stanga si pe dreapta. In Romania si Bulgaria, este reprezentat de partidele de stanga, PSD/GERB. In Polonia si Ungaria, de partidele de dreapta. In SUA, de factiunea republicana din jurul lui Trump.

    Elementele comune sunt clare: nationalism/nativism, atacuri asupra justitiei (Dragnea se “lupta” cu “statul paralel”/DNA/SRI, Trump se “lupta” cu “deep state”/judecatori/FBI), xenofobia (Orban/Dragna se “lupta” cu multinationalele/ONG-uri/, Trump se lupta cu musulmanii si mexicanii), relatii foarte bune cu establishment-ul religios, sustinere semnificativa din partea polulatiei in varsta si/sau din zona rurula.

    Cam asta e problema in toata lumea democratica, nu “rasismul imaginar” si alte minuni.

    • Cinicul spune:

      Cred ca exagerati cand spuneti ca “paradigma stanga/dreapta nu mai este foarte relevanta in ultima vreme.” Poate ca nu mai exista o stanga autentica, dar drepta nu si-a pierdut individualitatea. Cel mai simplu criteriu de a identifica dreapta este cel al politicilor in domeniul taxarii cetatenilor si a modului cum sunt cheltuite sau redistribuite taxele. Politici precum middle class welfare apartin clar dreptei.
      Aparitia partidelor “iliberale” este o reactie la excesele neo-liberalismului. Cum stanga nu s-a aratat ca o alternativa credibila la fundamentalismul neo-liberalist, spatiul a fost ocupat de partide noi, unele cu ideologii cam confuze, dar mai putin corupte decat partidele traditionale, fie ele de stanga sau drepta. Un fenomen nou este cel cand partidele traditionale, in disperarea de cauza, adopta politici populiste.

    • Bozo spune:

      @klz
      de acord, don Bruckner bate campii cu gratie.
      Este ca intotdeauna in cautare de senzational numai ca de data asta a luat-o un pic pe langa drum.

      De ex nazbatia cu contractul ce ar trebui incheiat cu musulmanii pentru a respecta legile republicane in schimbul libertatii confesionale.
      Ce naiba contract sa faci cand e suficient sa aplici legile prompt si uniform pentru toti?
      Sau ca stanga “sufera de bigotism vizavi de islamismul fundamentalist”; e greu sa spui o prostie mai mare si sa elaborezi o intreaga teorie in jurul falimentului stangii din cauza de islamism. As fi inteles daca se referea la Franta, dar nici macar acolo nu este adevarat asa ceva.
      In Germania, Merkel care a decis absorbtia valului de emigranti este “de dreapta”.
      Iar ea a facut-o din calcul pragmatic si in lipsa de alte optiuni. Turcii au impins emigrantii in Europa in scop de santaj si brusc Grecia, Ungaria si tarile balcanice erau sufocate si fara de solutii. Inapoi nu puteau fi trimisi usor, pe loc nu puteau sa fie lasati, singurele alternative era sa-i lichidezi sau sa-i primesti, sa-i organizezi si sa-i triezi. Germania a facut un mare bine Europei oferind gazduire emigrantilor, era oricum singura capabila sa gestioneze asa ceva.

      Stanga a cazut din motive independente de simpatii religioase ci din incapacitatea de a se redefini in contextul in care dreapta a devenit ultra populista in mesaj si a acaparat mesajele traditionale ale stangii. Si astfel dreapta a reusit sa fie castigatoarea crizei economice ambaland frumos curbele de sacrificiu post-criza in mesaje de stanga.
      In felul asta distributia traditionala pe scena politica a fost pulverizata iar stanga si dreapta politica nu mai exista ideologic iar echilibrul politic nu mai este realizat la centru ci la extreme. Liberalismul, altadata principalul sustinator al industrializarii si al economiei de piata, a ajuns acum sa fie aruncat la stanga si asimilat cu tot felul de bazaconii.
      In mod absurd, iliberalismul a devenit o solutie majora precum vedem in SUA, Ungaria, Cehia, Polonia mai nou Austria, Italia si altii. Apar partide si lideri noi, de culoare politica neclara dar cu accente populiste si demagogice profunde si impotriva sistemului traditional.
      Si toate acestea pe fondul revolutiei media care a distrus canalele traditionale de informare si a dat practic oricui puterea de a propaga mesaje (prostul satului a devenit lider de opinie pe internet dupa cum spunea Umberto Eco).

