joi, martie 28, 2024

Islamism revoluționar și populism xenofob: Despre noile fascisme (Un eseu de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan)

Motto: „This is the ramifying evil of terrorism: not just the killing of innocent people but also the intrusion of fear into everyday life, the violation of private purposes, the insecurity of public spaces, the endless coerciveness of precaution.”–Michael Walzer

La ora actuală, democrația liberală se întâlnește cu două primejdii letale: islamismul revoluționar și populismul radical de orientare militant-xenofobă. În ultima (ori prima) instanță, două fascisme. Nu suntem specialiști în istoria religiilor, ne vom abține de la a emite judecăți despre Islam în general. Dar suntem specialiști în ideologii revoluționare și putem vedea că există una care reproduce matricea emoțional-simbolică totalitară, anume islamismul revoluționar. Una din caracteristicile acestor ideologii este disprețul pentru viața umană și cultul morții „eroice”. De cealaltă parte a problemei, populismul radical de tipul Frontului Național reprezintă el însuși un atac rușinos la fundamentele democrației liberale. Sigur, în Franța el este deja în opțiunea și în gândurile unui însemnat segment de populație (a privi spre rezultatele celor mai recente alegeri de acolo), dar această propedeutică a democrației liberale, cu tot ce presupune ea ca set de valori, trebuie să fie un exercițiu perpetuu. Apar constant noi și noi generații pe care nu ne putem permite să le formăm în litera și spiritul unor derapaje militante de tipul celor enunțate chiar ieri de Marine Le Pen pe contul său de Twitter, și care cereau, ni plus ni moins, un referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea. În acest sens, Andrei Pleșu avea dreptate să remarce faptul că „atentatul va da apă la moară tuturor celor care în țările europene, și în Franța poate mai mult decât în alte țări, vorbesc despre marele pericol al migrației și al multiculturalismului și al luptei între civilizații și culturi”.

Un mare sociolog weberian, S. N. Eisenstadt, spunea că fundamentalismul (politic, religios, politico-religios) urmărește să abolească distanța dintre împărăția lui Dumnezeu și aceea a omului, deci să aducă paradisul, salvarea, redempțiunea, aici și acum. Mișcările chiliastice (milenariste) de acest gen sunt exerciții întru geneza ritualurilor martirologice. În clipa când apasă pe trăgaci, fundamentalistul se simte emisarul divinității (Dumnezeu sau, după caz, Istoria). Este scutit de frământări morale, se știe aprioric absolvit. El/ea se află mereu în misiune (să ne amintim de banda Baader-Meinhof).

Scopul este unul al „purificării” sub semnul ascezei, al devoțiunii și al extazului. Se intonează imnuri, se bolborosesc rugăciuni, se invocă „legile Istoriei”. Hitler nu a suportat satira, îi ura de moarte pe jurnaliștii din Munchen care îl ironizau fără cruțare (înainte de preluarea puterii, după aceea a avut grijă să-i ucidă; v. cartea lui Ron Rosenbaum, „Explaining Hitler”). Credem că termenul cel mai potrivit pentru a descrie acest gen de comportament este acela de fanatism apocaliptic.

O primă concluzie: Am fost șocați și noi de ceea ce s-a întâmplat. It’s high time să ne descotorosim de iluzii, de pacifisme neghioabe, de fetișisme ostentativ-multiculturaliste, corecte politic și suicidare tot politic, și să recunoaștem că ne aflăm în război cu noii totalitari. Dacă noi (adică Vestul) vrem să-i ignorăm, au ei grijă să ne anunțe prin gloanțe și bombe că ei nu ne ignoră. Tocmai de aceea, putem afirma, împreună cu Dan Tapalagă: „Refuz să nuanțez întunericul, să înghit aberații și sofisme, nu văd ce-ar fi de dezbătut despre o eventuală culpă a victimelor. Terorismul, asasinatul rece, delirul religios care răspândește moarte NU au nicio justificare.”

Asemeni victimelor din Turnurile Gemene, din avioanele răpite, asemeni victimelor de la Madrid și Londra, cei uciși la Paris nu au avut absolut nicio vină. Zero. La fel cum evreii desemnați, în totalitate și fără nicio excepție, de Hitler pentru „soluția finală”, adică pentru aneantizare, nu aveau absolut nicio vină. Zero.

O a doua concluzie: Răspunsul democrațiilor liberale la atacurile revoluționar-islamiste nu poate fi și nu trebuie să fie îngrădirea libertăților civice, ci întărirea lor (aviz instituțiilor amatoare de legi „Big Brother”). Ar fi cel puțin contraproductiv să se urmeze calea lui Vladimir Putin care și-a justificat opțiunea dictatorială tocmai prin acest gen de demagogie panicardă. Statul de drept are obligația să-și apere cetățenii și să salvgardeze libertățile acestora deopotrivă. Dar nu prin instituirea unui regim deschis sau camuflat polițienesc. Securitatea individuală nu poate fi despărțită de libertate, altfel alunecăm spre abisul tiraniei. E dificil să se găsească o formă optimă de conciliere a securității și libertății? Este, dar nu imposibil. Tocmai pentru asta există achizițiile politice și spirituale ale Occidentului, adică pentru o ieșire (din ce în ce) mai puțin sângeroasă din inerentele-i crize.

Frica reprezintă din cele mai vechi timpuri marele dușman al omului, iar acesta nu a ezitat nicicând să dezvolte strategii de ieșire din zodia spaimei. Că aceste strategii nu au fost întotdeauna cele mai izbutite, nu încape nicio îndoială. Dar tot din frică, fie ea de moarte sau de eșec, s-au născut și cele mai inspirate proiecte umane. Liberalismul fricii articulat de Judith Shklar, și pe care îl îmbrățișăm fără rezerve alături, spre exemplu, de un Tony Judt ori de un Timothy Snyder, este liberalismul conștient de tragediile născute din disoluția garanțiilor „libertății”. În buna tradiție inaugurată de Montesquieu, liberalismul fricii pornește de la un summum malum, adică bestialitatea și frica pe care aceasta o generează, și pune accent pe evitarea cruzimii, a umilirii ori a violenței politice. Este, credem noi, și calea prin care frica pe o care o resimțim cu toții, cât se poate de uman, în fața unor asemenea acte de barbarie precum cele petrecute ieri la Paris, poate fi transformată în soluții pașnice, non-violente, dar nu dogmatic-pacifiste, deci strategii de tip liberal-democrat. Ceea ce insă inseamnă fermitate, nu capitulare. Spre a relua cuvintele unui intelectual pe care il admirăm: ” Limbajul moale, pacifist, „vai ce mult te respect și te iubesc” nu duce nicăieri când interlocutorii sunt gangsteri sau fanatici. Ei simt ezitarea, slăbiciunea, moliciunea, care le dă un curaj nebun. ” Teroriștiii sunt bullies planetari, trebuie tratați in consecință.

Din când in când, dar mai cu seamă in asemenea momente tragice, merită să recitim orația funerară a lui Pericle: „Forma noastră de guvernamânt nu rivalizează cu instituțiile altora. Nu-i copiem pe vecinii nostrii, ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevărat că suntem numiți o democrație, deoarece administrația se află în mâinile celor mulți, si nu ale celor puțini. Dar în timp ce legea asigură dreptate egală tuturor în disputele lor particulare, este recunoscută si cerința de a fi cel mai bun; si atunci când un cetățean se distinge în vreun fel, el este preferat pentru funcții publice, nu ca un privilegiu, ci ca o răsplată a meritului sau. Sărăcia nu este o piedică, dimpotrivă, un om poate aduce beneficiii țării sale oricât de obscură ar fi condiția sa”. Aceasta este diferența cea mare dintre noi si ei.

Vladimir Tismaneanu s-a născut in 1951 la Brasov, traieste in Statele Unite din 1982, predă stiinte politice la Universitatea Maryland, a fost bursier la Woodrow Wilson International Center for Scholars si in alte institute de studii avansate, a fost editorul revistei “East European Politics and Societies”, a scris numeroase cărti si colaborează constant la Radio Europa Liberă incepand din 1983. Marius Stan s-a născut in 1982 la Brasov, are un doctorat in stiinte politice, a publicat carti in Romania si Polonia, a condus revista “History of Communism in Europe”, a fost bursier NEC, colaboreaza la Radio Europa Liberă. Impreună au scris cartea “Dosar Stalin. Genialissimul generalissim”, Curtea Veche Publishing, 2014 si pregătesc o nouă carte intitulata “Dosar Lenin. Vraja nihilismului”.

Recomandări:

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-19046514-andrei-plesu-rfi-atacul-paris-este-gest-absolut-incalificabil-efecte-negative-toate-directiile.htm

http://www.evz.ro/vladimir- tismaneanu-norman-cohn-si- fanatismul-apocaliptic-459758. html

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19039068-nu.htm

http://www.humanitas.ro/humanitas/reflectii-asupra-pedepsei-cu-moartea

Paul Berman, Teroare si liberalism, Colectia „Constelatii”, Curtea Veche Publishing, 2005

Jean Bethke Elshtain, Just War against Terror: Ethics and the Burden of American Power in a Violent World, New York, Basic Books, 2003

Gilles Kepel, La recherche de Dieu. Chrétiens, juifs et musulmans à la reconquête du monde, Paris, Seuil, 1991

Rob Riemen, L’Éternel Retour du fascisme, Paris, Robert Laffont, 2012

Christopher Hitchens, „Jefferson versus the Muslim Pirates,” City Journal, Spring 2007

http://www.city-journal.org/html/17_2_urbanities-thomas_jefferson.html

http://www.terrorisme.net/pdf/2006_Walzer.pdf

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Am citit în altă parte câteva din declarațiile d. Pleșu. Nu mi-a venit să cred, și am mers (sper) până la sursă. De un fesenism (sau, ca să vă citez, pacifism) deșănțat, feroce pe alocuri. Așa că NU, nu are dreptate, nici măcar nu e corect. Mă miră că nu ați remarcat similitudinile de discurs recent cu unii politicieni (?) de la noi și ați decis să-l citați (selectiv, ce-i drept). E adevărat și că a fost intervievat ca (fost) ministru, pe scurt a dat măsura lui așa nu.

