Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Întoarcerea Americii în Europa. Noul interes pentru Est. Semne, argumente, iluzii

Valentin Naumescu februarie 4, 2016 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
16 comentarii 4,786 Vizualizari

Puncte cheie:

  • La finalul administraţiei Obama, destul de dezamăgitoare din perspectiva rezultatelor politicii externe şi în particular a angajării Washingtonului pe direcţia unei politici apropiate de Europa, Statele Unite dau primele semne concrete că iau în considerare o consolidare reală a prezenţei strategice şi militare în Centrul şi Estul Europei;
  • Recenta propunere a guvernului american, de creştere la 3,4 miliarde de dolari (de circa patru ori mai mult decât în prezent) a bugetului care va fi alocat în anul fiscal 2017 cheltuielilor militare în cadrul programului ERI[1] (European Reassurance Initiative) a produs deja un val de comentarii în mass-media din întreaga regiune, care pendulează între minimalizarea impactului acestui anunţ şi afişarea unui entuziasm debordant, în opinia mea ambele tipuri de atitudini distorsionând semnificaţiile şi proporţiile reale ale gestului;
  • Nu e, cred, nicio îndoială că anunţul Pentagonului, întărit de Casa Albă[2], vine în perspectiva Summitului NATO din Polonia, de pe 8-9 iulie, eveniment relativ ignorat până acum, ca interes politic şi mediatic, în Germania şi Franţa, principalele puteri ale Uniunii Europene. La Varşovia se va da o „bătălie” importantă în spatele uşilor închise, între opţiunea angajantă, sprijinită de Polonia, România şi ţările baltice (rămâne de văzut dacă pe aceeaşi voce sau fiecare cu interesele şi proiectele proprii) şi opţiunea minimalistă (sau „pacifistă”, cum ar spune ministrul de Externe al Germaniei), sprijinită de ţările care nu au angoase legate de scenariul unei agresiuni a Rusiei asupra vreunui membru al Alianţei Nord-Atlantice;
  • Propunerea de creştere a bugetului ERI nu are numai o valoare de semnal transmisă Rusiei (arătarea „pisicii”), în contextul discutării unor dosare importante pe agenda internaţională, dar are şi valoare tactică internă, în cadrul NATO, generându-se astfel o nouă balanţă de putere între statele membre înaintea Summitului, cu posibil rol de influenţare a deciziilor ce urmează a fi luate;
  • Prin consolidarea pachetului financiar alocat ERI, Statele Unite îşi întăresc poziţia în faţa partenerilor europeni şi îşi creează un ascendent evident înaintea Summitului NATO, creând cu alte cuvinte un intrument politic şi de negociere care va fi „jucat” tactic la maxim în discuţiile pregătitoare din lunile care vin;
  • Dar flota militară a NATO la Marea Neagră, aşteptată de România? Dacă acest anunţ al Washingtonului e şi un mod diplomatic de a spune că deocamdată „asta este oferta pentru Estul Europei” şi nu mai e loc de altceva, rămâne de văzut în lunile următoare. După cum nu este exclus ca, sub umbrela programului ERI, să încolţească germenii unei viitoare concretizări a acestui proiect extrem de important şi de benefic în ecuaţia de securitate a Mării Negre, o ecuaţie tot mai confuză după anexarea Crimeei şi agravată de nesiguranţa privind stabilitatea regiunii Odesa;
  • Americanii mută astfel interesant, pe vechea tablă de şah a marilor puteri, anunţând deopotrivă Rusia, dar şi Germania că vor rămâne puternic înşurubaţi politic, militar şi strategic în Europa Centrală şi de Est. Vestea este, pentru noi (cei care înţelegem de ce această parte a Europei nu poate fi niciodată sigură fără prezenţa Statelor Unite), minunată. De aici şi până la a vedea cum vor curge investiţiile marilor companii americane pe piaţa noastră mică este însă un drum teribil de lung şi o enormă prăpastie de imagine (brand) de străbătut, chiar dacă Ambasada României la Washington vede astăzi această distanţă mai scurtă şi mai accesibilă;
  • Pesimiştii spun că nu se va întâmpla nimic concret şi că ţările de pe Flancul Estic al Alianţiei vor rămâne la fel de expuse ameninţărilor de diverse tipuri ale Rusiei vecine. Optimiştii cred că, în sfârşit, Statele Unite au „reevaluat” pe toate planurile importanţa regiunii şi au luat decizia unei intrări masive în Centrul şi Estul Europei, respectiv că acestui anunţ de natură militară îi vor urma investiţii americane substanţiale în economiiile ţărilor din zonă. În opinia mea, se înşeală şi unii, şi alţii.