      Asistam de fapt la disparitia ideologiilor politice traditionale si am intrat in era politicii goale de continut care comunica oamenilor simpli ceea ce vor sa auda, construieste pe nemultumirea nedefinita a maselor si pe nostalgia permanenta pentru trecut (“inainte era mai bine”) pentru a se cocota la putere.
      Solutiile oferite sunt brute si in general anacronice si fara sanse de a dura prea mult in contextul actual.
      Instigarea la ura si minciuna (fake news) au devenit instrumente politice principale.
      Islamul fundamentalist a fost starnit la timp pentru a distrage atentia maselor de la probeleme curente. Si a fost starnit de catre Occident si e geu de crezut ca asta a fost facut dintr-o mare generozitate inconstienta. Europa a fost lovita de efecte, cauza problemei este intretinuta la foc viu.

      Daca fenomenul asta va continua, nu va duce decat la cresterea tensiunilor regionale si globale, la protectionism economic si la o noua perioada neagra si obscurantista.
      Speranta sta in puterea clasei politice de a se redefini pe baze sanatoase si pe capacitatea maselor de a alege ceea ce e bun si nu ceea ce suna bine pe moment.

  5. TIP spune:

    Da, Europa are rădăcini iudeo-creștine. Dacă dispare creștinismul, ghiciți ce rămâne! :)))
    Din nefericire, orice învins se poate supăra pe sine că n-a fost mai bun, iar Europa nu mai poate să opteze – sau poate, dar nu știu dacă mai are timp. Spre exemplu, Europa nu poate să opteze pentru o forță armată unională, pentru că n-o lasă cineva din NATO. Sau poate să dorească să opteze pentru un document împotriva mutării ambasadelor la Jerusalem, dar n-o lasă câteva țări proaste. Ori poate să opteze să fie vârful de lance al dezvoltării tehnologice, dar …
    Care stânga? (Stânga franceză, sau ce-a mai rămas din ea, e o țintă preferată a lui Bruckner – https://www.youtube.com/watch?v=2l-sVzQ3UrI)
    Între creștinism și laicitate a existat o incompatibilitate foarte mare (a se vedea istoria Franței din a II-a jumătate a secolului al XIX-lea). Și cu mândra, și cu draga și cu sarazinul, nu se poate! Pentru laicizarea islamului nu trebuie eforturi uriașe: trebuie doar ca șefii lor să fie cooptați în Marele Orient Francez, unde sunt băieți care chiar se pricep la laicizare (sans vouloir les offencer!).

  6. ac spune:

    il stiti pe mohamed salah de la Liverpool? el imaginea viitorului. El isi afirma fara jena credinta islamica in public, oriunde participa la ceva si na, e vedeta i se permite. Daca cineva si-ar afirma cu egala energie crestinismul ia sa vezi brusc legiune de oameni de bine sa-i dea lectii despre laicitate etc. Deci pe fond, o sa vedeti cand Islamul prinde radacini demografice in Europa, nici o sansa pentru laicitate. reteta clara de viitor razboi civil.

  7. AT spune:

    “Sânga europeană și-a pierdut toată ideologia și și-a pierdut sprijinul în rândul clasei muncitoare, a lumii a treia, care deja nu mai țin de stânga.” Lucru vazut limpede si in Marea Britanie.

    https://www.youtube.com/watch?v=0GAijQjmzDA



Comenteaza:







Do NOT fill this !

E randul tau

Sunt câteva căi de urmat, în paralel: 1. Pentru Jandarmerie - declanşarea imediată a anchetelo...

de: Petre Opris

la "Scrisoare către un pesedist/o pesedistă"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

august 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)