    • Avertizarile de azi ale APADOR-CH sunt ignorate ori marginalizate:
      „Organizațiile semnatare ale acestui comunicat își exprimă îngrijorarea cu privire la insistența cu care instituțiile abilitate ale statului re-propun acum, în regim de urgență, un pachet de măsuri de supraveghere generalizată care încalcă drepturile omului.
      Reamintim că acest presupus “vid legislativ” este de fapt cunoscut de instituțiile statului de peste 3 luni. Deci solicitarea ca grupul de lucru inter-instituțional să analizeze în regim de urgență pentru astăzi, 8 ianuarie 2014, respingerea de către Curtea Constituțională a legii stocării datelor de trafic ale utilizatorilor de telefonie și internet reprezintă o măsură aberantă, care perpetuează greșelile trecutului și îngrădește drepturile fundamentale, în locul unei analize profesioniste, aprofundate, care să includă toți actorii din societate interesați de subiect. Remarcăm, încă o dată, că atât sectorul privat, cât și cel al societății civile sunt ignorate de autoritățile statului atunci când iau decizii pe aceste subiecte.
      Totodată, precizăm că agenda întrunirii nu ține cont de câteva aspecte esențiale:

      1. Franța, exemplul invocat care a declanșat această “agitație” instituțională locală, beneficiază de numeroase legi de combatere a terorismului (inclusiv păstrarea datelor de trafic sau de înregistrare a cartelelor pre-pay) dar, cu toate acestea, nu a putut preîntâmpina atentatele de la Paris din data de 7 ianuarie 2015. Mai mult, politicieni francezi de marcă se dovedesc mai cerebrali, respingând “ideea unei legislatii dictate de emotie”.

      2. Orice nouă lege specifică de păstrare a tuturor datelor de trafic are șanse mari să fie contrară drepturilor fundamentale, în timp ce furnizorii de comunicații oricum rețin date de trafic în scop comercial. Accesul la acestea se poate face prin simpla clarificare a art. 152 din Codul de procedură penală.

      3. Decizia Curții Constituționale de respingere a pachetului “Big Brother” datează din iulie 2014, prin urmare “urgența” invocată nu reprezintă altceva decât folosirea tragediei franceze drept pretext pentru propulsarea unor agende legislative de securitate care ignoră drepturile fundamentale.

      Orice ordonanță de urgență în acest domeniu, unde se afectează în mod direct drepturile fundamentale, ar fi neconstituțională conform art. art.115 alin.(6) din Constituția României.
      O tragedie nu trebuie să fie transformată într-un pretext pentru îngrădirea libertăților și ocolirea unor decizii ale Curții Constituționale!”

      Oare atacul terorist de la Paris nu a inceput deja sa fie folosit ca pretext-argument de demnitari cu inalte functii publice pt aruncarea la cos a drepturilor civile din Romania? Un inalt demnitar din justitie a declarat ca in scopul preventiei orice masura este acceptabila. Cei din servicii, secondati de suportul prietenilor/angajatilor acoperiti (parlamentari, ONG-uri si media) fac presiuni pt adoptarea legilor considerate neconstitutionale (probabil folosind chichite care sa mentina ideea textului). Sa nu uitam legea votata discret la finalul sesiunii parlamentare (azi d-nul Ghita cerea imperativ PNL sa-si retraga contestatia de la CCR). In acest ritm, democratia va fi total ingenuncheata de servicii pana in vara.

      • MRU (intr-o interventie azi, interviu ref legile securitatii nationale care nu sunt adoptate din vina Parlamentului): “A sosit momentul sa alegem intre drepturi & libertati cetatenesti si securitate”.

  2. Apar constant noi și noi generații pe care nu ne putem permite să le formăm în litera și spiritul unor derapaje militante de tipul celor enunțate chiar ieri de Marine Le Pen pe contul său de Twitter, și care cereau, ni plus ni moins, un referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea.

    In Statele Unite, pedeapsa capitală este activă în 36 state ale uniunii. In plus, US Military și Guvernul Federal pot aplica această procedură în cazuri speciale (e.g. treason – tradare de țară).
    Este drept că numărul execuțiilor a scăzut dramatic în ultima decadă.

    • Aici e vorba de state care au abolit pedeaspa capitala. Una este sa nu fie abolita, alta este sa fie reintrodusa acolo unde s-a renuntat la ea. Autorii acestui text mizeaza pe intelegerea unor asemenea diferente :)

      • Texas a renunțat la pedeapsa capitală în 1976 și a reintrodus-o în 1982. Bănuiesc că și texanii au fost loviți de derapaj militant la începutul anilor ’80, derapaj pe care distinșii autori ai acestui articol au uitat să mizeze :-) Rien ne va plus, les jeux sont faits.

        • Sper totusi ca intelegeti contextul (si pretextul) propunerii Marinei Le Pen, ca va amintiti scorul istoric obtinut in alegeri de Frontul National nu mai departe de anul trecut, ca nu confundati Paris-Texas cu Paris-Franta :) „Derapajul texan”, daca va place sa-l numiti asa, tine de o cu totul alta cultura juridica si nu schimba esential datele jocului politic de acolo. „Derapajul francez” tine de probleme mai grave cu care se confrunta aceasta societate inca de pe vremea cand un ministru de Interne (Sarkozy) ajungea presedintele tarii pe o platforma din care nu lipsea apelativul „scursuri” la adresa insurgentilor magrebieni din Clichy-sous-Bois… Dar, evident, daca vreti totusi sa esentializati in acest fel, o prostie intr-o parte n-o scuza pe alta in cealalta parte :)

          • Dl. Stan – Am locuit in Texas cinci ani si cunosc suficient de bine acea zonă din Statele Unite. Mullțumesc, dar nu e necesar să îmi spuneți cum e pe acolo, din auzite. În al doilea rând, uitați cum ar fi trebuit să fie numiți „insurgenții magrebieni” dacă termenul folosit de Sarkozy nu vă place? Cei care vandalizeză, nu se integreză în societatea occidentală și sunt pusi de violență? În numele habotnicismului religios, a unui porfet care a trăit acum 1400 de ani si care si-a impus dogma prin violentă, razboi, lipsă de toleranță. Cum trebuie numiți locuitorii din cele peste 700 de Zone Urbane Sensibile (no-go zones), locuri in care jandarmeria franceză nu pătrunde? Cum este posibil ca premierul Regatului Unit să declare că Islamul este o religie a păcii? Mai bine tăcea, habar nu are de Islam. Cum este posibil ca presedintele Obama să nu pomenească în discursul său cuvântul terorism într-o primă fază? Abia după câteva ore Casa Albă a admis că e vorba de un act de terorism islamic… Corectitudinea politică și auto-cenzura nu prea mai ajută. Este clar pentru cine vede că multiculturalismul european arde cu flăcări mari. Este de altminteri un mare eșec.

            • Acum pare evident, de asta si invocati tema. Dar desi am trecut si eu prin Texas, nu cat altii, a locui undeva nu e o garantie de profunzime analitica. Fara nicio legatura cu dvs, Marine Le Pen locuieste de decenii la Paris, daca nu ma insel. Cam cat o ajuta asta? :) Cat despre restul: nu va impartasesc opinia, sunt mai la stanga pe acest subiect. Plus ca uitati ca premierul UK, Obama, etc, nu sunt Stan sau Brebenel, au responsabilitati si roluri complexe. Exista si un multiculturalism al fricii despre care vorbea Jacob Levy, discutia nu e atat de simpla. Haideti sa nu incingem platforma cu opinii transante. Am luat nota de opinia dvs, e in regula.

            • Multumesc pentru răspuns. Poate că tocmai faptul că Marine Le Pen a trăit la Paris a determinat-o să facă ce face. În fine, e treaba ei.

              In concluzie, nici acest articol nu face exceptie, este o simplă dizertație politic-corectă dintr-un lung sir de comentarii si analize care au invadat mediul online in urma evenimentelor de la Paris. Orbirea este generalizată. Din nefericire, Islamul si radicalismul nu pot fi disociate, oricât de mult ar incerca să convingă politicienii si specialistii zilei. Islamul lumii contemporane este mediul perfect producției acestui cancer numit terorism, care face ravagii pretutindeni: SUA, Canada, Europa, Pakistan, Indonezia, Orientul Mijlociu, Australia. De altminteri, majoritatea populației Europei spune răspicat că multiculturalismul, acest experiment social post WWII al stângii europene, a eșuat. Că Islamul este incompatibil cu civilizația occidentală a prezentului. Așă că stimabili analiști și specialiști, nu ar trebui să vă mire ascensiunea dreptei-radicale. Este clar pentru toată lumea cine va câștiga următoarele alegeri din Franța.