*

Pentagonul şi Casa Albă anunţă că vor propune Congresului să aprobe de patru ori mai mulţi bani, în 2017, pentru prezenţa militară asiguratorie a Statelor Unite în Flancul Estic al NATO. Prepoziţionare de armament şi echipamente militare, rotaţie de trupe, exerciţii şi antrenamente împreună cu armatele ţărilor din regiune. De ce o asemenea creştere? De ce acum?

Contextul politicii internaţionale este cum nu se poate mai favorabil unei asemenea decizii strategice. America punctează inteligent şi inspirat, la momentul oportun, cu trimiteri esenţiale atât spre Est (Rusia) cât şi spre Vest (Germania): „nu vom pleca de acolo şi nu vom lăsa neprotejat spaţiul dintre voi!”

Apropierea Summitului NATO din Polonia, cu ţările de la frontiera răsăriteană a Alianţei cerând insistent, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, măsuri suplimentare de garantare a securităţii militare, discuţiile prelungite ale Washingtonului cu Rusia privind Ucraina, dar şi Siria (conferinţa de la Geneva, deocamdată întreruptă), la care se adaugă declaraţia îngrijorătoare a preşedintelui ucrainean Poroşenko privind riscul unei confruntări militare deschise cu Rusia, mai mare anul acesta decât anul trecut, ideea înfiinţării unei flote a NATO la Marea Neagră, susţinută de România, dorinţa Poloniei şi a ţărilor baltice de a avea baze militare permanente ale Alianţei pe teritoriul lor, şi, în fine, contextul electoral intern din Statele Unite, în care administraţia democrată vine cu o propunere care pune în umbră una din criticile republicanilor din ultimii ani, toate acestea la un loc fac din anunţul consolidării programului militar în Estul Europei o lovitură de imagine a preşedintelui Obama şi a Statelor Unite.

La câteva ore după semnalarea pertinentă din presa internă[3] (era oare nevoie?), purtătorul de cuvânt al Guvernului şi MAE[4] au salutat anunţul administraţiei americane. Ştim că se pregăteşte o vizită oficială în Germania, la cel mai înalt nivel, dar desigur aceasta nu poate fi un motiv pentru a ignora un subiect care ţine de esenţa parteneriatului strategic cu Statele Unite.

Pe de altă parte, poate nu ar strica un consilier prezidenţial de politică externă, după o pauză de aproape trei luni. Pe cel al Securităţii Naţionale (în alte capitale ale lumii, o adevărată eminenţă cenuşie pe lângă şeful statului) nu ştiu dacă l-a auzit sau citit cineva cu vreo frază sau vreun text articulat pe teme de securitate, şi nici nu îi prea ştim viziunea strategică asupra ordinii mondiale sau asupra locului şi rolului României în sistemul relaţiilor internaţionale. Ştim doar că este un distins general format educaţional, profesional şi intelectual în anii ‘80. Bun, hai să admitem că „militarii tac şi fac”, că ei sunt oameni de acţiune, nu de discurs, că exprimarea publică (orală sau în scris) nu e neapărat punctul lor tare. Închidem aici, pentru moment, discuţia.

America şi-a anunţat aşadar, mai clar ca oricând în ultimii opt ani, interesul politic şi militar pentru securitatea ţărilor aflate pe Flancul Estic al NATO dar şi, prin extensie, interesul pentru ce se întâmplă în Ucraina, în Republica Moldova, în Marea Neagră. Este un lucru foarte bun, care se adaugă celor şase comandamente NATO (Unităţi de Integrare a Forţelor NATO – NFIU) din regiune, care vor fi finalizate şi operaţionalizate până în iulie, la data Summitului, când sperăm să obţinem şi declararea capacităţii iniţiale a scutului antirachetă al NATO, cu alte cuvinte integrarea scutului american de la Deveselu în sistemul de apărare al Alianţei Nord-Atlantice.

Nu e cazul nici să ne facem iluzii sau să aşteptăm lucruri care nu se vor întâmpla. Pentru economia americană, România nu este o piaţă deosebit de interesantă. Pot fi oricând listate cincizeci de ţări mai atractive în lume, cu rate de profit mai înalte, în Europa, Asia-Pacific, Asia Centrală, chiar Africa sau America de Sud. America nu va privi prea curând România ca pe o destinaţie de afaceri serioasă, persistând din păcate ideile alternative de „ţeapă că-i pe bani publici” (Bechtel) sau experiment limitat, nesemnificativ ca pondere (Ford).

Creşterea masivă a bugetului Iniţiativei de Reasigurare Europeană este un semn că vin vremuri interesante în politica internaţională. Mai mult ca oricând în ultimul deceniu de reaşezare a plăcilor tectonice, în Europa şi în balanţa de putere a lumii, România trebuie să aibă abilitatea politico-diplomatică de a fructifica oportunităţile care apar în regiune şi de a se plasa în calea resurselor alocate noii ordini internaţionale. Statele Unite nu vor părăsi Europa, dar trebuie să admitem că există şi o competiţie zonală pentru resurse, căreia trebuie să îi facem faţă cu succes. Totul contează: dincolo de poziţia pe hartă şi dimensiunea teritoriului sau a populaţiei, contează şi disponibilitatea politică, infrastructura, capacitatea administrativă şi eficienţa managementului de proiecte, statul de drept şi combaterea corupţiei, inteligenţa şi creativitatea, calitatea societăţii civile, eventualul „bruiaj societal” desfăşurat de propaganda anti-occidentală sponsorizată de Rusia în toată Europa etc. Banii şi securitatea nu vin de la sine, doar prin argumente geopolitice, doar prin faptul că avem deschidere la Marea Neagră, doar pentru că există prin tradiţie o atitudine anti-rusească în societate. Şi alţii luptă pentru resurse şi pentru securitatea lor, cu propriile argumente, din ţările baltice şi Polonia până în Bulgaria, ca să nu mai vorbim de Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, aflate „dincolo” de frontiera Occidentului. Dar pentru a participa cu adevărat la redesenarea Europei sigure şi prospere, în secolul XXI, avem nevoie de ceea ce, cu un termen poate banalizat, se numeşte „inteligenţă strategică” şi performanţe: ca stat, ca economie şi ca societate.

NOTE________________________


[1] http://www.business-standard.com/article/pti-stories/us-to-bolster-military-presence-in-europe-obama-116020300013_1.html

[2] https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2016/02/02/fact-sheet-fy2017-european-reassurance-initiative-budget-request

[3] http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20769997-america-investeste-patru-ori-mai-multi-bani-trupe-armament-estul-europei-tacerea-suspecta-bucuresti.htm

[4] http://www.mae.ro/node/35608

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    “declaraţia îngrijorătoare a preşedintelui ucrainean Poroşenko privind riscul unei confruntări militare deschise cu Rusia”
    Nu e nimic îngrijorător aici, nu cred că îl ia cineva în serios pe Poroşenko. Omul are interesul să primească bani din Occident fără prea multe întrebări în privinţa reformelor. De-aia agită spectrul confruntării deschise cu Rusia. Mai vrea şi continuarea sancţiunilor din iulie încolo.
    Rusia şi-a atins obiectivele şi tot ce doreşte e îngheţarea conflictului. Nu “confruntarea militară deschisă” cu Ucraina.
    A, că declaraţia lui Poroşenko e folosită din considerente tactice de cei care au interese similare, asta e altă poveste.