    • @ Bogdan Brebenel
      Poate ar fi bine sa gasim exemple si in alte democratii. Deocamdata, SUA nu reuseste sa gestioneze conflictele generate de culoarea diferita a pielii.

      • Le gestionează foarte bine. Că stânga progresistă face explozie când un polițist își face treaba, este cu totul si cu totul altă poveste.

        • Dle Brebenel,
          Despre ce nu stiti ar trebui sa taceti. Ma refer la race relations in America dar nu numai. Sunt si alti romani care traiesc in America si nu sunt nici de parerea dvstra, nici a dlui Tismaneanu sau a dlui Martin din Tennesse. Cateva din parerile dvstra de aici tradeaza ignoranta, altele un rasism nu tocmai subtil. Sorry dar nu are de a face deloc cu corectitudinea politica ori cu eterna sperietoare a Fox News „stanga progresista”. In putine puncte sunt de acord cu Dl Tismaneanu sau mai nou cuplu Tismaneanu -Stan dar aici in ciuda unui articol confuz au dreptate in privinta pedepsei cu moartea.

          • Mai usor cu inchisul gurii, ca doar suntem pe o platforma de discutii, nu de predici.
            Cred ca avem dreptul la opinii, nu am intrat sa cersim sa fim umiliti.
            Mai apoi intr-ale relatilor umane ne stim si noi p-aici p-acasa. Avem de generatii relatii cu ungurii, tiganii, mai nou rebrenduiti in romi, evreii, pe care nu-i cunosteam dar ni se explica metodic cum c-ar fi sursa tuturor relelor, si mai nou, au aparut si secuii, care au stat cateva sute de ani bine ascunsi, pana ni i-a revelat actiunea de forestuire a padurilor.
            Acuma, bucurosi le-om duce toate, in toleranta care, sper, ca ne mai caracterizeaza.
            Cred ca romanii care au ani de locuit in SUA, si au si titlul de profesori, inteleg mai bine cum sta treaba, sens in care ii urmarim cu interes, tocmai pentru a intelege daca filtrul nostru de judecata nu e prea ingust. Pentru largirea unor perspective, nefiind specialisti in revolutii sau sisteme de indoctrinare.
            Iar in ceea ce priveste reintroucerea pedepsei cu moartea, de care s-ar face pasibili niste fanatici, indiferent de religie, eu nu i-as vedea utilitatea, devreme ce, pentru acestia, nu este tristete mai mare decat sa plece sa se intalneasca cu fecioarele, fara a duce cu ei pe lumea cealalta niscaiva necredinciosi.
            Inchei in spiritul de toleranta amintit mai sus, cu speranta ca aceasta actiune viloenta, sa nu scoata din natiunile civilizate care ne pretindem, cele mai urate sentimente de ura si intoleranta de orice fel, a caror rezultate le-am simtit toate popoarele lumii, pe propria piele, in ultimul secol.

  3. Cel mai mult m-a pus pe ginduri:
    „O a doua concluzie: Răspunsul democrațiilor liberale la atacurile revoluționar-islamiste nu poate fi nici îngrădirea libertăților civice, ci întărirea lor (aviz instituțiilor amatoare de legi “Big Brother”). Ar fi cel puțin contraproductiv să se urmeze calea lui Putin care și-a justificat opțiunea dictatorială tocmai prin acest gen de demagogie panicardă.”
    Si cred ca greseam gindind tocmai invers.
    Cind dai prea multa putere Serviciilor si Institutiilor Statului, sub motiv ca te apara, s-ar putea sa se cada in extrema cealalta (da, gen Putin).
    Dar nu, nu e simplu.
    Oricum, impotriva unor jihadisti de genul celor de la Paris trebuie intreprins ceva. Nu se vor opri.

  4. Ideologiile politice si religioase nu sint altceva decat o manifestare barbara a fiintei umane. Nu exista ideologii care sa nu sfarseasca in cruzime si barbarie. Nu pot adera la ideile domnului Plesu, e prea atasat domnia sa de religie si mai putin de adevar si libertate. In fata unor barbari nu trebuie sa-ti inghiti cuvintele si sa te dai ultragiat de satira unor oameni. Religie nu ii o exceptie asa cum dl. plesu incearca sa ne adoarma in articolul de pe adevarul. Religia trebuie expusa criticii si satirei fiindca in sanul ei se ascund o multime de absurditati.

    • Iata comentariul meu din R22:
      N-a inteles nimic d. Plesu. Atata timp cat fundamentalistii ameninta sa-i ucida pe cei care publica niste caricaturi cu Mahomed, publicarea lor este un act civic. Majoritatea mass-media au inteles asta si au publicat caricaturile dupa atentat. In scop terapeutic, in fiecare ziar ar trebui sa existe o rubrica permanenta de caricaturi cu Mahomed. Pentru ca musulmanii sa inteleaga ca publicarea acestora nu e sfarsitul lumii.

    • Ai o religie care indeamna la asasinarea, jefuirea si inrobirea celor de alta credinta, religie al carui fondator nu numai ca incita la masacre dar le ordona si le organizeaza personal si ai o religie care predica refuzul violentei chiar si atunci cand acesta pare justificata, iar tu pui semnul egalitatii intre ele. Interesant.

  5. Extremismul militant are două fețe- una crescută „hidroponic” în Occident și constând din tineri care nu au absorbit mai nimic din cultura locului în afară de să zicem unele aspecte ale confortului sau aptitudinea de a fi tech-savvy. Cealaltă, provine din oceanul Islamic și deși proferează un scop comun cu primii, e constituită dintr-un cu totul alt aluat. Cred că prin urmare se impune și un tratament diferențiat în ce privește cele două categorii- dacă la prima e vorba de supraveghere, la cea de-a doua lucrurile sînt ceva mai complicate, pentru că presupun un nivel minim de cooperare și de sprijin, cu statele unde sînt activi. Nu cred că ar exista jihadism în Occident fără cea de-a doua categorie și prin urmare, aș postula că esticii merită să fie un obiectiv prioritar. „Vesticii” și „esticii”, își dau întâlnire în Orientul Mijlociu și Apropiat iar această convergență nu se poate face fără conivența unor așa-zise state aliate. Mii de militanți au trecut prin Turcia și acum câteva luni încă mai funcționa la Ankara un birou de recrutare în văzul lumii. Mi-este imposibil să cred că într-o zonă de maxima sensibilitate, cum este cea kurdă a Turciei de azi, toți acești „pelerini” din Occident au trecut neobservați. De imixtiunea Saudiei și Qatarului nu mai vorbesc. Dincolo de fricțiunile tradiționale cu Iranul teocratic, (care de altfel nu are nici o legătură cu extremismul sunnit, majoritar azi în frontul Islamic), pare că Vestul ar trebui să-și recalibreze și relația cu aliații tradiționali. N-am menționat Rusia, date fiind problemele din Europa, deși nu este nici pe departe un participant minor. Și nici China, ale cărei probleme în nord-vestul musulman, tind să se acutizeze. Presupun că pentru soluționarea problemei terorismului Islamic, va fi necesară o anumită doză de „thinking out of the box”. Cât de neconvențională dar mai ales cât de compromițătoare a unor principii morale ale Vestului va fi, rămâne de văzut. A le lipi tuturor pe frunte eticheta de terorist, este poate mai ușor de explicat în public- în realitate însă, acest terorism tine în anumite cazuri de o luptă pentru independență sau autonomie. Presupun că astfel vor fi „aruncați la grămadă” și unii care nu au de-a face cu teorismul anti-occidental. Și evident, nu ne va câștiga prieteni.
    Cu puțină vreme în urmă, am vizionat o discuție pe Sky News, în legătură cu situația cetățenilor britanici plecați să lupte în Siria și Irak. Au fost argumente pro și contra retragerii cetățeniei, sau interzicerii întoarcerii în Marea Britanie. Mi-a plăcut cel care a argumentat că nu este o pură formalitate transformarea cuiva în apatrid, chiar dacă se presupune talia implicării în conflicte sângeroase din Siria sau Irak. Mi-a plăcut pentru că mi-a dat senzația că aparțin unei lumi unde există proceduri, legi, și ultimul dintre ticăloși nu e mai puțin protejat decât alții. Spun asta nu din naivitate ci pentru că idea unei „atenuări” democratice temporare, mi se pare falsă. Mi se pare utopic și chiar periculos să credem că putem stinge puțin lumina și apoi o reaprinde, rămânând aceiași dinaintea lăsării întunericului.

  6. Ati enuntat ca tema „disprețul pentru viața umană”.
    De ce considerati asta? Actiunile lor au la baza sacrificiul (pentru o cauza dreapta, pentru si in numele profetului) si isi propun sa faca victime umane, cat mai multe.. Eu de aici inteleg ca au cultul si perceptia vietii si mortii. Nu ii intereseaza cati „soldati” de-ai lor mor si isi propun sa faca cat mai multe victime in randul „inamicului”. Ca la razboi. Da, aveti dreptate – e un razboi. Doar ca nu mai este genul clasic, fata in fata cu spada. Ar trebui sa avem inteligenta si organizarea, ca societate evoluata, sa il purtam tinandu-l cat mai departe de cetatenii Europei.
    In cazul de la Paris, autorii nu au ales calea mortii, autodetonarea cu pusca si Coranul in mana, eventual facand si alte victime. Si-au indeplinit misiunea si executa retragerea.
    In mod normal, datoria statului francez si a oricarui stat este sa isi protejeze in primul rand cetatenii. O tara paralizata de frica si revolta nu denota grija statului fata de cetatean. Cred ca suntem departe de identificarea mijloacelor si metodelor prin care sa se asigure linistea si siguranta noastra, a europenilor in fata extremismului religios.