    • Dora spune:

      Eu cred ca gresiti! Nimic nu e mai important pentru Rusia decat pastrarea in zona sa de influenta a unui stat ca Ucraina. Dincolo de relatia istorica, trecerea Ucrainei “de cealalta parte” lasa Rusia continentala lipsita de traditionala zona tampon care facea ca zonele ei populate si cu productie industriala importanta sa fie relativ departe de orice posibila invazie. In schimb, se prefera aventura siriana si mirajul unei baze in marile calde (Mediterana) ca premiu de consolare.Imi amintesc de criza de nervi facuta de un biograf favorabil lui Putin, Belkovski care cand a aflat de ocuparea Crimeii facea analogia cu despartirea celor doua Corei.

  2. Mihai spune:

    Mie oricum nu-mi plac rusii, asa ca imi place venirea americanilor. Sper sa ajunga si la Moscova.

  3. Eddy Popa spune:

    Impresia mea a fost ca SUA isi va concentra interesele economice (si pe cale de consecinta si militare) in zona Asia – Pacific, unde cresterea economica e mult peste vechea Europa. In acest context nu prea stiu cum sa interpretez acest anunt. De bucurat ma bucura pentru ca in vest-europeni nu putem avea nici o nadejde privitoare la garantii de securitate impotriva Rusiei. Se anticipeaza oare o schimbare a politicii externe a SUA odata cu incheierea mandatelor lui Obama, presedintele caruia i-a fost prea tare frica de greseli ca sa mai aiba si initiative?

    • Polilogu spune:

      Cred ca v-ati dat chiar singur raspunsul la nedumeriri.RO are, dupa toate semnele ce indraznesc sa le intrevad, perspective economice de dezvotlare cum nu le-ar fi putut nici visa in urma cu… 50 de ani. ASTA , in ciuda destructuraririlor numeroase ale industrializarii… societattii socialiste multilateral dezvoltate. Ce a fost de fapt, ce a insemnat acea ” dezvoltare” mult , prea mult deplansa? O PLANIFICARE A ROLURILOR PENTRU FIECARE TARA…A LAGARULUI SOCIALIST SUB PATRONAJUL SI IN BENEFICIUL NET AL ” mătreței” URSS: Asta a fost.! Ca dovada , COMUNISMUL nu a rezistat nici chiar in” patria mama” a planificarilor socialiste. incepand cu GOELRO pana la FINITA LA COMEDIA!!.Sa nu-mi dati cumva exemplul Chinei, pt . ca si in cazul ei incriminarea sclerozei comunismului omniscient rusesc si-a spus cuvantul : VICTORIE:!. A cistigat, in fond ,exact modul de productie capitalist.
      .Revenind la oile noastre”mioritice”, prin inteligenta, oleaca de rabdare si ceva mai multa sudoare, RO are toate sansele sa devina un fel de COREE de SUD . Sincer va spun , am mare incredere și mare speranta in tara asta a noastra. In sfarsit, a noastra !

  4. Pablo spune:

    Vestea asta e bună exclusiv pentru gașca veselă de pe Wall Street, și pentru FED (mai poate fi făcută diferența?), care poate tipări dolari orbește fără să se îngrijoreze de devalorizare, de vreme ce economia reală a US se subțiază continuu. Un astfel de buget pentru apărare, cănd datoria publică SUA e tot mai gigantică, constituie un motiv exclusiv pentru piața de securities și etc. să jubileze. Peisajul e amplu. De contururile lui analiza asta – fidelă unui liberalism sentimental, pur verbal, tot mai utopic astăzi – nu se apropie nici o clipă.

  5. ion adrian spune:

    Asadar iar si iar a avut dreptae Basescu. Unde a dat-o in bara a fost la procedura electorala neintelegand ca romanii nu sunt anglosaxoni ci mai degraba broscari sau mancatori de lokum :)
    El dorit sa termne cu partidele de 5 % dar a reusit sa creeze monstosul USL Nu a avut consilieri pe masura sa. Din pacate.

    • bec spune:

      asa e, in schimb merkel pudelul johanis are consilieri exact pe masura domniei sale, unul mai mediocru ca altul, ca sa nu zic de-a dreptul toxici, cu iliescistul fesenist uselist mialake in frunte. Va avea victorii multe.
      Sa raminem optimisti, cum zicea marele PP Carp, Romania are atita noroc incit nu are nevoie de oameni politici. Sa speram ca norocul va fi de partea noastra.