    • Un general franchist a ramas in istorie datorita strigatului (sau, mai precis, urletului) sau, „¡Viva la muerte!” Mistica sangelui, a martirilor, a comunitatii organice, a Patriei si a Natiunii, amenintate de „tradatorii de tara”, este o caracteristica fascista, revenita acum sub forma barocului fascisto-comunist. Este, in egala masura, o dimensiune ireductibila a islamismului revolutionar.

      • Ei, da, „Viva la muerte!” vine din tabara franchista, so what ? Scrie undeva ca internationalismul este de preferat nationalismului sau viceversa ? Trebuie pus FN in afara legii ? De cine, de circarii
        si clampanitorii socialismului (biruitor) care se gargarisesc cu formule ca „xenofob”, „rasist”, „fascist”, la indemana oricarui Ghita-Franaru´-inchizitor amator?
        Democratia autorizeaza opinii din cele mai diverse si e datoare sa le administreze fara parti-pris. Un sfert de Franta (si e doar varful ice-bergului) doreste controlul imigratiei ilegale si incetarea abuzurilor care asalteaza (pe cale de consecinta) statul-pomana, la fel cum, in anii ´30, o jumatate de Spanie dorea incetarea galagiei marxiste si a influentei staliniste.
        In treacat fie spus, atat de des pomenitul populism, asociat, in montajul socialist, cu dreapta, este,
        de fapt, de cand lumea un ingredient traditional al activismului de stanga.

        PS As dori sa gasesc in „Adevarul” pasajul citat de autorii articolului referitor la Andrei Plesu.

    • daca citesti coranul, ajungi mai departe de esenta fundamentalismului islamic…nu prea multa lume pare ca a citit-o dintre cei care ne conduc. Coranul are puncte unde cere credinciosilor sa treaca prin sabie necredinciosii, paganii, ipocritii (muslimi mai pacifisti) daca nu se convertesc in muslimi activi, adica sa treaca si ei prin sabie…in alte puncte vorbeste despre pace, fara sa mentioneze intre cine si cine…acesti fundamentalisti iau cuvant cu cuvant indemnul cu sabie. Ceata frustrata, spalata pe creier, din teritoriile arabe dar si din aceste tari occidentale, au pornit la lupta in numele coranului, respectandu-l, sperand in rasplata divina dar si materiala, si daca nu vedem ca e un razboi general, ne meritam soarta. Allah pare ca nu stie de granite si cere respectarea exclusic a propriilor reguli. Aud palavre la TV, nimeni nu a citit acest program, care este coranul, si despre care muslimii pacifisti ne spun numai lucruri frumoase, dar toata lumea emite analize…asta suntem.

  7. „La ora actuală, democrația liberală se întâlnește cu două primejdii letale: islamismul revoluționar și populismul radical de orientare militant-xenofobă. În ultima (ori prima) instanță, două fascisme.”

    S-ar putea să aveţi dreptate în totalitate sau poate doar parţial. Egalitarismul forţat promovat şi implementat de islamişti pe unde pot îmi aminteşte de Vietcong (în Războiul din Vietnam cu americanii – celebra ofensivă Tet) şi Khmerii Roşii. Avem terorism, avem o insurgenţă cu scopul a impresiona şi nu neapărat de de a ucide şi o ideologie apocaliptică de care spuneţi, dar una care parcă, aduce un pic a maoism. Acum, puteţi să spuneţi dacă şi în ce măsură cel din urmă se fascizase imediat înainte de vremurile Kampuciei, însă nu văd de ce am analiza terorismul islamic din perspectiva fenomenelor extremiste europene, din moment ce contextele diferă. Şi Ho-şi-Minh a crescut la Paris, dar în final, tot ne-european a rămas, în ciuda apartenenţei vremelnice la PCF.

    • European vs. ne-european mi se pare o distinctie artificiala. Evreii au fost considerati ne-europeni, rusii au fost/sunt considerati ne-europeni, iar romanii se straduiesc din 1989 sa „intre in Europa” asa ca nu se stie daca sunt sau nu europeni. Ce vreti sa spuneti, de fapt?

      • Nu mă refer din punct de vedere geografic, ci mai degrabă din punctul de vedere al simţului apartenenţei la mediul în care s-a dezvoltat ca individ o persoană şi a rezistenţei la asimilarea valorilor din acel mediu. Evreii, deşi geografic ne-europeni, au un istoric ca diaspora al unei comunităţi profund integrată în valorile democratice (şi) liberale europene; la fel şi ruşii, într-o mai mică, dar nicidecum nesemnificativă. Iar cazul nostru, al românilor, pare mai mult la nivel de retorică, prin care ne-am fixat ca obiectiv personal şi naţional să ajungem la standardele democratice occidentale.

        Am invocat exemplul lui Ho Chi Minh (am scris bine acum, sper), pentru că este al unui personaj crescut în Paris, dar care nu a putut înţelege nimic din ce a însemnat Franţa vremurilor sale, care era totuşi, o democraţie. A căpătat, în schimb, o aversiune faţă de ţara de adopţie, văzând-o ca simbol al imperialismului, al invaziei ţării natale şi a impunerii unui regim străin de valorile indigenilor. Totodată, a fost şi un ipocrit vecin cu schizofrenic (sau oportunist?), pentru că a folosit naţionalismul şi comunismul, de asemenea curente străine de vietnamezi, în vederea alungării francezilor şi ştirbirii prestigiului ţării, apoi şi pe cel al americanilor, pe care i-a şocat şi împins spre pace, odată cu ofensiva Tet, falimentară şi deosebit de sângeroasă militar, dar victorioasă din punct de vedere propagandistic şi politic.

        Acelaşi lucru pare să fie specific şi teroriştilor musulmani, cu diferenţa că importul ideologic este mai redus şi totul ar putea fi un război de imagine între Al-Qaeda şi Statul Islamic, cea din urmă organizaţie fiind ostilă primei şi acaparând aproape întreg spaţiul mediatic. Poate mă înşel aici, dar trăsăturile sunt similare cu cele ale comuniştilor vietnamezi. Mai târziu, am citit şi teza „barocului fascisto-comunist” dintr-un comentariu ulterior, însă este încă greu de spus dacă retorica şi manifestările aparţin unui mix ideologic extremist de origine europeană sau vorbim „doar” de sociopaţi cu o retorică familiară. Cazul rămâne deschis…

  8. Multi dintre cei care sustin acum libertatea totala de expresie isi doreau pana nu de mult sa inchida Antena3, si il sustineau pe Basescu in a declara presa ca factor de risc in siguranta nationala.

  9. Knee-jerk reaction a majoritatii comentatorilor, inclusiv a semnatarilor articolului.

    Islamismul revolutionar primejdie pentru civilizatia occidentala? Ii vedeti pe islamisti capabili sa puna mina pe putere in vreo tara europeana? Da, o sa se gaseasca cite unii care sa comita acte teroriste dar pentru asta nu e nevoie de masuri exceptionale nici de supralicitarea pericolului.

    Si cu Putin cum ramine?

      • Nu ma-ndoiesc nici o clipa ca l-ati neglija pe Putin, doar si dv ca si multi altii cadeti intr-un actionism momentan ignorind raportul de dimensiuni, ca si de armament si mijloace financiare, intre islamisti si Putin.

        Francezii au facut ce era necesar dar au facut-o prost. Serviciile secrete nu au reusit sa-i depisteze pe cei doi (trei) iar politistul atasat ziarului nu si-a facut datoria (chiar daca si-a dat viata).

      • Nu toate miscarile revolutionare ajung la putere.

        O excepție: Islamul este o mișcare revoluționară încă de la geneza sa care chiar a ajuns la putere, s-a impus. Profetul Mohammed a fost liderul unei miscari revolutionare care a înlocuit politeismul cu monoteismul in lumea arabă la cumpăna dintre secolele VI si VII, evident in mod gradual. A unificat triburile arabe din Peninsula Arabiei cu forța armelor, prin violență. Islamul nu este exclusiv o religie, ci un mod de viață cu reguli precise în comerț, banking, familie, alimentație, etc. Cine nu se supune acestor reguli este „infidel”. Nu există cale de mijloc.

  10. In articolul anterior pareati a fi foarte apropiat de radicalismul d-nei Le Peine. Ce anume v-a determinat schimbarea de atitudine pe care, eu unul, o salut?

    • Veti observa ca articolul are doi autori. Cand scriu impreuna cu Marius Stan, ne consultam, analizam, dezbatem. Am incercat amandoi sa oferim o perspectiva cat mai echilibrata. Nu cred ca pot fi banuit de simpatii ptr populismul radical al doamnei Marine Le Pen. In plus, in acest rastimp, am citit multe luari de pozitie, le-am confruntat cu ale noastre, am recitit texte importante (Jean Bethke Elshtain, Michael Walzer etc), am tinut sa ne spunem punctul de vedere de o maniera cat mai bine argumentatata, factual, istoric si moral.

  11. Acum, nu trebuie sa fii specialist in islam si deci in Coran ca sa observi ca musulmanii educati in tarile de bastina sau in moscheile din tarile adoptive nu agreaza sub nici o forma cultura vestica iar anti-americanismul este pur si simplu adanc inradacinat in constiintele acestor oameni. Se spune ca islamul si Coranul promoveaza convietuirea pasnica. Nu intru acum in detalii dar are mai putina importanta daca acest lucru e adevarat sau nu. Vorbesc aici de cultura si traditia formate in varii tari cu religie musulmana dominanta. Anti-americanismul este pur si simplu endemic si promovat atat din clasele primare (cunosc situatii concrete din Pakistan, Afganistan, Siria si Palestina) cat si in moschei unde activismul anti-american, anti-vestic si auto-victimizare este la el acasa. Eu nu am cunoscut un singur musulaman sa nu urasca America. Nici macar unul. Si am intalnit destui si multi foarte educati (cantitativ cel putin). In opinia mea avem o problema majora al modului in care religia este practicata si promovata. Imi veti spune ca sunt si musulmani ce nu impartasesc astfel de viziuni apocaliptice. Nu am sa neg acest lucru si va cred pe cuvant dar revin la imaginea de ansamblu si al constiintei colective ale acestor populatii. Un exemplu doar, atunci cand s-au publicat in Danemarca acele benzi desenate mai multe state arabe si musulmane au protestat oficial si au facut un scandal monstru cerand idiotic si arogant imposibilul. Nici unul din acei mari aparatori ai islamului nu i-am auzit macar croncanind cand ISIS a asasinat bestial mii de oameni nevinovati sau sa vad handicapatii ce manifestau dand foc steagului american cum dau foc steagului negru al ISIS. Ca doar spun public ca ISIS nu reprezinta islamul si valorile lui. Pai daca e asa atunci protesteaza frate c-asa iti aperi religia pasnica. Dar nu, toata lumea sta cuminte si pun pariu ca se bucura de ce se-ntampla acum, exact asa cum topaiau idiotic dupa 11 septenbrie.
    Acesta este subiectul ce nu trebuie evitat: rolul islamului si a practicii lui in dezvoltarea, promovarea si sustinerea extremismului islamist.

    P.S. Si sa se monitorizeze indeaproape toate ambasadele Rusiei ca nu degeaba au astia Kalashnikov si nu M 15. Asta este un alt fapt ce nu poate fi negat.

    • De ce nu si ambasadele tuturor tarilor in care se produce AK47:

      Country

      Variant(s)

      Albania

      Automatiku Shqiptar model 56 (ASH-78 Tip-1) Albanian Automatic Assault Rifle Model 56 Type-1 [Made in Poliçan Arsenal] (Straight forward copy of Type 56, which in turn is a clone of the Soviet AKM rifle)
      –––––––––––––––––––––––––––

      Automatiku Shqiptar Tipi 1982 (ASH-82) Albanian Automatic Assault Rifle Type 1982 [Made in Poliçan Arsenal] (Straight forward copy of AKMS)

      –––––––––––––––––––––––––––

      Automatiku Shqiptar model 56 (ASH-78 Tip-2) Albanian Light Machine Gun [Made in Poliçan Arsenal] (Straight forward copy of RPK)

      –––––––––––––––––––––––––––

      Automatiku Shqiptar model 56 (ASH-78 Tip-3) Albanian Automatic Hybrid Rifle Model 56 Type-3 [Made in Poliçan Arsenal] (Hybrid rifle for multi-purpose roles mainly Marksman rifle with secondary assault rifle and grenade launcher capability)

      –––––––––––––––––––––––––––

      Other unknown variants.
      Several other unnamed & unidentified versions of the AKMS have been produce mainly with short barrels similar to the Soviet AKS-74U mainly for special forces, Tank & Armoured crew also for Helicopter pilots and police.
      There have also been modifications and fresh production of heavily modified ASh-82 (AKMS) with SOPMOD accessories, mainly for Albania’s special forces RENEA & exports.

      Armenia

      K-3 (bullpup, 5.45×39mm)

      Azerbaijan

      Khazri (AK-74M)[82]

      Bangladesh

      Chinese Type 56

      Bulgaria

      AKK/AKKS (Type 3 AK-47/w. side-folding buttstock)
      –––––––––––––––––––––––––––

      AKKMS (AKMS), AKKN-47 (fittings for NPSU night sights)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AK-47M1 (Type 3 with black polymer furniture)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AK-47MA1/AR-M1 (same as -M1, but in 5.56 mm NATO)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AKS-47M1 (AKMS in 5.56×45mm NATO)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AKS-47S (AK-47M1, short version, with East German folding stock, laser aiming device)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AKS-47UF (short version of -M1, Russian folding stock), AR-SF (same as −47UF, but 5.56 mm NATO)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AKS-93SM6 (similar to −47M1, cannot use grenade launcher)

      –––––––––––––––––––––––––––

      RKKS (RPK), AKT-47 (.22 rimfire training rifle)

      Cambodia

      Chinese Type 56, Soviet AK-47, and AKM

      People’s Republic of China

      Type 56

      Colombia

      Galil ACE

      Croatia

      APS-95

      Cuba

      AKM[83]

      East Germany[84]

      MPi-K/MPi-KS (AK-47/AKS)
      –––––––––––––––––––––––––––

      MPi-KM (AKM; wooden and plastic stock), MPi-KMS-72 (side-folding stock), MPi-KMS-K (carbine)

      –––––––––––––––––––––––––––

      MPi-AK-74N (AK-74), MPi-AKS-74N (side-folding stock), MPi-AKS-74NK (carbine)

      –––––––––––––––––––––––––––

      KK-MPi Mod.69 (.22 LR select-fire trainer)

      Egypt

      AK-47, Misr assault rifle (AKMS), Maadi ARM (AKM)

      Ethiopia

      AK-47, AK-103 (manufactured locally at the State-run Gafat Armament Engineering Complex as the Et-97/1)[85]

      Finland

      Rk 62, Valmet M76 (other names Rk 62 76, M62/76), Valmet M78 (light machine gun), Rk 95 Tp

      Hungary[67]

      AK-55 (domestic manufacture of the 2nd Model AK-47)
      –––––––––––––––––––––––––––

      AKM-63 (also known as AMD-63 in the US; modernized AK-55), AMD-65M (modernized AKM-63, shorter barrel and side-folding stock), AMP-69 (rifle grenade launcher)

      –––––––––––––––––––––––––––

      AK-63F/D (other name AMM/AMMSz), AK-63MF (modernized)

      –––––––––––––––––––––––––––

      NGM-81 (5.56×45mm NATO; fixed and under-folding stock)

      India

      INSAS (fixed and side-folding stock), KALANTAK (carbine), INSAS light machine gun (fixed and side-folding stock)
      –––––––––––––––––––––––––––

      Trichy Assault Rifle 7.62 mm, manufactured by Ordnance Factory Tiruchirappalli of Ordnance Factories Board[86]

      Iran

      KLS/KLF (AK-47/AKS), KLT (AKMS)

      Iraq

      Tabuk Sniper Rifle, Tabuk Assault Rifle (with fixed or underfolding stock, outright clones of Yugoslavian M70 rifles series), Tabuk Short Assault Rifle (carbine)

      Israel

      IMI Galil: AR (assault/battle rifle), ARM (assault rifle/light machine gun), SAR (carbine), MAR (compact carbine), Sniper (sniper rifle), SR-99 (sniper rifle)
      –––––––––––––––––––––––––––

      Galil ACE

      Italy

      Bernardelli VB-STD/VB-SR (Galil AR/SAR)[87]

      Nigeria

      Produced by the Defence Industries Corporation of Nigeria as OBJ-006[88][89]

      North Korea

      Type 58A/B (Type 3 AK-47/w. stamped steel folding stock), Type 68A/B (AKM/AKMS), Type 88 (AKS-74)[90][91]

      Pakistan

      Reverse engineered by hand and machine in Pakistan’s highland areas (see Khyber Pass Copy) near the border of Afghanistan; more recently the Pakistan Ordnance Factories started the manufacture of an AK-47/AKM clone called PK-10[92]

      Poland[93]

      pmK (kbk AK) / pmKS (kbk AKS) (name has changed from pmK – „pistolet maszynowy Kałasznikowa”, Kalashnikov SMG to the kbk AK – „karabinek AK”, Kalashnikov Carbine in mid-1960s) (AK-47/AKS)
      –––––––––––––––––––––––––––

      kbkg wz. 1960 (rifle grenade launcher), kbkg wz. 1960/72 (modernized)

      –––––––––––––––––––––––––––

      kbk AKM / kbk AKMS (AKM/AKMS)

      –––––––––––––––––––––––––––

      kbk wz. 1988 Tantal (5.45×39mm), skbk wz. 1989 Onyks (compact carbine)

      –––––––––––––––––––––––––––

      kbs wz. 1996 Beryl (5.56×45mm), kbk wz. 1996 Mini-Beryl (compact carbine)

      Romania

      PM md. 63/65 (AKM/AKMS), PM md. 80, PM md. 90, collectively exported under the umbrella name AIM or AIMS
      –––––––––––––––––––––––––––

      PA md. 86 (AK-74), exported as the AIMS-74

      –––––––––––––––––––––––––––

      PM md. 90 short barrel, PA md. 86 short barrel, exported as the AIMR

      –––––––––––––––––––––––––––

      PSL (designated marksman rifle; other names PSL-54C, Romak III, FPK and SSG-97)

      South Africa

      R4 assault rifle, Truvelo Raptor, Vektor CR-21 (bullpup)

      Sudan

      MAZ[94] (based on the Type 56)

      Ukraine

      Vepr (bullpup, 5.45×39mm), Malyuk (bullpup)[95]|-

      United States

      Century Arms Model 39 (7.62x39mm), InterOrdnance AKM247, M214

      Vietnam

      AKM-1 (AKM), TUL-1 (RPK), Galil Ace 31/32

      Venezuela

      License granted, factory under construction[96]

      Yugoslavia/Serbia

      M-64, M-70, M-72, M-76, M-77, M-80, M-82, M-85, M-90, M-91, M-92, M-99, M-21

      • Chiar asa! De ce nu, daca se vrea cu adevarat sa le fie taiate sursele de armament? Aveti insa grija cu copy/paste-ul asta ca vedeti in ce hal a ajuns Victor Viorel.