  6. victor L spune:

    Uneori, din Romania, privim politica externa a SUA ca trebuind sa fie facuta pentru noi. Nu ne intereseaza daca au si ei interese, ori care sint interesele lor (si-asa americanii sint niste prosti!), ne intereseaza doar daca politica lor ne aduce si noua un ce profit :P
    Problemele americanilor in Asia, credem, ar trebui sa le rezolve in uichend, si restul saptaminii sa fie cu ochii pe noi.
    Caci nu europenii contribuie, ci e o ” propunere a guvernului american, de creştere la 3,4 miliarde de dolari (de circa patru ori mai mult decât în prezent) a bugetului care va fi alocat în anul fiscal 2017 cheltuielilor militare” pentru Europa.
    Sigur, unii sint pentru, altii contra
    @ Pablo,
    ne incurajeaza ” de vreme ce economia reală a US se subțiază continuu”.
    Saracii de ei :P

  7. Paganel spune:

    Excelentă analiză, domnule Naumescu! Felicitări!
    La citatul „Totul contează: dincolo de poziţia pe hartă şi dimensiunea teritoriului sau a populaţiei, contează şi disponibilitatea politică, infrastructura, capacitatea administrativă şi eficienţa managementului de proiecte, statul de drept şi combaterea corupţiei, inteligenţa şi creativitatea, calitatea societăţii civile, eventualul „bruiaj societal” desfăşurat de propaganda anti-occidentală sponsorizată de Rusia în toată Europa etc.” eu aș adăuga și educația! Fără o societate, fără o țară bine pregătită din punct de vedere profesional, nu prea avem ce pretenții/speranțe să emitem!…

  8. Lucifer spune:

    Eu ”citesc” altfel situația.Se pare că SUA și Rusia au ajuns la un compromis în Europa de Est.În care SUA blochează mult dorita UniuneEuroasiatică și,mai mult,organizează un tampon în Est cu țările mari Polonia-România-Ucraina.Este foarte probabil ca Rusia să mai câștige ceva,idem România.Marii perdanți sunt statele din Vestul Europei care pur și simplu nu mai au spațiu vital(vezi și intențiile de modificare ale structurii politice ale UE,zona Schengen,s.a.).Cred că apropierea Moldovei de România se va accelera.

    În fine,vin americanii!Pe care i-am așteptat vreo 50 de ani.Dar mai bine mai târziu decât niciodată.Este o nouă șansă istorică pentru România.

  9. AnonimX spune:

    Cel puțin până acum, se prefigurează o confruntare Bernie Sanders – Donal Trump în alegerile prezidențiale americane de la toamnă.

    Ambii sunt pentru o alianță S.U.A. – Rusia. De exemplu democratul susține intrarea Rusiei în NATO. Cam acesta ar fi contextul suplimentării cheltuielilor militare pentru Europa de Est. Până nu pierdem ocazia…

    • Florix spune:

      In acest context, din perspectiva noastra, a europenilor (si a americanilor de fapt) cea mai buna alegere ar fi Hillary Clinton.

  10. MariS spune:

    Sigur, interesul SUA este ca Rusia să nu se extindă spre vest. El coincide cu interesul nostru şi de aceea trebuie să menţinem şi să creştem parteneriatul nostru cu SUA. Dar trebuie să fim şi prevăzători. Un viitor preşedinte american, ca Donald Trump de pildă, ar putea reorienta politica externă a SUA. Iar peste ceva timp s-ar putea ca SUA însăşi să dorească atragerea Rusiei de partea sa ca să stopeze influenţa şi extinderea Chinei, iar noi să nu mai fim aşa de importanţi pentru ea. De aceea nu e bine să devenim nici rusofobi, nici rusofili, ci realişti. Mai adaug că împărtăşesc analiza şi concluziile cumpătate la care a ajuns şi domnul Naumescu.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Perfect de accord. In plus, copy-paste ajunge un mod de viata, o dezumanizare totala. Multe personae...

de: Dedalus

la "Mintea copy-paste"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)