  12. I. In istoria moderna, au existat 4 tentative de exterminare etnica efectiva a unei natiuni: genocidul armean, shoahul, genocidul din Rwanda si genocidul bosniac. In privinta ultimei, dupa ce planul impartirii Bosniei intre Serbia si Croatia lui Franjo Tudjman nu s-a materializat datorita curajului bosniacilor musulmani in lupta, Fuhrerul Milosevic si inalta conducere sarba au hotarat care trebuie sa fie solutia (finala) pentru populatia din Sarajevo, Srebrenica, Gorazde, Glogova, Sjeverin, Strpci si chiar pentru toata Bosnia.
    Care a fost comportamentul bosniac, va veti intreba: Bosnia era condusa de un presedinte multicultural (in sensul Adevarat al termenului), Alija Izetbegovic, care sustinea o Bosnie independenta musulmana-sarba-croata, cu drepturi egale si cu protejarea minoritatilor Roma, maghiara si evreieasca (Sarajevo era unul din putinele orase in care se mai vorbea Ladino, limba vorbita de evreii spanioli expulzati).
    https://www.youtube.com/watch?v=wILBMsRlSXQ
    http://www.revista22.ro/nou/arhivapdf/16-1_1993.pdf

    II. In 1989, Ayatollahul Khomeini al Iranului emite un fatwa (decret islamic) prin care stabileste ca fiecare musulman are datoria sfanta de a-l lichida pe Salman Rushdie, ca urmare a ‘impertinentei’ manifestate in versetele satanice. Acesta reprezinta unul dintre cele mai scandaloare incidente afectand libertatea de exprimare. La acel moment, diverse voci de stanga (precum John Berger) ori de dreapta (precum Norman Podhoretz sau Hugh Trevor Roper) au catalogat drept blasfemie opera lui Rushdie si au conchis ca acesta isi merita soarta.
    http://www.vanityfair.com/politics/features/2009/02/hitchens200902#

    Daca cititorii acestui comentariu se vor gandi ca aceste doua cazuri au in comun titlul articolului, atunci raspunsul (cel putin al meu) este nu: ele o au in comun pe Susan SONTAG. In timpul masacrului bosniac, ea a fost cel mai important (si singurul, daca vine vorba) intelectual public occidental care sa sustina o interventie militara impotriva regimului Milosevic, implorand administratia americana (care a intervenit foarte tarziu in oprirea atrocitatilor) si mergand in Sarajevo pentru a organiza opozitia civica. In 1989, in calitate de presedinte al International PEN, ea a afirmat “You know, I think about Salman every second. It’s as if he was a lover.” Sintagma realmente vorbeste de la sine.
    Pacat e prea putin spus ca nu mai exista astazi persoane de o claritate morala si anvergura intelectuala precum cel al lui Susan Sontag!

    Ieri si astazi s-a vorbit (si se vorbeste) despre incompatibilitatea ‘naturala’ dintre islam si democratie, despre dorinta (presupus innascuta) a unor oameni de a se refugia in ‘dezvatare’ (ca si opus al anihilarii progresului), anti-civilizatie ori de a respinge democratia liberala, drepturile si libertatile fundamentale, precum si libertatea de a ‘spune nu’, spre a-l aminti pe Sir Isaiah.
    Primul caz prezinta, in cel mai evident mod posibil, falsitatea manipulatoare a acestei asertiuni, aratand cum un popor islamic care dorea multiculturalismul, democratie si libertate a devenit victima a populismului xenofob, a fascismului nationalist (definit ca ‘socialist’).
    In cel de-al doilea caz am prezentat fata adevarata a islamo-fascismul, intr-un stadiu incipient si (la acea vreme) nefamiliar lumii intregi. Dupa atrocitatea abominabila din Paris si victimele sale (fata de care ar fi insulta suprema sa fie uitate precum mortea lui Theo van Gogh, al lui Daniel Pearl ori amenintarile fata de caricaturile daneze), lumea occidentala mai are o sansa sa se constate ca aceasta doctrina militanta (‘izbavitoare’ fata de adeptii sai) a urii si a mortii nu trebuie sa mai existe.

    Miturile izbavitoare ale secolului trecut au fost fascismul si bolsevismul; numarul victimelor NU a fost pe masura fantasmelor, ci a fost infiorator de mult mai mare. Saptamana aceasta incepem sa constientizam noi mituri (islamismul revolutionar si populismul xenofob). Ele deja incep sa faca victime…

    • Îmi permit să fac o adăugire la comentariul dumneavoastră și să spun că Bosnia, așa cum arăta înaintea războiului civil iugoslav, era un fel de arhipelag care a supraviețuit dispariției imperiului otoman, multi-cultural. În aceeași măsură, Macedonia a reprezentat ceva similar, până la sfârșitul secolului XIX și culminând apoi cu exterminarea comunității evreiești din Salonic. Bosnia a fost un fel de vârf de lance al penetrării musulmane în Europa, datorită faptului că boierii locali și-au putut păstra latifundiile trecând la Islam și pentru că avea un procentaj considerabil de bogomili, considerați eretici atât de catolici cât și de ortodocși, și prin urmare nutrind resentimente justificate față de curentele religioase „oficiale” (a se vedea „cruciadele” anti-bogomile, care sînt un corespondent balcanic al celor îndreptate împotriva albigensilor din sudul Franței de azi).
      Nu este loc aici pentru a dezbate îndelung cauzele decăderii otomane, dar trebuie menționat că rolul preponderent al religiei în dauna evoluției tehnologice, de învățământ, etc., nu a fost chiar secundar. Și iarăși aș dori să menționez, de vreme ce ați indicat genocidul armean, că faza cea mai sângeroasă a dezintegrării otomane nu corespunde unui paroxism religios, ci apariției pan-turcismului drept o alternativă de modernizare față e Islam.
      Revoluția junilor turci și nu în ultimul rând rolul lui Ataturk, este cu precădere atee. Azi vedem o reacție ieșită nu atât din Istanbulul semi-european, cât din inima Anatoliei, unde „datinile” au rezistat și din cauza sărăciei.
      Tentativa lumii arabe de a se moderniza și emancipa de Islam, a fost mișcarea baathistă. Atât cât poate fi indentificată cu un individ sau clanul lui, dispariția lui Saddam sau diminuarea influenței Assad, denotă extincția. Nu cred că poate fi deplâns un sistem socialist-fascist, dar nici nu i se pot nega eforturile de modernizare. Și Gaddafi, cu toate clovneriile lui criminale, făcea parte din același curent. Dacă asta înseamnă moartea definitivă a laicizării în lumea musulmană, n-o pot spune decât ei înșiși.

      • „Revoluția junilor turci și nu în ultimul rând rolul lui Ataturk, este cu precădere atee.”
        M-am speriat; imi era frica sa nu spuneti ca revolutia junilor turci a fost cu precadere nationalista.
        Daca era (asa cum afirmati) atee, imi puteti da exemple in care Tinerii Turci sau Kemalistii au distrus moschei, au masacrat clerul musulman ori au ars Coranul pentru a-l inlocui cu ‘Originea Speciilor’ a lui Darwin?

        In ceea ce priveste Revolutia tinerilor turci din 1908, ea a fost sustinuta si de minoritatile otomane nu pentru ca nationalistii promiteau libertate, ci pentru a scapa de unul dintre cei mai sinistri despoti ai Imperiului Otoman: Abdul Hamid al II-lea. Genocidul armean nu este (doar) cel care a avut loc in 1915, el include si Masacrele Hamidiene din 1894-1896, comise in numele ideologiei pan-islamice.

        Imi pare rau, dar anterior anului fatidic 1914, exemplul lumii multiculturale (evident imperfect, si romanii transilvaneni stiu cam cel mai bine asta) era reprezentat de Imperiul Austro-Ungar. Nu am auzit de o versiune a ‘Lumii de ieri’ (Stefan Zweig) scrisa despre viata la Sublima Poarta.

        Sunt de acord ca ideologia kemalista devenise insuportabil de osificata si mai sovinista decat comportamentul actual al lui Erdogan (cuvantul ‘actual’ este subliniat), insa ce a fost initial o miscare sustinuta militar de Lenin, s-a indepartat (din considerente strict national-geopolitice) de fratele de la rasarit (atunci cand Stalin a cerut revizuirea Conventiei de la Montreux) si a devenit un bastion american al Razboiului Rece. Profitand de aceasta pozitie, nu a avut nicio ezitare sa invadeze Ciprul si sa suprime (in mod aproape fascist) etnia kurda – in mare parte tot musulmana.

        • I stand corrected în ce privește termenul de „nationalist” și „secular”, care ar fi fost cel potrivit. Dar nu vă pot da dreptate în ce privește faptul că negați multi-culturalitatea imperiului otoman. Sînt suficente criterii după care suferă comparație cu cel habsburgic/austro-ungar, exceptându-le desigur pe cele de dezvoltare și civilizație. Bosnia, pe care ați menționat-o în postarea dumneavoastră originală, este ori mai bine zis era un micro-univers otoman, o fosilă dacă vreți, și nu a devenit așa în urma înființării Iugoslaviei (fără a compara acea epocă cu regimul otoman, din motive evidente).
          În ce privește naționalismul turc și începutul primului război mondial, el se suprapune cu apariția naționalismului arab, de unde și reprimarea otomană, care a culminat cu execuțiile publice din Damasc. Revolta arabă anti-otomană, sprijinită de britanici din considerente strategice pe moment și altele coloniale de mai târziu, a fost într-un fel un act blasfemator, de vreme ce nominal măcar, sultanul otoman, cu toate puterile lui reduse la un nivel simbolic, era suveranul spiritual suprem al lumii musulmane.

  13. Ceea ce aș dori eu să adaug, oarecum în contratimp față de unele comentarii pe care le-am citit, este că disoluția violentă a unei bune părți din lumea islamică, nu este rezultatul unui fel de ADN al violenței, „implantat” în Coran. În primul rând, sîntem probabil tributari unei educații istorice vesto-centrice- un împărat din dinastia Tang ar fi fost surprins de primitivismul curții imperiale a lui Charlemagne, după cum unul din dinastia Ming, ar fi fost probabil oripilat de haosul și barbaria războaielor religioase care au cicatrizat Europa dintr-un colț în altul.
    Economic, social și din punct de vedere al religiei în societate, Islamul are un decalaj centenar față de lumea occidentală actuală. Cum va ieși de acolo, dacă vrea să iasă de acolo și ce se poate face pentru asta, merită o discuție separată. Dacă astăzi ne-am „emancipat”, și sper să rămânem așa, nu cu multă vreme în urmă eram autorii unor masacre fără precedent în istorie. Și, rămânând la capitolul toleranță, până puțin înainte de Renaștere, Vestul era departe de a fi în măsură să dea lecții lumii islamice.
    Recomand „Cruciadele văzute prin ochii arabilor”, a lui Amin Malouf- cred că pune într-o lumină nouă acest culture clash medieval, unde avem o interacțiune brutală între o lume încă primitivă (cea vestică) și alta considerabil mai elevată economic și social, cu tot acel Coran pe care unii par să-l echivaleze cu Mein Kampf. Aceeași dinamică intervine în acea perioadă și în ce privește intersecția Vestului cu Bizanțul.
    Un occidental trăind pe la 1910 ar fi spus că s-a atins o culme a civilizației, a toleranței, un echilibru social și politic fără precedent. Ce a urmat, știm cu toții. Dar pentru a-și reveni, Vestul a avut o bază tehnologică și de know-how, pe care lumea islamică nu o are.
    Și încă un lucru: În afara barbariei perpetrată de acești fanatici pe motive religioase și după o interpretare „originală” a Coranului, există o tramă politică legată de tentațiile mai multor state din regiune de a căpăta Lebensraum prin intermediul unor războaie purtate prin procură. Orice organizație islamică armată și extremistă, este pionul cuiva din zonă. Faptul că astfel s-au creat monștri, merită iarăși o discuție separată. Ce voiam să spun, este că natura problemei nu este numai religioasă, chiar dacă acesta este vectorul rivalității între wahabbiți și șiiți- dai la o parte acest văl „propagandistic” și descoperi două state care-și dispută hegemonia regională. Turcia nu este departe, tot sub plasa unei fervori islamice nou regăsite.

    • Dle Andrei A , ce scrieti dvs imi confirma speranta, exprimata si alaltaieri si mai jos ca exista sansa unei dscuti serioase pe aceste teme.
      Nu pot decat sa ma bucur si sa astept cu ceva incredere ce va urma.
      PS: Pentru niste afirmatii de pe aici ca sa nu mai scriu un cometariu separat sau sa raspund cui nu ar merita: A3 nu trebuie inchisa dar calomnia de presa evidenta intentionata si probata, trebuie darastic sanctionata mai ales economic, astefel ca cine face asta sa ajunga repede in faliment.. Trebuie categoric dizolvat si schimbata legea acelui iresponsabil si corupt CNA.

    • Si Biblia a fost folosita pentru a justifica sclavia (epistolele) sau arderea pe rug (Exodul). Mult mai aproape de vremurile noastre, o secta de zeloti crestin-ortodocsi romani a construit o intreaga dogma anti-semita criminala utilizand, intre altele, scrierile lui Ioan Gura de Aur.

  14. Practic, occidentul a capitulat.. Islamistii au repurtat o mare victorie. Au bagat frica in toata media occidentala. Mai uit la tv si nu pot sa cred ca aceste capete vorbitoare vorbesc despre niste desene fara sa le arate. Caricaturi vorbite. Si ca mortii sint de vina, ca au provocat, ca si-au cautat-o cu lumanarea, ca au meritat-o!?
    Toate ziarele din occident ar fi trebuit azi sa publice pe primele pagini caricaturile respective, dar s-au purtat ca niste lasi, ca niste infricosati. La fel, guvernele occidentale, care ar trebui sa-si protejeze cetatenii, nu sa le gaseasca scuze unor neandertalieni, isi masoara foarte bine cuvintele, (obama, prin purtatorul sau de cuvant, nici macar n-a cutezat sa rosteasca cuvantul terorist). Cetateanul simte ca trebuie facut ceva, iar guvernul e las, presa la fel. Mai e de mirare ca frontul national capata amploare in aceste conditii?

  15. Spuneam alaltaieri ca aceasta intamplare oribila poate ca va declansa si ca de fapt trebuie sa declanseze o discutie rationala, carteziana cu cartile pe masa si fara ipocriziile corectitudinii politice si daca vad ce se intampla doar aici pe aceata platforma pot sa sper ca asa ceva se va intampla adica sa fie ceva mai mult decat un motiv pentru ca Big Brother sa se umfle si mai mult decat ese azi umflat.
    Si daca va fi asa si cum eu cred din ce in ce mai mult ca cei ucisi care spusesera mai demult ca stiu la ce sa se astepte, sperasera ca sacrificiul lor (incep sa privesc moartea lor chiar ca pe un sarificiu) nu va fi fost inutila sau chiar nefericita pentru viitorea evolutie a civilizatiei., moartea lor nu va fi fost doar absurda si inutila. Acesta este intr-un fel singurul raspuns la o intrebare pe care mi-am pus-o imediat ce am aflat de aceasta „crucificare” a ziaristilor francezi.
    Dumezeu sa-i odihneasca in pace.

  16. As intari recomandarea de lectura facuta de dl. Andrei A. Cartea „Cruciadele vazute de arabi” scrisa de dl. Maalouf. Merita cu prisosinta.
    Dl. Peter Manu isi pierde vremea trecand in revista armele folosite de teroristi. Dansul urmareste sa ne sugereze ca acestea sunt de fabricatie Europa de Est-Rusia si ca cam pe acilea trebuie sa cotrobaim pentru starpirea raului.
    Domnule Manu, armele se cumpara cu bani. Mai cu seama dolari!! Dolari americani,sa ne intelegem. Si mai concret: cu petrodolari. Iar acum vine si intrebarea: cui vinde Statul Islamic petrolul furat din Siria si Iraq? Presa occidentala a dezvaluit aceasta sursa de finantare a ISIL inca de la izbucnirea conflictului. Un embargou comercial impotriva livrarilor de petrol a ISIL, iata solutia! Cei care are cumpara petrolul se fac vinovati de cresterea amenintarii ISIL-ului nu cei cei care le livreaza armele, sa ne intelegm. Surse de arme sunt cu miile pe planeta, e foarte dificil sa identifici taoate filierele pe care vin aceste arme. In plus, singurele tari prin intermediul carora se poate face transportul si livrarea petrolului sunt Arabia Saudita si Turcia, ambele aliati de nadejde ai americanilor.
    Repet: numai inchiderea robinetului de bani poate afecta serios forta ISIL. Exact ca in cazul Rusiei. Daca nu se ia aceasta masura, vina pentru tinerea in viata a acestui monstru o au cei care le cumpara petrolul. Restul sunt bancuri,…

  17. Sigur,terorismul e o calamitate a lumii moderne,totusi,apropo de Charlie Hebdo si de libertatea de expresie, ca un om de rand ,simplu cetatean ,intreb:e totusi permis sa spui orice despre oricine?Nu mai exista nimic sfant?Nu mai exista tabu-uri?Eu cred ca totdeauna vor exista oameni oripilati de parerile exprimate violent,ironic si dispretuitor de catre altii.Iar printre ei persoane ce vor considera inacceptabil acest tratament al unor valori pentru ei sfinte… De altfel,un sentiment de jena cred ca impiedica pe cei mai multi aparatori ai libertatii totale de expresie sa infatiseze caricaturile cu pricina:in cel mai adanc for moral,simt ca ceva a intrecut masura….Personal ,am fost oripilata si mi s-a parut cel putin indecenta,daca nu cu totul batjocoritoare caricatura despre Sfanta Treime….N-as fi impuscat pentru ea,dar nu ascund ca am fost revoltata….Sa nu ridice nimeni piatra:bunul simt mi-a dictat randurile acestea.

    • Nu poți să spui orice despre un om. Sfântă este viața. Tabu este crima.

      Ideile, religiile, ideologiile, tradițiile, filosofiile nu se bucură de aceleași drepturi ca și oamenii, nu trebuie să fie sfinte, nu trebuie protejate împotriva criticii, dezbaterii, satirizării. Iar libertatea de expresie se referă în primul rând la opiniile care deranjează.

    • Credeam ca problema tabuu-rilor a fost depasita odata cu adoptarea democratiei care parca are ca principiu – ce nu este interzis de lege este permis! Nu cred ca are rost sa enumeram tabuurile care au disparut din legislatia multor tari democratice in ultimele decenii.
      In plus pedeapsa pentru incalcarea tabuu-rilor ar trebui sa fie exclusiv de natura divina.

  18. „… disolutia unei bune parti din lumea islamica, nu este rezultatul unui fel de ADN al violentei „implantat” in Coran”, Ne incredinteaza (nu-si da cu parerea) Andrei A.
    Ei bine, acel „ADN al violentei” chiar este „implantat in Coran” :

    „Omorati-i munde-i gasiti, si goniti-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, caci ispita e mai re decat omorul, insa nu luptati impotriva lor langa templul sfant, doar daca se lupta ei impotriva voastra acolo; omorati-i, caci aceasta este rasplata celor necredinciosi” (Sura vacii, 187).
    „Razboiul va este oranduit si el va este urat / Poate ca urati tocmai ceva ce este bun pentru voi si poate iubiti ceva ce este rau pentru voi” (Sura vacii, 212, 213).
    „Ei doresc sa fiti necredinciosi, precum sunt si ei necredinciosi si sa fiti asemenea. Deci nu prindeti cu ei prietenie, pana ce purced pe drumul lui Dumnezeu (de fapt Alah); daca, insa, se abat, apoi prideti-i si omorati-i, unde-i aflati, si nu primiti de la ei nici prieten, nici ajutator” (Sura muierilor, 91),
    „O, voi, cei ce credeti, nu lasati jidovii sau crestinii ca prieteni numai intreolalta. Cine din voi insa si-i alege ca prieteni, este ca si unul din ei.Dumnezeu (Alah) nu ocarmuieste un popor nelegiuit”. (Sura mesei, 56).
    „Voi nu i-ati omorat, ci Dumnezeu (Alah) i-a omorat. Si nu tu ai aruncat cand ai aruncat, ci Dumnezeu a aruncat, ca sa ispiteasca pe cei credinciosi cu ispita frumoasa. Dumnezeu doar aude, stie.” (Sura prazilor,17).

    In Evanghelii siin Fapte, nu veti putea gasi ceva similar sau pretabil la interpretari care sa duca la o apropiere macar.

    Nimeni nu-i incurajeaza mai bine pe acesti fanatici musulmani decat cei care se staduiesc din rasputeri sa ascunda adevarul: Islamul nu este o religie a iubirii si a pacii, ci una a urii.
    Cei ce eludeaza, din proste sau din rea credinta acet fapt sunt mai ticalosi decat aci asasini islamici.

  19. Oare, ce o fi insemnand islamismul revolutionar ( deci, se trezeste un nenea si vrea sa schimba metodele de dinainte…deci , nu-i asta); si atunci, islamicii vazand ca se deteriozeaza elementele fundamentale a moralitatii cat si principiilor ( trebuie se aduca la cunostiinta ca pacea pe timp de razboi nu poate fi…istoria ne-a dovedit de atata ori,carmuitorii ce asupresc un popor nu aduc libertare si doar supunere intr-o stare neglijat de precoce). De ce… isi doresc unii sa dezbine popoare intregi ( fiind ele mai libere dinainte decat dupa), explicatii sunt de ordinul miilor.

    In timp ce, populismului radical ( nu-i poti imputa nimic cand elitele au scopurile lor , ascunse sau la vedere). De ce, globalizarea in ultimele doua decade/decenii a atins cote maxime ( cate zgarie nori s-au construit, inchisori sau lagarele de concentrare…nu spune astea nimanui nimic; sau sunt doar niste elemente populiste). Supravegherea populatiei e la ordinea zilei ( in toate tarile europene…de cine se tem europenii, in timp ce africanii nu au grija asta iar americanii cat si japonezii au ridicat-o la rang de „show”.

    Asa ca luati aminte , lupta ( intai se duce cu noi insine ca sa putem intelege mai bine mecanismele globalizarii cat si starpirii principiilor fundamentale) , dupa aceea ( cu ceilalti care nu se supun ideologismului contemporan)!

  20. 1) Marine Le Pen, aceasta Vadim Napoleon a Frantei, doreste sa acceada prin orice mijloace la puterea suprema din tara sa. E cumplit cata asemanare cu politicienii romani contemporani sau cu dictatori din alte epoci ai Planetei.
    2) Domnule Tismaneanu v-am mai scris ca pana nu vom pune semnul egal ( = ) intre fascism si comunism nu va fi liniste pe aceeasi Planeta. Sta scris in articol: „La fel cum evreii desemnati, in totalitate si fara nicio exceptie, de Hitler pentru , adica pentru aneantizare, nu aveau absolut nicio vina. Zero”. Dar bunicii nostri, dar Bratianu, Maniu & Co, dar Elisabeta Rizea, dar militarii si taranii din munti aveau vreo vina? Nu stiu, va intreb. Cu cele mai pretioase ganduri si cu distinse aprecieri pentru tot ce reusesc sa mai invat de la dumneavoastra.

    Un An Nou in tihna si cu sanatate!

    M. Nicolescu

  21. Perdem din vedere probema vorbind despre religii si ideoogii, si ne taiemn craca de sub picioare vorbind in termenii utopiilor universaiste eshatoogice generate de noi europenii. In cauza este o probema sociala, unele state europene au generat o suma de marginai pe care nu-i mai pot gestiona, nici pot nici vor sa-i integreze, cu ambiguitatea specifica marginaului, resentimentari si ostii, pentru ca nici nu pot fi atfel, care incearca sa se puna in valoare anomic. Lumea este diversa, constituita din entitati circumscrie. Nu exista enitate si identitate fara granita.EU trebuie sa devina „real politica”, sa-si consolideze unitatea in interesul propriei securitati si persistente. Nu insemneaza ca va cadea in solipsism ci ca va participa la concertul mondial in felu ei si in interesul ei, potrivit unor conventii mondiae care exista si pot fi imbunatatite. Real poitic si urgent tocmai constatam ca avem nevoie de o reconstituire a mijloaceor care sa ne asigure securitatea.

  22. Ideologia nu se va schimba cat e lumea, indiferent ce ar sugera unii sau spera altii.

    Ce e mai recent:

    – cetatenii tarilor „dezvoltate” sunt din ce in ce mai putin capabili de un risk management eficient si de urmarirea (macar ca si concept) a unei partide de sah, ei preferand (metaforic vorbind) alba-neagra (short attention span, mindless entertainment). Aici intra si o intelegere deficienta a rolului, limitelor, dar si costurilor serviciilor de protectie a statului (pana la urma cam toate serviciile asta fac, indiferent de numele lor).

    – puterea armelor. 2-3 indivizi cu automate (mici, eficiente – un Uzi e mult mai mic decat un AK) pot executa mult mai multi oameni decat 12 – orice incursiune intr-o statie de metrou la ora de varf s-ar sfarsi cu un carnagiu si toata lumea stie asta – si e aprope imposibil de impedicat de catre autoritati. Iar arme noi apar tot timpul – unii si le fac singuri, cu imprimante 3D.

    In trecut nu era atat de simplu. 2-3 indivizi cu cutite, macete, iatagane, etc. ar fi avut mult mai putin „yield” intr-o stiatie de metrou, fiindca lumea ar fi fugit in toate directiile…

  23. Crimele nu au niciodata justificare, dar trebuie sa fii constient ca sunt sanse mari sa fii agresat atunci cand iti afisezi luxul la o plimbare printr-un cartier rau famat. La fel si cand bravezi in jungla in fata unei fiare.
    Daca acceptam faptul ca suntem parte a unei societati complexe compuse din civilizatii aflate la diverse stadii de evolutie si cu nivel cultural diferit, atunci trebuie sa actionam profilactic si sa evitam sa starnim furia celor mai putin evoluati.
    Mark Twain spunea sa nu argumentezi cu prostii pentru ca te vor trage la nivelul lor si te vor invinge acolo pentru ca au mult mai multa experienta.

    Cam asa e si in acest caz. Din pacate…
    Prin contrast, ziarele nord-americane au decis sa nu republice caricaturile din Charlie pentru ca ar putea leza sentimentele unora. Cam asta e libertatea de expresie intr-o democratie adevarata, respectiv stii sa te manifesti liber dar fara sa.lezezi pe altii si fara sa provoci inutil ceea ce stii ca reactioneaza violent.
    Este abominabil ce s-a intamplat si nu incetez sa ma intreb daca a meritat sa faca acele caricaturi desi stiau ca isi aprind focul in sura. Pacat, e un moment tragic care nici macar nu cred ca a fost concluzionat prin uciderea teroristilor. Mi-e teama ca astfel au devenit eroi pentru alti descreierati. Iar urmarile la nicel social nu par sa fie neglijabile.
    Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei de la Charlie, mare pacat…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro